Referat

„Analiza
comparativă a metodelor
de epurare a apelor reziduale în
Republica Moldova și Federația
Rusă ”

Elaborat:
Controlat:
Nota:

Chișinau,2021
Cuprins
1.Introducere. Noțiuni generale ......................................................................................pag 3

2.Caracteristica apelor uzate.............................................................................................pag 4

3.Metode de epuare a apelor uzate..................................................................................pag 8

4. Epurarea apelor uzate în Republica Moldova..............................................................pag 11

5.Epurarea apelor uzate în Federația Rusă......................................................................pag 13

6.Concluzie......................................................................................................................pag 19

7.Bibliografie....................................................................................................................pag 20

2
1.Introducere. Noțiuni generale
Stația de epurare reprezintă ansamblul de construcții și instalații destinat epură rii apelor uzate prin
metode mecanice, mecano-chimice, biologice și terțiare. Capacitatea stațiilocacatepurare se exprimă
în m3/zi
Pentru o stație de epurare, obiectul de activitate se referă la două categorii de ape uzate:

 Influentul reprezintă apele uzate intrate în stația de epurare.

 Efluentul reprezintă apa uzată epurată evacuată de stația de epurare sau de o treaptă de epurare.
Epurarea apelor uzate (influentului) poate fi realizată în mai multe etape:

 epurare primară - prin mijloace mecanice sau fizico-chimice

 epurare secundară - prin mijloace biologice, în care procedeele de epurare sunt atâ t de natură
fizică câ t și biochimică
 epurare terțiară - prin procese chimice, pentru îndepă rtarea din apele uzate a unor poluanți
specifici unor ape uzate industriale
Stația de epurare acționează pentru diminuarea cantită ții/concentrației poluanților pe care îi conține
apa uzată , astfel încâ t efluentul să respecte condițiile de evacuare impuse prin reglementă rile în
vigoare.
Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să conțină :
a) substanțe poluante cu grad ridicat de toxicitate;
b) materii în suspensie peste limita admisă , care ar putea produce depuneri în albiile minore
ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor și, în final colmatarea acestora;
c) substanțe care pot conduce la creșterea turbidită ții, formarea spumei sau la schimbarea
proprietă ților organoleptice ale receptorilor față de starea naturală a acestora.

In raport cu resursele de apă relativ limitate, cerinţele de apă ale omenirii au cunoscut o
creştere continuă , de la 1,4 miliarde m3 în anul 1950 - la circa 20,40 miliarde m3 în anul 1989,
din care:
 11 % apă potabilă pentru populaţie şi domeniul public;
 44 % apă potabilă şi industrială pentru agenţi economici ;
 45% apă pentru irigaţii, zootehnie şi piscicultură .
Creşterea de peste 155 de ori a cerinţelor de apă reflectă în mare parte dezvoltarea economico-socială
fă ră precedent a omenirii, dar în acelaşi timp ne atrage atenţia asupra menţinerii unor situaţii de
utilizare neraţională , dar şi a risipei de apă . Aceste situaţii sunt generate atâ t de perpetuarea unor
tehnologii de fabricaţie mari consumatoare de apă în industrie, în raport cu cele utilizate în alte ţă ri,
respectiv folosirea unor norme exagerate de apă la irigarea culturilor, de pierderi de apă în reţelele de
distribuţie şi de risipă de apă , câ t şi de insuficienta dotare cu sisteme de mă surare a cantită ţilor de apă
prelevate şi evacuate, ca şi de lipsa unui sistem de parghii economice de constrangere în vederea
economisirii apei. Creşterea consumului de apă a fost însoţită de o creştere a cantită ţilor de apă uzată ,
fă ră ca acest lucru să fie corelată cu dezvoltarea şi modernizarea instalaţiilor de epurare în vederea
creşterii capacită ţilor şi a calită ţii procesului de epurare, concomitent cu asigurarea necesarului de
apă de calitate.

3
2. Caracteristica apelor uzate
Apele uzate industriale, care constituie o parte, uneori destul de importantă a apelor uzate oră şeneşti
sunt admise în reţeaua de canalizare oră şenească , respectiv în staţia de epurare a oraşului numai în
condiţii speciale. Epurarea în comun a apelor uzate menajere cu cele industriale este admisă , conform
literaturii de specialitate, numai în cazul în care apele uzate industriale nu conţin substanţe care ar
putea coroda reţelele de canalizare şi care nu pun în pericol buna funcţionare a staţiei de epurare.
Există şi excepţii, câ nd tratarea în comun a apelor uzate oră şeneşti şi industriale nu este
posibilă , deoarece unele industrii evacuează în urma proceselor tehnologice o serie de substanţe care
inhibă procesele de epurare. În această privinţă există normative care reglementează modalitatea de
evacuare, respectiv interzice evacuarea de substanţe în suspensie, a că ror cantitate, mă rime şi natură
constituie factori agresivi ce pot coroda canalele colectoare, care pot provoca depuneri şi colmatarea
canalelor sau frâ nează curgerea normală a apelor prin canale. Dintre aceste substanţe, care nu ar
trebui să fie deversate în sistemul de canalizare amintim :
-suspensii şi alte materiale care se depun în canalele colectoare;
-corpuri solide plutitoare mai mari de 20 mm;
- corpuri solide, dure care ar putea coroda canalele colectoare;
-pă cură , ulei, gră simi, care pot provoca depuneri sau aderenţe pe pereţii conductelor;
-substanţe care pot provoca fenomene de coagulare şi depuneri în canale;
- substanţe care pot produce amestecuri detonante, sau care se pot aprinde, cum ar fi
benzină , eter, cloroform, acetilenă , sulfură de carbon, nă moluri de la staţiile de acetilenă , etc.
-substanţe nocive, care pot pune în pericol viaţa personalului de exploatare a staţiilor
de epurare;
- substanţe inhibitoare ale procesului de epurare (de exemplu: Cu, Cr, Zn, Pb etc.);
-ape fierbinţi, cu temperaturi mai mari de 500C.
Există anumite preciză ri privind compoziţia apelor uzate industriale care limitează accesul
acestor categorii de ape, în reţeaua de canalizare oră şenească . Astfel este necesar să se respecte
limitele urmă toarelor substanţele şi caracteristici principale ale apelor uzate industriale :
-temperatura maxim 50 grade;
-pH – ul cuprins între 6,6 şi 11,0;
-cianuri maxim 1,0 mg / l ;
- clor liber maxim 1,0 mg / l ;
-hidrogen sulfurat şi alte sulfuri, la un pH de 6,5 este admis maxim 1,0 mg / l ;
- produse petroliere (ex: pă cură , motorină , uleiuri grele, etc.) maxim 150 mg / l .
În cazul în care nu se pot respecta aceste limite este necesară o tratare a apelor respective, în
prealabil, în instalaţii numite staţii de preepurare, din cadrul întreprinderii, în vederea reţinerii
acestor substanţe şi folosirea lor în procesul de fabricaţie, după care, aceste ape uzate şi tratate parţial
pot fi deversate în reţeaua de canalizare .
Comunitatea Europeană recomandă ca fiecare utilizator de apă să facă o tratare prealabilă a
apei uzate, pentru reţinerea substanţelor ce pot colmata sau înfunda reţeaua de canalizare şi doar
după această operaţie, apa uzată să fie deversată în reţeaua de canalizare a oraşului.

