Universitatea „DUNĂREA DE JOS“ din Galaţi

Facultatea de Inginerie Brăila

Program de studiu: Ingineria si Protecția Mediului

TEMA PROIECTULUI

Stabilirea structurii si dimensionarea principalelor obiectele tehnologice ale

unei staţiei de epurare a apelor uzate care deserveste o localitate cu un număr
de 28000 locuitori.

PROFESOR: STUDENT:
POPA DUMITRU BĂJAN CĂTĂLIN

1
 CUPRINS

Cap.1 Studiu documentar privind epurarea apelor uzate urbane

1.1 Introducere
1.2 Metode de epurare ale apelor uzate
1.3 Tipuri de staţii de epurare ale apelor uzate
1.4 Profilul tehnologic al unei staţii de epurare

Cap.2 Determinarea debitelor caracteristice de apă uzată ale localităţii

Cap.3 Structura şi dimensiunea obiectelor tehnologice ale staţiei de epurare

3.1 Determinarea parametrilor funcţionali ai unei instalaţii de sitare cu grătar plan
3.1.1 Debite de apă cu reţineri gosiere
3.1.2 Date privind grătarul plan cu greble de curăţat pe lanţuri
3.1.3 Date cu privire la transpororul compactor
3.1.4 Debite caracteristice de apă uzată şi reţineri
3.1.5 Determinarea parametrilor dimensionali şi cinematici ai grătarului plan
3.2 Determinarea parametrilor funcţionali ai Deznisipatorului cuplat cu canal Parshall
3.2.1 Debite de apă şi nisip caracteristice deznisipatorului
3.2.2 Date privind construcţia deznisipatorului
3.2.3 Date privind podul rulant de evacuare a nisipului şi jgheaburi
3.2.4 Debite caracteristice de apă uzată şi nisip
3.2.5 Parametri dimensionali ai deznisipatorului
3.2.6 Parametri dimensionali şi funcţionali ai canalului Parshall
3.2.7 Parametri principali ai jgheaburilor
3.3 Determinarea parametrilor funcţionali ai separatorului de grăsimi
3.3.1 Debite de apă uzată
3.3.2 Construcţia separatorului de grăsimi
3.3.3 Debite caracteristice de apă uzată şi substanţe plutitoare
3.3.4 Parametri dimensionali ai separatorului de grăsimi
3.3.5 Parametri dimensionali şi cinematici ai podului rulant
3.4 Determinarea parametrilor funcţionali ai decantorului primar longitudinal
3.4.1 Debite de apă şi nămol caracteristice decantorului
3.4.2 Date cu privire la construcţia decantorului
3.4.3 Date cu privire la podul rulant de raclare
3.4.4 Determinarea debitelor caracteristice de apă uzată şi nămol
3.4.5 Parametri dimensionali ai decantorului
3.4.6 Parametri dimensionali şi cinematici ai podului rulant
Bibliografie.

2
 TEMA PROIECTULUI

Să se stabilească structura şi să se dimensioneze principalele obiectele tehnologice

ale unei staţiei de epurare a apelor uzate care deserveste o localitate cu un număr de
28000 locuitori. Pe teritoriul localităţii îşi desfăşoară activitatea:

 Fabrica de conserve

- producţie: 11 t/zi
- personal: 200, dintre care: 20 – birouri;
30 – grupa I;
60 – grupa II;
90– grupa VI a
- clădiri: 9
- Volumul max: 12000 m 3

 Fabrica de hârtie

- producţie: 9 t/zi
- personal: 110 oameni, dintre care: 10 – birouri;
30– grupa I;
30 – grupa II;
40– grupa IV
- clădiri: 7
- Volumul max: 18000 m 3

 Crescătorie de porcine

- 550 capete ( dintre care: 25 ,50,50,50,300,75)

- personal: 65 oameni, dintre care: 5 – birouri;
20-grupa I;
40– grupa II
- clădiri: 19
- Volumul max: 11000 m 3

 Crescătorie de raţe

- 45000 capete (dintre care: 20000 – rate adulte; 25000 –boboci)

- personal: 50, dintre care: 5 – birouri;
15 – grupa I;
30– grupa II
- clădiri: 7

3
- Volumul max: 13000 m 3

Capitolul 1: Studiul documentar privitor la epurarea apelor uzate

urbane

1.1 Introducere; epurare; noţiuni generale

Epurarea apelor uzate se defineşte ca fiind un proces complex de reţinere şi/sau

neutralizare prin diferite mijloace a substanţelor poluante aflate în apele uzate sub formă
de suspensii în stare coloidală sau în stare dizolvată în scopul reintroducerii apelor în
circuitul hidrologic prin deversare într-un emisar fără ca prin aceasta să se aducă
prejudicii florei şi faunei cât şi omului.
Epurarea apelor uzate poate să fie realizată prin mijloace mecanice sau fizico-
chimice (epurare primară), biologice (epurare secundară) sau avansate (epurare terţiară).
Pentru îndepărtarea din apele uzate a unor poluanţi specifici unor ape uzate industriale se
folosesc tehnologii de epurare specifice, care utilizează în general procese chimice.
Fiecare astfel de tehnologie foloseşte instalaţii specifice proiectate individual.

Produsele rezultate în urma epurării apelor uzate sunt:

• apă epurată în diferite grade care poate fi atât deversată în emisar cât şi
valorificată la irigaţii sau în alte activităţi.
• substanţe poluante extrase care poartă denumirea de nămoluri. Aceste sunt
descompuse, depozitate sau prelucrate în vederea valorificării.

Operaţiile succesive definite în procesul de epurare al apelor uzate:

• Reţinerea şi/sau neutralizarea substanşelor poluante din apele uzate,
operaţie care duce la obţinerea nămolului.
• Prelucrarea nămolurilor obţinute.
• Procedeele şi metodele de extragere a substanţelor poluante de natură
mecanică, biologică şi chimică în procesul de epurare.

Măsurile care se pot aplica surselor de poluare sunt următoarele:

• Introducerea unor tehnologii cu consum redus de apă sau neconsumatoare,
care poluează puţin sau total nepoluante.
• Recircularea apelor uzate, procedeu care poate diminua debitele evacuate.
• Folosirea unor categorii de ape uzate la irigaţii imediat sau după un
tratament adecvat.

Măsurile care se pot aplica cursurilor de apă receptoare sunt:

• Aerarea râurilor sau lacurilor poluate cu ajutorul unor agregate construite
în acest scop, în acest mod asigurându-se o oxigenare suplimentară conducând la o
reducerea gradului de poluare cu substanţe organice ce necesită a fi oxidate.

4
 • Destratificarea termică a apelor stătătoare care are la bază înlocuirea cu
apă bună de la suprafaţă a apei de la adâncime care îşi înrăutăţeşte calitatile prin
stagnare..
• Mărirea debitelor minime în cursurile de apă emisare ale apelor uzate cu
ajutorul lucrărilor de amenajare, derivaţii, acumulări, contribuind în acest mod la calitatea
amestecului.
• Crearea condiţiilor de autoepurare constituie un proces care dacă este
dirijat corespunzător crează condiţii minime care conduc la îmbunătăţirea naturală a
calităţii apelor de suprafaţă.

Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în funcţie de poluanţii

prezenţi.În procesul de epurare al apelor uzate se pot utiliza următoarele categorii de
metode:
 Metode mecanice
 Metode chimice
 Metode biologice

Aceste metode se combină adeseori deoarece, în actualul stadiu al tehnicii numai

în acest fel se pot obţine gradele de epurare necesare, grade cât mai ridicate necesare
evacuării în emisar.
Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor principale arătând
legăturile între ele şi indicând elemente de tehnologie. Schema aleasă poate include un
anumit număr de etape de tratare (epurare), corelate astfel încât să realizeze gradul de
epurare impus.

5
 Figura 1.1. Schema tehnologică a unei staţii de epurare

Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de:

• caracteristicile apei uzate;
• de provenienţa apei uzate;
• de gradul de purificare necesar;
• de metodele de tratament ale nămolului;
• de suprafaţa disponibilă;
• de tipul echipamentului ce va fi folosit;
• de condiţiile locale.
Alegerea metodei de epurare depinde de eficienţa obţinută în diferite procedee.
Acestea sunt prezentate centralizat în tabelul 1.1:

Tabelul 1.1. Eficienţa procedeelor de epurare a apei

Îndepărtare, %
Procedeu
CBO5 CCO Suspensii Bacterii
Trecere prin site 5-10 5-15 2-20 10-20
Clorinare 15-30 - - 90-95
Decantare 25-40 20-35 40-70 25-75

6
 Coagulare, floculare 50-85 40-70 70-90 40-80
Epurare în biofiltru 50-95 50-80 50-92 90-95
Epurare cu nămol active 55-95 50-80 55-95 90-98
Epurare în iaz biologic 90-95 70-80 85-95 95-98
Clorinare finală - - - 98-99

1.2 Metode de epurare a apelor uzate

Epurarea este un proces complex de reţinere şi/sau neutralizare, a substanţelor

nocive dizolvate prin mijloace destul de variate, în stare coloidală sau suspensii, prezente
în apele industriale şi orăşeneşti, care nu sunt acceptate în mediul acvatic în care se face
deversarea apelor tratate şi care permite refacerea proprietăţilor fizico chimice ale apei
inainte de utilizare.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive: reţinerea
sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile conţinute în apele uzate, şi
prelucrarea substanţelor rezultate din prima operaţie denumite nămoluri. De aici vor
rezulta ca produse finale:
- ape epurate în grade variate, vărsate în emisar sau pot fi valorificate în irigaţii sau
alte scopuri;
- nămoluri care sunt valorificate,prelucrate, depozitate sau descompuse.
În funcţie de metodele folosite rezultă ape cu calităţi diferite şi nămoluri în
cantităţi şi calităţi diferite.
Adoptarea procedeului optim depinde de:
- cantitatea efluentului;
- conţinutul în poluanţi;
- condiţiile de calitate impuse la evacuarea apei epurate în receptor;
- mijloacele finaciare ale agentului economic respectiv.

În cazul apelor uzate provenite din industrie care conţin poluanţi specifici ce nu pot fi
îndepărtaţi prin cele trei metode convenţionale se recurge la tehnici de epurare avansate.
Procedeele de epurare cu adsorbţie, cu schimbători de ioni şi procedeele de oxidare
chimică au avut cel mai ridicat un grad de eficienţă.
Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică, de cele mai multe ori pentru
îndepărtarea detergenţilor şi a altor substanţe ce produc un miros sau gust neplăcut apei
de băut. Aceste procedee de epurare permit eliminarea cantităţilor mici de substanţe
organice rămase dupa etapa biologică.
Procedeele de epurare cu schimbători de ioni sunt folosite frecvent pentru
neutralizarea poluanţilor minerali din apă sub formă ionică: calciu, magneziu, sodiu,
sulfaţi, nitraţi, fosfaţi, amoniu, metale grele etc.
Procedeele de oxidare chimică sunt foarte eficiente la eliminrea substanţelor
poluante de natură anorganică (cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc.) şi organică
(fenoli, coloranţi, anumite pesticide etc.).
Schema instalaţiei de epurare descrie succesiunea etapelor principale arătând
legăturile între ele şi indicând elemente de tehnologie. Schema poate include un număr de
etape de tratare (epurare), corelate astfel încât să realizeze gradul de epurare impus.
Schema unei instalaţii de epurare se stabileşte în funcţie de:

7
 - caracteristicile apei uzate;
- de provenienţa lor;
- de gradul de purificare necesar;
- de metodele de tratament a nămolului;
- de suprafaţa disponibilă;
- de tipul echipamentului ce va fi folosit;
- de condiţiile locale.
Alegerea metodei de epurare depinde de eficienţa obţinută în diferite procedee.
Acestea sunt prezentate centralizat în tabelul următor:

Tabel 1.2 Eficienţa procedeelor de epurare a apelor [1]

Îndepărtare
[%]
Procedeu
CCO
CBO5 Suspensii Bacterii

Trecere prin site 5-10 5-15 2-20 10-20

Clorinare 15-30 - - 90-95

Decantare 25-40 20-35 40-70 25-75

Coagulare
50-85 40-70 70-90 40-80
florulare

Epurare în
50-95 50-80 50-92 90-95
biofiltru
Epurare cu
nămol activ 55-95 50-80 55-95 90-98
Epurare în iaz
biologic 90-95 70-80 85-95 95-98
98-99
Clorinare finală - - -

În funcţie de provenienţa şi caracteristicile apelor uzate, o staţie de epurare ape

poate funcţiona cu una, două sau trei trepte.

Tabelul 1.3 Provenienţa apelor uzate şi tratamentele aferente

Ape uzate din Tratamente aplicate
Industrii prelucrătoare de materii prime - Treapta mecanică
şi substanţe anorganice - Treapta chimică
- Ambele trepte aplicate

8
 succesiv
- Treapta mecanică
Industrii prelucrătoare de materii - Treapta chimică
organice - Ambele trepte aplicate
succesiv
- Epurare mecano-chimică
Activităţi sociale - Epurare mecano-biologică
- Ambele trepte
- Treapta mecanică
Zootehnie - Treapta chimică
- Treapta biologică

Asocierea celor trei faze de epurare, mecanică, chimică şi biologică a fost

concepută în vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor
existente în apele reziduale brute, pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţă, la
parametrii avizaţi de normele în vigoare. Astfel, treapta de epurare mecanică a fost
introdusă în procesul tehnologic, în scopul reţinerii substanţelor grosiere care ar putea
înfunda canalele conductelor şi bazinele existente sau care, prin acţiunea abrazivă, ar
avea efecte negative.
A. Epurarea mecanică
Este cea mai simplă metodă de epurare care constă în decantarea suspensiilor mai
grele decât apa (nisip, pământ, particule solide diferite) respectiv în flotarea celor mai
uşoare decât apa (grăsimi, uleiuri).
B. Epurarea mecano - chimică
Presupune tratarea apei reziduale cu substanţe chimice (coagulanţi,
polielectroliti) care precipită şi antrenează suspensiile şi îndepărtează, prin adsorbţie, o
parte a poluanţilor aflaţi în soluţie. În funcţie de reactivii utilizaţi şi de doza acestora, se
obţin diferite eficienţe de epurare.
C. Epurarea biologică
Este o epurare mai complexă care se bazează pe activitatea microorganismelor
care consumă poluanţii din ape reziduale, aceasta fiind hrana lor, în condiţii aerobe
(epurare aerobă) sau anaerobe (în lipsa oxigenului). Epurarea biologică este o treaptă de
finisare a epurării şi poate atinge eficienţe ridicate.
Combinarea acestor metode duce la o purificare avansată, efluenţii epuraţi putând
fi reintroduşi în circuitul economic.

