Curs Igiena mediului

Tema: Aprovizionarea populaţiei cu

apă şi obiectivele igienice

1
 La ora actuală este extrem de importantă
problema aprovizionării cu apă a populaţiei în
Republica Moldova, obiectivele igienice în acest
domeniu, tipurile de aprovizionarea cu apă
(centralizată, locală), necesarul de apă în centrele
populate. Pentru determinarea cantităţilor necesare de
apă sunt prezentate componentele consumului de apă,
recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
normativele de consum conform N.R.C. 2.04-84
“Aprovizionarea cu apă. Reţelele externe”.

2
 Republica Moldova este situată într-o
zonă a Europei de Est cu deficit de
umiditate, prezentând una din ţările relativ
sărace în apă. Perspectiva de dezvoltare a
economiei naţionale depinde în multe
privinţe de deficitul resurselor acvatice,
care creşte în permanenţă.

3
 Sarcinile prioritare igienice în domeniul
aprovizionării populaţiei cu apă constau în micşorarea
sau lichidarea maladiilor contagioase transmise prin
apă, normalizarea componenţei saline a apei, reglarea
cantităţii de apă adusă omului, ameliorarea
morbidităţii neinfecţioase a populaţiei, prevenirea
pătrunderii în apă a substanţelor toxice, agenţilor
patogeni şi a altor impurităţi, ridicarea nivelului
cultural al populaţiei. Asigurarea acestor scopuri poate
fi doar în cazul aprovizionării populaţiei cu cantitate
suficientă de apă de bună calitate.

4
 Obiectivele igienice privind aprovizionarea cu apă

Cantitatea zilnică de apă potabilă consumată în

sectorul rezidenţial are o tendinţă de scădere pe
parcursul ultimilor ani. Conform datelor Comisiei
Economice pentru Europa (1999) din 1985 până în
1996 în Republica Moldova s-a micşorat folosirea apei
în industrie de la 2676 mln. m3/an până la 1173 mln.
m3 /an. În irigaţie consumul de apă s-a micşorat în
această perioadă de la 643 până la 274 mln. m3/an, iar
în agricultură de la 114 până la 80 mln. m3/an. În
sectorul rezidenţial consumul de apă, constituia în or.
Chişinău – 80/lună/om, în Orhei – 45/lună/om.

5
 În condiţiile Republicii Moldova principalele
sarcini igienice privind aprovizionărea populaţiei cu
apă conțin următoarele orientări:
• evaluarea stării actuale a resurselor acvatice şi
elaborarea concepţiei de protecţie şi utilizare raţională
a lor în corespundere cu noile condiţii igienico-
ecologice, economice şi sociale în dezvoltarea
economiei naţionale a republicii;
• argumentarea ştiinţifică a schemelor generale de
aprovizionare cu apă şi orientarea spre implementarea
în economia naţională a tehnologiilor cu consum redus
de apă;

6
• elaborarea unor metode mai avansate de pronosticare a
calităţii apelor, fundamentarea şi aplicarea sistemului
ştiinţific argumentat de monitoring al apelor naturale
ca parte componentă a monitoringului socio-igienic;
• elaborarea regulamentelor, recomandărilor şi
documentelor normative cu privire la protecţia
surselor de apă şi la calitatea apei;
• crearea şi implementarea în practică a tehnologiilor
ecologice pure şi moderne de tratare a apei şi de
îmbunătăţire complexă a calităţii apelor naturale
impurificate;
• executarea lucrărilor de proiectări experimentale cu
privire la crearea metodelor noi şi a instalaţiilor pentru
purificarea complexă a apelor naturale etc

7
 Astfel, aprovizionarea cu apă – prezintă un
complex de măsuri şi instalaţii pentru asigurarea cu
apă a centrelor populate şi a întreprinderilor de
producere. Acest complex include construcţiile şi
instalaţiile folosite pentru captarea, transportul,
tratarea şi corectarea calităţii apei, înmagazinarea şi
distribuirea apei potabile în centrele populate.
Sectoarele componente ale unui apeduct includ:
sectorul de captare, sectorul de purificare (corectare),
sectorul de înmagazinare şi de distribuire. Instalaţiile
de purificare a apei în ansamblu se mai numesc uzina
de apă.