1.Caracteristici fizice ale apelor uzate

Caracteristicile fizice ale apelor uzate şi de suprafaţă sunt : turbiditatea, culoarea, mirosul şi
temperatura, care influenţează în mare mă sură procesele de epurare, mai ales procesele biologice.
Turbiditatea apelor uzate şi a emisarilor indică numai în mod grosier conţinutul de materii în
suspensii al acesteia, deoarece nu există o proporţionalitate nemijlocită între
turbiditate şi conţinutul de substanţe în suspensie. Turbiditatea apelor uzate oră şeneşti neîncă rcate
puternic cu reziduuri industriale poate varia între 400 şi 500 grade în scara silicei. În general,
determinarea turbidită ţii este aplicată apelor potabile şi mai puţin apelor uzate.
Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis, apele uzate în care fermentarea

4
materiilor organice a început au culoarea gri închis. În cazul în care, în apele uzate oră şeneşti au fost
deversate ape industriale, atunci apa poate avea diferite culori, funcţie de natura compuşilor
deversaţi.
Mirosul. Apele uzate proaspete au un miros specific aproape insesizabil. Dacă apa a intrat în
descompunere atunci se va simţi mirosul hidrogenului sulfurat (H2S). Mirosul specific al apei ne poate
da indicii asupra compuşilor organici din apă şi atunci putem deduce sursa de poluare. Culoarea şi mai
ales mirosurile specifice unor substanţe chimice ne poate indica prezenţa acestor substanţe, care de
regulă provin din deversă rile agenţilor economici.
Temperatura influenţează modul de desfă şurare a multor reacţii chimice,
precum şi procesul de sedimentare. De regulă temperatura apelor uzate este mai ridicată cu cel puţin
2 – 30C decâ t temperatura apei la intrare la agenţii economici sau la consumatorii casnici. Este indicat
să se mă soare periodic temperatura apelor uzate, preferabil chiar permanent. Temperatura apei are o
importanţă deosebită asupra vitezei de descompunere a substanţelor organice. La temperaturi mai
ridicate vom avea o viteză mare de descompunere a substanţelor organice, în timp ce la temperaturi
scă zute viteza de descompunere este mult mai redusă . Pe de altă parte la temperaturi mai ridicate
solubilitatea oxigenului în apă este mai redusă şi faptul că viteza de descompunere a substanţelor
organice este mult mai mare, impune un consum mare de oxigen şi deci se impune un aport
substanţial de oxigen pentru desfă şurarea în bune condiţii a proceselor de oxidare a compuşilor
organici, în caz contrar procesul de descompunere a substanţelor organice se va desfă şura foarte lent
şi nu se va putea asigura debitul de apă tratată . Pe de altă parte o temperatură mai ridicată a apei
uzate asigură o scă dere a solubilită ţii gazelor în apă , şi ca urmare la finalul perioadei de epurare
concentraţia gazelor în apa epurată va fi
mult mai redusă . Din acest punct de vedere procesele de epurare a apelor variază în funcţie de
anotimp, fiind mai lente pe timp de iarnă .

2. Caracteristici chimice ale apelor uzate.

Caracteristicile chimice ale apelor uzate sunt elemente de bază în caracterizarea apelor uzate.
Compoziţia chimică a apelor uzate este influenţată de consumul specific de apă pe cap de locuitor. Cu
câ t consumul de apă pe cap de locuitor este mai mare cu atâ t apa uzată este mai diluată , pentru că , în
general, cantitatea de materii deversate în apele uzate este relativ constantă .
Important pentru proiectarea staţiilor de epurare este valoarea şi starea materiilor conţinute în
ape, respectiv cantitatea materiilor organice solide aflate în suspensie şi separabile prin decantare,
materiale organice solide şi dizolvate în apă , precum şi alte materiale specifice apelor uzate, cum ar fi :
azotul sub toate formele de combinaţii chimice, cloruri, sulfuri, hidrogen sulfurat, etc. Aceste
caracteristici trebuiesc determinate prin analize de detaliu. Trebuie menţionat faptul că trebuie să se
facă şi analize privind starea apelor industriale deversate în reţeaua de canalizare a oraşului.
Materii solide. Materiile solide totale se clasifică în două categorii :
 Materii solide în suspensie;
 Materii solide dizolvate ( mai mici decâ t un micron ).
La râ ndul lor materiile solide în suspensie se clasifică după dimensiune în:
 separabile prin decantare, dacă au dimensiunea peste 100 microni, şi
 separabile prin tratamente speciale, dacă au dimensiunea cuprinsă între 1 şi 100 de
microni.
Materiile solide în suspensie şi separabile prin decantare vor constitui nă molurile obţinute în staţiile
de epurare, respectiv bazinele de decantare în timp ce materiile organice dizolvate în apele uzate sunt
tratate prin oxidare în instalaţiile de epurare biologică .
Oxigenul dizolvat. Oxigenul este un element foarte important şi de aceea el trebuie
permanent monitorizat. De regulă apele uzate conţin foarte puţin oxigen şi de multe ori nu conţin
deloc oxigen dizolvat, dar după epurarea biologică apa poate conţine oxigen între 1 – 2mg / l .
Comparativ cu acest nivel al concentraţiei de oxigen, o apă curată de suprafaţă poate conţine la
saturaţie oxigen dizolvat pâ nă la nivelul de 14 mg / l la o temperatură de 0 0C, şi 7,63 mg / l la 30 0C.
Solubilitatea oxigenului în apă este dependentă de temperatură , de presiunea atmosferică , de
mă rimea suprafeţei de contact aer - apă şi de turbulenţa ei. Cantitatea de oxigen care lipseşte apei

