MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

APA DE FÂNTÂNĂ: CONTAMINAREA

MICROBIOLOGICĂ

Ghid pentru medici de familie, medici igieniști și

populație

Dr. Oana Iacob

Dr. Ioan Chirilă

Material efectuat prin Programul Național de Monitorizare a

Factorilor Determinanți din Mediul de Viață și Muncă
Apei i-a fost dată puterea de a deveni
seva vieții pe pământ.

Leonardo da Vinci

ISBN 978-973-0-38665-3

2
CUPRINS

1. Introducere

2. Considerente generale
2.1. Fântâna-sursă de apă potabilă
2.2. Legislație în vigoare

3. Contaminarea microbiologică a apei de fântână

3.1. Valori maxime admise
3.2. Surse de contaminare
3.3. Indicatori microbiologici ai contaminării
apei de fântână
3.4. Efecte asupra sănătății

4. Atribuțiile medicului de familie

5. Atribuțiile medicului igienist

6. Recomandări pentru populație

6.1. Aspecte cu privire la condițiile igienico-
sanitare de amplasare şi întreținere a
fântânii
6.2. Aspecte cu privire la prevenirea bolii
diareice acute

7. Surse bibliografice

Anexa 1: Fântâna-reguli de igienă

Anexa 2: Ce să faci și ce să nu faci în utilizarea
fântânii ca sursă de apă potabilă

3
 1. INTRODUCERE

În România, procentul populației din mediul rural cu

acces la un sistem centralizat de furnizare a apei
potabile este estimat la 79.34% (2270 dintr-un total de
2861 comune-sursa: https://insse.ro). Ca urmare,
aproximativ o pătrime din populația rurală folosește ca
surse de apă potabilă surse individuale (puțuri, fântâni)
.

Conform legislației în vigoare în domeniul calității apei

destinate consumului uman, calitatea apei furnizate de
fântânile de utilitate publică este monitorizata de
Direcțiile de Sănătate Publică Județene si a
Municipiului București, dar există și numeroase surse
individuale, private (fântâni/puțuri aflate pe
proprietatea cetățenilor), care nu intră sub incidența
acestor acte normative.

Majoritatea populației rurale dar și gospodării din zona

urbană, se bazează pe rezervele de apă subterană
pentru obținerea apei potabile. Aceste rezerve sunt
exploatate prin foraje sau puțuri tubulare, puțuri săpate
și prin captarea izvoarelor. Astfel de surse sunt de
obicei de bună calitate, unele mult mai bune decât
sursele de suprafață (lacuri, râuri), datorită capacității
naturale de filtrare a solului. Cu toate acestea, apele
subterane pot deveni contaminate în anumite
circumstanțe.

Sursele de apă subterană utilizate pentru consum ca

apă potabilă, pot fi afectate fie de contaminarea

4
naturală determinată de structura geologică (prezența
compușilor chimici naturali care migrează din sol în
sursa de apă), fie de contaminarea antropică, rezultată
din utilizarea fertilizatorilor şi pesticidelor (contaminare
chimică) sau deversarea necontrolată a deșeurilor
menajere (contaminare microbiologică), sau a
deșeurilor industriale (contaminare chimică).

Astfel, chiar dacă apa de fântână poate părea a fi

limpede și pură, fără miros sau gust specific, aceasta
poate conține elemente care pot avea efecte nocive
asupra sănătății, de exemplu microorganisme
patogene (bacterii, virusuri sau protozoare) și/sau
substanțe/compuși chimici a căror concentrație este
peste valoarea concentrației maxim admise (CMA) (de
exemplu: nitrați/nitriți, bor, arsen, etc.).

În urma activității DSPJ, coordonată de INSP, de

Supraveghere a calității apei de fântână și a apei
arteziene de utilizare publică, în anul 2022, dar și în
anii anteriori, rezultatele au relevat neconformități
majore în ceea ce privește calitatea microbiologică, în
special pentru bacteriile coliforme. (Sursa:
https://insp.gov.ro/centrul-national-de-monitorizare-a-
riscurilor-din-mediul-comunitar-cnmrmc/rapoarte/)

Prin urmare, având în vedere că apa folosită pentru

consum, provenită în mod direct din surse subterane,
poate prezenta frecvente şi importante modificări ale
calității chimice și microbiologice, este imperios
necesar ca proprietarii de fântâni să fie sensibilizați în
ceea ce privește verificarea periodică a calității apei pe
care o consumă. În acest sens, este necesară
creșterea gradului de conștientizare a autorităților
publice cu privire la importanța supravegherii si

5
monitorizării calității apei de fântână și a apei arteziene
de utilitate publică.
Aceste aspecte au impus elaborarea prezentului ghid,
care se vrea a fi atât un suport în desfășurarea
activității medicilor igieniști, a medicilor de familie dar
şi un mijloc de promovare a sănătății şi educație pentru
sănătate în rândul populației.

2. CONSIDERENTE GENERALE

2.1 Fântâna-sursă de apă potabilă

Sursele de apă potabilă sunt reprezentate de apele de

suprafață (lacuri şi râuri) și/sau de apele subterane.
Apa de suprafață este mai vulnerabilă la contaminare
și necesită teste și tratamente extinse pentru a se
asigura calitatea conformă. Apa subterană obținută
dintr-o fântână este de obicei sigură de băut fără
tratament, dacă fântâna a fost construită și întreținută
corespunzător.

În starea sa naturală, apa subterană este de obicei de

bună calitate microbiologică și, prin urmare, este
adesea sursa preferată de alimentare cu apă potabilă,
deoarece tratarea se limitează cel mult la dezinfecție
în cazul captării pentru distribuție în sistem centralizat
În cazul alimentărilor rurale și periurbane, rezervele de
apă subterană folosite pentru consum direct prin
fântâni, sunt netratate. Principalele forme de captare
a rezervelor de apă subterană utilizate ca surse de apă
destinate consumului uman sunt următoarele.