1.2.1 Epurarea mecanică

Metoda este larg folosită în epurarea apelor uzate menajere ca epurare prealabilă
sau ca epurare unică (finală) în funcţie de gradul de epurare necesar impus de condiţiile
sanitare locale şi constă în reţinerea prin procedee fizice a substanţelor insolubile care se
află în apele uzate.
Se obişnuieşte însă ca la toate staţiile de epurare - indiferent de gradul de epurare
necesar şi deci de metodele folosite - să se prevadă epurare mecanică, deoarece prin
aceasta se poate realiza o simţitoare reducere a substanţelor în suspensie şi creşterea
productivităţii instalaţiilor de epurare.

9
 Principalele construcţii şi instalaţii necesare pentru realizarea acestor procese
tehnologice:
- conducte şi canale de legătură între elementele tehnologice de bază;
- dispozitive de reglări automate sau comandate, măsură control şi semnalizări;
- rezervoare de înmagazinare a gazelor produse la fermentarea nămolurilor;
- centrală termică pentru producerea energiei calorice (şi eventual electrice) necesare
prelucrării nămolurilor;
- staţii de pompare ape uzate (după caz) şi pentru nămol;
- construcţie pentru vărsarea în emisar a apelor epurate;
- platforme pentru depozitarea nămolului fermentat;
- reţeaua de alimentare cu apă potabilă şi industrială;
- drumuri de acces şi de exploatare;
- clădiri administrative;
- instalaţii electrice exterioare şi interioare de forţă şi lumină;
- laborator (în funcţie de mărimea staţiei);
- plantaţii, împrejmuiri.

Schema de epurare mecanică cuprinde de regulă, grătare şi dezintegratoare de

deşeuri, deznisipatoare, decantoare, instalaţii pentru deshidratarea nămolurilor.

Figura 1.2 Schema tehnologică de principiu a treptei mecanice de epurare [13]

1.2.2 Epurarea chimică

1
 Este o tehnologie de epurare a apelor uzate care utilizează procese chimice şi
fizico-chimice pentru îndepărtarea sau inactivarea poluanţilor şi se bazează în general pe
procedeele fizico-chimice care se produc în bazinul de amestec şi în decantorul primar.
Constă în mod uzual în procedeul de coagulare floculare care este un tratament ce
se aplică în scopul îndepărtării suspensiilor coloidale din apele uzate care provoacă
tulbureala pin introducerea unor reactivi.
Alte procedee chimice utilizate pentru epurarea apelor sunt:
- neutralizarea;
- schimb ionic;
- oxidarea chimică.
Principalul dezavantaj este că necesită o exploatare competentă în permanenţă
adâncită prin experimentări de laboratoriar la scară industrială necesită o supraveghere
atentă şi o tratare corespunzătoare cu doze atente ale reactivului.
Din pricina unei exploatări neatente se ajunge la perturbarea decantării şi
amestecarea nămolului cu apa care trebuie să fie tratată. Pot aparea şi alte fenomene care
duc la evacuarea apei murdare din decantor în receptor.
Pentru neutralizarea poluanţilor dizolvaţi în apele uzate se folosesc reacţii chimice
în care reactivul introdus formează împreună cu poluantul un produs greu solubil, care se
depune pe radierul bazinului de reacţie, sau în anumite cazuri determină oxidarea acestuia
prin cedare de oxigen, situaţie în care poluantul este descompus sau transformat într-o
substanţă inactivă [2].
Prin metode de precipitare şi oxidare pot fi eliminate din metale grele, cianuri,
fenoli, coloranţi etc., iar ca reactive se utilizează în general laptele de var, clorul, ozonul.

Fig 1.3 Schema tehnologică de principiu a treptei mecanochimice de epurare

1.2.3 Epurarea biologică

Acest procedeu foloseşte activitatea unor microorganisme pentru oxidarea şi

mineralizarea substanţelor organice aflate în apa uzată. Se aplică de regulă pentru

1
eliminarea din apă a poluanţilor organici biodegradabili, care constituie hrană pentru
microorganisme, cum sunt cea mai mare parte a substanţelor organice naturale şi mai
puţin pentru substanţele organice de sinteză care nu au echivalent în natură.
Metoda cea mai eficientă şi mai ieftină de eliminare a substanţelor organice din
apele uzate este utilizarea procesului de epurare biologică. Epurarea biologică a apelor
uzate nu este o operaţie unică, ci o combinaţie de operaţii intercorelate care pot fi diferite
în variate puncte ale staţiei de epurare, au loc cu viteze diferite şi sunt efectuate cu o
cultură mixtă de microorganisme (biomasa), în care rolul principal îl deţin bacteriile. Mai
mult, prin epurarea biologică se înţelege complexul de operaţiuni şi faze tehnologice prin
care materiile organice existente în apele uzate provenind din cele mai diverse activităţi
antropice sunt transformate cu ajutorul unor culturi de microorganisme, în produşi de
degradare fără nocivitate, (CO2, H2O, CH4 şi altele) şi o masă celulară nouă (biomasă),
inofensivă.
În epurarea biologică o importanţă deosebită ȋl are transferul de impurităţi din apa
uzată spre biomasă prin contactul interfacial şi prin fenomenele imediat următoare de
absorbţie şi adsorbţie. Altfel spus, din apa uzată cu aerare suficientă se dezvoltă nămol
care, în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen, absoarbe şi degradează substanţele
organice din apă. Nămolul activ reprezintă o comunitate microbiană complexă în cadrul
căreia se produc interacţiuni care pot influenţa controlul procesului de epurare biologică,
ceea ce explică importanţa studierii lui.
O serie de parametri ai sistemului de epurare, cum ar fi concentraţia oxigenului
dizolvat, încărcarea cu nutrienţi, temperatura, pH-ul, vârsta nămolului, prezenţa
substanţelor toxice, reglează numărul microorganismelor şi diversitatea speciilor, ceea ce
implică o variaţie mare - atât zilnică cât şi sezonieră – a calităţii nămolului activ,
elementul-cheie al epurării biologice.
Cunoaşterea alcătuirii şi principiilor de funcţionare ale treptelor de epurare precum
şi a importanţei diferitelor procese care stau la baza mineralizării materiei organice
prezintă o importanţă teoretică şi practică deosebită din perspectiva impactului pe care
apele epurate îl pot avea asupra apelor de suprafaţă şi subterane.
Epurare biologică ȋn condiţii aerobe
Într-un mediu favorabil (substrat, temperatura, pH, O2) bacteriile se multiplică şi
mor. În timpul creşterii bacteriene apar noi bacterii, se produce CO 2 şi apă. Producerea de
bacterii se numeşte sinteză, iar producerea de CO2 şi apă se numeşte oxidare:
- reacţia de sinteză (ȋn prezenţa celulelor): compuşi organici (hrană) + O2 + N +
P→celule noi + CO2 + H2 O + resturi nebiodegradabile
- reacţia de oxidare (ȋn prezenţa compuşilor organici): celule + O2 → CO2 + H2O +
N + P + resturi nebiodegradabile
În reacţia de sinteză compuşii organici ȋn prezenţa O2 şi a nutrienţilor anorganici
(N, P) şi cu bacteriile prezente sunt convertiţi ȋn celule noi, CO2, H2O, resturi
nebiodegradabile. Nutrienţii anorganici sunt ȋn principal N, P şi C şi urme de fier (Fe),
mangan (Mn), potasiu (K), şi aluminiu (Al). O celulă bacteriană tipică are formula
C25H35N5O10P (Eckenfelder, 1970) şi conform formulei rezultă că ea conţine 11,7% N
şi 5,2% P.
În urma oxidării rezultă conversia compuşilor organici rămaşi ȋn apele uzate şi a
celulelor produse ȋn reacţia de sinteză ȋn CO2 şi H2O. În aplicarea tratamentului biologic
respectiv sinteză şi oxidare, se impune alegerea ȋntre un timp de retenţie scurt pentru a
produce şi a sedimenta o cantitate mai mare de solide sau un timp de retenţie mai lung
pentru a obţine o cantitate mai redusă de solide şi a ȋnlocui conversia substanţelor
organice de la sinteză cu transformarea lor la oxidare.
Epurare biologică ȋn condiţii anaerobe

1
 Prelucrarea apelor uzate ȋn condiţii anaerobe utilizează microorganisme active ȋn
lipsa oxigenului pentru degradarea compuşilor organici, utilă pentru a stabiliza
nămolurile biologice ȋnainte de a fi deshidratate sau ȋnainte de a fi depozitate şi pentru a
prelucra ape uzate industriale. Componenţii substratului sunt descompuşi ȋn prezenţa
bacteriilor ȋn următoarele trei faze:
a) hidroliza substanţelor organice cu greutate moleculară mare şi trecerea acestora
la compuşi cu greutate moleculară mai redusă şi potrivită pentru degradarea ulterioară;
b) acidogeneza când are loc conversia compuşilor cu greutate moleculară mică la
acizi carboxilici (acid acetic, propionic, butiric şi pentanoic);
c) metanogeneza când bacteriile metanogene degradează acizii carboxilici ȋn metan
şi CO2.
Staţiile de epurare existente din România utilizează epurarea biologică
convenţională (reducerea substanţelor organice) iar tehnologia utilizată frecvent este cea
cu bazine cu nămol activat. Deficienţele principale sunt la sistemul de aerare care este
preponderent mecanic.
Din punct de vedere al procesului treptei biologice, putem intâlni:
 Staţii care lucrează în condiţii apropiate de cele naturale (fig 1.3)
 Staţii care lucrează în condiţii artificiale (fig. 1.4)

Fig.1.3 Schema tehnologică de principiu a treptei mecanobiologice naturale de

epurare [13]

1
 Fig.1.4 Schema tehnologică de principiu a treptei mecanobiologice artificiale de
epurare

Din punct de vedere costructiv, schema tehnologică de epurare cuprinde biofiltrul

propriu-zis − care este un turn de 1 − 4 m înălţime, ce conţine o umplutură de material
inert, formată, în general, din piatră sau mase plastice − şi un decantor secundar. Apa
uzată provenită de la decantorul primar este introdusă din partea superioară a biofiltrului
şi circulă, prin cădere liberă, pe materialul de umplutură, în contracurent cu aerul.
Pe suprafeţele materialului de umplutură se dezvoltă o peliculă biogenă, având o
compoziţie asemănătoare nămolului activ, dar deosebindu-se din punct de vedere al
reapariţiei grupelor de microorganisme.

Ape uzate urbane

Bazin de egalizare-
uniformizare

Grătare

1
 Staţie de pompare ape uzate

Deznisipator şi separator de Deznisipator şi separator de

grăsimi grăsimi

Decantor Decantor Decantor Decantor

primar primar primar primar

Bazin de Bazin de Bazin de Bazin de

aerare aerare aerare aerare

Decantor secundar Decantor secundar

Staţie pompare
nămol

Apă epurată fizic

Apă epurată
şi biologic
fizic şi biologic
Nămol în exces la
gospodăria de nămol
Epurare terţiară
(avansată) Epurare terţiară
(avansată)
Fig. 1.5 Structura generală a unei staţii de epurare [3]

1.3 Staţii de epurare a apelor uzate urbane

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de
epurare a apelor uzate menajere au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele
realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult
teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

1
 Încărcată cu materii biodegradabile, apa reziduală necesită un tratament biologic, unde
bacteriile consumă materia organică în prezenţa oxigenului introdus de aeratoare. În
momentul în care apa uzată întâlneşte o suprafaţă de contact, la interferenţa dintre aceasta
şi apa uzată se dezvoltă bacterii şi alte numeroase microorganisme. Acestea dau naştere
imediat la membrane sau pojghiţe (la filtrele biologice, la câmpurile de irigare şi filtrare
etc.)şi la flocoane biologice (în bazinele cu nămol activ), care abundă în organisme
unicelulare sau complexe, constituind aşa-numita biomasă. Biomasa are mare putere de
transformare a materiilor solide din apa uzată aflate sub diferite forme - suspensie,
coloidale, dizolvate.
Deoarece epurarea biologică este un fenomen de suprafaţă, realizarea acesteia este în
funcţie de suprafaţa de contact. Suprafaţa flocoanelor care se formează în bazinele cu
nămol activ este evaluată la 1600 m²/ m³ de volum de bazin de aerare. În cazul filtrelor
biologice, mărimea peliculei poate atinge 400÷80.000 m²/m³ (800-1100 m²/m³ la filtrele
imersate cu suport mobil, 200-80.000m²/m³ la filtrele imersate cu suport fix şi 150-700 la
filtrele umede). Formarea şi menţinerea flocoanelor şi peliculelor biologice se realizează
prin oxigenarea (aerarea) apei sau ventilaţie în treptele biologice aerobe şi fără oxigenare
în treptele anoxice sau anaerobe.
Dacă pentru apele menajere este suficientă o singură treaptă de epurare biologică,
apele industriale, cu încărcări de 3 până la 7 ori mai mari, necesită două sau mai multe
trepte biologice. Acestea pot fi realizate prin utilizarea combinată a filtrelor biologice,
care pot trata debite mari de apă fără a se comalta, producând cantităţi mici de nămol (de
până la 10 ori mai reduse decât în tehnologia cu nămol activ).

Staţiile de epurare a apelor uzate se pot clasifica după mai multe criterii astfel:
 staţii de epurare locale;
 staţii de epurare generale.

