EVALUAREA IGIENICĂ A

METODELOR DE
TRATARE A APEI DIN
SURSELE DE SUPRAFAȚĂ
 SUBIECTE PENTRU PREZENTARE
1. NOȚIUNE DE APEDUCT.
2. CLASIFICAREA APEDUCTELOR.
3. OBIECTIVELE TRATĂRII APEI.
4. SXEMA CLASICĂ A APEDUCTULUI DIN SURSE DE SUPRAFAȚĂ.
5. METODELE DE AMELIORARE A CALITĂȚII APEI.
6. CLASIFICAREA INSTALAȚIILOR DE CAPTARA APEI.
7. SXEMELE TEHNOLOGICE FUNDAMENTALE DE TRATARE A APEI.
8. COAGULAREA. COAGULANȚII UTILIZAȚI. CARACTERISTICA
PROCESULUI. CONDIȚIILE ȘI FACTORII CARE DETERMINĂ EFICACITATEA
COAGULĂRII.
9. INSTALAȚIILE PENTRU LIMPEZIREA APEI. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE.
10. FILTRAREA APEI. CLASIFICAREA FILTRELOR. TEHNOLOGIA ȘI
MECANISMUL PROCESULUI.
 Actualmente din cantitatea totală de apă
adusă pentru populație de băut, în
localitățile urbane și rurale, peste 80 % este
captată din sursele de suprafață.

Este cunoscut că apa acestor surse de

regulă nu poate fi utilizată pentru
aprovizionarea populației cu apă potabilă și
menageră fără îmbunătățirea prealabilă a
proprietăților și dezinfecției ei.
1. NOȚIUNE DE
APEDUCT.
 Îmbunătățirea calității apei surselor de
suprafață pînă la normelor de potabilitate în
vigoare se efectuează prin apeduct, care
prezintă de sine un sistem de instalații și
utilage destinate pentru;
a) captare și ascensiune,
b) curățire și dezinfecție,
c) aducție și distribuție a apei în centrul
populat.
 APEDUCT NUMIM - setul ( complexul) de
instalații, care includ: captarea,
pompe de ascensiune, instalații de
pregătire și tratare, rețele de
distribuție și rezervoare de
înmagazinare pentru aprovizionarea
cu apă de o calitate determinată a
populației.
2. CLASIFICAREA APEDUCTELOR.
3. OBIECTIVELE TRATĂRII
APEI.
 Caracterul tratării apei la stațiile de apeduct
(uzinele de apă) depinde de calitatea apei în sursă.
Schemele de tratare a apei la uzinele de apă,
care folosesc apa din sursele de suprafață,
urmăresc următoarele sarcini:
1. Eliberarea apei de substanțe în
suspensie și amestecuri coloidale pentru
ameliorarea proprietăților organoleptice,
2. Asigurarea inocivității apei în aspect
epidemiologic,
3. Condiționarea compoziției ionice prin
aplicarea metodelor speciale de tratare.
 Pentru soluționarea acestor sarcini sunt
folosite un șir de măsuri în o
consecutivitate strict determinată:
a) sedimentarea suspensiilor în apa lent
curgătoare,
b) filtrarea,
c) dezinfecția,
d) procedee speciale de ameliorare a
calității.
 4. SXEMA CLASICĂ A
APEDUCTULUI DIN SURSE
DE SUPRAFAȚĂ.
 Îmbinarea procedeelor necesare
pentru tratarea apei și instalațiile
necesare pentru aceste scopuri
alcătuiesc schema tehnologică de
ameliorare a calității apei, care
unește instalațiile specifice pentru
apeduct.
 Sxema clasică a instalațiilor de apeduct:
1. Instalațiile de captare.
2. Stație de pompare de ascensiune primară.
3. Malaxor.
4. Gospodărie pentru reagenți.
5. Instalații de clorinare (dezinfecție) primară.
6. Cameră de reacție ( formare a floculelor).
7. Decantoare.
8. Filtre.
9. Instalații de clorinare (dezinfecție) secundară
10. Rezervoare de înmagazinare a apei
tratate.
11. Stație de pompare de ascensiune
secundară.
12. Rețele de aducție cu presiune.
13. Rețele de distribuție.
14. Instalații la rețea.
- rezervoare de apă,
- castele de apă,
- cișmele de consum,
 5. METODELE DE
AMELIORARE A CALITĂȚII
APEI.
 6. CLASIFICAREA
INSTALAȚIILOR DE
CAPTARA APEI.
Instalațiile de captare a apei
- Priza de apă.
Alegerea tipului și locului de
amplasare a prizei de apă urmează a fi
efectuată reeșind din condițiile
geologice, hidrogeologice și a altor
particularități naturale a regiunii în baza
calculelor tehnico – economice.
 Exigențe către locul de amplasare a prizei de apă.