5
pentru a atinge valoarea de saturaţie se numeşte deficit de oxigen. Nivelul conţinutului de oxigen din
apă caracterizează cel mai bine starea de murdă rie a unei ape uzate, precum şi stadiul de
descompunere al substanţelor organice din apă , în instalaţiile de epurare biologică .
Consumul biochimic de oxigen (CBO) este un indicator ce se defineşte ca fiind cantitatea de oxigen
consumată pentru descompunerea biochimică în condiţii aerobe a materiilor solide organice totale cu
respectarea condiţiilor din standarde. Rezultatul determină rii este influenţat de temperatura apei şi
de durata determină rii. Cea mai frecventă determinare este cea efectuată la 20 grade 0C pe durate a 5
zile şi se notează , CBO5 .
Un alt indicator de apreciere a stă rii apei este aşa numitul consum chimic sau consumul
imediat de oxigen, care reprezintă cantitatea de oxigen care se consumă în combinaţiile de reducere a
substanţelor organice, dar fă ră intervenţia microorganismelor. De regulă , această determinare
durează o oră . Un consum mare de oxigen chimic se constată la apele uzate care au un conţinut ridicat
de
hidrogen sulfurat, precum şi la nă molurile de pe fundul apelor stă tă toare, puţin agitate.
Consumul biochimic de oxigen apreciază indirect cantitatea de materii organice care se pot
descompune şi direct consumul de oxigen cerut de microorganismele care produc descompunerea. In
apele uzate oră şeneşti indicatorul consum biochimic de oxigen, CBO5 variază între 100 şi 400mg /
dm3 , în timp ce pentru apele uzate industriale indicatorul CBO5 nu depă şeşte valoarea de 50 mg /
dm3 , excepţie fă câ nd apele industriale uzate de la societă ţile comerciale cu profil alimentar, unde
valorile pot depă şi chiar şi de 50 de ori valorile obişnuite.Determinarea consumul biochimic de
oxigen, respectiv pentru descompunerea biochimică , serealizează în două faze şi anume :
a)Faza preliminară (numită şi faza carbonului). În această fază oxigenul se consumă numai
pentru oxidarea substanţelor organice. Faza preliminară poate începe imediat şi pentru apele
menajere are o durată de aproximativ de 20 de zile la o temperatură de 20 0C. În urma descompunerii
materiilor organice, în această primă fază se formează dioxid de carbon, care fie că se degajă în
atmosferă , fie ră mâ ne dizolvat în apă .
b) Faza secundară (numită şi faza azotului). În această fază oxigenul se consumă în mod
deosebit pentru transformarea amoniacului în nitriţi (N2O3) şi apoi nitraţi (N2O5), reacţie care, de
regulă începe după circa 10 zile şi se desfă şoară pe o durată foarte mare (peste 100 zile).
Determinarea consumului, respectiv a vitezei consumului de oxigen, se poate face practic pe baza
unor determină ri zilnice sau în anumite perioade de timp a consumului biochimic de oxigen.
Consumul chimic de oxigen (CCO) Este o determinare relativ nouă introdusă cu scopul de a clarifica
unele aspecte legate de consumul biochimic de oxigen. Consumul chimic de oxigen mă soară indirect
conţinutul de carbon din compuşii organici aflaţi în apă prin stabilirea cantită ţii de oxigen consumat
din bicromatul de potasiu în soluţie acidă sau din permanganatul de potasiu. Această determinare însă
nu oferă posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi cea instabilă , în descompunere din
apa uzată .
Determinarea este de mare importanţă pentru apele industriale, care conţin substanţe toxice şi la care
nu se poate determina consumul biochimic de oxigen, deoarece substanţele toxice distrug
organismele microscopice din apă care susţin activitatea biochimică .
În general consumul chimic de oxigen este cuprins între 500 şi 1500 mg / l pentru apele uzate
industriale.
Azotul. Azotul se întâ lneşte în apele uzate sub forma unor compuşi dintre care se remarcă
amoniacul, azotul legat în substanţe organice, nitriţi şi nitraţi, într-o cantitate în jur de 25 – 85 mg /
Azotul organic şi amoniacul liber sunt consideraţi indicatori de bază al materiilor organice azotoase
prezente în apa uzată , iar amoniacul albuminoidal drept indicator al azotului din substanţele organice
ce se descompune. Amoniacul liber este rezultatul descompunerii bacteriene a materiilor organice.
Cantitatea de amoniac liber mai mare de 0,2 mg / l, gă sită într-o apă oarecare indică cu siguranţă
existenţa unei impurifică ri cu ape uzate a acesteia. Apele uzate proaspete au un conţinut relativ mare
de azot organic şi scă zut de amoniac proaspă t, în schimb apele uzate mai vechi au un conţinut mare în
amoniac liber şi scă zut în azot organic.
Clorurile şi sulfurile. Clorurile sunt substanţe organice provenite din urină . Sulfurile rezultă
din descompunerea materiilor organice, precum şi din deversă rile apelor industriale uzate.

6
Acizi volatili. Gradul de fermentare anaerobă a materiilor organice poate fi stabilit indirect
prin nivelul acizilor volatili (acid acetic, acid propionic, etc.). Din aceşti acizi, rezultaţi prin
combinarea apei cu materia organică solidă , iau naştere prin descompunerea bioxidul de carbon şi
gazul metan. În cazul unei bune desfă şură ri a fermentaţiei în staţiile de epurare a apelor menajere
uzate, acizi volatili, în principal acidul acetic trebuie să ră mâ nă în apropierea valorii de 500 mg /l.
Gră simi şi uleiuri. Gră simile, uleiurile vegetale sau minerale sau substanţele asemă nă toare
în cantită ţi mari, formâ nd o peliculă la suprafaţa apei sunt dă ună toare în staţiile de epurare, pentru
că ,ele pot colmata filtrele biologice, împiedecâ nd dezvoltarea proceselor biochimice în bazinele cu
nă mol activ sau de fermentare al nă molurilor. Determinarea gră similor este importantă în cazul unor
ape uzate industriale. În apele uzate brute se gă sesc cantită ţi de gră simi cuprinse între 0,0 şi 40 mg / l
sau chiar mai mult.
Gazele. În tehnica epură rii apelor uzate intervin trei tipuri de gaze: hidrogenul sulfurat,
dioxidul de carbon şi metanul. Hidrogenul sulfurat se poate determina chiar şi la cantită ţi mici, ca
urmare a mirosului să u specific. Prezenţa acestui gaz indică că apa este uzată şi a staţionat timp
îndelungat în condiţii anaerobe. În concentraţii mari, însă este toxic. Metanul şi dioxidul de carbon
sunt indicatori ai fermentă rii anaerobe.
Aciditate, alcalinitate, concentraţia în ioni de hidrogen (pH). Aciditatea sau alcalinitatea
apelor uzate reprezintă capacitatea acestora de a neutraliza baze respectiv acizi. În general apele
uzate menajere sunt slab alcaline, în timp ce apele uzate industriale au un pronunţat caracter acid sau
bazic. Pentru desfă şurarea în condiţii optime a procesului de epurare a apelor uzate este de dorit ca
acestea să fie slab alcaline, mai ales pentru buna desfă şurare a epură rii biologice. Alcalinitatea şi
aciditatea se exprimă în miliechivalenţi la litru de apă ( mval / l ) . Trebuie menţionat faptul că pH-ul
apei exprimă numai intensitatea acidită ţii sau alcalinită ţii şi că nu există o legă tură directă între pH-ul
unei ape şi cantitatea de acizi sau de alcali din aceasta.
Controlul pH-ului se face în toate punctele importante ale staţiei de epurare, deoarece de
aceasta depinde :
-activitatea organismelor care acţionează în cadrul proceselor aerobe şi anaerobe;
-condiţiile în care se produc precipitaţii chimice;
-activitatea unor compuşi ai clorului cu care se face dezinfectarea apei uzate, etc.
În staţiile de epurare pH-ul apelor uzate trebuie să fie cuprins între 6,5 şi 8,5. Apele naturale
au pH-ul 7, dar dacă apa trece peste un strat calcaros, atunci pH-ul poate ajunge pâ nă la valoarea 10,
sau alteori impurificarea unei ape naturale cu diverse substanţe poate duce la o scă dere a pH-ului.
Detergenţi sintetici. Dintre cele trei categorii de detergenţi sintetici: anionici, cationici, şi
neionici, detergenţi anionici evacuaţi din gospodă rii şi din industrie sunt cei mai dă ună tori
proceselorde epurare.
Efectele detergenţilor pentru apele uzate sunt negative şi pot fi g rupate astfel :
- coboară tensiunea superficială a apei, astfel că apa va umecta particulele din apă şi
astfel sunt mai greu de sedimentat;
-emulsionează gră simile şi uleiurile, îngreunâ nd îndepă rtarea acestora;
-dispersează materiile coloidale;
-spumează şi plutesc la suprafaţă ;
-distrug bacteriile şi microorganismele care realizează epurarea biologică ;
- scad randamentul staţiilor de epurare;
- scade producţia de biogaz din staţiile de fermentare a nă molurilor.
Efectele detergenţilor variază de la caz la caz, funcţie de tipul detergentului, dar provocâ nd o
spumă groasă la suprafaţa apei împiedică aerarea, respectiv oxigenarea apei şi deci prezenţa
detergenţilor este foarte dă ună toare procesului de epurare.