6
Forajele (cunoscute și sub denumirea de puțuri
tubulare) - Acestea sunt puțuri obținute prin forare
până la nivelul unei rezerve de apă, cu diametrul
îngust, care pot fi puțin adânci sau adânci și folosesc
o pompă manuală sau o pompă submersibilă pentru a
extrage apa. Pot fi utilizate o varietate de metode
pentru a construi foraje, inclusiv metode simple de
forare manuală, dar unele dintre acestea pot crește
riscurile de contaminare. Forajele sunt adesea mai
ușor de protejat față de existenta unor surse poluare
decât alte surse de apă subterană.

Fântânile săpate - acestea sunt de obicei săpate

manual și au in general un diametru mare și adâncimi
relativ mici. Acestea pot fi echipate cu o pompă
manuală sau o altă formă de colectare a apei sau pot
fi utilizate găleți cu lanț. Fântânile săpate sunt
susceptibile la contaminare, în special acolo unde sunt
puțin adânci și/sau neacoperite.

Apele arteziene - acestea pot apărea acolo unde apele

subterane ies la suprafață și pot alimenta sistemele de
conducte prin gravitație. Apele arteziene pot fi
susceptibile la contaminare, astfel încât trebuie luate
măsuri pentru a proteja captarea.

2.2 Elemente de amplasare și construire a fântânii

Fântâna reprezintă o instalație locală de aprovizionare

cu apă, individuală sau publică, instalație din care apa
este consumată prin extracție direct din sursă.

Amplasarea fântânii trebuie să se facă la cel puțin 10m

de orice sursă posibilă de poluare: latrină, grajd,
cotețe, depozit de deșeuri menajere sau industriale,

7
platforme individuale de colectare a gunoiului de grajd
etc. Adâncimea stratului de apă folosit nu trebuie să fie
mai mică de 6 m.

Pereții fântânii trebuie astfel amenajați încât să prevină

orice contaminare exterioară. Ei vor fi construiți din
material rezistent şi impermeabil: ciment, cărămidă
sau piatră, tuburi din beton. Pereții fântânii trebuie
prevăzuți cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o înălțime de
70-100 cm deasupra solului şi 60 cm sub nivelul
acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale
rezistente şi impermeabile, iar articularea cu pereții
fântânii trebuie făcută în mod etanș. Fântâna trebuie
să aibă capac, iar deasupra ei, un acoperiș care să o
protejeze împotriva precipitațiilor .

Scoaterea apei din fântână trebuie să se facă printr-un

sistem care să împiedice poluarea ei: găleată proprie
sau pompă. În jurul fântânii trebuie să existe o zonă de
protecție de 1,5 m, amenajată în pantă, cimentată sau
pavată, impermeabilizată contra infiltrațiilor şi
împrejmuită pentru prevenirea accesului animalelor.

Dezinfecția fântânii se recomandă să se facă cel puțin

o dată pe an, sau ori de câte ori este nevoie, cu
substanțe clorigene sau orice altă substanța
dezinfectanta care are aviz sanitar de folosire în acest
scop. (Anexa1).

2.3. Legislație în vigoare

Pentru ca apa destinată consumului uman, indiferent

de sursă, să fie sigură și sanogenă, trebuie să fie
conformă legislației în vigoare:

8
 • Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind
calitatea apei destinate consumului uman
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 63 din
25/01/2023;
• Ordinul MS nr. 119/2014 pentru aprobarea
Normelor de igienă și sănătate publică privind
mediul de viață al populației, cu modificările și
completările ulterioare.

Conform HG 974/2004 cu modificările și completările

ulterioare, Art. 51, calitatea apei din fântânile şi
instalațiile individuale de apă de folosință familială este
verificată pentru respectarea valorilor parametrilor
stabiliți prin Legea nr. 458/2002, de către autoritatea
teritorială de sănătate publică, la cererea
proprietarului; costurile de prelevare şi analiză a
probelor de apă prelevate sunt suportate de către
solicitant.

Art. 50 menționează că fântânile publice şi izvoarele

sunt monitorizate de către autoritatea teritorială de
sănătate publică cel puțin o dată pe an pentru
verificarea conformării la parametrii: bacterii coliforme,
E. Coli, enterococi, turbiditate, duritate, oxidabilitate,
amoniac, nitrați, nitriți, pesticide şi orice alt parametru
considerat necesar a fi investigat de către autoritatea
teritorială de sănătate publică; costurile de prelevare şi
analiză a probelor de apă prelevate sunt suportate de
primăria din localitatea respectivă.

9
 2.4. Valori maxime admise

Tab. 1 Valori parametri microbiologici conform

OG nr. 7/2023

Escherichia Bacterii
Enterococi
Coli coliforme

0/100ml 0/100ml 0/100ml

3. CONTAMINAREA MICROBIOLOGICĂ A
APEI DE FÂNTÂNĂ

3.1. Surse de contaminare

1. Amplasarea fântânii în apropierea unei surse de

poluare (latrină / grajd / depozit gunoi / cotețe), aceasta
producând contaminarea acviferului.
2. Construirea inadecvată a fântânii, din materiale
improprii și fără a respecta criteriile din Tab. 2, pe baza
cărora se realizează evaluarea sanitară a fântânii.
3. Pătrunderea apei contaminate de suprafață (ex.
inundații) în cazul construirii necorespunzătoare a
fântânii.
4. Structura naturală a solului, care poate fi factor
favorizant.