1.3.1 Staţiile de epurare locale (preepurare)

Sunt de regulă aferente unităţilor industriale sau agro-zootehnice din al căror

proces tehnologic rezultă ape uzate cu caracteristici specifice lor, având urmatoarele
roluri:
 reţinerea din apele uzate a substanţelor valoroase sau periculoase în scopul
reutilizării/neutralizării lor;
 aducerea apelor uzate la un grad de poluare admisibil pentru deversarea în
sistemele de canalizare ale localităţii aferente (condiţiile de calitate admisibile sunt
stipulate în Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor NTPA 002/1997);
 uniformizarea debitelor de ape uzate.

reactivi

Bazin de
egalizare şi
1
uniformizare
(cu aerare)
 suflante aer
efluent
suflant Bazin de
Instalaţie de
reacţie Decantor
sitare

Fig.1.7 Schema unei staţii de epurare locală

Alegerea schemei staţiei de epurare locală are în vedere calcule tehnico-

economice comparativ cu alte scheme de canalizare. Ea are următoarele avantaje:
- pentru eşalonarea investiţiilor în funcţie de planul de sistematizare al localităţii
sau pentru rezolvarea unor nevoi de epurare;
- pentru coordonarea lucrărilor de epurare a apelor uzate cu regulizarea cursului de
apă ce va servi drept emisar;
- când prezintă soluţii evident avantajoase sau obligatorii faţă de încadrarea într-o
staţie de epurare general;
- în cazurile când primirea apelor uzate într-o reţea de canalizare apropiată ar
prezenta mari dificultăţi.
Pre-epurarea mecanică grosieră are loc în grătarul rar al staţiei de pompare de
unde apa uzată este pompată în treapta de pre-epurare mecanică fină. Apa pre-epurată
mecanic ajunge în zona de denitrificare care este conectată prin orificii cu bazinul cu
nămol activat. În zona de denitrificare apa este menţinută în mişcare de un mixer
submersibil şi tot în această zonă se realizează descompunerea anaerobă a compuşilor
azotului din apa uzată. Poluarea organică este eliminată biologic din apa uzată în zona cu
nămol activat, aerată cu un sistem de aerare cu bule fine. O condiţie a bunei desfăşurări a
acestor procese este asigurarea condiţiilor optime de viaţă a biomasei combinată cu
stabilizarea aerobă a nămolului. Apa uzată epurată este separată de nămolul activ în
decantorul secundar iar apa rezultată din decantare este descărcată prin conducta de
evacuare în receptor. Înainte de evacuarea în receptor efluentul staţiei de epurare poate fi
dezinfectat. De pe fundul decantorului secundar nămolul activ este pompat în zona de
denitrificare ca şi nămol de recirculare. Din nămolul de recirculare o fracţie ajunge în
îngroşătorul de nămol ca şi nămol in exces. Pomparea nămolului din îngrosătorul de
nămol în bazinul de stocare nămol se realizează în mod automat cu ajutorul sondei de
suspensii. Bazinul de stocare nămol este aerat cu un sistem de aerare cu bule medii, ce
contribuie la o mai bună omogenizare şi stabilizare a nămolului şi previne fermentarea
acestuia. Sursa de aer pentru depozitul de nămol este asigurată de o suflantă. Nămolul din
depozitul de nămol poate fi fie vidanjat periodic sau poate fi deshidratat. Sursa de aer
pentru zona de oxidare-nitrificare este pozitionată deasupra bazinului de denitrificare şi
constă în suflante ce alimentează cu aer staţia de epurare printr-un sistem de conducte.
Aerarea procesului biologic este controlată în mod automat cu o sondă de oxigen.
Compuşii fosforului vor fi îndepărtaţi prin precipitare chimică. Debitul influent în staţia
de epurare va fi monitorizat cu ajutorul unui debitmetru [10].
În fig 1.8 este prezentată schema unei staţii de preepurare a apelor uzate SC 200-
25.000 Stainless Cleaner:

1
 Fig 1.8 Schema unei staţii de preepurare a apelor uzate SC 200-25.000 Stainless
Cleaner [11].
PS – staţie de pompare influent; MP – preepurare mecanică; CHR – echipament
dozare coagulant pentru precipitarea chimică a fosforului; DT – compartiment de
denitrificare; AT1, 2 – compartimente de oxidare – nitrificare; S1, 2 – decantoare
secundare; BR – camera suflantelor; TH – îngroşător de nămol; ST – depozit de
nămol; SD – deshidratare nămol; WD – dezinfecţie efluent; PS2 – staţie de pompare
efluent; RB – gratar rar; IMP – echipament integrat de sitare și deznisipare;
M - mixer; FAE – sistem de aerare cu bule fine; OP – sondă de oxidare; B 1, 2 ,3, 4,
5 – suflante; V – ventilator; MAE- sistem de aerare cu bule medii; BP – filtru presă
cu bandă; FD – unitate preparare și dozare floculant; CR – compresor; CON – bandă
transportoare; UV1, 2 – unitați pentru dezinfectare; CTC – mufă conectare la
vidanjă; P 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, DP, PS – pompe.

În fig 1.9 este prezentată schema bloc a unei staţii de preepurare a apelor uzate din
incinta unei tăbăcării.

Circuitul apei uzate Îngroşăto

Circuitul nămolului r de
Circuitul aerului Staţie tratare nămol
reactivi
Staţie
pompare
nămol
paturi
de uscare
ape Bazin
brute floculare
Bazin de Decanto
Grătar Debitmetr omogenizar cu aer r
u e primar

1
 canal

Staţie suflante

Fig 1.9 Schema unei staţii de preepurare a unei tăbăcării complexe

În fig 1.10 este prezentată schema bloc a unei staţii de preepurare de la o tăbăcărie
complex cu separarea apelor de la cenuşerit şi tăbăcit

Circuitul apei uzate Îngroşăto

Circuitul nămolului r de
Circuitul aerului Staţie tratare nămol
reactivi
Staţie
pompare
nămol
paturi
de uscare
ape Bazin
brute floculare
Bazin de Decanto
Grătar Debitmetr omogenizar cu aer
u r
e primar
circuit I

Grătar Debitmetru Bazin

de
egalizar
circuit II canal e cu
Staţie suflante

Fig 1.10 Schema unei staţii de preepurare de la o tăbăcărie complex cu separarea

apelor de la cenuşerit şi tăbăcit

1.3.2 Staţiile de epurare generale (orăşeneşti)

Staţiile de epurare generale sunt foarte variate, în funcţie de tipul emisarilor şi de

caracteristicile apelor uzate. Acestea au rolul de a realiza epurarea apelor menajere,
meteorice, industriale de drenaj şi de suprafaţă din sistemul de canalizare a localităţilor,
în proporţie variată. Apele epurate sunt deversate în cursul de apă receptor (emisar).

1
 Structura şi dimensiunile staţiilor de epurare sunt determinate într-o mare măsură
de compoziţia şi tipul apelor uzate. Acestea sunt stabilite prin analize de laborator, cu
ajutorul cărora se determină cantitatea şi starea materiilor din compoziţia apei.
Staţiile de epurare trebuie să asigure condiţii minime igienico-sanitare şi să se
încadreze în planul de sistematizare prezentând eficienţa economică optimă care răspunde
condiţiilor anterioare.

Fig.1.11 Schema de epurare a uneii staţii generale

În practică se întâlnesc următoarele tipuri de staţii de epurare:

- staţii cu o treaptă de epurare (mecanică);
- staţii cu două trepte de epurare (mecanochimică şi mecanobiologică);
- staţii cu trei trepte de epurare (a treia treaptă, terţială, completând epurarea
mecanobiologică în scopul creşterii accentuate a gradului de epurare a efluentului
rezultat).

1.3.2.1 Staţiile într-o singură treaptă de epurare (mecanică) sunt utilizate pentru
epurarea apelor cu o încărcătura mică de substanţe organice şi chimice predominând
particulele minerale în suspensie dar şi impurităţi grosiere.
Staţiile cu o treaptă de epurare :
 Reduc cu până la 40% - 60% gradul de epurare al substanţelor anorganice;
 Reduc cu aproximativ 20% - 40% consumul biochimic de oxigen;
 Reţin în jur de 10% - 20% din încărcătura cu fosfor şi azot.
Treapta mecanică este utilizată în cazul în care apa are încărcătură organică mică.

Schema generală clasică a unei staţii de epurare a apelor uzate urbane cu o

singură treaptă este prezentată în fig 1.12:

2
 1.12 Schema unei staţii de epurare cu o singură treaptă

Impurităţile grosiere sunt reţinute de grătar, după care sunt transportate în

dezintegrator unde sunt măcinate şi reintroduse în influent.
Cu ajutorul deznisipatorului se face separarea prin sedimentare a particulelor
minerale mari şi se stabilizează viteza de curgere a apelor uzate. Apele uzate trec în
separatorul de grăsimi care reţine substanţele grase şi uleiurile.
Epurarea finală a apelor are loc în decantorul primar depunându-se prin
sedimentare gravimetrică substanţele cu dimensiuni mici şi foarte mici. Apele epurate, se
varsă într-un emisar (receptor) iar nămoluri primare rezultate sunt uscate pe platforme de
uscare după care sunt transportate în depozite controlate sau în incineratoare de ardere în
funcţie de gradul de toxicitate.

2
 influent

INSTALAŢIE DE SITARE DEZINTEGRATOR

suspensii grosiere
DEZNISIPATOR reţinute

nisip
DECANTOR PRIMAR
nămol primar

PLATFORME DE
DRENAJ

nămol
apă drenaj deshidratat

efluent

receptor (emisar)

Fig 1.13 Schema de epurare mecanică cu fermentarea separată a nămolului

1.3.2.2 Staţii în două trepte de epurare care au în componenţa lor două tipuri:
 mecano-biologică (cu o treaptă mecanică şi una biologică);
 mecano-chimică (cu o treaptă mecanică şi una chimică).

Staţie de epurare mecano – biologică

Acest tip de staţii cuprinde două trepte de epurare, mecanică şi biologică, prin
care se realizează epurarea apelor cu încărcătură organică.
În funcţie de modul de realizare al epurării staţiile de epurare mecano-biologice se
pot clasifica în
a) staţii care lucrează în condiţii apropiate de cele naturale (fig 1.14);
b) staţii care lucrează în condiţii artificiale (fig1.15).

2
 TREAPTA MECANICĂ

CÂMPURI DE CÂMPURI DE IAZURI LAGUNE

INFILTRARE IRIGARE

RECEPTOR

Fig 1.14 Staţie ce face epurarea în condiţii naturale

Fig.1.15 Schema de epurare biologică cu nămol activ.

1-influent; 2-gătar; 3-dezintegrator; 4-deznisipator; 5-separator de găsimi;
6-decantor primar; 7-bazine de aerare cu nămol activ; 8-decantor secundar;
9-instalaţie de clorinare; 10-bazin de contact; 11-ape epurate; 12-emisar;
13-ape de drenaj; 14-platforme de uscare nămol; 15-nămol spre valorificare;
16- concentrator de nămol; 17-staţie de pompare nămol; 18-rezervor de fermentare
mecanică; 19- rezervor de gaze; 20-centrală termică.

La staţiile cu treaptă biologică ce lucrează în condiţii artificiale reţinerile grosiere

sunt eliminate sau băgate în dezintegrator şi apoi în instalaţia de sitare.

2
 Există şi staţii mecano-biologice în care bazinul de aerare din treapta biologică cu
nămol activ este înlocuit cu filtre biologice.

Fig.1.16 Stație de epurare mecano-biologică

În stația de epurare din figura 1.16, apa uzată din locuinţe şi clădiri de birouri este
codusă prin ţevile canalizării oraşului prin intermediul gravitaţiei, la staţia de epurare a
apei. Dacă nu poate fi transportată pe tot traseul prin intermediul gravitaţiei o staţie de
pompare ajuta la continuarea deplasării de la un nivel la altul, mai exact de la un
echipament al staţie la altul.
Pe parcursul intrării apei în staţia de epurare suspensiile grosiere precum haine,
periuţe de dinţi, cârpe, sau alte corpuri mari care ar putea înfunda echipamentele staţie,
sunt îndepărtate cu ajutorul grătarelor. După ce trece prin grătare, apa uzată ajunge la
deznisipator de unde nisipul este îndepărtat şi trimis la depozitele de deşeuri [4].
În continuare apa uzată este trimisă la bazinele de aerare, în care are loc agitarea
acesteia pentru a se asigura necesarul de oxigen pentru bacteriile aerobe.
Microorganismele despart substanţele organice în dioxid de carbon şi apă şi formează
flocoane care ajută la depunerea materiilor anorganice rămase. În decanorul secundar
ajung flocoanele formate în bazinul de aerare, acestea se depun şi sunt evacuate sub
formă de nămol. Nămolul este trimis la instalaţia de fermentare sau este recirculat la
bazinele de aerare în vederea ajutării procesului de aerare. În bazinul de fermentare
bacteriile despart sau "digera" materialul organic. Acest proces se desfăşoară pe o
perioadă de 20 – 30 zile. Materialul rezultat este trimis la depozitul de deşeuri sau este
folosit ca îngrăşământ agricol. Apa care iese din decantorul secundar este dezinfectată cu
clor (sub formă gazoasă sau lichidă) sau cu raze UV înainte de a fi descărcată în emisar.
Staţia de epurare prezentată in figura următoare este o staţie mixtă realizând
tratarea apei atât pe cale artificială cât şi pe cale naturală.

2
 Fig.1.17 Staţie mixtă de epurare a apelor uzate urbane

Epurarea pe cale artificială este realizată într-o treaptă mecanică compusă dintr-o
instalaţie de sitare pentru separarea impurităţilor mari şi un decantor primar, o treaptă
biologică formată dintr-o baterie de filtre biologice şi un decantor secundar. Efluentul
rezultat din treapta biologică este apoi tratat pe cale naturală într-o lagună, rezultând ape
cu grad înalt de epurare. Nămolul rezultat în decantorul primar este fermentat anaerob
rezultând gaz de fermentaţie care poate fi valorificat prin producerea de energie şi nămol
fermentat care este deshidratat în lagune de nămol.

Staţie de epurare mecano-chimică

Acest tip de staţii cuprinde două trepte de epurare una mecanică şi una chimică şi
sunt utilizate de obicei pentru epurarea apelor industriale.
Eficienţa unor astfel de staţii constă în reducerea unor cantităţi de suspensii şi
coloizi cu 60% - 85%.
În treapta mecanică au loc următoarele tipuri de tratamente chimice:
- Coagulare floculare (limpezirea apei);
- Neutralizarea apei (colectarea pH ului apelor uzate);
- Oxidare chimică (neutralizarea substanţelor organice biorezistente);
- Dezinfecţie (distrugerea microorganismelor patogene).