3. Caracteristicile bacteriologice.
Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei au drept scop determinarea numă rului,
genului şi condiţiilor de dezvoltare a bacteriilor în apele din staţiile de epurare, precum şi în emisari.
Numă rul de bacterii este mai mare vara şi mai mic iarna.
Caracteristicile bacteriologice ale apei ne dau informaţii numeroase în ceea ce priveşte

7
evitarea propagă rii, precum şi controlul bolilor contagioase şi de aceea acest control al compoziţiei
bacteriologice este de mare importanţă pentru să nă tatea populaţiei. Se determină în mod speciali
colibacilii care tră iesc în intestinul uman.
Numă rul de colibacili la 100 m3 de apă reprezintă un etalon de mă sură pentru poluarea
emisarilor în care se deversează apele uzate. Se determină , în general, aşa numitul titrul coli , care
reprezintă volumul cel mai mic de apă uzată în care se mai pot cultiva colibacili. Dacă spre exemplu,
acest volum a fost de 0,1 cm3 , se spune că titrul coli în colibacili este de 0,1, ceea ce corespunde la
aproximativ 10 colibacili / 1 cm3 apă .
Cele mai importante categorii de bacterii sunt :
-banale, care nu sunt dă ună toare organismului omenesc;
- coliforme, care în numă r redus sunt inofensive;
-bacterii saprofite, prezente în apele uzate din reziduuri umane sau animale, relativ
periculoase pentru om şi animale;
-bacterii patogene, sunt foarte periculoase pentru om deoarece produc boli grave , cum
sunt: febra tifoidă , holera, dezinteria, etc.;
-bacteriofagi, ce pot fi prezenţi în apele uzate.

4. Caracteristici biologice.
În apele uzate, dar şi în emisari se întâ lnesc diferite organisme, de la cele mai mici, dar
vizibile cu ochiul liber şi pâ nă la cele microscopice. Cele mai mici sunt virusurile şi fagii, urmate de
bacterii. Identificarea acestora este foarte importantă şi se face pe baza observaţiei directe sau cu
ajutorul microscopului, dar şi prin studiul comportă rii acestora în diferite culturi. Organismele care se
pot observa cu ochiul liber sau cuajutorul microscopului sunt ciupercile, algele, protozoarele, rotiferii,
larvele de insecte, viermii, melcii, etc.
Sub aspectul periculozită ţii asupra omului şi a mediului înconjură tor, organismele pot fi
vă tă mă toare, nevă tă mă toare sau chiar folositoare. Trebuie remarcat faptul că lipsa acestor organisme
indică faptul că apa conţine substanţe toxice.

3. Metode de epurare a apelor uzate

Epurarea apelor- proces complex de reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive dizolvate,în
stare coloidală sau de suspensii, prezente în apele uzate industriale şi oră şeneşti, care nu sunt
acceptate în mediul acvatic în care se face deversarea apelor tratate şi care permit refacerea
proprietă ţilor fizico-chimice ale apei înainte de utilizare.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari categorii de operaţii succesive şi anume:
-reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate
-prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.
Astfel, epurarea are ca rezultate finale ape epurate, în diferite grade, vă rsate în emisar sau
care pot fi valorificate în irigaţii sau alte scopuri şi nă moluri, care sunt prelucrate, depozitate,
descompuse sau valorificate.
Metodele principale de epuarare a apelor reziduale diferă în funcţie de poluanţii prezenţi. Se pot
clasifica, în primul râ nd, în funcţie de mecanismul care conduce la reducerea poluantului prin metode
„convenţionale” fizico-mecanice, fizico-chimice, biochimice sau biologice. Combinarea acestor metode
permite o purificare avansată , efluenţii epuraţi putâ nd fi reintroduşi în circuitul economic. Adoptarea
unui anumit procedeu depinde de cantitatea efluentului, conţinutul în poluanţi, condiţiile de calitate
impuse la evacuarea apei epurate în emisar şi de mijloacele financiare ale agentului economic
respectiv. Ca eficienţă şi cost, cele mai bune rezultate s-au obţinut în procedeele de epurare cu
adsorbţie, cu schimbă tori de ioni şi procedeele de oxidare chimică . Procedeele de epurare cu
adsorbţie permit eliminarea cantită ţilor mici de substanţe organice ră mase după etapa biologică de
epurare şi se aplică în special pentru îndepă rtarea avansată a fenolilor, detergenţilor şi a altor

8
substanţe ce pot da un miros sau gust neplă cut apei de bă ut. Uzual, ca material adsorbant se foloseşte
că rbunele activ obţinut prin condiţionarea specială a că rbunelui vegetal sau fosil.
Procedeele de epurare cu schimbă tori de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea poluanţilor
minerali care se gă sesc în apă sub formă ionică : calciu, magneziu, sodiu, sulfaţi, nitraţi, fosfaţi, amoniu,
metale grele, etc. Anumite tipuri de schimbă tori de ioni, sintetizate, pot epura şi compuşi organici de
tipul fenolilor, detergenţilor, coloranţilor, etc. Procedeele de oxidare chimică se aplică eficient la
eliminarea substanţelor poluante anorganice (cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc) şi organice
(fenoli, coloranţi, anumite pesticide etc). Ca reactivi sunt utilizate substanţe chimice cu proprietă ţi
oxidante: ozonul, apa oxigenată , clorul cu produşii să i derivaţi (hipoclorit, bioxidul de clor).
Ca tehnici de epurare aplicabile în viitor se menţionează eliminarea poluanţilor la temperaturi mari în
reactoare cu plasmă şi tratarea cu radiaţii ultraviolete. În continuare vom descrie metodele de epurare
specifice apelor industriale uzate (sedimentarea particulelor greu solubile, neutralizarea, flotaţia,
adsorbţia, extracţia, evaporarea, , spumarea, electrodializa, osmoza inversă , îngheţarea, schimbul
ionic, oxidarea si reducerea, centrifugarea, filtrarea, etc), care, metode se completează cu cele clasice
(deznisiparea, decantarea, separarea uleiurilor, epurare biologica, etc)
Sedimentarea este prima operaţie la care este supusă apa industrială uzată şi are drept
scop reţinerea particulelor greu solubile din apele uzate. Sedimentarea particulelor se
face în bazine de formă rectangulară .
Bazinul de sedimentare poate fi împă rţit în patru zone distincte:
1. Zona de admisie – în care apa industrială uzată conţinâ nd particule în suspensie este
distribuită pe toata secţiunea transversală a bazinului;
2. Zona de sedimentare – în care particulele se depun pe fundul bazinului ca urmare a
diferenţei de densitate şi în condiţiile reducerii vitezei de curgere a apei;
3. Zona de acumulare a nă molului – unde se concentrează nă molul, fiind periodic
evacuat;
4. Zona de evacuare – este zona de evacuare a apei limpezite de sedimente.
Epurarea mecanică sau cum mai este numită „treapta primară a epură rii” constituie prima treaptă
a procesului de epurare a apelor uzate şi are ca scop îndepă rtarea în principal a materialelor solide
aflate în apele uzate, fie că plutesc la suprafaţa apei, fie sunt în suspensie şi care sunt separabile prin
metode mecanice simple. Treapta epură rii mecanice cuprinde în principal urmă toarele activită ţi ,
că reia îi corespund instalaţiile aferente:
 Separarea materialelor plutitoare aflate la suprafaţa apei;
 Separarea particulelor mari aflate în suspensie în apă ;
 Reţinerea nisipului din apele uzate;
 Separarea uleiului aflat în apele uzate.
 Decantarea suspensiilor fine
Reţinerea materiilor organice ce plutesc, precum a gră similor se realizează cu ajutorul
separatoarelor de gră simi, iar separarea şi evacuarea substanţelor emulsionate se realizează cu
ajutorul proceselor de flotaţie. Flotaţia este un proces fizic de sedimentare a fazelor uşoare din apă
datorită diferenţelor de greutate specifică . Fenomenul se desfă şoară în mod natural la separatoarelor
de gră simi, petrol etc. În figura 1 este reprezentată variaţia vitezei ascensionale a pică turilor de
hidrocarburi pentru diverse dimensiuni ale acestora, respectiv diametre şi pentru diverse densită ţi
ale apelor uzate. Valorile extrase din aceste diagrame stau la baza calculelor de îndepă rtare a
uleiurilor şi gră similor prin flotaţie naturală . Îndepă rtarea suspensiilor flotante, ce se adună la
suprafaţa apei, se realizează prin deversarea acestora peste un plan înclinat a că rui muchie se află la
câ ţiva centimetri deasupra nivelului hidrostatic al apei. Flotaţia, ca procedeu de separare, a dat
rezultate bune la epurarea apelor reziduale din industria alimentară , petrochimică , industria celulozei
şi hâ rtiei, (la recuperarea fibrelor) etc. În cazul apelor uzate menajere s-au obţinut rezultate notabile
numai dacă au fost folosiţi ca adaosuri coagulanţi.
Procesul de sedimentare se bazează pe faptul că dacă într-un lichid se gă sesc particule în
suspensie cu densită ţi mai mari sau mai mici decâ t a apei, iar câ nd lichidul se deplasează cu o viteză
foarte mică , particulele care au o greutate specifică ceva mai mare decâ t a apei tind să se depună pe
fundul bazinului. Procesul de sedimentare se mai numeşte şi proces de decantare şi conduce în final la