10
 3.2. Indicatori microbiologici ai contaminării
apei de fântână

Majoritatea microorganismelor patogene (virusuri,

bacterii sau protozoare) care pot fi găsite în apa de
fântână provin din excremente umane și animale.
Deoarece este imposibil din punct de vedere tehnic să
se analizeze toți agenții patogeni, se folosesc indicatori
microbiologici: Escherichia coli, Enterococi și bacterii
coliforme totale.

Bacteriile E. coli sunt foarte abundente în flora

intestinală a oamenilor și a animalelor, iar aceasta este
singura specie care este de origine strict fecală.
Bacteriile E. coli sunt considerate a fi cel mai bun
indicator al contaminării fecale. Prezența lor în apă
înseamnă că aceasta a fost contaminată prin poluare
de origine fecală și că poate conține microorganisme
patogene.

Enterococii sunt mai puțin abundenți în flora intestinală

a oamenilor și animalelor decât bacteriile E. coli, iar
unele specii nu sunt de origine fecală. Detectarea
enterococilor în apa puțului poate indica contaminarea
fecale sau infiltrarea apei de suprafață. Cu toate
acestea, cel mai sigur este ca prezența enterococilor
să fie considerată un indicator al contaminării fecale.

Coliformii totali formează un grup eterogen de bacterii

de origine fecală și din mediu. Într-adevăr, majoritatea
speciilor pot fi prezente în mod natural în sol și în
vegetație. Prezența lor în apă nu indică, în general,
contaminare fecală sau un risc pentru sănătate, ci mai
degrabă o deteriorare a calității bacteriene a apei.
Această deteriorare poate fi atribuită printre altele

11
infiltrării apei de suprafață în puț sau formării unui strat
de bacterii pe pereți, numit biofilm. Analiza coliformilor
totali face posibilă obținerea de informații cu privire la
potențiala vulnerabilitate a unui puț la contaminarea de
suprafață.

3.3. Determinarea sursei de contaminare

Este important să se identifice sursa de contaminare și

să se ia măsuri de remediere adecvate pentru a
îmbunătăți calitatea pe termen lung a apei. Pot exista
multe surse locale de contaminare:
• O fântână în stare deteriorată (capacul sau materialul
de etanșare nu asigură etanșeitatea), materiale
deteriorate etc.);
• Pantă inadecvată în jurul puțului (fără pantă de
scurgere în jurul puțului pentru a ține departe șiroirea
de suprafață);
• Fose septice deteriorate în vecinătate sau în care se
aruncă substanțe/produse ce o pot deteriora în timp;
• Spații insalubre (de exemplu, împrăștierea gunoiului
de grajd sau alte activități care generează materii
fecale în apropiere);
În astfel de cazuri, trebuie întreprinse lucrări pentru a
corecta situația sau a o aduce în atenția persoanei
responsabile de sursa de contaminare. Este necesară
testarea suplimentară a apei pentru a verifica dacă
măsurile luate au fost eficiente.

Contaminarea apei de fântână în timpul unei inundații

Proprietarii de fântâni private trebuie să ia măsuri de

precauție speciale în timpul inundațiilor, deoarece
astfel de evenimente pot prezenta riscuri grave pentru

12
calitatea apei subterane, care poate fi contaminată de
ape de suprafață sau de instalațiile septice din
apropiere. Pentru a preveni riscul de îmbolnăvire legat
de consumul de apă contaminată, se recomandă
următoarele măsuri:
• În timpul inundației: apa din orice fântână din zona
inundată trebuie considerată neadecvată pentru
consum uman. În astfel de cazuri, apa potabilă va fi
asigurată dintr-o altă sursă (de exemplu, un sistem
public de apă sau apă îmbuteliată) sau va trebui fiartă
timp de un minut.
• După viitură: după ce apele de inundație s-au retras
complet, proprietarii trebuie să verifice mai întâi
echipamentul puțului, în special dacă e dotată cu
pompă electrică. Apoi ar trebui să aștepte cel puțin
zece zile după dezinfecția puțului și să repete analizele
microbiologice pentru a se asigura că rezultatele sunt
conforme, înainte de a utiliza apa din nou.

3.4 Efecte asupra sănătății

Majoritatea agenților patogeni care afectează oamenii

provin din fecale și se transmit pe cale fecal-orală.
Transmiterea agentului patogen poate avea loc printr-
o varietate de căi, inclusiv alimente, apă, igiena
personală precară. Astfel, pentru a reduce povara
sănătății cauzată de bolile infecțioase, sunt necesare
intervenții în eliminarea excrementelor, pentru a
preveni consumul de apă care conține agenți patogeni,
și educație în materie de igienă (pentru a preveni
transmiterea de la mâinile contaminate în alimente sau
apă).

Prima demonstrație oficială si practică a relației apa -

epidemii a făcut-o dr. John Snow la Londra in 1854,

13
proband corelația dintre epidemia de holera, consumul
apei din fântâna de pe Broad Street si o latrina din
vecinătate, folosita de bolnavi de holera, determinând
oficialitățile sa realizeze primele sisteme de canalizare.

Patologia hidrică infecțioasă a scăzut semnificativ in

prima parte a secolului XX, dar in ultimele decenii este
statistic în creștere, acest fapt datorându-se includerii
in categoria bolilor hidrice a unor boli virale si
parazitare, care stau tot mai mult in atenția
specialiștilor. Bolile cu transmitere hidrica continua sa
facă in lume zilnic peste 25.000 de victime.

Principala cale de transmitere este cea prin ingestie

(directă, sau a alimentelor contaminate prin apă), dar
este posibilă infectarea și prin spălare si îmbăiere
(leptospiroza, schistostomiaza, tularemie) si prin
inhalare (aerosoli cu Legionella).