În caz că priza este destinată pentru aprovizionarea cu

apă potabilă și menageră, atunci factorul decisiv privind
locul amplasării va fi situația sanitară din zona captării
apei, și va satisface următoarele condiții
1.Lipsa în aspect sanitar a poluării ,
2.Captarea la toate modificările regimului sursei a unei
cantități satisfăcătoare de apă,
3.Protecția instalațiilor de captare în apă și la mal de
deteriorări
Cu scop de asigurare a condițiilor optimale privind
organizarea ZPS, priza în raport cu fluxul apei în rîu
va fi amplasată:
1. În amonte de centrul populat deservit de
apeductul în cauză,
2. În amonte de locul de deversare a apelor
reziduale din centrele populate,
3. În amonte de locul destinat pentru scăldat,
4. În amonte de delta afluenților și rîpilor
din vecinătate,
5. Pe sectorul rîului cu albie stabilă și
adîncime constantă a apei nu mai puțin
de 2,5 m.
 La captarea apei din bazinele de apă
trbuie de luat în considerație:
a) mărimea valurilor,
b) eutrofizarea apei,
c) stratificarea minerală.
Varietatea condițiilor naturale și
diversitatea metodelor de soluționare a
problemelor de captare a apei din surse
determină prezența multiplelor tipuri de
instalații de captare, care se clasifică după
cum urmează:
 CLASIFICAREA INSTALAȚIILOR DE CAPTARE A
APEI
I. În funcție de gradul de siguranță a
captării:
1) instalații de gradul I - asigură captarea
volumului calculat de proiect permanent,
2) instalații de gradul II – sunt posibile
întreruperi pînă la 5 zile sau deminuarea
volumului calculat pînî la 1 lună,
3) instalații de gradul III – captarea apei
poate fiîntreruptăpînă la 3 zile
 II. În funcție de capacitate:

1) mică - sub 1 m³ /sec

2) medie - 1 – 6 m³ /sec
3) mare - peste 6 m³ /sec
 III. În funcție de locul de amplasare:
1. Golf artificial
2. Captatoare amplasate la mal :
a) separate de pompele de ascensiune
b) comasate cu pompele de ascensiune
3. Captatoare amplasate în albie :
a) fântâni în albia sursei
b) țevi cu flux liber
c) țevi de absorbție
d) instalație plutitore
4. Captatoare de tip infiltrațional
(captează apa filtrată prin sol, prin fundul
și malurile sursei). Sunt utilizate în cazul,
cînd apa este puternic poluată.

5. Captatoare mobile sau plutitoare ( sunt

comasate cu pompele de ascensiune).
6. Captatoare amplasate sub fundul albiei -
utilizate în raport cu condițiile hidro
meteorologice ( la râurile, care își modifică
brusc caracterul fundului și al malurilor, la
prezența inundațiuilor frecvente ).
7. Captatoare cu grilă instalate pe fundul râului
( utilizate la râurile de munte).
Prezintă de sine un dig cu grile la partea
de sus și cu o galeree în interior pentru
captarea apei
 De menționat că la tote tipurile
de captatoare vor fi instalate diverse
utilaje cu plasă destinate pentru
reținerea; obiectelor plutitoare,
puietului de pești, fito planctonului
e.t.c.
 7. SCHEMELE
TEHNOLOGICE
FUNDAMENTALE DE
TRATARE A APEI.
 Schemele tehnologice fundamentale folosite
la tratarea apei pot fi clasificate în funcție
de următorii indici :
1. Condițiile de folosire a reagenților,
a) reagente
b) areagente
2. Efectul de limpezire,
a) completă
b) parțială
3. Numărul procedeelor tehnologice,
a) monoprocesuale
b) biporcesuale
c) multiprocesuale
4. Caracterul deplasării apei tratate,
a) scurgere liberă (fără presiune)
b) scurgere forțată ( cu presiune)
 Alegerea schemei tehnologice de tratare a
apei va fi dictată nu numai de calitatea ei în
sursă și cerințele consumatorului, dar și de
consumul apei tratate, creșterea incontinuă a
căruea impune aplicarea instalațiilor
suplimentare pentru ameliorarea accelerată a
calității ei în raport cu obiectivele trasate.

Urmărim aceste motivații, studiind

principiul de sedimentare naturală a
particolelor, pe exemplul înlăturării din apă
a substanțelor în suspensie.
diametrul denumirea viteza timpul de
particolei , mm particolei de sed.mm/sec. sed. la 1m

1,0 nisip 100 10sec.