9
îndepă rtarea materiilor mai grele aflate în suspensie în apele uzate. Avâ nd în vedere că principalul
material ce se îndepă rtează în această fază este nisipul, operaţia se mai numeşte şi deznisiparea apei
uzate. Nisipul sau alte materii minerale, pot provenii în principal din apele de canalizare oră şeneşti,
din apele pluviale, din captarea unor mici izvoare sau din apele industriale. Operaţia de deznisipare în
cadrul staţiei de epurare este necesară din urmă toarele motive:
 Protecţia instalaţiilor mecanice împotriva acţiunii abrazive a nisipului;
 Reducerea volumului rezervoarelor de fermentare a nă molurilor ce conţin substanţe organice,
deoarece nisipul este un material inert;
 Evitarea depunerilor de nisip pe conductele staţiei de epurare, fapt ce poate duce la modifica
regimul hidraulic a staţiei de epurare.
Deznisipatoarele se clasifica după modul de deplasare a apei în incintă în:
 Deznisipatoare orizontale;
 Deznisipatoare verticale;
 Deznisipatoare tangenţiale
După modul de evacuare a nisipului depus în deznisipator avem urmă toarele variante:
 Cu evacuare manuală a nisipului;
 Cu evacuarea nisipului cu un hidroelevator;
 Cu evacuarea nisipului cu pompă ;
 Cu evacuarea nisipului cu elevator pneumatic.
Decantoarele primare au rolul de reţine particulele mici cu dimensiuni mai mici de 0,2 mm şi
care nu au fost reţinute de deznisipatoare. Aceste particule se gă sesc sub forma unor flocoane sau stau
în suspensie în apă întrucâ t, au o densitate mult apropiata de densitatea apei. Este important să fie
reţinute aceste particule din apele uzate pentru a permite ca procesul de epurare biologică ce urmează
procesului de decantare primară , să poată fi mult mai performant. Decantoarele primare, poartă
această denumire pentru că ele fac parte din prima treapta de epurare, respectiv treapta de epurare
mecanică . După treapta de epurare biologică urmează o nouă decantare numită decantare secundară .
Atâ t decantoarele primare câ t şi cele secundare au acelaşi principiu de proiectare şi funcţionare.
După modul şi direcţia de curgere a apei în decantor, acestea se pot împă rţi astfel:
 Decantoare orizontale;
 Decantoare verticale;
 Decantoare radiale.
Procesul de decantare este un proces complex şi depinde de mulţi factori, dintre care amintim: durata
de staţionare a apei în decantor, gradul de încă rcare a apei în substanţe care se pot decanta, viteza de
decantarea, modul de intrarea şi ieşire a apei în decantor etc.
Epurarea biologică se realizează în bazine cu nă mol activ în care se produce o aerare artificială ,
prin introducerea de aer printr-un sistem de conducte. Sunt construcţii în care epurarea biologică
aerată a apei are loc în prezenţa unui amestec de nă mol şi apă uzată , accelerarea procesului se
realizează prin introducerea unei cantită ţi de nă mol activ, numit astfel întrucâ t conţine
microorganisme ce prelucrează substanţele organice din apă şi prin insuflarea de aer ce conţine
oxigen pentru a susţine procesele de oxidare. Bazinele de epurare biologică utilizâ nd nă molul de la
bazinele de decantare, numit şi nă mol activ pentru că el conţine cantită ţi însemnate de
microorganisme şi materii organice, sunt de formă alungită , asemenea unor canale longitudinale, în
care procesul de epurare avansează pe mă sură ce apele din bazin se apropie de zona de evacuare.
Epurarea este activată pe de o parte de că tre aerul introdus forţat în apa bazinului, pe de altă parte de
că tre agitaţia permanentă a apei ce asigură o omogenizare a lichidului din bazin şi în mod deosebit de
că tre nă molul introdus suplimentar. Nă molul introdus în acest bazin provine din decantorul secundar,
întrucâ t doar o mică parte din nă mol este introdus în bazin, restul nă molului, numit nă mol în exces
este trimis la fermentare împreună cu nă molul din decantoarele primare. Procesul tehnologic de
epurare în bazine cu nă mol activ are avantajul că poate fi reglat în funcţie de cantitatea apei uzate,
temperatură , precum şi în funcţie de încă rcarea apei cu substanţe organice.
Decantoarele secundare au un rol foarte important şi anume de a reţine membranele biologice
rezultate din faza de epurare biologică , precum şi flocoanele de nă mol ce sunt evacuate o dată cu apa
din bazinele de aerare pentru a nu ajunge în emisar. Cele mai frecvente decantoare utilizate sunt cele

10
orizontale şi cele radiale. Nă molul colectat în aceste decantoare se elimină în mod continuu sau
discontinuu. Nă molul evacuat conţine foarte multă apă şi este supus unor procese de deshidratare
ulterioară . Evacuarea nă molului din decantoare se poate face prin sifonare sau prin pompare.