Funcție de natura agentului patogen, bolile transmise

prin ingestia de apă contaminată pot fi clasificate în:
- bacteriene: holera, febra tifoidă, dizenteria, BDA;
- virale: hepatita A şi E, gastroenterite acute, BDA,
poliomielita;
- parazitare: giardiaza, cryptosporidioza.

Boli hidrice bacteriene

Transmiterea hidrica este incriminata pentru febra
tifoida, dizenteria, holera, boala diareica a copilului
mic, gastroenteritele, bruceloza, tularemia etc.
In trecut, epidemiile microbiene cu transmisie hidrica
au au avut un impact deosebit de important asupra
sănătății populației. Spre exemplu, epidemia de holera
din 1849 din Anglia a produs peste 110000 decese.

14
Bolile diareice bacteriene continuă să fie o amenințare
pentru sănătatea publica, chiar si in tarile dezvoltate.
Astfel, o boala diareica cu transmitere hidrică
provocata de o bacterie din genul Shigella, a afectat
peste 1000 de locuitori in regiunea Havre (Franța),
epidemia fiind stăpânită printr-o ampla mobilizare a
tuturor factorilor responsabili. Si in SUA s-au
înregistrat contaminări bacteriene (Shigelle, Yersinii)
ale unor rețele de apa potabila, ce au produs epidemii
cu mii de cazuri de boala. In 1966, in California, o
salmoneloză apărută prin contaminarea rețelei de apă
potabilă a produs peste 15000 cazuri.
(Sursa:https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/
003591574804100309)

Boli hidrice virale

Boli virale transmise hidric pot fi induse de regulă de
enterovirusuri (poliomielitic, Coxackie A si B, Echo,
v.hepatitic A, etc), rotavirusuri si calicivirusuri,
v.hepatitic C si E.

In țările dezvoltate, gastroenteritele de etiologie virală

tind să le surclaseze, ca frecvență, pe cele bacteriene.
Incriminate sunt in principal rotavirusurile,
adenovirusurile enterice, calicivirusurile si
astrovirusurile. Rotavirusurile (in special tipul A)
afectează mai ales nou-născuții si copii mici, iar la cei
cu imunitate redusa poate produce diaree cronica.
Adenovirusurile enterice (subgrupul F - serotipurile 40,
41, mai rar 31) produc gastroenterite mai ales la copii
sub varsta de 6 luni, diareea putând persista până la
12 zile. Infecțiile cu calicivirusuri, in particular cu
Agentul Norwalk, afectează mai ales comunități
temporare si sunt indicii ca ar fi la originea unui foarte
mare procent de boli diareice acute nonbacteriene.

15
Boli hidrice parazitare
Pot fi transmise hidric un mare număr de boli
parazitare:
- produse de protozoare: amibiaza, giardiaza,
trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;
- produse de cestode: cisticercoza, echinococoza,
cenuroza, himenolepidoza;
- produse de trematode: fascioloza, dicrocelioza,
schistotomiaza;
- produse de nematode: ascaridoza, trichocefaloza,
oxiuroza, strongiloidoza, ankylostomiaza, filarioza.

In ultimul timp se acorda importanta tot mai mare

giardiozelor, a căror prezenta in zona temperata a fost
multa vreme ignorata. Actualmente, lambliaza este
cotata ca cea mai răspândită parazitoza cu transmitere
fecal-orala la om, calea hidrica fiind cert dovedita. Ea
poate provoca epidemii importante, cu mii de cazuri.

In SUA, pe un studiu extins pe 35 ani, cel mai frecvent

agent etiologic pentru boli transmise hidric a fost unul
parazitologic - Giardia, cel mai frecvent agent
microbian (Salmonella) fiind abia pe locul doi. Uneori,
epidemiile de giardioză transmise hidric au afectat mii
de oameni, cum a fost cea din Rome (SUA, statul New
York) din 1974, cu 4930 de cazuri. Rezervorul este
reprezentat de om si de peste 40 de specii de animale.
(Sursa:https://ajph.aphapublications.org/doi/pdf/10.21
05/AJPH.69.8.817)

Criptosporidioza cu transmitere hidrică este pe cale să

devină o mare amenințare la adresa sănătății publice.
A fost diagnosticată prima dată la om în 1976. In 1984
s-a consemnat prima epidemie hidrică, iar în ultimii ani
frecventa si amploarea acestora a devenit dramatică.

16
In 1993, la Milwaukee (Wisconsin, SUA),
Criptosporidium a produs cea mai mare epidemie
hidrică cunoscută: peste 400000 de cazuri.
(Sursa: https://waterandhealth.org/safe-drinking-
water/drinking-water/milwaukee-1993-largest-
documented-waterborne-disease-outbreak-history/)

Pentru apariția unei boli hidrice sunt necesare

următoarele condiții:
- existenta unui eliminator de germeni (bolnav sau
purtător);
- viabilitatea în apă a germenilor patogeni;
- un timp suficient pentru producerea bolii;
- existența unei populații receptive.

Sindromul diareic infecțios (diareea), simptomul cel

mai frecvent în patologia infecțioasă hidrică reprezintă
emiterea rapidă de scaune lichide. Diareea este
definită ca un fenomen patologic, care se manifestă
prin eliminarea frecventă (3-40 ori în 24 ore) a unei
cantități anormale de scaun, în special de apă (peste
300g/24 ore). Sindromul diareic însumează volume
mari de pierderi lichidiene (până la 20 litri/24 ore).
Pierderile de lichide pot conduce la dezechilibre
hidroelectrolitice, însoțite de tulburări hemodinamice
grave, precum colaps cardiovascular, cauzatoare de
deces. Sindromul diareic este însoțit frecvent de
sindroamele febril și digestiv, cu inapetență, dureri în
abdomen, greață, balonări și meteorism.