2
 Fig 1.18 Schema clasică a unei staţii mecano-chimice

Exemplu de staţie de epurare cu două trepte este staţia de epurare AS-

VARIOcomp DB.
Staţia de epurare a apelor uzate este utilizată pentru epurarea apelor uzate
comunale sau municipale, fără a conţine ape uzate industriale sau agricole.
Epurarea apelor uzate constă dintr-un sistem cu două trepte mecano-biologic,
urmată de precipitarea chimică a fosforului. Epurarea biologică se bazează pe activare de
durată, denitrificare frontală, nitrificare şi stabilizarea aerobă finală a nămolului. Pre-
epurarea mecanică constă din sita automată cu transportor elicoidal.
Treapta biologică constă din două bazine de denitrificare, două bazine de
nitrificare, două decantoare secundare şi două bazine de stocare şi stabilizare a nămolului.
Reziduurile solide din staţia de epurare sunt generate de coşul de reţinere din staţia de
pompare, sita cilindrică fină şi nămolul în exces din bazinul de stocare a nămolului.
Produsul final al staţiei de epurare este apa convenţional curată, care va fi
evacuată într-un emisar.

2
 Fig1.19 Schema tehnologică a staţiei de epurare AS-VARIOcomp DB

Apa uzată curge gravitaţional în bazinul de decantare şi stocare nămol, unde are
loc reţinerea materiilor a căror greutate specifică este mai mică faţă de cea a apei. Apa
preepurată mecanic curge printr-un preaplin în bazinul de activare. În acest bazin are loc
procesul de epurare biologică, apa uzată intră în contact cu nămolul activat. În bazinul de
activare aerul este introdus printr-un sistem de aerare cu bune fine, acesta fiind integrat în
unitatea MBR. Amestecul de apă şi nămol activat este filtrat prin membranele de filtrare
ale unitătii. După filtrare apa curată este pompată cu ajutorul pompei de evacuare către
jgheabul de evacuare a staţiei de epurare, în acest punct având loc deversarea efluentului.
Opţional este posibilă evacuarea efluentului într-un bazin de acumulare pentru ca apa
epurată să poată fi utilizată pentru diverse scopuri (ex. udat). Pompa de evacuare este
pornită/oprită, în funcţie de nivelul apei din bazinul de activare cu ajutorul plutitoarelor.
În condiţiile unei funcţionări normale, amestecul de apă uzată şi nămol activat este
recirculat din decantorul secundar în bazinul de activare cu ajutorul pompelor aer-lift.
Nămolul stabilizat este evacuat periodic cu ajutorul sistemului aer-lift în bazinul
de sedimentare şi de stocare a nămolului.
Spaţiul de acumulare este folosit pentru a prelua şocul hidraulic care poate apare
datorită variaţiilor debitelor influentului.

1.3.2.3 Staţii în trei trepte de epurare (mecano-chimică-biologică)

Sunt staţii de epurare deosebit de complexe care are de regulă rolul de a înlătura
compuşi în exces precum azot şi fosfor şi a dezinfecta apele. Treapta poate fi biologică,
mecanică, chimică sau combinată utilizând tehnologii pricum filtrarea sau absorbţia de
cărbune activat, precipitarea chimică etc.
După trecerea prin aceste trepte, apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă care sa
fie conform standardelor pentru ape uzate epurate. În cazul în care emisarul nu poate
asigura diluţie puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. În final apa epurată
este restituită în emisar, de regulă râul de unde fusese prelevată. Datorită faptului că încă

2
mai conţine urme de poluant. Este de preferat ca debitul emisarului să fie mare pentru o
diluţie adecvată.
Tratamentul terţial se realizează într-o treaptă de sine stătătoare adaugată
structurii unei staţii clasice mecanice biologice.

Fig.1.19 Schema unei staţii pentru epurarea terţiarã a apelor uzate cu conţinut de
detergenţi.

Un exemplu de staţie de epurare în trei trepte este Criber AERIUM care are la
bază acelaşi principiu de funcţionare folosit şi în staţiile de epurare orăşeneşti este
prezentată în figura de mai jos.
Procesul de epurare a apei uzate are loc în trei trepte: epurare primară, epurare
secundară (biologică) şi dezinfecţia (finisarea) efluentului.

2
 Fig 1.20 Schema staţiei de epurare Criber Aerium

Epurarea primară
Are loc în decantorul primar al ministaţiei de epurare. Aici se realizează procesele
de decantare (gravitaţională) a materiei solide şi de flotare a grăsimilor. În urma
decantării,rezultă pe radierul bazinului un strat de nămol care este apoi supus unui proces
de fermentare anaerobă.
Prin mineralizare acesta îşi reduce volumul cu aproximativ 50 %. După separarea
grăsimilor (prin flotaţie) rezultă un strat de spumă la suprafaţa decantorului. Tot în
decantorul primar are loc degradarea anaerobă a apei uzate. Din cauza volumului mărit al
decantorului şi implicit al timpului de retenţie crescut, eficienţa epurării este de 40 % în
acestă treaptă.
Decantorul cu volum volum mărit – 1 500 litri facilitează atât decantarea cât mai
eficientă, cât şi o bună separare a grăsimilor (decantorul de la ministaţia de epurare
Criber AERIUM are separator de grăsimi inclus).
Epurarea secundară (biologică)
Are loc în bazinul de aerare al ministaţiei de epurare. Oxigenul necesar epurării
biologice este furnizat de o suflantă de aer şi este introdus în masa apei cu ajutorul unui
difuzor de aer cu bule fine. Astfel se formează şi se întreţine o biomasă denumită generic
“nămol activ” care, prin procese metabolice, descompune substanţa organică din apa
uzată.
În acest fel eficienţa epurării este completată până la 98%. Din compartimentul de
aerare amestecul nămol activ şi apă epurată trece în decantorul secundar. Aici nămolul
activ este separat (gravitaţional) de apa epurată şi este reintrodus în bazinul de aerare.
Apa epurată este evacuată îndeplinind condiţiile NTPA 001.
Decantarea finală
Sunt necesare cel puţin 45 de minute ca nămolul activ să se decanteze. Pentru o
bună separare a nămolului activ de apa epurată este necesar un volum al decantorului
secundar de minim 150 – 170 litri. În caz contrar, nămolul activat nu are suficient timp să
decanteze şi va fi antrenat odată cu efluentul în dren sau în emisar [17].

2
 Un alt exemplu de staţie de Epurare este cea din orasul Oradea.
Statia de epurare este amplasata pe malul drept al raului Crisul Repede. Statia de
Epurare are rolul de a prelua si epura apa uzata menajera si industriala din Municipiul
Oradea si unele zone limitrofe. Statia de Epurare este de tip mecano-biologic iar efluentul
statiei este deversat in raul Crisul Repede.

Cuprinde urmatoarele :

1. bazin compensare debite

2. treapta mecanica
3. treapta biologica
4. iazuri biologice

1. Bazin compensare debite - are rolul de a uniformiza variatiile orare de debit si de

preluare a unor debite suplimentare in cazul ploilor abundente sau avarii in Statia de
Epurare.

Bazinul cuprinde - camera de intrare (  intrare si iesire apa )

 gratar plan cu curatire manuala, prevazut cu stavilare in amonte si aval.

 camin de evacuare, prevazut cu deversor si vana de fund, apa, in caz de necesitate
se descarca direct in Crisul Repede

2. Treapta mecanica - are rolul de a epura mecanic apa uzata intrata in statie.

Se compune din:

a. Camera de intrare - preia apele uzate din

canalizarea tip clopot 260/165 si ovoid
70/110. Este prevazuta cu doua stavilare unul
pentru intrarea apei pe treapta mecanica si
unul pentru traseul de ocolire al statiei spre
iazurile biologice in caz de debite
suplimentare sau avarii in statia de epurare.

b. Gratare rare - au rolul de a retine materiile

grosiere din apa uzata intrata in statie. Sunt
doua gratare plane, inclinatie 60O, distanta
intre bare 20 mm, cu curatare mecanica. Deseurile colectate sunt depuse mecanizat cu
ajutorul a doua greble pe o banda transportoare de unde se descarca in containere ce sunt
transportate la halda municipala de deseuri a orasului.

c. Gratare dese - au rolul de a retine corpurile grosiere din apa uzata. Sunt patru gratare
curbe, distanta dintre bare de 16 mm, curatire mecanica. Deseurile colectate sunt depuse
mecanizat cu ajutorul a doua greble pe o banda transportoare de unde se descarca in
containere ce sunt transportate la halda municipala de deseuri a orasului.

3
d. Deznisipator - are rolul de a retine materiile minerale din apa uzata (nisip, pietris).
Este compus din sase compartimente in care are loc procesul de sedimentare, curatirea
compartimentelor efectuandu-se cu ajutorul a doua poduri prevazite cu sistem de
pompare aer-lift.Deseul rezultat este depus in doua bazine laterale betonate, unde are loc
decantarea iar deseul este transportat la halda municipala de deseuri a orasului.

e. Separator de grasimi - are rolul de a retine grasimile si uleiurile din apa uzata.
Cuprinde trei compartimente, unde apa este aerata pentru ajutarea separarii. Prin ridicarea
nivelului de apa, grasimile se dirijeaza manual intr-un jgheab care deverseaza intr-un
bazin betonat de unde apa este reintrodusa in flux iar grasimile sunt retinute in vederea
eliminarii.Grasimile stocate constituie deseu periculos si actualmente nu avem solutii de
depozitare definitiva sau distrugere.

f. Decantoare primare - au rolul de a retine suspensiile fine din apa uzata. Fiecare din
cele patru decantoare este prevazut cu un pod radial ce racleaza namolul primar de pe
radier. Namolul primar rezultat este pompat in fermentatoare. Apa uzata epurata mecanic
este pompata spre treapta biologica.                                                                           

g. Statie pompare namol primar - are rolul de a pompa namolul primar in

fermentatoare.  Statiile ( doua ) sunt dotate cu electropompe submersibile.

h. Statie pompare apa epurata mecanic - are rolul de a prelua apa uzata epurata
mecanic si de a o pompa spre treapta biologica de epurare.

Statia functioneaza in regim automatizat functie de variatia de debite.

3. Treapta biologica - are rolul de a epura biologic apa uzata.

Se compune din :

a. Bazin de aerare - doua bucati de 18000 mc fiecare,

unde are loc procesul de epurare biologica cu namol
activ, sub aerare continua cu bule fine.

b. Decantor secundar - are rolul de a separa apa epurata biologic

de namolul activ. Apa epurata biologic este deversata in raul Crisul
Repede iar namolul activ este recirculat in bazinele de aerare iar o
parte (exces) este evacuat spre fermentatoare.

3
c. Statie de pompare namol activ - are rolul de recirculare a namolului activ in bazinele
de aerare si de eliminare a excesului spre fermentatoare. Cele doua statii sunt dotate cu
pompe submersibile de recirculare si exces.

d. Ingrosator de namol - are rolul de a ingrosa namolul activ exces inainte de a fi

introdus in fermentatoare. Din ingrosatorul de namol namolul ingrosat este descarcat
gravitational in statiile de pompare namol primar in vederea introducerii in
fermentatoare.                                                                                   

e. Stabilizare namoluri - stabilizarea are loc in fermentatoare in urma unui proces

anaerob. Fermentatoarele (2 buc a 3000 mc fiecare si 6 buc a 4000 mc fiecare) sunt
cuplate doua cate doua la o camera de manevra prevazuta cu pompe, tocatoare,
schimbatoare de caldura necesare recircularii namolului si mentinerii unei temperaturi
constante in masa de namol. In urma fermentarii se obtine biogaz si namol fermentat care
se descarca pe paturi de namol.

f. Paturile de namol au rolul de a deshidrata namolul prin drenarea

apei de namol si prin evaporare. Paturile sunt compartimentate,
fiecare compartiment este prevazut cu doua drenuri (conducte
azbociment acoperite cu diferite sorturi de pietris. Apa de namol
este condusa prin sistemul de drenuri la statia de pompare apa
epurata mecanic de unde este pompata spre bazinele de aerare.
Biogazul este colectat in trei bucati gazometre care au rolul de inmagazinare biogaz si
mentinerea unei presiuni de 220 mm col apa necesara alimentarii arzatoarelor din centrala
termica.

Centrala termica cuprinde 4 cazane de incalzire din care unul este pe combustibil lichid
( celelalte sunt cu functionare pe biogaz ) si are rolul de a prepara agentul termic necesar
inmcalzirii namolurilor din fermentatoare si asigurarea incalzirii spatiilor de productie si
asigurarea apei calde pentru personal.  Alimentarea cazanelor cu combustibil lichid se
efectueaza dintr-un rezervor subteran amplasat la o distanta de cca 15 m de centrala
(capacitate 14 000 litri )

4. Iazuri biologice - au rolul de a epura biologic natural apa uzata descarcata in ele in
urma ocolirii treptelor mecanica si/sau biologica in cazul unor debite suplimentare sau
avarii in Statia de Epurare.  Se intind pe o suprafata de cca 57 ha si au un volum util de
cca 1 mil mc. Apa epurata partial in caz de necesitate (lucrari sau atingere cote de atentie)
este decarcata in raul Crisul Repede prin intermediul a doua camine betonate prevazute
cu vane de golire.

3
Statie de epurare Iasi Staţie de Tratare a Apelor Reziduale
Bonn- Duisdorf

1.4

Profilul tehnologic al unei staţii de

epurare

Fig.1.21 Profil tehnologic printr-o staţie de epurare

Profilul tehnologic (fig.1.21) are drept scop să indice amplasarea relativă în plan
vertical a obiectelor din staţia de epurare şi a nivelului tehnologic al apei şi nămolului,
astfel încât să se asigure curgerea acestora prin staţie conform schemei în plan.
Profilul tehnologic reprezintă o piesă deosebit de importantă fiind singurul desen
de ansamblu din proiect în care se pot urmări fluxurile tehnologice principale în întreaga
staţie de epurare.
Prin prezentarea schemelor de epurare se urmăreşte îndeosebi evidenţierea
proceselor tehnologice adoptate pentru epurarea apei şi pentru prelucrarea nămolurilor.
Din scheme nu va rezulta totalitatea caracteristicilor instalaţiilor (grad de epurare,

3
consum de abur, consum de energie) şi – în general – nici soluţii de construcţie sau de
fundare. De asemenea de cele mai multe ori nu se indică în schema construcţiile pentru
deservirea totală sau parţială.
Profilul tehnologic trebuie să ţină seama de pierderile de sarcină care se produc la
trecerea apelor şi a nămolurilor prin diferitele construcţii şi instalaţii din staţia de epure.