8
 Pentru Republica Moldova este caracteristică
aprovizionarea centrelor populate cu apă potabilă prin
două categorii de instalaţii: centrale şi locale.
Principalul semn a unei aşa divizări este metoda de
luare a apei de către populaţie. În cazul sistemului
local de aprovizionare cu apă, aceasta se i-a neapărat
din sursă (râu, lac, canal, izvor, fântână). La sistemul
centralizat apa se i-a din surse (de suprafaţă sau
subterane), la necesitate se supune unei tratări speciale
şi printr-o reţea de ţevi se aduce la locul de folosire.
Acesta-i un sistem mai comod şi mai igienic.

9
 Conform datelor Ministerului Sănătăţii,
alimentarea cu apă în scopuri potabile a localităţilor
este asigurată în proporţie de 30 % din sursele de
suprafaţă şi 70 % din ape subterane. Populaţia rurală
se alimentează din ape subterane, iar populaţia urbană
în proporţie de 40 % din râul Nistru, 12 % din râul
Prut, 3 % din alte surse de suprafaţă şi 45 % din ape
subterane.

10
Aprovizionarea centralizată cu apă. Importanţa
igienică

Aprovizionarea centralizată cu apă sau apeductul se

numeşte complexul de instalaţii tehnice, care asigură
alimentarea cu apă, adică captarea apei din sursele
naturale, tratarea ei în scopul aducerii indicilor de
calitate a apei până la cerinţele standardelor,
transportarea, înmagazinarea şi distribuirea între
consumatori.

11
 Ţinând cont de faptul că apa se
foloseşte nu numai în scop potabil şi
menajer, ci şi în alte scopuri, la ora actuală
există următoarea clasificare a apeductelor:
1. În funcţie de metoda transportării apei populaţiei:
a) cu autoscurgere (cu gravitaţie);
b) cu instalaţii tehnice (pompe);

12
2. În funcţie de sursa de apă:
a) apeduct din sursele de suprafaţă;
b) apeduct din sursele subterane;
c) apeduct cu alimentare mixtă;
3. În funcţie de destinaţie:
a) în scop potabil (apeduct comunal,
raional, local);
b) industrial (tehnic);
c) pentru agricultură.

13
 Prin apeductul cu scop potabil şi menajer se
subînţelege un complex de măsuri şi instalaţii
tehnice, care: aprovizionează populaţia cu apă
potabilă de bună calitate; permite populaţiei să
folosească pe larg apa în scopuri igienice şi
sociale (menţinerea curăţeniei pielii, lenjeriei,
hainelor, locuinţei, în scopuri sportive); satisface
necesităţile populaţiei în scopul salubrizării
igienice(spălatul străzilor, udatul spaţiilor verzi,
posibilitatea canalizării etc.).

14
 Apa din apeductul cu scop potabil şi menajer
trebuie să corespundă cerinţelor Normelor sanitare
privind calitatea apei potabile (2007).
Aceloraşi norme trebuie să corespundă şi apa din
apeductul industrial destinată întreprinderilor de
industrie alimentară, întreprinderilor cu o tehnologie
specială, complexelor animaliere, întreprinderilor de
prelucrare primară a produselor alimentare etc.

15
 În comparaţie cu instalaţiile locale de aprovizionare cu
apă, instalaţiile centrale se caracterizează prin multiple
avantaje importante din mai multe punte de vedere.
- În primul rând acest sistem permite alegerea celei mai bune
surse de apă din zonă din punct de vedere cantitativ, calitativ
şi economic.
- la nivelul surselor şi instalaţiilor pot fi asigurate zonele de
protecţie sanitară
- în funcţie de calitatea apei se pot amenaja instalaţii
speciale pentru corectarea lor.
- instalaţiile şi calitatea apei distribuită populaţiei pot fi
supravegheate în permanenţă de serviciul sanitaro-
epidemiologic de stat şi serviciul tehnic.
- alimentarea centralizată influenţează benefic asupra
sănătăţii populaţiei şi salubrităţii colectivităţii, aduce un aport
economic prin promovarea dezvoltării industriei şi
agriculturii şi creşterea productivităţii acestora.
16
Aprovizionarea locală cu apă
La sistemul centralizat de aprovizionare cu apă
sunt conectaţi circa 56 % din populaţia Republicii
Moldova. De regulă este aprovizionată cu apă în mod
centralizat populaţia urbană.
În condiţiile rurale sunt conectate la sistemul
centralizat doar 18% din localităţi, în funcţie fiind
sistemele doar în 5% sate. De aceea, sursa principală
de apă potabilă în zonele rurale o constituie fântânile.