Cauzele principale a îmbolnăvirii cu boala diareică

acută sunt reprezentate de:
• apa potabilă contaminată;
• utilizarea de produse alimentare nesigure
microbiologic;

17
 • condiții insalubre în producerea, transportul,
păstrarea, prelucrarea și comercializarea
produselor alimentare;
• nerespectarea normelor și regulilor tehnico-
sanitare, igienice în unitățile de alimentație
publică și de comerț cu produse alimentare;
• îndepărtarea și neutralizarea defectuoasă a
reziduurilor lichide și solide (salubrizarea
deficient a teritoriilor).

Factorii care favorizează boala diareică acută:

• vârsta, stare imunitară și patologia subiacentă
a persoanei;
• alimentația artificială sau subalimentația
copiilor de vârstă fragedă;
• malabsorbția lactozei sau intoleranța pentru
proteinele din lapte;
• infecțiile intestinale mixte persistente;
• imunodepresia;
• starea igienico-sanitară defavorabilă a
teritoriului și a surselor de apă;
• asigurarea nesatisfăcătoare a populației cu
apă potabilă de calitate;
• nerespectarea regulilor igienico-sanitare în
obiectivele de alimentație publică și de comerț
cu produse alimentare;
• nerespectare regimului igienico-sanitare în
colectivele de copii (creșe, grădinițe, școli);
• calamitățile naturale, precum inundațiile,
cutremurele de pământ, etc.;
• crizele economice grave etc.

18
 4. ATRIBUȚIILE MEDICULUI DE FAMILIE

Ca primă linie de apărare, medicul de familie deține un

rol important în diagnosticarea și raportarea bolii
diareice acute (BDA), intervenind din momentul 0,
luând în evidență bolnavul cu BDA, conform definiției
de caz:
Criterii clinice
Diaree acută: Orice persoană care prezintă cel puțin
trei scaune moi în ultimele 24 de ore, cu sau fără
deshidratare.
Diaree acută cu sânge: Diaree acuta cu sânge vizibil.
Criterii de laborator
- identificarea agentului etiologic al BDA (bacterian,
viral)
Criterii epidemiologice
Cel puțin unul din următoarele trei aspecte
epidemiologice:
- expunere la o sursă comună;
- transmitere interumană;
- expunere la elemente contaminate din mediu.

De asemenea, medicul de familie participă, alături de

specialistul DSP, în realizarea anchetei
epidemiologice.

Activitățile medicului de familie în prevenirea și

combaterea BDA constau în:
• Monitorizarea incidenței bolii diareice acute în
vederea depistării în timp util a focarelor/epidemiilor
de BDA

19
• Realizarea de acțiuni pentru identificarea etiologiei
în vederea analizării sindromului diareic pe tipuri de
agenți determinanți
• Raportare către DSP, în fiecare zi de luni, pentru
săptămâna precedentă a următoarelor date:
- cazurile diagnosticate cu BDA în săptămâna
precedentă, pe grupele de vârstă;
- numărul de decese prin BDA înregistrate la
copilul < 1 an.
• Determinarea eficienței măsurilor de control
aplicate.

5. ATRIBUȚIILE MEDICULUI IGIENIST

Activitatea medicului igienist din DSP este complexă,

împreună cu echipa sa fiind implicat în evaluarea
condițiilor igienico-sanitare de construcție şi
amplasare, precum și monitorizarea calității apei
potabile din fântânile publice din mediul rural si/sau
din fântânile individuale la solicitare sau în cazul
declarării/suspicionării unor cazuri de boli diareice de
origine hidrică.

Evaluarea sanitară a fântânii publice se realizează

conform următoarei fişe:

Tab. 2 Fișa de evaluarea sanitară a fântânii

Nr. Informaţii pentru evaluarea Risc

Crt. riscului
1. Există surse de poluare Da/Nu
(latrină/grajd/depozit gunoi/cotețe)

20
 2. Distanța dintre sursa de poluare şi Da/Nu
fântână de cel puțin 10 m
3. Pereţii fântânii amenajați pentru a Da/Nu
preveni orice contaminare exterioară
4. Pereții fântânii prevăzuți cu ghizduri Da/Nu
cu înălțime de 70-100 cm deasupra
solului şi 60 cm sub nivelul acestuia
5. Este fântâna protejată cu capac? Da/Nu
6. Este fântâna dotată cu acoperiș? Da/Nu
7. Este fântâna dotată cu găleată Da/Nu
proprie/pompă/hidrofor?
8. Există perimetru de protecție Da/Nu
amenajat în pantă, cimentat sau
pavat?
Scorul riscului de contaminare: 6 – 8 = foarte mare;
4 – 5 = mare; 2 – 3 = mediu; 0 – 2 = mic

Sursele de apă de folosință publică (fântânile şi

sursele arteziene) sunt monitorizate de către DSP
județene, conform legislației în vigoare, cel puțin o dată
pe an pentru verificarea conformării la parametrii care
atestă calitatea chimică și microbiologică a apei.
Fântânile publice vor fi monitorizate de către DSP prin
analiza apei pentru: bacterii coliforme, E.coli,
enterococi, turbiditate, duritate, oxidabilitate, amoniac,
nitriţi, nitraţi, pesticide şi orice alt parametru considerat
a fi necesar de către DSP, în funcție de circumstanțele
locale de amplasament, construcție şi/sau incident
precum apariția unei îmbolnăviri cu posibilă cauză
consumul apei din fântâna respectivă.

Sursele individuale de apă, respectiv apa din fântânile

aflate pe domeniul privat, pot fi analizate la solicitarea
proprietarului.