Capitolul 2 : Determinarea debitelor caracteristice

2.1. Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de

epurare a apelor uzate urbane

Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor

uzate ale unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea
cursului de apă receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului
populat sunt aduse la staţia de epurare prin intermediul sistemului centralizat de
canalizare care are rolul de a colecta apele uzate de la toţi generatorii de apă uzată de pe
raza centrului urban care, după localizarea lor sunt consumatorii de apă menajeri şi
sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi unităţile industriale şi
agrozootehnice.
Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare
urbane nu este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în
care se consumă apa de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe
mărimi caracteristice care să definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume [
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în
unitatea S.I. [m3/s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul
urban pe parcursul unui an;
- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
- debitul orar maxim de ape uzate Q u orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a
debitelor orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
- debitul orar minim de ape uzate Q u orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a
debitelor orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de
apă potabilă a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după
următorul algoritm succesiv: se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi
cerinţelor de apă de alimentare din zonele rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale
centrului urban, se calculează valorile caracteristice ale cerinţei totală de apă de
alimentare a centrului urban, apoi se calculează calculează valorile caracteristice ale
debitului de apă uzată a centrului urban.

ZONA REZIDENŢIALĂ

3
 2.1.1. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de
apă de alimentare din zona rezidenţială a centrului populat

Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se

exprimă prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de
alimentare Qzi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Q zi max
[m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare Q orar max [m3/h]. Valorile
caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona rezidenţială a centrelor
populate se determină cu următoarele relaţii:

1
Q zi med  ( N (i ) q j (i ))  Qci
1000 i j
1
Q zi max  (  N (i ) q j (i)  K zi (i ))  Q ci
1000 i j
1 1
Q orar max  ( (  N (i ) q j (i )  K zi (i )  K o (i ))  Qci )
24 1000 i j

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale

localităţii după gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul
1.1); i are valori între 1-5;
j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi
gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit
străzi şi spălat pieţe; j are valori între 1-4;
N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;
qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de
apă pentru locuitorii din zona i a localităţii, şi anume:
qg(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi gospodăreşti ale populaţiei (vezi
tabelul 1.1);
qp(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi publice (vezi tabelul 1.1);
qsv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se poate aprecia
global ca o ploaie efectivă (25 l/m2) la două săptămâni şi 10 m2 spaţiu verde/om
conducând la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi,
qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit străzi şi spălat pieţe se poate
calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic mediu specific pentru
nevoi publice qp(i);
Qci [m3/zi] - debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;
Kzi - coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1);
Ko - coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi
rece; când nu sunt alte valori justificate, pot fi adoptate valorile din tabelul 1.2

30% din locuitori se afla în zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate
în curţi
 N z ( 2 ) = 8400 locuitori

3
 70% din locuitori se afla în zone cu clădiri având instalaţii interioare de apă caldă
şi canalizare, cu preparare centralizată a apei calde (inclusiv cele cu clădiri racordate la
termoficare)
 N z ( 5 ) = 19600 locuitori

Tabelul 1.3
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie de gradul de dotare qg(i) qp(i)
Kzi(i)
al clădirilor cu instalaţii de apă rece şi caldă [l/omzi] [l/omzi]
Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate pe
40 25 1,3/1,45
străzi
Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate în
80 30 1,2/1,35
curţi
Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă rece
140 30 1,2/1,35
şi canalizare
Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă şi
210 85 1,15/1,30
canalizare, cu preparare locală a apei calde
Zone cu clădiri având instalaţii interioare de apă caldă
şi canalizare, cu preparare centralizată a apei calde 280 100 1,10/1,25
(inclusiv cele cu clădiri racordate la termoficare)

Tabelul 1.4
Numărul total de locuitori ai centrului Numărul total de locuitori ai centrului
Ko Ko
populat (N) populat (N)
 500 2,8 15000 1,35
1000 2,2 25000 1,30
1500 2,0 50000 1,25
3000 1,75 100000 1,20
7000 1,5  200000 1,15

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi

interiori sau exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii,
unele spaţii industriale, etc) pot fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc).
Apa pentru hidranţii interiori şi sistemele speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii
exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă din reţea, iar în cazuri speciale pentru
combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de apă prin mijloace separate
(maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)

Numărul de incendii ce pot avea loc simultan: ninc  2 dintre care:

- 1 in zona rezidenţială
- 1 in zona industrială
- 0 in zona agrozootehnică

3
 Debitul qhe [l/s] al unui hidrant exterior - clădiri cu 1 - 4 etaje pentru o localitate
cu 2800 de locuitori: q he =1 l/s.

Tabelul 1.5
Numărul locuitorilor din Numărul ninc de Debitul qhe [l/s] al unui hidrant exterior
localitate incendii clădiri cu clădiri cu
simultane 1 – 4 etaje peste 4 etaje
≤ 5.000 1 5 10
5.001 – 10.000 1 10 15
10.001 – 25.000 2 10 15
25.001 – 50.000 2 20 25
50.001 – 100.000 2 25 35
100.001 – 200.000 2 30 40
200.001 – 300.000 3 40 55
300.001 – 400.000 3 - 70
400.001 – 500.000 3 - 80
500.001 – 600.000 3 - 85
600.001 – 700.000 3 - 90
700.001 – 800.000 3 - 95
800.001 – 1.000.000 3 - 100

Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul

în care se folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia
cu relaţia:

Qci  86,4  ninc  q he = 1728 m 3 /zi

1
 Q zimed   [8400  (80  1,05  30  17,9)  19600  (280  1,05  100  17,9)]  (86,4  1  20) 
1000
 10711,8m3 / zi

1
 Q zi max  [8400  1,2(80  1,05  30  17,9)  19600  1,1  ( 280  1,05  100  17,9)]  1728
1000
 11718 ,87 m 3 / zi

1 1
 Qo ra r m ax 
{ [(8400  1,2  1,47  (80  1,05  30  17,9))  19600  1,1  1,3  ( 280  1
24 1000
 1728}  632,39m 3 / h

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se

exprimă prin următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de
alimentare Qs zi med [m3/zi], debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Qs zi max
[m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare Q s orar max [m3/h]. Valorile
caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare din zona rezidenţială a centrelor populate
se determină cu următoarele relaţii:
Qs zi med  K p  K S  Qzimed

3
 Qs zi max  K p  K s  Q zi max
Qs orar max  K P  K s  Qorar max
în care: Qzi med [m /zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic maxim
3

şi orar maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;

Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în
reţeaua de distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se
proiectează şi urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente
la care se fac extinderi sau creşte gradul de confort;
Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de
canalizare; nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are
valorile: 1,02 în cazul în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa
potabilă este uşoară şi 1,05-1,08 în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care
necesită tratare în vederea îmbunătăţirii, valoarea coeficientului variind în funcţie de
complexitatea tratării şi de tehnologia de funcţionare a obiectelor componente (în cazuri
speciale, pe bază de justificări tehnice, se pot adopta şi alte valori).
K P =1,1
K S =1,05
 Qszimed  1,1  1,05  10711,8  12372,12m 3 / zi
 Qszi max  1,1  1,05  11718,87  13535,30m 3 / zi
 Qsorar max  1,1  1,05  632,39  729,63m 3 / h

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei
de apă de alimentare pentru centre populate în [m3/s] se face pe baza următoarelor relaţii
de transformare:
 Qszimed  1.157  10 5  Qszimed (m 3 / zi )  0,143m 3 / s
 Qszi max  1.157  10 5  Qszi max (m 3 / zi )  0,156m 3 / s
 Qsorar max  2.778  10  4  Qsorar max (m 3 / h)  0,203m 3 / s

ZONA INDUSTRIALĂ

2.1.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de

apă de alimentare din zona industrială a centrului populat

Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se

exprimă prin următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de
alimentare pentru zona industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de
apă de alimentare pentru zona industrială QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar
maxim de apă de alimentare pentru zona industrială QnI orar max [m3/h].
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare
din zona industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

3
 U gm  n gm
Q nI zi med   U tl  ntl     24    3,6  Qinc
l mI m 1000 ninc n

K zi  U gm  n gm
Q nI zi max   U tl  n tl     24    3,6  Qinc
l mI m 1000 ninc n

U n K o  K zi  U gm  n gm
Q nI orar max   tI tI       3,6  Qinc
l 24 mI m 24 1000 ninc n

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;

Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse
industriale: tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie
intermediară) în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de
apă specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În
tabelul 1.4 sunt date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din
diferite unităţi industriale;
mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează
categorii de produse;
m – indice referitor la numărul de folosinţe;
U gm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane,
clădiri, schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi,
etc. în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
n gm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi
tabelul 1.5);
Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 1.2);
ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;
n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de
rezistenţă la foc al clădirilor; Qinc = 10 l/s

Tabelul 1.6
Necesar specific [l/om·zi]
Destinaţia clădirii din care apă caldă
Total apă
de 60C de 45C

3
Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe
schimb) cu procese tehnologice din grupa
I 50 20 28
II 60 25 35
III a) 60 25 35
b) 75 30 43
IV 75 30 43
V 85 40 57
VI a) 60 25 35
b) 75 30 43

20  20  30  50  60  60  90  60 10  20  30  50  30  60  40  75
 QnIzimed  8  11  9  100   
1000 1000
 24  1  9  3,6  10  8781,4m 3 / zi

1,15  (20  20  30  50  60  60  90  60) 1,15  (10  20  30  50  30  60  40  75)

 QnIzi max  8  11  9  100   
1000 1000
 24  1  9  3,6  10  8785,0m 3 / zi

988 2,8  1,15  (20  20  30  50  60  60  90  60) 1,15  2,8  (10  20  30  50  30  60  40  75)

 QnIorar max   
24 1000  24 1000  24
 324  367,5m / h
3

La modul general, valorile debitului cerinţei de apă de alimentare pentru unităţile

industriale se determină cu următoarele tipuri de relaţii, pentru cazurile sistemelor fără
recirculare sau reutilizare a apei, şi anume QsI [m3/s] :

QSI  K SI  K PI  QnI

în care: KsI – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare, care este 1,10 atunci când staţiile de tratare au capacitatea
mai mică sau egală cu 0,5 m3/s;
KpI – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se
poate considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

QSIzimed  K SI  K PI  QnIzimed
 QSIzimed  1,1  1,05  8781,4  10142,5m 3 / zi

QSIzi max  K SI  K PI  QnIzi max

 QSIzi max  1,1  1,05  8785,0  10146,6m 3 / zi

QSIorar max  K SI  K PI  QnIorar max

4
  QSIorar max  1,1  1,05  367,5  424,5m 3 / h

 QSIzimed  1,157  10 5  10142,5  0,117 m 3 / s

 QSIzi max  1,157  10 5  10146,6  0,117 m 3 / s

 QSIorar max  2,778  10 4  424,5  0,118m 3 / s

ZONA AGROZOOTEHNICĂ

2.1.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de

apă de alimentare din zona agrozootehnică a centrului populat
Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare
din zona agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:
K piZo  q Zo  N Zo U gp  n gp
Q nZ zi med     24    3,6  Qinc
o 1000 pZ p 1000 inc r r

K ziZo  K piZ o  qZo  N Zo K U  n

QnZ zi max     zi gp gp  24   3,6  Qinc
o 1000 Z p p 1000 inc r r

K  K  K piZo  qZo  N Zo K  K U  n
QnZ orar max   oZo ziZo   o zi gp gp   3,6  Qinc
o 24  1000 pZ p 24  1000 rinc r

în care: o – indice referitor la categoriile de animale;

qZo [m3/1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în
funcţie de categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor
corespunzător fiecărei categorii i de animale;
NZo – numărul de animale din categoria o;
KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în
incinta unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 1.6);
KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de
categoria o de animale (vezi tabelul 1.6);
KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în
funcţie de categoria o de animale (vezi tabelul 1.6);
pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona
agrozootehnică ;
p – indice referitor la numărul de folosinţe;
U gm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane,
clădiri, schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi,
etc. în perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);
n gm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul
specific de apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi
tabelul 1.5);

4
 Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1),
respectiv coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 1.2);
rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;
r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de
incendiu;
Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din
clădiri, ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii r atinsă de incendiu şi gradul de
rezistenţă la foc al clădirilor; Qinc =0.
Tabelul 1.7
Coeficienţi
Categorii de animale
KpiZ KziZ KoZ
Porcine 1 1 2 – 2,5
Gâşte 1,1 1,1 2
Raţe şi boboci 1 2 2
Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5
1  (25  36  50  36  50 100  50  31  300  31  75 13) 1  (1,5  20000  0,8  25000)
 Q nZzimed  
1000 1000
5  20  20  50  40  60 5  20  15  50  30  60
   75,67m 3 / zi
1000 1000

1  1  (20  36  50  36  50  100  50  31  300  31  75  13) 1  2  (1,5  20000  0,8  25000)

 QnZzi max   
1000 1000
1,15  (5  20  20  50  40  60) 1,15  (5  20  15  50  30  60)
  126,59m 3 / zi
1000 1000

1  1  2  (20  36  50  36  50  100  50  31  300  31  75  13) 1  2  2  (1,5  20000  0,8  25000)

 QnZorar max   
24  1000 24  1000
2,8  1,15  (5  20  15  50  30  60) 2,8  1,15  (5  20  20  50  40  60)
   10,786m 3 / h
24  1000 24  1000

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona

agrozootehnică a centrului populat se determină pe baza valorilor caracteristice ale
necesarului de apă din zona agrozootehnică, cu următoarele relaţii:
Q sZ zi med  K sZ  K pZ  QnZ zi med

Q sZ zi max  K sZ  K pZ  QnZ zi max

Q sZ orar max  K sZ  K pZ  Q nZ orar max

în care: QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale
debitului necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;
KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de
alimentare cu apă şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea
componentelor staţiei de tratare, spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea
1,10;

4
 KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele
de distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se
poate considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;
 QsZzimed  1,1  1,05  75,67  87,39m 3 / zi
 QsZzi max  1,1  1,05  126,59  146,21m 3 / zi
 QsZorar max  1,1  1,05  10,786  12,45m 3 / h

Exprimarea acestor valori în m 3 / s se face cu ajutorul formulelor:

 QsZzimed (m 3 / s )  1,157  10 5  QsZzimed (m 3 / zi )  0,001
 QsZzi max (m 3 / s)  1,157  10 5  QsZzi max (m 3 / zi )  0,002
 QsZorar max (m 3 / s)  2,778  10  4  QsZorar max (m 3 / h)  0,005

2.1.4. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de

apă de alimentare a centrului populat

Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a

centrului populat, respectiv debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total
zilnic maxim Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi debitul total orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s],
se determină cu următoarele relaţii:

Q s tot zi med  Q s zi med  Q sI zi med  Q sZ zi med

Q s tot zi max  Q s zi max  Q sI zi max  Q sZ zi max

Q s tot orar max  Q s orar max  Q sI orar max  Q sZ orar max

în care: Qszimed [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
rezidenţială a centrului populat;
QsIzimed [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
industrială a centrului populat;
Q sZzimed [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele
zilnic mediu, zilnic maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică a centrului populat.