17
 Luând în considerare faptul că cantităţile necesare
de apă în sectorul rural sunt mai mici, iar posibilităţile
mult mai modeste, mai frecvent se foloseşte sistemul
decentralizat de aprovizionare cu apă. Acest sistem are
o serie de dezavantaje: nu totdeauna se poate asigura
cantitatea necesară de apă; apa nu poate fi tratată
suficient; posibilităţile monitorizării calităţii apei,
datorită multitudinii de instalaţii, este redusă.

18
 Însă în cazul utilizării în scop potabil a apelor
freatice, ceea ce are loc de regulă în Republica
Moldova, calitatea lor este satisfăcătoare dacă s-a ales
corect locul de captare şi fântâna este construită
conform cerinţelor sanitaro-tehnice, respectând
Regulamentul igienic “Cerinţe privind calitatea apei
potabile la aprovizionarea decentralizată. Protecţia
surselor. Amenajarea şi menţinerea fântânilor,
cişmelelor” nr. 06.6.3.18.-96 din 23.02.1996.

19
Determinarea cantităţilor necesare de apă

Pentru aprovizionarea populaţiei cu o cantitate

suficientă de apă se i-au în considerare diferitele
categorii de folosinţă de apă care includ utilizarea apei
dintr-un sistem de alimentare cu apă şi de canalizare.
La proiectarea sistemelor de alimentare cu apă
şi de canalizare se fac calculele necesare diferenţiat
pentru centrele populate, pentru unităţile industriale,
unităţile agrozootehnice, amenajări pentru irigaţii,
amenajări piscicole.

20
 La baza normelor de aprovizionare cu apă rece şi
caldă sunt puse următoarele componente ale
necesităţilor permanente ale populaţiei:
a)necesarul fiziologic de apă;
b)menţinerea igienei corpului;
c)călirea organismului şi creşterea rezistenţei
nespecifice;
d)curăţirea şi prepararea alimentelor; e) menţinerea
curăţeniei în locuinţe a îmbrăcămintei şi încălţămintei;
f) consumul de apă în instituţiile publice; g) consumul
de apă pentru menţinerea curăţeniei în curte etc.

21
 Pe lângă necesităţile individuale de apă sunt destul
de impunătoare necesităţile de apă ale colectivităţilor
umane care se divid în 3 grupe: a) necesităţile
urbanistice destinate: salubrizării publice, curăţării
străzilor, pieţelor, grădinilor publice, stropirii spaţiilor
verzi, scopurilor decorative, scopurilor arhitectonice;
b) necesităţile industriale: la transportul materiei
prime, semifinite şi finite, la separarea şi dizolvarea
diferitelor substanţe, la curăţenie şi întreţinere, ca apă
de răcire etc.; c) necesităţile agrozootehnice: pentru
creşterea, îngrăşarea şi curăţenia animalelor,
salubrizarea adăposturilor, stropirea culturilor
vegetale, întreţinerea atelierelor, depozitelor, maşinilor
şi utilajelor.
22
 Necesarul de apă în centrele populate

Prin necesarul de apă se subînţelege cantitatea

de apă totală necesară populaţiei pentru diferite
scopuri (potabil, industrial, agricol, menajer).
După cum s-a menţionat deja, în scop potabil,
omul adult foloseşte aproximativ 2,5 l de apă, din
care în jurul de 1 litru pătrunde în organism cu
produsele alimentare în compoziţia căror ea se
conţine în cantităţi foarte variabile: laptele de vacă
– 87,5 %, carne de vită – 55-74,0, ouă – 74,0,
fasole uscate – 11,0, pâine – 44.0, nuci – 7,0-8,5,
tomate – 92,0 % etc.
23
 Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
consumul aproximativ de apă în scopuri igienice şi
menajere al omului constă din următoarele
componente: pregătirea bucatelor – 5 l/24 ore/om;
spălatul mâinilor şi a feţei – 5 l; duşul igienic – 25 l;
baia în cadă (1 dată pe săptămână) – 35 l în mediu pe
zi; baia igienică publică – 200-250 l/săpt.; spălatul
duşumelei – 10 l/24 ore; WC – 18 l/24 ore; udatul
spaţiilor verzi – 32 l/24 ore/om.