4.Epurarea apelor uzate în Republica Moldova

Începâ nd din anul 1997, ,,Apă -Canal Chișină u” activează ca societate pe acțiuni, pachetul de acțiuni
fiind deținut în întregime de că tre Consiliul municipal Chișină u.
La întreprindere activează 1950 de persoane: 580 de specialişti (ingineri) şi 1370 de muncitori.
Întreprinderea prestează serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, care cuprinde
totalitatea activită ților de utilitate publică și de interes economic și social general efectuate în scopul
captă rii, trată rii, transportului, înmagazină rii și distribuției apei potabile sau tehnologice la peste 800
000 de locuitori din 35 localită ţi, atâ t din municipiu, câ t şi în afara municipiului.
Dezvoltarea sistemului centralizat de canalizare a or. Chișină u a început în anul
1912, câ nd au fost demarate lucră rile de construcție a rețelelor de canalizare, iar pînă
în anul 1965 apele uzate au fost deversate în rîul Bîc.
În prezent, întreprinderea dispune de 30 de stații de pompare a apelor uzate și 4 stații
de epurare:
1. Stația de epurare din mun. Chișină u – capacitatea de 340 000 m.c./zi
2. Stația de epurare din Goianul Nou – capacitatea de 35 m.c./zi
3. Stația de epurare din Colonița – capacitatea de 250 m.c./zi
4. Stația de epurare Vadul lui Vodă – capacitatea de 750 m.c./zi
Lungimea rețelelor de canalizare – 1 022 km, cu peste 25 000 că mine de vizitare,
conductele avînd diametrele între 150 mm și 2000 mm, iar colectoarele avînd dimensiunile
de 2000 x 2500 mm.
În anul 1945, a fost aprobat proiectul de construcție a canaliză rii or. Chișină u după
sisteme separate de colectare a apelor uzate:
- rețele pentru evacuarea apelor uzate industriale și menajere;
- rețele pentru evacuarea apelor meteorice.
S.A. ,,Apă -Canal Chișină u” este responsabil numai pentru colectarea apelor uzate
menajere. Sistemul de canalizare a apelor pluviale este exploatat și întreținut de o
companie deținută în totalitate de municipalitate ,,EXDRUPO”.
Epurarea apelor uzate
1. Mecanica. Staţia principală de pompare a apelor uzate nr. 2 (camera de recepție, gră tare, sala
pompelor) Hala - 4 Gră tare MG 1800 2 Gră tare РКЭ - din enox cu distanţa între bare de 10mm.
Tot aici intra canalul de mă surare a debitului.Disnisipitoare orizontale cu 4 secții, decantoare
radiale primare
2. Biologica. In aceasta medota se folosesc bazinele de aerare cu nă mol activ,decoantoare radiale
secundare,stația de repompare a nă molului active, stația de clorurare a apelor

Cea mai stringentă problemă în procesul de epurare a apelor uzate şi care influenţează
substanţial asupra mediului ambiant în municipiul Chişină u, este lipsa instalaţiilor pentru
înlă turarea azotului şi fosforului din apele epurate, precum şi instalaţii performante de procesare
a nă molurilor. Pentru funcţionarea stabilă a SE şi tratarea a 800 000 m.c. de nă mol, anual, în
conformitate cu normativele de exploatare, este nevoie de peste 44 ha platforme de nă mol. Staţia
dispunea de 28 ha, iar diferenţa de 16 ha de platforme de nă mol, conducea la apariţia
numeroaselor dificultă ţi în exploatare. Din lipsa suprafeţelor necesare, în majoritatea cazurilor,
după eliberarea platformelor, imediat, se produce umplerea acestora cu nă mol proaspă t. ∗ Întru
soluţionarea problemelor, vizâ nd tratarea nă molului la Staţia de epurare din mun. Chişină u, este
necesar efectuarea reconstrucţiei SE, cu construcţia instalaţiilor performante de procesare a
nă molului. Construcţia a 16 ha platforme de nă mol, care nu se ajung pentru functionare statiei,

11
 este costisitoare şi iraţională , dat fiind faptul că tratarea nă molului prin această metodă este o
tehnologie perimată . Concomitent, în procesul de uscare a nă molului pe platformele de nă mol,
substanţele organice se descompun, emanâ nd gaze, care provoacă un miros dezagreabil. Emisiile
de gaze şi mirosul pestilenţial influenţează negativ asupra mediului ambiant, situaţiei sanitaro-
epidemiologice şi socio-ecologice din municipiul Chişină u. În 2009 s-a luat decizia de a intensifica
procesul tehnologic de prelucrare a nă molului pe platformele de nă mol existente, s-a efectuat
testarea şi implementarea proiectului ,,Deshidratarea nă molului pe platformele existente cu
utilizarea sacilor din pâ nză de geotextil şi polimerilor”. - Nă molul brut din decantoarele primare se
pompează cu umiditatea de 98%, în cantitate de 2200 m3/zi în sacii din pâ nză geotextilă care sunt
instalați pe platformele de nă mol existente. - În conducta prin care se transportă nă molul se
injectează soluţia de polimer. - Nă molul, care are flocule bine formate, nimerind în sacii din pâ nză
geotextilă , momentan, se separă de apă . - Apa, care se filtrează prin porii materialului sacilor din
pâ nză geotextilă , are concentraţi a impurită ţilor: CCO - 425 mg/dm3; CBO5 - 120 mg/dm3 - 200
mg/dm3; MS - 100-250 mg/dm3 şi este transportată la Staţia de pompare a apelor de drenaj şi mai
departe se pompează la întrare în staţie.
Tehnologia de deschidratare a nămolului activ cu utilizarea sacilor din pânză de
geotextil
Implementarea acestei tehnologii, a permis intensificarea procesului de deshidratare a
nă molului şi a redus suprafeţele platformelor de nă mol. Suprafaţa necesară în procesul de
deshidratare a nă molului cu utilizarea sistemului sacilor din pâ nză de geotextil şi polimerilor
este de 3,6 ha (metoda clasică 44 ha), sau de 12,2 ori mai puţin. Acest proces tehnologic este
implementat pentru o perioadă temporară , necesară pentru eliberarea suprafeţelor necesare
pentru executarea lucră rilor de reconstrucţie a staţiei de epurare, la care se preconizează
deshidratarea mecanică , stabilizarea anaerobă şi dezinfectarea mecanică a nă molului. Procesul
de fermentare a nă molului în saci decurge mai lent, izolat de mediul ambiant, cu excluderea
emană rii gazelor şi mirosurilor pestilenţiale în afara zonei de protecţie a SE.
Normele de deversare a apelor uzate epurate în emisar de la Stațiile de epurare
 Cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau
încorpuri de apă pentru localită ți urbane și rurale sunt stipulate în Regulamentul aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25.11.2013, care transpune parțial prevederile Directivei
UE
91/271/CEE din 21 mai 1991 ,,privind tratarea apelor urbane reziduale”.
-Normele de calitate a apelor uzate la deversare în receptori naturali sunt urmă toarele:
• CBO5: 25 mg O2/l şi procentul minim de reducere de 70-90%;
• CCO: 125 mg O2/l şi procentul minim de reducere de 75%
• MS: 35 mg/l şi procentul minim de reducere de 90%
-În zonele sensibile supuse eutrofiză rii, apele uzate deversate trebuie să respecte urmă toarele
norme:
- N total: 15 mg/l (10.000 - 100.000 LE), 10 mg/l (peste 100.000 LE) şi procentul minim de
reducere
de 70-80%
- P total: 2 mg/l (10.000 - 100.000 LE), 1 mg/l (peste 100.000 LE) şi procentul minim de
reducere de
80%
In lipsa instalatiilor, concentrațiile de facto, medii anuale, la ieșire din Stația de epurare sunt
urmă toarele:
- MS: 55mg/l;
- CBO5: 40 mg/l;
- CCO: 190 mg/l;
- Azot amoniacal: 30 mg/l;
- Azot toal: 35 mg/l;
- Fosfor total: 5 mg/l

12
5.Epurarea apelor uzate în Federația Rusă
Etapa inițială este îndepă rtarea fracțiilor insolubile de diferite origini. Pentru blană . Pentru cură țare
se utilizează diferite tipuri de structuri - gră tare mecanizat rezervoare de sedimentare, separatoare de
ulei și gră simi, capcane pentru ulei, capcane pentru nisip, centrifuge.