 Qstotzimed : 12372,1  10142,5  87,39  22602,0m 3 / zi

 Qstotzi max : 13535,3  10146,6  146,2  23828,1m 3 / zi .
 Qstotorar max : 730,9  424,5  17,3  1172,7 m 3 / h

 Qstotzimed  0,261( m 3 / s )
 Qstotzi max  0,276( m 3 / s )
 Qstotorar max  0,326( m 3 / s )

4
 2.1.5. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate
evacuate din centrul populat

Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban,
respectiv debitul de ape uzate zilnic mediu Q u zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate
zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate orar maxim Qu orar max [m3/h, m3/s]
şi debitul de ape uzate orar minim Q u orar min [m3/h, m3/s] se stabilesc în funcţie de valorile
caracteristice similare ale cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat, cu
următoarele relaţii :

Qu zi med  0,8  Q s tot zi med

Qu zi max  0,8  Q s tot zi max

Qu orar max  0,8  Q s tot orar max

1
Qu orar min   p  Qu zi max
24
în care: Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max [m3/h, m3/s] sunt
valorile caracteristice ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv
orare maxime de apă de alimentare ale centrului populat şi unităţilor industriale şi
agrozootehnice aferente;
p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului
populat (vezi tabelul 1.7).
Pentru 28.000 de locuitori, p=0,35.

Tabelul 1.8
Numărul de 1001 -
< 1000 10001- 50000 50001 – 100000 > 100000
locuitori 10000
P 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75

 Qu zi med  0,8  22602,0  18081,6m 3 / zi

 Qu orar max  0,8  23828,1  19062,5m 3 / h
۠۠۠۠
*Quzimax=0,8∙ 1172,7 = 933,16 m3/zi
1
 Qu orar min   0,35  19062,5  277,99m 3 / h
24

 Qu zi med (m 3 / s )  1,157  10 5  18081,6  0,209

 Qu zi max ( m 3 / s )  1,157  10 5  19062,5  0,221
 Qu orar max ( m 3 / s )  2,778  10 4  933,16  0,260
 Qu orar min (m 3 / s )  2,778  10 4  402,19  0,077

3. Dimensionarea principalelor obiecte tehnologice ale staţiei de epurare

3.1 Determinarea parametrilor funcţionali ai instalaţiei de sitare cu grătar plan

4
 Grătarele se prevăd la toate staţiile de epurare, indiferent de sistemul de canalizare
adoptat şi independent de procedeul de intrare a apei în staţia de epurare- prin curgere
gravitaţională sau sub presiune.
Scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din apele
uzate (crengi, legume, carpe şi diferite corpuri aduse prin plutire) pentru a proteja
mecanismele şi utilajele din staţia de epurare şi pentru a reduce pericolul de colmatare ale
canalelor de legătură dintre obiectele staţiei de epurare.
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plane sau curbe, în
interiorul cărora se sudează bare de hotel paralele prin care sunt trecute apele uzate. În
funcţie de distanţa dintre aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese. Barele
cele mai frecvente folosite sunt cele de secţiune dreptunghiulară, dimensiunea minimă
fiind aşezată normal pe direcţia de parcurgere a apei.
Pentru a reduce mărimea pierderilor hidraulice la trecerea apei prin grătar, se
recomandă rotunjirea muchiilor barelor. În unele situaţii se poate accepta soluţia cu bare
cu secţiunea rotundă care, sub aspect hidraulic, prezintă rezistenţe minime, în schimb
sunt dificile de curăţat în timpul exploatării.

Grătarele plane cu curăţire manuală sunt preferabile pentru instalaţiile mai mici, cu
materii reţinute în cantităţi mici. Curăţirea manuală trebuie sa se efectueze de pe o
pasarelă care, de cele mai multe ori, se află la nivelul terenului.
Lucrătorul, aflat pe pasarelă în poziţia de curăţire (adică aplecat), trebuie să aibă
capul deasupra nivelului terenului datorită faptului că deasupra nivelului apei din
colectoarele de canalizare, în care se adună reţinerile de pe grătare, se află gaze, mai grele
decât aerul şi lipsite de oxigen
Între pasarelă şi partea inferioară a grătarului adâncimea maximă admisă este de 3 m.

4
 Fig. 1.22 Grătar plan cu curăţire manuală
1 – construcţie de beton; 2 – bare din oţel laminat;
3 – traversă din oţel laminat; 4 – pasarelă din beton

Grătarele cu curăţirea mecanică sunt preferabile atunci când cantităţile de materii

reţinute sunt foarte mari şi necesită mai des curăţirea lor sau chiar în mod continuu.
În figura 1.22 este prezentat un grătar plan cu cupă având o curăţire mecanică, utilizat
pentru adâncimi mari de canale sau pentru cantităţi mici de reţineri.
Grătarul este înclinat aproximativ la 75º − 80º faţă de orizontală, mijlocul de curăţire
fiind o greblă acţionată printr-un cablu şi ghidată cu două perechi de role. Grebla este
îndepărtată de barele grătarului la coborâre, iar la ridicare este amplasată pe acesta
încărcând în acest mod cupa de reţineri.
La poziţia limită superioară cupa este basculată şi conţinutul este descărcat într-un
tomberon sau cărucior. Cablul este acţionat de un troliu electric; la instalaţiile mici el
poate fi acţionat de un troliu manual. Prin utilizarea grătarelor cu o curăţire mecanică se
realizează o curăţire mai avansată decât în cazul celor manuale şi este eliminat şi riscul de
accidentare.

4
 Fig. 1.23 Grătar plan cu curăţire mecanică

Se realizează prin diferite sisteme:

• recipiente care reţin suspensiile şi care sunt ridicate cu ajutorul unor scripeţi;
• greble curăţitoare care se rotesc în jurul unui ax orizontal sau vertical;
• gheare metalice, etc.
Pentru staţiile de epurare la care reţinerile sunt în cantităţi mari, circa 4 - 10
dm3/locuitor şi an, se prevăd grătare cu curăţire mecanică. Excepţie fac staţiile de epurare
mici la care curăţirea poate fi efectuată manual, precum şi staţiile mijlocii în care
grătarele rare sunt dispuse, ca protecţie, în amonte de grătarele medii sau dese prevăzute
cu curăţire mecanică. Reţinerile de pe grătare sunt tratate, ca reziduuri.
Până nu demult aceste reţineri erau scoase din apă, fărâmiţate cu ajutorul
dezintegratoarelor şi apoi reintroduse în circuit, în amonte de grătar. Actualmente s-a
renunţat la această soluţie din cauza maselor plastice care produceau perturbaţii în
exploatare pe circuitele de nămol (decantor primar, îngroşător de nămol) şi, în special, la
recircularea externă a nămolului la metantancuri.
Actualmente, pe plan mondial, tendinţele sunt ca instalaţile de sitare a apelor uzate să
fie agregate complexe, mecanizate, şi în cele mai multe cazuri, cu funcţionare
automatizată (care nu necesită deloc sau necesită o cantitate redusă de forţă de muncă
umană) care pe lângă separarea şi reţinerea impurităţilor grosiere, realizează şi spălarea,
(uneori mărunţirea), deshidratarea, compactarea şi evacuarea reţinerilor în pubele sau
containere, prezentând procese de lucru sigure şi deosebit de igienice [6].

Din softul rulat,după introducerea datelor de intrare:

3.1.1 Date cu privire la debitele de apã uzatã cu retineri grosiere care pãtrund în
grãtar
Quorarmax= 933,16[m3/h] - debitul orar maxim de apã uzatã a localitãtii deservite de statia
de epurare

Quorarmin= 277,99 [m3/h] - debitul orar minim de apã uzatã a localitãtii deservite de statia
de epurare

4
z = 2 coeficient care tine seama de neuniformitatea debitului apelor
de canalizare introduse în statie (conform STAS 1846 - 90 are
valori între 2 - 4, în conditii normale având valoarea 2)

au rezultat următoarele date:

Ni = 28000 numãrul de locuitori ai localitatii deservite de statia de epurare

K = 5 coeficient de variatie zilnicã a debitului de substante retinute

pe grãtare sau site, care are valori între 2 - 5

3.1.2 Date cu privire la grãtarul plan cu greble de curãtare pe lanturi

sb = 10[mm] - grosimea profilului barelor grãtarului, care poate lua

valori între 8 - 10 mm

eb = 10 [mm] - distanta dintre barele grãtarului ( la modelul de echipament de sitare cu

grãtar plan considerat drept referintã, eb poate avea doar valorile 6mm, 10 mm, 12
mm, 20 mm, 30 mm, 40 mm respectiv 60 mm)

3.1.3 Date cu privire la transportorul – compactor

Dm = 250 [mm] - diametrul melcului, care are valori recomandate

între 200 - 400 mm

Ltot = 3500 [mm] - lungimea activã a transportorului - compactor,

care are valori recomandate între 3500 - 6000 mm

3.1.4 Determinarea debitelor caracteristice de apã uzatã si retineri ale grãtarului

plan

Qc = 1866 [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde

în instalatiile de sitare ale statiei de epurare

Qv = 277,99 [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în instalatiile de

sitare ale statiei de epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã

4
Qvrzi = 4,3 [m3/zi] - debitul volumic zilnic de retineri pe suprafetele active
ale instalatiilor de sitare

Qmrzi = 3633 [kg/zi] - debitul masic zilnic de retineri pe suprafetele active

ale instalatiilor de sitare

3.1.5 Determinarea parametrilor dimensionali si cinematici ai grãtarului plan

Bg = 1000 [mm] - lãtimea efectivã a grãtarului plan

lb = 50 [mm] - lãtimea profilului barelor grãtarului plan

nb = 51- numãrul de bare ale grãtarului plan

 Bg = 1010 [mm] - lãtimea efectivã a grãtarului plan

Ht = 781,94 [mm] inaltimea teoretica a curentului de apã uzatã care trece prin grãtarul
plan corespunzãtoare debitului de calcul Qc

ig = 1 - numãrul de grãtare active necesare în statia de epurare

hg = 0,125[m col apã] - pierderea de sarcinã la trecerea curentului de apã uzatã

printr-un grãtar activ

Hc = 1282 [mm] - înãltimea canalului în care este montat grãtarul plan

Lg = 1480 [mm] - lungimea (în lungul cadrului) a suprafetei active a grãtarului plan

L = 2719 [mm] - lungimea (în lungul cadrului) între axele rotilor de antrenare, respectiv
de întoarcere, ale lanturilor pe care sunt montate greblele de curãtare

3.2. Determinarea parametrilor functionali ai unui deznisipator cu sectiune

parabolica cuplat cu canal Parshall

Deznisipatoarele sunt instalaţii utilizate pentru separarea din apele uzate a

particulelor minerale cu dimensiuni mai mari de 0,2 – 0,25 mm, care în timpul procesului
de lucru se depun pe radierul echipamentului, şi care poartă denumirea generică de
„nisip” (trebuie menţionat faptul că nisipul rezultat în deznisipatoarele staţiilor de epurare
a apelor uzate menajere conţine pe lângă particule minerale şi mici cantităţi de substanţe
organice care îi conferă acestuia un ridicat grad de nocivitate). Deznisipatoarele fac parte
din treapta mecanică a staţiilor de epurare a apelor uzate fiind amplasate în mod curent
după echipamentele de sitare şi înaintea separatoarelor de grăsimi, sau dacă acestea nu
sunt utilizate, a decantoarelor primare.

4
 Deznisipatorul longitudinal cu secţiune parabolică şi colectare
mecanică/hidraulică a nisipului este compus din următoarele componente principale (vezi
figura 1.54): compartimentele de deznisipare (poziţia I), canalele Parshall (poziţia II),
podul rulant de colectare a nisipului (poziţia III), sistemul de evacuare şi spălare a
nisipului (poziţia IV) şi jgheaburile drenante longitudinale pentru deshidratarea nisipului
(poziţia V).
Compartimentele de deznisipare sunt construite din beton având pereţii 1 de
formă parabolică (sau o formă cât mai apropiată de aceasta) în zona de curgere a apei
(vezi figura 1.54, secţiunea transversală A - A) şi verticali deasupra zonei de curgere a
apei. De-a lungul părţii inferioare a compartimentelor sunt prevăzute rigolele centrale 2
de colectare a nisipului. În cazul în care deznisipatorul are sistem de colectare mecanică a
nisipului, în partea dinspre amonte a fiecărui compartiment sunt prevăzute başele 3. În
cazul în care deznisipatorul are sistem de colectare hidraulică a nisipului, başele nu sunt
necesare.