24
 La rând cu cele spuse apa este necesară
şi pentru alte scopuri: sportive, culturale,
la întreprinderile industriei alimentare şi
alimentaţiei publice, în agricultură, în
industria grea, chimică etc.
În unele produceri consumul de apă de
zeci şi sute de ori întrece greutatea
producţiei elaborate.

25
 Exemple de consum al apei:

1.în industria metalurgică:

a)la topirea 1 t. de fontă – 30 m3 de apă;
b)la topirea 1 t. de nichel – 800 m3;
c)la topirea 1 t. de Al – 1500 m3;
2.în industria chimică:
a)la producerea 1 t. acid azotic – 300 m3;
b)la producerea 1 t. de nichel – 1500 m3;
c)la producerea 1 t. de ţesături sintetice – 3500 m3 de apă;
3.în agricultură:
a)pregătirea 1 kg de nutreţuri – 1100 l;
b)pregătirea 1 kg de grâne – 1500 l;
c)alimentarea cu apă a unei bovine – 80l.

26
 Consumul de apă este mult mai mare în centrele
populate mari faţă de cele mici şi depinde de gradul de
asigurare a blocurilor cu apeduct şi sistem de
canalizare.
În blocurile fără apeduct şi canalizare consumul de
apă este mic şi constituie doar 25-50 l/24 ore/om.
În blocurile asigurate cu apeduct şi sistem de canalizare
cantitatea apei folosite creşte până la 200 l/24 ore/om,
iar în blocurile cu sistem de aprovizionare cu apă
caldă consumul de apă este şi mai mare.

27
 Cert este faptul, că nivelul de consum al apei este
un indice al condiţiilor cultural-sociale şi sanitare de
viaţă a populaţiei. Doar numai posibilitatea folosirii
apei în cantităţi suficiente asigură un nivel înalt al
igienei individuale, al regimului sanitar în condiţiile
casnice şi al salubrizării înalte a centrului populat în
genere.
Deci, toţi factorii care influenţează necesarul de apă
trebuie luaţi în seamă în cazul determinării cantităţii
de apă destinate populaţiei. De aceea capătă o mare
importanţă determinarea normativelor consumului de
apă. Aceste normative sunt incluse în N.R.C. 2.04.84.
“Aprovizionarea cu apă. Reţelele şi instalaţiile
externe”

28
 Normativele consumului de apă de către populaţie conform
normelor şi regulelor de construcţie

Nr. d/o Salubritatea centrului populat Necesitatea medie

(blocurilor locative) de apă, l/24 ore/om
Clădiri, utilate cu apeduct şi 125-160
canalizaţie fără cadă de baie.
Aceleaşi, cu căzi de baie şi 160-230
instalaţii locale de încălzire a
apei.
Aceleaşi, aprovizionate cu apă 250-350
caldă pe cale centralizată
Centrele populate, în care apa 40-50
se distribuie prin cişmele
amplasate pe stradă.
29
 Tendinţa de a majora nivelul cantitativ de
aprovizionare cu apă a populaţiei ar trebui să
predomine pretutindeni în scopul favorizării
condiţiilor de viaţă. Să nu uităm că primele apeducte
construite în Roma antică permiteau asigurarea
populaţiei cu peste 500 l apă pentru 1 om.
Cantitatea de apă destinată necesităţilor omului
trebuie normată şi la întreprinderi (la locurile de
muncă), la grădiniţe, şcoli, în spitale, ambulatoare etc.
Respectarea cu stricteţe a normativelor în vigoare la
acest compartiment cu certitudine ridică nivelul
cultural al populaţiei şi prezintă o măsură
considerabilă pentru profilaxia multor maladii.

30