0,1 nisip fin 8,0 2 min
0,01 nămol 0,154 2 ore
0,001 argilă 0,00154 7 zile
0,0001 argilă fină 0,0000154 2 ani
0,00001 particole coloidale 0,000000154 200 ani

Pentru a accelera procesul de sedimentare, în

practică el se realizează prin coagulare prealabilă
a particolelor, fapt ce contribuie la creșterea
eficacității sedimentării lor.
8. COAGULAREA. COAGULANȚII
UTILIZAȚI. CARACTERISTICA
PROCESULUI.
CONDIȚIILE ȘI FACTORII CARE
DETERMINĂ EFICACITATEA
COAGULĂRII.
 Coagularea amestecurilor din apă este
numit procesul de majorare a particolelor
coloidale și celor dispersate, care se petrece
ca urmare a alipirii lor reciproce, sub
influența forțelor atractiei moleculare.
Coagularea prezintă de sine un proces
complicat fizico – chimic de distrugere a
substanțelor coloidale, urmat de formare a
floculilor (floculare) și sedimentare a lor.
 Esența procesului de coagulare constă în
faptul că substantele, prezente în apă în stare
coloidală ( sub formă de zoli și hidrozoli) se
coagulează, formând (jeli și hidrojeli).
Distingem 2 tipuri de coagulare:
1. Coagulare în volum liber ( se efectuează
în camera de floculare),
2. Coagulare de contact ( în grosimea
umplerii granulare sau în masa
sedimentului în suspensie. Exemplul
limpizitoarelor de contact.
 Pentru a provoca procesul de coagulare a
amestecurilor din apă în ea se aplică
substanțe chimice numite coagulanți, în
calitate de care cel mai frecvent sunt
folosiți;
1. Sulfatul de aluminiu - Al₂ (SO₄)₃ . 18 H₂ O
2. Clorura de fer - FeCl₃ . 6 H₂ O
3. Sulfatul de fer - FeSO₄ . 7 H₂ O
4. Aluminatul de sodiu - NaAlO₂
 Procesul de coagulare depinde de următorii factori;
1. Alcalinitatea apei,
2. Conținutul substanțelor în suspensie
(turbiditate),
3. Prezența substanțelor huminice (colorație),
4. Reacția PH,
5. Temperatura apei,
6. Tipul și componența coagulantului,
7. Doza coagulantului,
8. Intensitatea de agitare,
9. Viteza fluxului de apă prin instalațiile de
tratare.
 Din substnțele enumărate mai
frecvent este folosit sulfatul de
aluminiu, care la aplicare în apă inițial
se supune procesului de hidroliză,
formînd în apă soluție coloidală de
hidroxid de aluminiu - Al₂ (OH)₃ , care
aduce apei opalescență. În continuare
Al₂ (OH)₃ se coagulează formînd în apă
floculi.
Din coagulanții enumărați Fe Cl₃ are unele avantaje, printre care;
a) procesul de coagulare nu depinde de T C,
b) poate fi utilizat în anotimpul de iarnă când coagularea
cu alți coagulanți este deficilă,
c) nu depinde de alcalinitatea apei.

Însă FeCl₃ nu are aplicare largă din următoarele motive;