Fig. 1.24 Deznisipator longitudinal cu secţiune parabolică,

cu colectare mecanică şi evacuare hidraulică a nisipului [3]

În avalul fiecărui compartiment de deznisipare cu secţiune parabolică este

recomandabil să fie prevăzut câte un canal Parshall care are următoarele roluri foarte
importante: să menţină constantă viteza de curgere a curentului de apă uzată care străbate
deznisipatorul în cazul în care debitul curentului de apă uzată variază (variaţia debitului
este limitată superior de o valoare maximă, şi anume valoarea debitului Q c de calcul,
situaţie în care nivelul apei în deznisipator se găseşte la limita superioară a zonei
parabolice a pereţilor); să permită o determinare uşoară şi precisă a valorii debitului de
apă uzată care străbate deznisipatorul.
Canalele Parshall care lucrează în agregat cu compartimentele de deznisipare, sunt
canale cu secţiune dreptunghiulară prevăzute cu o îngustare (fantă) dreptunghiulară având
radierul orizontal sau coborât (cu treaptă). Atâta timp cât curgerea apei prin canalul
Parshall se face cu salt hidraulic neînecat, debitul de intrare în canal (acelaşi cu debitul
din deznisipator) poate fi determinat prin măsurarea unui singur parametru, şi anume
nivelul apei din amontele îngustării, scop în care în această zonă este prevăzut căminul 4
în care se fac măsurătorile.

5
 Podul rulant de colectare a nisipului este compus din platforma 5, sistemul de
rulare 6, sistemul de antrenare 7 care asigură deplasarea podului rulant şi după caz, cu
lopeţile racloare 8 dotate cu mecanismele de poziţionare 9, la sistemele de colectare
mecanică a nisipului sau cu agregate de pompare sau cu instalaţii cu sifoane, la sistemele
de colectare hidraulică a nisipului (în acest din urmă caz, amestecul de nisip şi apă este
preluat din rigola de colectare a deznisipatorului prin intermediul unor conducte de
absorbţie prevăzute cu sorburi şi apoi evacuat în lungul jgheabului drenant longitudinal
adiacent deznisipatorului prin conductele de evacuare fixate pe podul rulant). Un pod
rulant poate deservi simultan unul sau mai multe compartimente de deznisipare. Dacă
podul rulant deserveşte concomitent mai multe compartimente de deznisipare, atunci
acesta este prevăzut cu organe de colectare/colectare – evacuare a nisipului pentru fiecare
compartiment în parte, poziţionate corespunzător şi care pot fi comandate independent.
Sistemul de evacuare şi spălare a nisipului, care echipează deznisipatoarele cu
colectare mecanică a nisipului, preiau hidraulic nisipul colectat în başele din amontele
compartimentelor de deznisipare prin intermediul unor agregate de pompare 10 şi îl
introduc în instalaţia de spălare 11, unde acesta este curăţat de particulele şi impurităţile
fine de natură organică, după care este evacuat prin intermediul unui sistem de conducte
12 în jgheabul drenant longitudinal amplasat paralel cu compartimentele de deznisipare,
în vederea deshidratării.

3.2.1 Date cu privire la debitele de apã si nisip caracteristice deznisipatorului

Quorarmax= 933,16 [m3/h] - debitul orar maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

Quorarmin= 277,99[m3/h] - debitul orar minim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

Quzimax= 19062,5[m3/zi] - debitul zilnic maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

z = 2- coeficient care tine seama de neuniformitatea debitului apelor

de canalizare introduse în statie (conform STAS 1846 - 90 are
valori între 2 - 4, în conditii normale având valoarea 2)

Din softul rulat au rezultat următoarele date:

3.2.2 Date cu privire la constructia deznisipatorului

tmdez = 45[s] - timpul mediu de trecere a apei prin deznisipator,

cu valori recomandate între 30 - 65 s

vo= 0,3 [m/s] - viteza orizontalã a apei în deznisipator,

5
 cu valori recomandate între 0,1 - 0,3 m/s

u = 82,8 [m/h] - viteza de sedimentare în curent orizontal, determinatã

experimental pentru particule de nisip cu diferite dimensiuni
care au densitatea de 2650 kg/m3, la o vitezã orizontalã a apei
de 0,3 m/s, cu valori de 57,6 m/h pentru particule de 0,20 mm,
de 82,8 m/h pentru particule de 0,25 mm, de 108 m/h pentru
particule de 0,30 mm, respectiv de 162 m/h pentru particule
de 0,40 mm

Bmax= 4 [m] - latimea maximã a unui compartiment al deznisipatorului,

cu valoarea de 4 m

3.2.3 Date cu privire la podul rulant de evacuare a nisipului si la amplasamentul

compartimentelor si jgheaburilor drenante ale deznisipatorului

Bpr = 1500 [mm] - lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între
900 - 1500 mm

icjdn = 4- numãrul de compartimente în lungul jgeaburilor de

dezhidratarea nisipului, uzual 3 - 6 compartimente
pentru un jgheab

3.2.4 Determinarea debitelor caracteristice de apã uzatã si nisip ale deznisipatorului

Qc = 1866 [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde

în deznisipatorul din cadrul statiei de epurare

Cniszi = 1,906[m3/zi] - cantitatea zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator

mniszi = 5052[kg/zi] - masa zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator

3.2.5 Determinarea parametrilor dimensionali ai deznisipatorului

L = 13,5[m] - lungimea deznisipatorului

B =1,7 [m] latimea deznisipatorului se impune astfel sã aibã o valoare mai mare sau
egalã cu valoarea limitã Bmin: 1,67

Idez = 1 - numãrul de compartimente active necesare în deznisipator

5
Hc = 1,525 [m] - înãltimea apei în compartimentele active ale deznisipatorului
corespunzãtoare debitului de calcul de apã uzatã

Hnis = 58,835 [mm] - înãltimea nisipului sedimentat între douã evacuãri

consecutive în rigolele compartimentelor active ale
deznisipatorului

H = 2 [m] - înãltimea compartimentelor deznisipatorului

3.2.6 Determinarea parametrilor dimensionali si functionali ai canalului Parshall

Canalele Parshall care lucrează în agregat cu compartimentele de deznisipare,

sunt canale cu secţiune dreptunghiulară prevăzute cu o îngustare dreptunghiulară având
radierul orizontal coborât.

Fig. 25 Principiul de funcţionare a unui canal Parshall

Atât timp cât curgerea apei prin canalele Parshall se face cu salt hidraulic
neînecat,debitul de apă din canal poate fi determinat prin măsurarea unui singut
parametru, şi anume nivelul apei din amontele îngustării, scop în care în această zonă este
prevăzut caminul în care se fac toate măsurătorile.
Canalele Parshall se obţin prin îngustarea secţiunii în plan transversal şi apoi
lărgirea la valoarea iniţială, suprafeţele verticale de racordare fiind plane. Îngustarea
secţiunii canalului produce o accelerare a curentului de apă rezultând o coborâre a
nivelului acestuia [14].

CP = 2

BP = 1,133[m] - lãtimea canalului Parshall

bP = 0,34[m] - dimensiunea îngustãrii canalului Parshall

3.2.7 Determinarea parametrilor principali ai jgheaburilor de dezhidratare a

nisipului evacuat din deznisipator

lcjdn = 0,45 [m] latimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului

5
dcdjdn=0,95[m]-distanta recomandatã dintre compartimentele de
deznisipare si jgheaburile de dezhidratare a nisipului

3.3 Determinarea parametrilor functionali ai Separatorului de grasimi

În staţiile de epurare a apelor uzate urbane sunt utilizate de regulă două tipuri de
separatoare:
- separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 − 0,7
atm.);
- separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau cu tuburi înclinate.

Separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune

Fig 1.26 Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune cu

evacuareagrăsimilor prin remuu pozitiv

Separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune sunt compuse din

următoarele componente principale ( fig.1.45): bazinul separatorului de grăsimi (poziţia
I),instalaţia de insuflare a aerului (poziţia II).
Bazinul separatorului de grăsimi este construit din beton armat, fiind
compus din două sau mai multe compartimente 1 cu secţiune transversală de formă
trapezoidală. Apa uzată este introdusă în compartimente pe sub ecranele scufundate 2.
Compartimentele separatoarelor de grăsimi sunt împărţite în trei zone (o zonă centrală 3
şi două zone laterale 4) prin intermediul pereţilor separatori 5, care sunt prevăzuţi la
partea inferioară, pe toată lungimea, cu ferestre de trecere a apei. În zona
centrală, se insuflă aer la joasă presiune, fiind locul în care apa este puternic agitată şi în
care se realizează procesul de flotaţie a grăsimilor.
Apa şi grăsimile din partea superioară a zonei centrale pătrund în zonele laterale
prin grătarele 6, realizate din şipci de lemn, bare de metal sau plastic (cu lumina dintre

5
bare de 20 – 50 mm) şi fixate pe pereţii separatori în zona oglinzii apei, care au scopul
disipării energiei apei agitate din zona centrală la trecerea în zonele laterale. Zonele
laterale, în care apa uzată nu se află sub acţiunea bulelor de aer, sunt zone de liniştire în
care grăsimile se acumulează la suprafaţă sub formă de peliculă.
Pe părţile laterale ale zonelor de liniştire sunt prevăzute jgheaburile de colectare a
grăsimilor 7, în care grăsimile sunt evacuate prin deversare în urma realizării unui remuu
pozitiv în compartimente sau ca urmare a închiderii gradatea stăvilarelor din aval 8
aferente compartimentelor respective. Pentru colectarea uniformă a grăsimilor, se
recomandă ca în lungul pereţilor deversanţi ai jgheaburilor de colectare a grăsimilor să fie
prevăzute lame deversante metalice sau din material plastic cu dinţi triunghiulari sau
trapezoidali, reglabile pe verticală.
Apa separată de grăsimi iese din compartimente pe sub ecranele scufundate 9. În
scopul eventualei izolări a compartimentelor, pentru intervenţii în caz de avarii sau
revizii, pe canalul/conducta de admisie a apei 10 a fiecărui compartiment este prevăzut
stăvilarul (din amonte) 11. Dispozitivul 12 de insuflare a aerului comprimat de joasă
presiune (0,5 – 0,7 atm.) în apă este plasat în partea inferioară a zonelor centrale ale
compartimentelor, asigurând introducerea în apă a aerului sub formă de bule fine (cu
diametrul între 1- 3 mm).

Fig. 1.27 Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune

cu evacuarea grăsimilor cu pod raclor (secţiune transversală)

În practică, mai există o variantă constructivă de separatoare de grăsimi cu

insuflare de aer la joasă presiune (fig.1.46) la care compartimentele au o construcţie
similară din punct devedere al realizării zonelor, centrală şi laterale, dar care nu sunt
prevăzute cu jgheaburi laterale decolectare a grăsimilor, ci au în componenţă un pod
rulant prevăzut cu lame de antrenare agrăsimilor, plasate în zonele de liniştire.
Astfel la cursa activă a podului rulant, grăsimile sunt deplasate dinspre amonte
către aval de unde sunt evacuate prin dispozitive de tip jgheab oscilant sau alte construcţii
similare.
Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate urbane, pentru acest tip de
echipamente, este de 50 – 85.
Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate urbane, pentru acest tip de
echipamente, este de 50 – 85 %.

5
 3.3.1Date cu privire la debitele de apã uzatã si aer care pãtrund în separatorul de
grãsimi

Quzimax= 18081,6[m3/zi] - debitul zilnic maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

Quorarmax= 933,16 [m3/h] - debitul orar maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

z = 2 - coeficient care tine seama de neuniformitatea debitului apelor

de canalizare introduse în statie (conform STAS 1846 - 90 are
valori între 2 - 4, în conditii normale având valoarea 2)

Ag=4 [l/om.an] - cantitatea specificã de substante plutitoare din apele

uzate menajere cu valori între 1 - 5 l/om.an

Din softul specializat rulat au rezultat următoarele date:

3.3.2 Date cu privire la constructia separatorului de grãsimi

vr = 12[m/h] - viteza de ridicare a particulelor de grãsime (cu valori recomandate

cuprinse între 8 - 15 m/h)

b =1[m] - lãtimea compartimentului la partea inferioarã (cu valori uzuale

de cca. 1 m)

H =2[m] - adâncimea apei în compartimentele separatorului de grãsimi (între

oglinda apei pentru debitul de calcul si partea inferioarã a dispozitivului de distributie a
aerului comprimat sub formã de bule), care poate lua valori între 1,2 - 3 m
B1 [m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi, mãsuratã la oglinda
apei pentru debitul de calcul Qc, care poate lua valori între 2 - 4,5 m

B1 [m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi, mãsuratã la oglinda

apei pentru debitul de calcul Qc, care poate lua valori între 2 - 4,5 m

B1 [m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi, mãsuratã la oglinda

apei pentru debitul de calcul Qc, care poate lua valori între 2 - 4,5 m
Tv = 0,075 [h] - timpul mediu de trecere a apei prin separator, corespunzãtor debitului
de verificare, cu valori recomandate între 0,067 - 0,083 h

B1=3 [m] - lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi, mãsuratã la oglinda

apei pentru debitul de calcul Qc, care poate lua valori între 2 - 4,5 m

Bpr=1500 [mm] - lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900 - 1500 mm

5
3.3.3 Determinarea debitelor caracteristice de apã uzatã si de substante plutitoare
ale separatoarelor de grãsimi

Qc= 1906 - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de
grãsimi din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]

Qv= 1866[m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în

separatorul de grãsimi din cadrul statiei de epurare

Qaer = 476,563[m3/h] - debitul de aer care trebuie insuflat în bazinul

separatorului de grãsimi
Qvsp= 0,307[m3/zi] - debitul volumic zilnic de substante plutitoare din apa uzatã

3.3.4 Determinarea parametrilor dimensionali ai separatorului de grãsimi

α[rad] 26,565- unghiul de înclinare a peretilor laterali ai compartimentului, fatã de

vertical

Lsg=22,063 [m] - lungimea utilã a separatorului de grãsimi

Icsg=2 - numãrul de compartimente active ale separatorului de grãsimi

L1sg = 11,032[m] - lungimea utilã a unui compartiment activ al separatorului de grãsimi

t = 0,111[h] - timpul mediu de trecere a apei prin separatorul de grãsimi (se recomandã
sã aibã valori între 0,083 - 0,2 h)

vL=0,028 [m/s] - viteza longitudinalã de curgere a apei prin separatorul de grãsimi

3.3.5 Determinarea parametrilor dimensionali si cinematici ai podului rulant de

evacuare a peliculei de grãsimi

Podul rulant ales este:4

Lpr = 430[mm] - lungimea platformei podului rulant

hv = 0,781[m] - supraînãltarea peretilor jgheaburilor de colectare a grãsimilor peste

nivelul aferent debitului de calcul

5
Se recomandã respectarea conditiei ca raportul rap=Lsg1 / B1 sã fie mai mare sau egal
cu 2,5.

Rap= 3,677

3.4 Determinarea parametrilor functionali ai Decantorului primar longitudinal

În decantoarele primare sunt reţinute din apele uzate urbane, industriale şi din
agrozootehnie, substanţele în suspensie, sedimentabile gravimetric, care au trecut de
deznisipatoare şi separatoare de grăsimi. Substanţele reţinute poartă numele de nămoluri
primare. În nămolurile primare sunt conţinute preponderent substanţe anorganice, dar şi
substanţe organice.