21
Analiza probelor de apă trebuie să fie efectuată în
cadrul laboratoarelor înscrise în Registrul
laboratoarelor care efectuează controlul oficial al apei
potabile, registru care poate fi accesat pe site-ul
Ministerului Sănătății.

Medicii specialiști din DSP transmit autorităților locale

rezultatele acestei verificări, precum şi măsurile care
se impun, dacă este cazul, inclusiv cele de avertizare
a populației.

Populația este informată asupra calității apei prin

publicarea în buletinul informativ al DSP, a raportului
județean privind calitatea apei potabile, iar primăria
asigură avertizarea populației prin afișarea la loc vizibil
şi protejat a înscrisurilor: "apa este bună de băut"; "apa
nu este bună de băut"; "apa nu este bună de folosit
pentru sugari şi copiii mici".

6. RECOMANDĂRI PENTRU POPULAȚIE

6.1 Aspecte cu privire la condițiile igienico-

sanitare de amplasare şi întreținere a fântânii

Apa din fântână, pentru a fi folosită în scop potabil,

trebuie să corespundă calitativ legislației în vigoare şi
să asigure cantitatea minimă necesară zilnică pentru
locuitorii deserviți. (https://sciencing.com/calculate-
volume-cylinder-ounces-8481368.html)

22
După forare, înainte ca fântâna să fie dată în folosință
pentru prima oară, sunt necesare mai multe analize
care sa confirme că apa este buna de băut. Apoi, anual
apa din fântâna ar trebui analizată în laborator.

Aceste analize sunt realizate în laboratoarele DSP

judeţene, ele fiind gratuite pentru populație pentru
fântânile publice, dar contra-cost pentru cele
individuale (particulare).

Cu toate acestea, proprietarii de fântâni individuale

trebuie să conștientizeze că o investiție anuală în
analiza calității apei pe care o consumă este neglijabilă
față de costurile de spitalizare şi tratare a bolii diareice
acute, nemaivorbind de pierderea sănătății, această
afecțiune putând duce chiar la deces.

Fântâna trebuie amplasată şi construită astfel încât să

fie protejată de orice sursă de poluare şi să asigure
accesibilitatea.

6.2 Aspecte cu privire la prevenirea bolii diareice

acute

Măsuri la construirea fântânii:

- Analiza chimică și microbiologică a apei brute
imediat după forarea puțului;
- Folosirea în construcția fântânii a materialelor
avizate de Ministerul Sănătății, conform Ordinului
nr. 275 din 26 martie 2012 privind aprobarea
Procedurii de reglementare sanitară pentru
punerea pe piață a produselor, materialelor,
substanțelor chimice / amestecurilor si
echipamentelor utilizate în contact cu apa potabilă;

23
 - Amplasarea fântânii la cel puțin 10,00 m și în
amonte față de orice potențială sursă de poluare;
- Respectarea cerințelor de construcție conform
Fișei de evaluare sanitară a fântânii publice;

Măsuri pentru utilizarea fântânii:

- Menținerea condițiilor igienico-sanitare în zona din
vecinătatea fântânii precum și a dispozitivului de
scoatere a apei (găleată/pompă);
- Analiza cel puțin anuală, și ori de câte ori este
nevoie, a calității microbiologice și chimice a apei
de fântână; (primăvara și toamna, după inundații,
etc.)
- În cazul în care apa nu este conformă microbiologic,
aceasta va fi folosită numai fiartă; se va ține seama
de faptul că prin fierbere concentrația nitraților şi a
altor compuși/substanțe chimice din apă va crește,
și ca urmare va fi interzisă folosirea ei pentru copiii
din grupa de vârstă 0-1an.

În cazul în care apar următoarele simptome:

- eliminarea unor scaune moi, uneori apoase, dese,
însoțită de senzația imperioasă de defecație;
- dureri abdominale, crampe sau balonare;
- febră, frisoane;
- vărsături persistente;
- deshidratare;
- sânge sau mucus în scaun;
- alterarea stării generale
prezentați-vă de urgență la medicul de familie sau
la spital!

24
 7. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

OG nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului

uman Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 63 din
25/01/2023
HG nr. 974/2004 din 15/06/2004 pentru aprobarea Normelor
de supraveghere, inspecție sanitară şi monitorizare a
calității apei potabile şi a Procedurii de autorizare sanitară a
producției şi distribuției apei potabile Publicat in Monitorul
Oficial, Partea I nr. 669 din 26/07/2004
Ordinul MS nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de
igienă și sănătate publică privind mediul de viață al
populației, cu modificările și completările ulterioare.
Raport pentru sănătate și mediu
https://insp.gov.ro/centrul-national-de-monitorizare-a-
riscurilor-din-mediul-comunitar-cnmrmc/rapoarte/
Apa de fântână: contaminarea cu nitraţi şi
methemoglobinemia - Ghid pentru medici de familie, medici
igienişti DSP şi populaţie, ediţia 2012 – www.insp.gov.ro
Metodologia de supraveghere a bolii diareice acute (BDA)
si holerei https://www.cnscbt.ro/index.php/metodologii/bda
Bacteriological Contamination of Drinking Water Wells:
https://dnr.wi.gov/files/pdf/pubs/dg/dg0003.pdf
Private well guidelines
https://www.mass.gov/service-details/private-well-
guidelines
Source water assessment
https://mde.maryland.gov/programs/Water/water_supply/S
ource_Water_Assessment_Program/Documents/www.mde
.state.md.us/assets/document/watersupply/SWAPS/Carolin
e/Transient water systems in caroline county.pdf