a) deține proprietăți corozive ponunțate,
b) este foarte higroscopic, din cauză
- este foarte deficil de păstrat
- este greu de transportat
c) la manipulare formează pulberi care afectează țesutul
cutanat și mucoasele.
 În cazul cînd procesul de floculare la
aplicarea coagulanților este dificil, pentru
accelerarea lui sunt folosite substanțe care
activează procesul. În acest scop sunt folosite
substanțe macromoleculare numite floculanți.
Din floculanții minerali mai frecvent se
utilizează;
a) acidul silicic activat,
b) amidonul alcalin,
c) aliginatul de sodiu
 Din floculanții organici – preparate de sinteză
industrială pe larg se folosește;
a) poliacrilamida (în doze de 2-10℅ de la
doza Al₂ (SO₄)₃,
b) floculanții din seria K-4, K-6 pentru
limpezirea apelor cu turbiditate avansată,
c) floculanții de tipul cationiților ВА-2, ВА-3
ВА-2Т, ВА-3М, ВА-102, ВА-212, care
sunt destinați pentru folosire
sinestătătoare și pot fi numiți coagulanți
organici.
 Coagularea apei la uzina de apă se
formează din următoarele procedee;
1. Dizolvarea coagulantului,
2. Dozarea,
3. Amestecarea cu apa de coagulat,
4. Crearea condițiilor de floculare,
5. Crearea condițiilor de sedimentare a
floculilor.
 Pentru prepararea și aplicarea coagulantului la
uzina de apă se instalează;
a) Bazine de dizolvare,
b) Rezervoare de depozitare
c) Bazine de consum,
d) Instalații de dozare, care pot fi;
- cu doză continuă,
- porționale,
- automate
e) Pompe - dozatore
 9. INSTALAȚIILE PENTRU
LIMPEZIREA APEI. PRINCIPIUL
DE FUNCȚIONARE.
 De la instalațiile de captare prin pompele
de ascensiune primară apa este adusă la
uzina de apă în malaxor, unde (în care) are
loc amestecul apei preconizate pentru
tratare cu reagenții utilizați.
Malaxoarele pot fi;
I - Hidraulice
II - Mecanice
cu flux orizontal sau vertical al apei.
 Exigențele principale către funcționarea
malaxorului.
1. Construcția lui nu va permite
sedimentarea suspensiilor și reagenților,
2. Nu va îmbogăți apa cu bule de aer,
3. Timpul de aflare a apei ăn malaxor nu
va depăși 2 min.,
4. Viteza fluxului apei în limetele de 0,6 –
0,9 m/sec.
 După amestecul apei cu coagulant se inițiază
procesul de floculare, care decurge relativ lent și
pentru formarea floculilor mari timpul necesar este de
10 – 40 min. Pentru a ușura acest proces se construesc
instalații speciale - numite camere de floculare.
În funcție de modul de funcționare se disting ;
I - Hidraulice
II - Mecanice
identic cu malaxorul.
De menționat - viteza fluxului de apă trebuie să fie
satisfăcătoare pentru a nu permite sedimentare în
cameră a floculilor.
 Limpezirea ulterioară a apei se va
realiza prin sedimentarea flocililor, care
se efectuează în instalații numite –
decantoare.
În decantoare fluxul apei este lent și
substanțele în suspensie - floculii sub
influența forțelor de atracție se
sedimentează.
 În funcție de direcția fluxului de apă
deosebim următoarele tipuri de decantoare;
1. Orizontale
2. Verticale
3. Radiale
În decantor destingem următoarele zone;
- pelicolei plutitoare
- apei transparente
- amestecurilor (floculilor) în suspensie
- acumulării și comprimării sedimentului
 10. FILTRAREA APEI.
CLASIFICAREA FILTRELOR.
TEHNOLOGIA ȘI
MECANISMUL PROCESULUI.
 După prima etapă (fază) de tratare -
cagularea și decantarea apa în funcție de
proprietățile organoleptice nu corespunde
normelor de potabilitate și este supusă în
continuare limpezirii și decolorării cu
ajutorul filtrelor, care se clasifică în felul
următor;
 CLASIFICAREA FILTRELOR

I. În funcție de baza (suportul) de filtrare:

1. De plasă;
a) microfiltre
b) microplasă
2. Cu carcasă sau cu spălare prin contraflux
3. Granulare sau de nisip
II. În funcție de viteza de filtrare:
1. Lente
2. Rapide
3. Limpezitoare de contact
4. Ultra rapide
III. În funcție de presiunea de exploatare:
1. Deschise (fără presiune)
2. Ermetice (cu presiune)
IV. În funcție de direcția fluxului:
1. Cu mono flux
2. Cu flux dublu
3. Cu fluxuri multiple
V. În funcție de dimensiunea materialului
filtrant:
1. Cu granule fine
2. Cu granule medii
3. Cu granule mari
VI. În funcție de numărul straturilor filtrante:
1. Monostratulare
2. Bistratulare
3. Polistratulare
 Procesul de filtrare prin filtrele granulare este foarte
complicat deoarece are loc nu o reținere pur mecanică a
suspensiilor, dar au loc în grosul umpluturii filtrului
procese bio – chimice foarte complicate.
La reținerea suspensiilor au importanță;
a) dimensiunile nisipului,
b) amplasarea particolelor umpluturii,
c) caracteristica mecanică și fizico –
chimică a suspensiilor,
d) viteza fluxului de apă,
e) viscozitatea apei,
f) condițiile de temperatură
r
 Componența pelicolei biologice
1. Remanențe de coagulant
2. Suspensii
3. Fracții de substanțe organice
4. Microorganisme saprofite
5. Microorganisme condiționat patogene
6. Fitoplancton
7. Zooplancton
8. Micelii
9. Ciuperci
Factorii principali, care determină tratarea apei
în grosul umpluturii filtrului
1. Reținerea mecanică a substanțelor în
suspensie.
2. Alipirea
3. Adsorbția
4. Absorbția
5. Oxidarea
6. Activitatea fermentativă a microorganismelor
7. Activitatea vitală a protozoarelor, care
populeză filtrul
 Exigențe la spălarea filtrului
1. Spalarea se va efectua cu apă curtată
prin contra flux.
2. Viteza și presiunea fluxului nu va:
- înlătura umplutura granulară a filtrulu,
- forma goluri șI pîlnii în straturile
filtrante,
- forma spații umplute cu aer,
- distruge complet pelicola biologica,
3. Durata spălării pănă la aparitia vizuală a
apei transparente.