Grile mecanizate-Acest tip de structură este conceput pentru a extrage poluanți mari din apele uzate
industriale și menajere care intră în stația de epurare, cu evacuarea lor ulterioară într-un coș de
gunoi.Există rezervoare de sedimentare verticale și orizontale utilizate pentru a izola cea mai mare
parte a elementelor suspendate și coloidale. Sedimentarea este utilizată pentru a separa particulele
suspendate nedizolvate de apele uzate. Constă în precipitarea unui sediment sub influența
gravitației. Pentru decantare, se folosesc rezervoare de sedimentare. Există trei tipuri principale de
construcție - verticală , orizontală și radială .

Susținere-Procesul de decantare implică stratificarea mediului de dispersie în anumite straturi - cel

superior (filme plutitoare), cel mediu este un mediu apos, iar cel inferior este o masă grea (particule
de decantare). Există rezervoare de sedimentare verticale și orizontale utilizate pentru a izola cea mai
mare parte a elementelor suspendate și coloidale. Sedimentarea și îndepă rtarea incluziunilor
mecanice în stadiul de sedimentare previne descompunerea lor hidrolitică , descompunerea și
contaminarea suplimentară cu substanțe dizolvate și coloidale în alte etape de cură țare. Rezervoarele
cu pante sunt adesea îmbună tă țite prin instalarea de module subțiri în ele, permițâ nd fulgilor de
nă mol rezultați să fie mutați prin gravitație în spațiul interplanar pâ nă la fundul conic. Din partea
sedimentară , nă molul este pompat cu ajutorul echipamentului de pompare pentru deshidratarea sa
mecanică . Îndepă rtarea uleiului, gră similor și uleiurilor are loc în rezervoare speciale de
sedimentare. Principiul lor de funcționare se bazează pe diferența de greutate specifică și pe principiul
coalescenței, care constă în construirea plă cilor din materiale speciale cu proprietă ți oleofile. Astfel,
fracțiunile de ulei suspendat sunt atrase de suprafața plă cilor, în timp ce apa, dimpotrivă , este
respinsă . Pentru a crește eficiența purifică rii, este de dorit să se prevadă introducerea unui coagulant,
care creează condițiile cele mai favorabile pentru îndepă rtarea volumului componentelor
nedizolvate. În același timp, o parte din produsele petroliere este îndepă rtată odată cu
sedimentul. Principiul gravitațional al separă rii fazelor, atunci câ nd particulele de gră sime și ulei se
ridică la suprafață , este utilizat în capcanele de gră sime. Acestea sunt formate din mai multe
compartimente. În primul, sunt constituiți constituenți grei.

Curățarea în hidrocicloni-Principiul de funcționare se bazează pe forța centrifugă , care apare atunci

câ nd apa curge tangențial, ca urmare, se creează o mișcare de rotație și se separă impurită țile
grele.Faza mai ușoară se mișcă într-un flux spiralat intern îndreptat în sus și este expulzat din
hidrociclon prin orificiul de scurgere.Procesul se bazează pe principiul separă rii particulelor de faza
lichidă sub acțiunea forțelor centrifuge generate în timpul mișcă rii de rotație a fluxului în aparat.

Capcane de nisip-Folosit pentru izolarea componentelor minerale.Deci, capcanele de nisip tangențial

utilizate pe scară largă au o sursă de apă tangențială , care asigură mișcare rotativă (la periferie, apa se
deplasează în jos și în centru - în sus). Viteza sa este redusă , astfel încâ t nisipul se așează într-un con și
este descă rcat periodic pe o platformă de nisip sau într-un buncă r de nisip cu eliminare
ulterioară . Apa clarificată este deversată la urmă toarea etapă de purificare.

13
Centrifugarea- separarea particulelor suspendate într-un lichid sub acțiunea forțelor centrifuge care
apar atunci câ nd centrifuga și lichidul din ea se rotesc.Există două tipuri de centrifugare:
sedimentarea centrifugă și filtrare. În timpul sedimentă rii, mișcarea particulelor solide are loc sub
acțiunea forței centrifuge cu sau fă ră formarea de sedimente pe partiția filtrantă , precum și cu fluxul
simultan al ambelor procese în zonele sale.

Filtrare-Tehnologia de filtrare se bazează pe separarea sistemelor dispersate utilizâ nd partiții care

permit mediului dispersat să treacă și să rețină faza solidă .Ca material filtrant se utilizează materiale
naturale (nisip de cuarț, pietriș zdrobit, argilă expandată , că rbune brun etc.) sau sintetice (spumă
poliuretanică , polistiren, polipropilenă etc.). Se face distincția între filtrele din amonte și cele din
aval. În acesta din urmă , sistemul de drenaj este protejat de efectele poluă rii și funcționează mai
fiabil. La filtrele de curgere ascendentă , se poate observa nă molirea drenajului, ceea ce duce la
dificultă ți serioase de funcționare.

Microfiltrare-Microfiltrarea este o separare a membranei bazată pe site, care face posibilă separarea
particulelor cu dimensiunea de 0,1-1 microni, precum și purificarea apelor uzate de elemente biogene
periculoase.Membranele sunt fabricate din materiale organice și anorganice - polimeri, ceramică ,
sticlă , metal etc.

METODA CHIMICĂ A PURIFICĂ RII APEI REZIDUALE

Permite eliberarea de substanțe dizolvate din apele uzate care au un efect dă ună tor asupra
mediului. Efectuat cu adă ugarea de reactivi.

Oxidare și reducere-Oxidarea este utilizată pentru a neutraliza impurită țile toxice - cianuri,
complexe de cupru și zinc, sulfuri și hidrogen sulfurat.Se utilizează diverși oxidanți - ozon, clor, fluor,
peroxid de hidrogen, permanganat de potasiu etc. Cel mai eficient este ozonul. Distruge substanțele
organice și anorganice și impurită țile, decolorează apa, elimină mirosurile și gusturile și distruge
bacteriile. Dezavantajul este costul ridicat. Oxidarea necesită un numă r mare de reactivi chimici și
depozite pentru depozitarea acestora. ecuperarea este utilizată atunci câ nd apa conține substanțe
ușor recuperabile - compuși de mercur, crom, arsenic. De exemplu, compușii cu mercur sunt reduși la
mercur metalic, care este îndepă rtat prin decantare sau filtrare. Ca agenți reducă tori se utilizează
sulfit de fier, hidrosulfit de sodiu, hidrogen sulfurat, că rbune activ, dioxid de sulf etc.