25
Well Owner’s Handbook A Consumer’s Guide to Water
Wells in Minnesota
https://www.health.state.mn.us/communities/environment/
water/docs/wells/construction/handbook.pdf
Guidelines for Assessing the Risk to Groundwater from On-
Site Sanitation
https://nora.nerc.ac.uk/id/eprint/20757/1/ARGOSS%20Man
ual.PDF
Well Aware A guide to caring for your well and protecting
your family’s health
https://www.gov.mb.ca/sd/pubs/water/well_aware_en.pdf
A Guide to Private Wells for Homeowners: Everything You
Wanted to Know About Your Private Water Well System
https://files.knowyourh2o.com/Waterlibrary/privatewell/Priv
ateWellSys.pdf
Best Management Practices for Private Water Wells
Best Management Practices for Private Water Wells
(squarespace.com)
Section of Epidemiology and State Medicine President-W.
S. C. COPEMAN, O.B.E., F.R.C.P. [November 3, 1947J The
History of Cholera in Great Britain By E. ASHWORTH
UNDERWOOD, M.A., B.Sc., M.D., D.P.H., F.L.S.
https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0035915748
04100309
Waterborne Giardiasis in the United States: A Review
GUNTHER F. CRAUN, MS
https://ajph.aphapublications.org/doi/pdf/10.2105/AJPH.69.
8.817
MILWAUKEE, 1993: THE LARGEST DOCUMENTED
WATERBORNE DISEASE OUTBREAK IN US HISTORY
Stephen Gradus, PhD, January 10, 2014
https://waterandhealth.org/safe-drinking-water/drinking-
water/milwaukee-1993-largest-documented-waterborne-
disease-outbreak-history/
https://pin.it/

26
Anexa1
Fântâna - reguli de igienă

Fântâna reprezintă o instalație locală de aprovizionare

individuală sau publică, din care apa este consumată
prin extracție direct din sursă.

Construcţie
Fântâna trebuie amplasată
și construită, astfel încât să
fie protejată de orice sursă
de poluare şi să asigure
accesul utilizatorilor.
Amplasarea fântânii trebuie
să se facă la cel puţin 10 m
de orice sursă posibilă de
poluare: latrină, grajd,
depozit de gunoi sau deșeuri
de animale, coteţe etc., pe
cât posibil mai sus sau la
același nivel cu acestea.
Adâncimea stratului de apă
folosit trebuie să fie de minim
6 m.

Pereții fântânii trebuie astfel

amenajați încât să prevină
orice contaminare
exterioară. Ei vor fi construiți
din material rezistent si
impermeabil: ciment,
cărămida sau piatra, tuburi
din beton. Pereții fântânii
trebuie prevăzuți cu ghizduri.
Ghizdurile vor avea o

27
înălțime de 70 – 100 cm deasupra solului si 60 cm sub
nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din
materiale rezistente si impermeabile, iar articularea cu
pereții fântânii trebuie făcută în mod etanș.
Fântâna trebuie să aibă capac pentru a o feri de
impurități, iar deasupra ei să fie construit un acoperiș
care să o protejeze împotriva precipitațiilor
atmosferice.

Modul de scoatere a apei din fântână trebuie să se

facă printr-un sistem care să împiedice poluarea ei:
găleată proprie sau pompă. Găleata trebuie să atârne
în timpul nefolosirii şi lanțul /cablul să aibă limitator
pentru ca găleata să nu ajungă la fundul fântânii şi să
tulbure apa.

În jurul fântânii trebuie să existe un perimetru de

protecție de 1-1,5 metri, amenajat în pantă, cimentat
sau pavat, impermeabilizat contra infiltrațiilor.

Întreținere
Fântâna trebuie întreținută tot timpul în perfectă stare
de curățenie şi să fie reparate imediat cele mai mici
stricăciuni ce se ivesc.

Fântâna trebuie curățată şi dezinfectată, cel puțin o

dată pe an, primăvara sau toamna, şi obligatoriu ori de
câte ori a fost impurificată prin cadavrul vreunui
animal, prin pătrunderea de ape murdare de la
suprafață sau atunci când consumul apei respective a
produs o boală infecțioasă (febră tifoidă, dizenterie,
hepatită epidemică, etc.).
Curățarea se face fie folosind o pompă de noroi
/nisip, fie manual: în acest scop, un om în măsură să
efectueze această operaţiune, se coboară în fântână

28
după ce apa a fost scoasă cu o pompă sau cu ajutorul
găleților *.

ATENTIE !!! * Mai înainte de coborâre, se verifică dacă aerul din

fundul fântânii nu este viciat. O lumânare aprinsă sau o lampă
cu flacără se coboară încet în fântână – dacă flacăra se stinge,
înseamnă că aerul nu este respirabil, şi omul care ar intra în
fântână este în pericol. În acest caz, este necesar să se
aerisească fântâna, cu ajutorul unui furtun, care ajunge până
la fundul puțului şi pe care se suflă aer proaspăt, cu ajutorul
unei pompe.

Corpurile străine, nămolul şi orice alte murdării

adunate în fundul fântânii trebuie curățate (raclate) cu
o sapă şi scoase odată cu apa care a mai rămas în puț,
până când fundul fântânii rămâne curat. De
asemenea, pereții fântânii trebuie curățați, prin frecare
cu o perie aspră.

Dezinfecția se face după ce fântâna a fost curățată,

când apa a ajuns din nou la nivelul obișnuit.
Dezinfecția fântânii se face cu substanțe clorigene sau
orice altă substanță dezinfectantă care are aviz sanitar
de folosire în acest scop.