Fig.1.28 Decantor primar longitudinal

Orientativ, eficienţa reţinerii prin decantare primară este de 40 – 60% pentru

materii în suspensie şi de 20 – 30% pentru CBO5.
Parametrii funcţionali ai decantorului s-au determinat utilizând un soft
specializat.

3.4.1 Date cu privire la debitele de apã si nãmol caracteristice decantorului

Quzimax = 19062,5 [m3/zi] - debitul zilnic maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

Quorarmax= 933,16 [m3/h] - debitul orar maxim de apã uzatã a localitãtii

deservite de statia de epurare

5
z =2 - coeficient care tine seama de neuniformitatea debitului apelor
de canalizare introduse în statie (conform STAS 1846 - 90 are
valori între 2 - 4, în conditii normale având valoarea 2)

S-au determinat următoarele valori:

cuz = 250[mg/dm3] - concentratia de materii solide aflate în suspensie

în apele uzate la intrarea în statia de epurare

es = 60 [%] - eficienta retinerii substantelor în suspensie prin decantare

ρ= 1135 [kg/m3] - densitatea nãmolului primar, cu valori între 1008-1200 kg/m3 (pentru
umiditati ale nãmolului între 98-95%)
γnp= 111134 [N/m3] - greutatea specificã a nãmolului primar, cu valori între
9888.5-11772 N/m3 (pentru umiditati ale nãmolului
între 98-95%)

wnp = 97 [%] - umiditatea nãmolului primar, cu valori între 98-95 %

tev = 4 [h] - perioada la care se evacueazã nãmolul primar din

compartimentele decantorului, cu valori între 4 - 6 h

3.4.2 Date cu privire la constructia decantorului primar longitudinal

Vo = 0,01 [m/s] - viteza orizontalã maximã de curgere a apei în decantor,

cu valorea recomandatã de 0,01m/s

tc = 1.5 [h] - timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul,

cu valori recomandate de minimum 1,5 h

3.4.3 Date cu privire la podul rulant de raclare a nãmolului

Bpr =1500 [mm] - lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între
900 - 1500 mm

3.4.4 Determinarea debitelor caracteristice de apã uzatã si nãmol

ale decantorului longitudinal

Qc = 1906- debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul

primar din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]

Qch = 794.271- debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul
primar din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/h]

5
Qv = 2859[m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde
în decantorul primar din cadrul statiei de epurare

Vnp = 83,976[m3/zi] - volumul de nãmol primar retinut zilnic în decantor

Iev = 6 - numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul primar

Vev =13,996 [m3] - volumul de nãmol primar depus în decantor

între douã evacuãri succesive

3.4.5 Determinarea parametrilor dimensionali ai decantorului primar longitudinal

u = 1,1[m/h] - viteza de sedimentare în decantor

icd = 2 - numãrul de compartimente active necesare în decantor

b1= 7 [m] - latimea compartimentelor decantorului

b2 = 6,3 [m] - latimea compartimentelor decantorului la nivelul radierului

L = 51,576[m] - lungimea compartimentelor decantorului, care

trebuie sã aibã valori cuprinse între Lmin si Lmax

Lmin= 45 [m] - lungimea minimã a compartimentelor decantorului

Lmax = 60 [m] - lungimea maximã a compartimentelor decantorului

hu = 2,65[m] - înãltimea utilã a compartimentelor decantorului, care

trebuie sã aibã valori cuprinse între humin si humax

humin = 2,063[m] - înãltimea utilã minimã a compartimentelor decantorului

humax = 5,158[m] - înãltimea utilã maximã a compartimentelor decantorului

hs = 0,4[m] - înãltimea zonei de sigurantã a compartimentelor decantorului, care trebuie

sã aibã valori cuprinse între 0,3 - 1 m, în functie de sistemul de pozitionare a lamei
racloare în timpul cursei pasive a podului rulant

hn =0,2[m] - înãltimea stratului neutru din compartimentele decantorului

6
hd= 0,35[m] - înãltimea stratului de decantare din compartimentele decantorului,
care trebuie sã aibã valori cuprinse între 0,2- 0,45 m

H = 3,6[m] - înãltimea totalã a compartimentelor decantorului

E = 6,9 [m] - ecartamentul cãilor de rulare ale podurilor rulante racloare ale
compartimentelor decantorului

Lb=2[m]-lungimea baselor de colectare a nãmolului din compartimentele decantorului

Hbmin= 1,3 [m] - înãltimea minimã a baselor de colectare a nãmolului

din compartimentele decantorului

hnamcomp=0,019[m]-înãltimea nãmolului depus în compartimentele

decantorului între douã evacuãri consecutive

3.4.6 Determinarea parametrilor dimensionali si cinematici ai podului rulant de

raclare a nãmolului

Lpr= 7,02x103 [mm] - lungimea platformei podului rulant

3.4 Determinarea parametrilor functionali ai bazinului cu namol activ cu

aerare pneumatica

6
 Bazin cu aerare pneumatica

Bazinele cu namol activat sunt alcatuite din:

 compartimente de aerare;
 conducte si jgheaburi de admisie si de evacuare a apei si namolului activat;
 sisteme de aerare;
 sisteme de reglaj si de mentinere constanta a nivelului apei (in cazul aerarii mecanice).
Aerarea apei este un procedeu utilizat pentru epurarea biologica a apelor uzate
menajere si orasenesti aplicabil la orice debit. Aerarea apei consta in realizare unui
amestec de apa uzata si namol activ, care este agitat si aerat. Namolul activat se prezinta
sub forma unor flocoane mari pe care plutesc si pe care au loc procesele biologice, analog
celor de pe peliculele ce se formeaza pe granulele stratului filtrant din filtrele biologice.
Aerarea cu namol activat constituie procedeul superior pentru epurarea
biologica a apelor uzate, datorita sigurantei in stabilirea gradului de epurare a apelor ,
randamentului sporit in timpul iernii, timpului de punere in exploatare mai scurt (circa 15
zile) fata de filtrele biologice si absentei absolute a mirosului si a mustelor.
Distributia apei si namolului la bazinele de aerare se face prin jgheaburi sau prin
conducte, prevazute cu dispozitive de inchidere si reglare, corespunzatoare debitelor
necesare.

6
 Bazinele cu namol activat sunt folosite la epurarea apelor uzate orasenesti sau
industriale cu caracteristici similare, in scopul micsorarii, in principal, a cantitatilor de
substante organice si de materii totale in suspensie.
Bazinele cu namol activat sunt constructii descoperite, ce realizeaza o eficienta, privind
reducerea substantelor organice, de 60-98%.
Alegerea tipului, marimii si numarului de compartimente ale bazinului cu namol
activat se face pe considerente tehnico-economice pe ansamblul statiei de epurare, in
functie de debitul si caracteristicile apelor uzate, cat si de eficienta de epurare necesara.
Astfel, bazinul cu namol activat se prevede cu cel putin doua compartimente
independente la statiile mici si medii si cu cel putin trei compartimente independente la
statiile mari. In mod obisnuit, se prevad minimum doua bazine de aerare; nu se prevad
cantitati de rezerva. Pentru capacitati foarte mici se poate insa utiliza un singur bazin.
Bazinele cu namol activat cu compartimente multiple se realizeaza, de regula, in
constructie comuna, separate cu pereti etansi longitudinali.
Se construiesc unitati de bazine de aerare avand 1-4 canale alaturate, numarul par
sau impar stabilindu-se dupa cum este avantajoasa amplasarea intrarii si evacuarii apei si
namolului pe aceeasi latura a bazinului sau pe laturi opuse. Uneori aceleasi bazine de
aerare servesc atat pentru aerarea apei, cat si pentru regenerarea namolului.
Canalele se amenajeaza cu funduri plane cu intrarea aerului pe langa unul din
pereti sau pe langa ambii pereti, si in forma de dinti de ferestrau.
Sistemele de distributie a aerului se amplaseaza in functie de tipul adoptat: langa
unul din peretii longitudinali ai compartimentului sau uniform repartizate pe radierul
compartimentului.

Clasificare

a) Dupa sistemul de aerare, bazinele cu namol activat pot fi:

 cu aerare pneumatica: se poate realiza prin trei sisteme de distributie a
aerului, si anume:
- cu bule fine de 1-4 mm. Se realizeaza distribuind aerul prin materiale poroase,
cu orificii mai mici de 0,3 mm ( placile poroase, tuburile poroase si difuzoarele).

- cu bule medii de 5-10 mm. Se realizeaza distribuind aerul prin tevi (tuburi)
perforate cu orificii cu diametrul de 2,5 mm amplasate la partea inferioara a tevii, pe doua
generatoare; orificiile se dispun alternativ pe cele doua generatoare.

- cu bule mari. Se realizeaza prin distribuirea aerului prin tevi perforate cu orificii
cu diametrul de 5-10 mm dispuse similar ca la cele cu bule medii.

6
 Figura3.12: Bazin cu namol activ, cu aerare pneumatica cu bule fine

 cu aerare mecanica: se realizeaza prin dispozitive cu stropire si pulverizare

(de suprafata), rotoare, palete sau diferenta de presiune hidraulica.

 cu aerare mixta: se poate realiza prin combinarea aerarilor cu aer comprimat

si mecanica sau a doua sisteme de aerare mecanica. Aerarile mixte nu se dezvolta in
prezent decat pentru apele uzate menajere amestecate cu mari cantitati de ape industriale.

Figura 3.13: Metode de aerare

a – pneumatice; b – mecanice; c – mixte.

6
 b) Dupa variatia concentratiei substantelor organice (exprimata in CBO 5 ) in
lichidul din bazinu, bazinele cu namol activat pot fi:
 omogene, cu amestecare totala. Se prevad la statiile de epurare a apelor uzate
orasenesti mici.
 neomogene, cu concentratie descrescatoare in lungul bazinului. Se prevad la
toate statiile de epurare a apelor uzate orasenesti, indiferent de marime.

c) Dupa procesul tehnologic adoptat, bazinele cu namol activat pot fi:

 cu aerare prelungita;
 de mica incarcare;
 de medie incarcare;
 cu epurare partiala;
 de mare incarcare (supraactive).

Din sofrul rulat au rezultat urmatoarele date:

Qc=27580 m3/zi
Qch=1149 m3/h
Qv=1954m3/h
IVN=150

CR=6,667
R=63,934
QR=17630
Nex=7038
Tip bazin=2
V=3431 m3
t=2,985
tr=1,629
CB05=350
CN=2,6
SP=2
Bp=6,25
Lpmin=50
Lpmax=112,5
Lj=38
Hp tot=5,52
Qaer= 9517

Qc[m3]-debitul de calcul
Qv-debitul de verificare de apa uzata
Nex-cantitatea de namol biologic activat in exces
t[h]-timpul de aerare
Hp tot-inaltimea totala a bazinului de aerare
Qaer-cantitatea necesara de aer in cazul sistemelor de aerare

6
 Decantor secundar radial

Decantoarele secundare din treapta biologica sunt folosite pentru separarea namolului
activ de apa tratata, fiind plasate dupa bazinele de aerare cu namol activ sau biofiltre.
Decantoarele secundare sunt alcatuite din:
- compartimentele de decantare cu sistemele de admisie, de distributie si de
colectare a apei, precum si dispozitive de curatire si de evacuare a namolului.
- canalele si conductele aferente (admisia apei, evacuarea apei decantate, evacuarea
namolului, golirea decantorului si, dupa caz, evacuarea materiilor plutitoare).
Timpul de retentie a apei in decantor corespunde debitului de calcul, si este de
minim 1,5 ore.
Evacuarea namolului se recomanda sa se faca continuu, dar daca nu este posibil
intervalul de timp dintre doua evacuari nu trebuie sa depaseasca patru ore. Decantoarele
secundare orizontale pot fi longitudinale sau radiale.

Din softul rulat au rezultat urmatoarele date:

Qc=27580
Qch=1149
QR=804,417
Qv=1954
Csds=121900
Vns=12170
iev=80
Vev=152,075
D=40
D1=40,14
D2=37,7
d1=3
d2=0
d3=0
A01=1109
hs=0,4
hu=3,5
hd=0
H=3,9
hnamcomp=0,137
Hc=6,7
b=1
Vu=3882
da=450
damax=1000
tdc=3,182
Lprr=20,47

6
 Qc- debitul de calcul
QR[m3/h]- debitul maxim
Qv[m3/h]- debit de verificare
Csds[kg/zi]- cantitatea zilnica de materii in suspensie din decantorul secundar
Vns[m3/zi]- volumul de namol secundar retinut zilnic in decantor
iev-nr de evacuari zilnice de namol din decantorul secundar
Vev-volum de namol secundar depus in decantor intre evacuari succesive
D- diametrul compartimentului
D1- diametrul caii de rulare a trenului de roti ale podului de raclare
d1- diametrul difuzorului a admisiei a apei uzate in decantor
d2- diametrul superior al basei de colectare a namolului
A01- aria
hs-inaltimea de siguranta
hu- inaltimea utila
hd-diferenta de inaltime
H-inaltimea totala
Hc- adancimea lka centru a compartimentului decantoarelor
b1-latimea roigolei de evacuare a apei clarificate Vu-volum util al
compartimentului decantorului
tdc- timpul de decantare
Lprr- lungimea platformei podului radial.

Bibliografie

 http://www.messer.ro/Stiri_si_publicatii/Stiri/Prezentari_seminar_ape_15_09_200
51/Eduard_Dinet.pdf
 Indrumar Proiect/Sisteme de depoluare/Victor Viorel Safta
 http://www.dfr.ro/categorie/epurare/separatoare-de-grasimi-si-
hidrocarburi/descriere-separatoare-de-grasimi-si-hidrocarburi/