1.Substanţele clorigene (clorura de var, hipoclorit de

sodiu, dicloroizocianurat de sodiu, cloramina), se
folosesc calculând mai întâi care este cantitatea
potrivită pentru volumul de apă din respectiva fântână
**.
Într-un vas care conține 8-10 litri apă se dizolvă pudra
de clorură de var, câte 20-50 g pentru fiecare mc de
apă ce urmează a fi dezinfectată. Se lasă să se
limpezească câteva ore şi se introduce în fântână

29
numai partea care s-a limpezit, şi care constituie
soluția dezinfectantă. Preparate precum Cloramina
sau Clorom se prezintă sub formă de comprimate şi
sunt mai ușor de dozat (6-7 cp la 1 mc apă).

Dacă soluția de substanță dezinfectantă a fost

preparată corespunzător, după 30 minute apa din
fântână ar trebui să aibă încă miros de clor.

** Cantitatea de substanță clorigenă folosită pentru dezinfecția apei

variază in funcție de cantitatea de clor activ, care trebuie realizat si
care depinde de gradul de poluare a fântânii.

Pentru efectuarea dezinfecției se face calculul cu ajutorul următorilor

parametri:
a) Volumul apei din fântâna: V = P x r 2 x H, in care:
V = volumul apei in m3; P = 3,14; r = 1/2 din diametrul fântânii; H =
înălțimea coloanei de apa din fântâna.
b) Cantitatea de clor activ din substanță (trebuie sa fie specificat pe
etichetă): 25%, 20%, 15% etc.
c) Concentrația de clor rezidual liber care trebuie obținută (0,5 mg Cl
rezidual liber / 1 litru apa).

Calcul (exemplu): dacă folosim substanță clorigenă 25% (25 g clor

activ la 100 g), pentru a obține 0,5 g clor rezidual /mc apă avem
nevoie de:
0,5 g clor activ x 100 / 25 = 2 g substanţă clorigenă /mc

Regulă generală: pentru obţinerea unei concentraţii de clor rezidual

liber este nevoie de aproximativ 10 ori mai mult decât cantitatea
calculata, deci:
2 g substanță clorigenă /mc x 10 = 20 g /mc.

Pentru a se obţine un clor rezidual liber de 0,5 mg/l apa este nevoie
de 20 g substanţă clorigenă 25% activă la 1 mc apă din fântâna.

Cantitatea de substanţă clorigenă 25% activă, necesară

pentru 1 mc apă, se înmulţeşte cu volumul de apă din fântână.
30
Fântâna se păstrează bine închisă timp de 24 ore, apoi
se golește în întregime până dispare complet mirosul
de clor.
2. Varul nestins se utilizează introducând circa 5-6 kg
la 1 mc de apă. Se lasă apa in contact cu varul timp de
24 ore în care fântâna nu este utilizată. După acest
interval fântâna se golește din nou, până ce apa nu
mai conține urme de lapte de var. Se așteaptă până
când apa se ridică la nivelul ei obișnuit, după care
fântâna se poate da în folosință.

Analize
Înainte ca fântâna să fie dată în folosință pentru prima
oară, sunt necesare mai multe analize care să
confirme că apa este bună de băut. Anual apa din
fântână trebuie verificată prin analize de laborator.
Apa trebuie să fie sigură pentru sănătatea
consumatorilor, atât din punct de vedere a calității
microbiologice, cât și chimice. Laboratorul de analiză
a apei este singurul în măsură să aprecieze calitatea
apei, dacă este potabilă sau nu, iar medicul de familie
vă va sfătui cum să o utilizați.

31
 Anexa 2

Ce SĂ FACI și ce SĂ NU FACI în utilizarea fântânii

ca sursă de apă potabilă:

1. Asigurați-vă că puțul are un capac bine fixat și

care nu este deteriorat.
2. Inspectați starea carcasei puțului dvs. pentru
găuri sau fisuri. De asemenea, verificați periodic
capacul puțului pentru o posibilă infestare cu
insecte.
3. Protejați-vă puțul împotriva deteriorării
(vehicule, mașini de tuns iarba etc.).
4. Testați-vă apa anual. De asemenea, testarea ar
trebui să aibă loc dacă aveți frecvente simptome
gastrointestinale (de stomac). Testarea este
recomandată și dacă sunteți însărcinată, anticipați
sarcina sau aveți un copil mai mic de un an.
5. Testați-vă apa după ploi abundente/inundații sau
dacă fântâna a fost reparată. Retestați apa dacă
fântâna dumneavoastră a fost recent dezinfectată
sau clorinată.
6. Apelați un forator de puțuri autorizat dacă
întâmpinați probleme cu fântâna dvs.
7. Asigurați o pantă de scurgere în jurul fântânii
pentru a asigura un drenaj pozitiv.
8. Sigilați corespunzător fântânile abandonate,
deoarece acestea reprezintă un pericol și oferă o
cale directă pentru contaminarea apei subterane.

32
9. Luați măsuri pentru a preveni refluxul
contaminanților în puț (dispozitive de backflow pe
furtunuri etc.).
10. Păstrați o evidență a testării apei și a lucrărilor
de întreținere a puțului.
11. NU presupuneți că apa din fântână este sigură de
băut.
12. NU amplasați fântâna în locuri cu pericol de
inundații.
13. NU folosiți și nu depozitați substanțe chimice
în apropierea puțului dvs. Contaminanții se pot
deplasa în jos prin carcasa puțului în acvifer.
14. NU beți apa dacă proba de apă indică prezența
bacteriilor coliforme.
15. NU aruncați produse periculoase (de exemplu,
benzină, vopsele, solvenți, detergenți de uz casnic
etc.) în sau în jurul fântânii. Aceste produse
periculoase amenință apele subterane ale
comunității.
16. NU presupuneți dacă apa de fântână a vecinului
dvs. este sigură că și a dvs. este sigură.

33
ISBN 978-973-0-38665-3