Neutralizare-Această metodă este utilizată pentru îndepă rtarea acizilor și a alcalinilor.Cel mai comun
mod este de a amesteca efluenții acizi și alcalini. Se folosește și filtrarea apelor acide folosind reactivi
de neutralizare. Pentru neutralizare, se utilizează urmă torii reactivi - hidroxid de calciu (lapte de var),
sodă , dolomit, diverși compuși alcalini.

Sedimentare-Metoda constă în precipitarea sedimentelor cristaline insolubile, pe care se reține

contaminarea.Se realizează prin introducerea de reactivi speciali. Dezavantajele acestei metode sunt
un factor scă zut de purificare, formarea unei cantită ți mari de nă mol, o creștere a toxicită ții și a
conținutului de sare.

METODA FIZICĂ A PURIFICĂ RII APEI REZIDUALE

Pe baza efectelor fizice ale expunerii la apă sau la un poluant.

Prelucrare magnetică-Tratamentul magnetic al apei accelerează cristalizarea să rurilor care

formează solzi, reduce concentrația ionilor de calciu și magneziu, accelerează coagularea, urmată de
precipitarea unui sediment fin.Acest lucru previne formarea de solzi în conducte și dispozitive,
îmbună tă țind funcționarea lor ulterioară și reduce în mod semnificativ depunerea substanțelor
organice, cum ar fi parafinele. Tratamentul magnetic al efluenților industriali face posibilă
precipitarea rapidă și eficientă a contaminanților dispersați fin.

14
Tratamentul electromagnetic-Principiul de funcționare este același ca și pentru prelucrarea
magnetică . Dar există o serie de diferențe și avantaje. Apa tinde să „se obișnuiască ” cu efectul magnetic
- efectul relaxă rii - apa magnetizată își pă strează proprietă țile nu mai mult de o zi.Tratamentul
electromagnetic elimină acest efect și, de asemenea, pă strează calciu și magneziu, care sunt
importante atunci câ nd purificați apa potabilă .

Tratament cu ultrasunete și UV-Sunt folosite pentru tratarea bacteriilor și

microorganismelor.Principiul se bazează pe efectul cavitației. Ecografia provoacă formarea multor
bule mici (în interior există gaz sub presiune și temperatură ridicată ), care, izbucnind, creează o
că dere mare de presiune și, prin urmare, distrug membrana celulară a microorganismului.Cură țarea
UV distruge, de asemenea, bacteriile și microorganismele dă ună toare, dar în detrimentul spectrului de
lumină . Reacțiile fotochimice care au loc în structura ADN datorită radiațiilor le distrug și împiedică
înmulțirea în continuare a bacteriilor. Aceste două metode sunt în prezent combinate pentru a
îmbună tă ți eficiența cură ță rii.

Iradierea ionizantă-Este folosit pentru purificarea apelor uzate de otră vuri și toxine, precum și
bacterii și microorganisme.Energia radiației este sub pragul reacțiilor nucleare, apa purificată nu va fi
radioactivă și poate fi descă rcată într-un rezervor sau utilizată într-un ciclu invers.Această metodă
este adesea combinată cu flotația sau purificarea adsorbției. În primul caz, gradul de purificare ajunge
la 99%.

TRATAMENT FIZIC Ș I CHIMIC AL APEI REZIDUALE

Este utilizat pentru cură țarea apelor uzate de contaminanți și impurită ți suspendate și fin dispersate,
particule de gaze dizolvate, substanțe minerale și organice.

Curățarea cu reactivi (coagulare și floculare)-Introducerea coagulanților în sistem permite

agregarea particulelor fine, care sunt adsorbite pe bumbacul hidroxid insolubil format și cad în viteză
mare la fundul stației de epurare.În timpul coagulă rii, particulele sunt mă rite datorită introducerii
reactivilor speciali și a precipitațiilor lor împreună cu poluanții. Coagulanții sunt, de regulă , să ruri de
fier și aluminiu, să ruri de acizi tari, coagulanți pe bază de clorură de gips.Pentru a reduce consumul de
medicamente scumpe, este necesară adă ugarea unui floculant. Acest lucru reduce durata
coagulă rii. Flocularea nu formează particule, ci flocuri pe care contaminanții sunt adsorbiți.Flocularea
accelerează procesul de formare și depunere a flocurilor în timpul coagulă rii, iar în caz de
contaminare puternică , acestea pot asigura depunerea particulelor fă ră introducerea unui coagulant.

Flotație și electroflotație-Pentru excluderea produselor petroliere fin emulsionate, a emulsiilor de

gră simi, a agenților tensioactivi anionici, precum și a unei pă rți a compușilor organici dizolvați în apă ,
se folosește flotația sub presiune împreună cu o unitate de reactivi.Procesul se bazează pe aderența
moleculară a particulelor suspendate la bulele de aer și concentrația lor la interfață . Gradul de
purificare ajunge la 85-95%.

În funcție de structura substanței separate, acestea pot fi împă rțite în trei grupe:

 Faza solidă cu proprietă ți hidrofobe (pică turi de ulei, gră sime etc.), este deja separată atunci
câ nd sunt create bule mari într-un mediu apos
 Glucidele, proteinele cu o suprafață hidrofilă sunt îndepă rtate folosind aer comprimat, adică
cele mai mici formațiuni gazoase
 Impurită ți asemă nă toare fulgului - sunt eliminate numai sub condiția influenței impurită ților
asupra sistemului ramificat de fulgi. Câ nd este introdusă în sistemul de purificare a aerului,
poluarea este eliminată nu numai prin combinarea cu formațiuni de gaze, ci și prin
descompunere biologică

15
 Absorbție-Cură țarea prin absorbție este procesul de absorbție a poluanților în substanțe
solide - sorbanți.Vă permite să purificați apa de impurită țile organice, inclusiv cele care nu pot
fi îndepă rtate prin alte metode.Este necesar pentru îndepă rtarea profundă a produselor
petroliere din apă , care sunt prezente în forme fin emulsionate și dizolvate, precum și pentru
OS stabil, caracterizat prin COD, cationi Met. În prezent, se utilizează o mare varietate de
materiale: că rbune, lut expandat, zeoliți. Elementul sorbitor este încă rcat în blocuri speciale
într-unul sau mai multe straturi. Cel mai adesea, GAU este utilizat pentru post-tratarea apelor
uzate din rafină rie.

Extracţie-În timpul extracției, impurită țile dizolvate sunt extrase din apele uzate, cu transferul
lor în altul, nemiscibil cu apa, lichid - extractant.Ca rezultat al interacțiunii, se obține un extract
(o soluție a substanțelor extrase în extractant) și un rafinat (soluție apoasă reziduală ) din care
sunt îndepă rtați componentele contaminante. Solvenții organici sunt utilizați cel mai adesea ca
substanțe extractive - benzen, acetat de butil, tetraclorură de carbon.

Iaz biologic - un rezervor creat artificial de adâ ncime mică , proiectat pentru purificarea și purificarea
suplimentară a apelor uzate. Un astfel de tratament este un tratament biologic din prima
categorie. Biopondurile trebuie să conțină un numă r mare de alge care sintetizează oxigenul - fă ră
acesta, este imposibil să creezi condiții confortabile pentru viața microorganismelor. Deoarece algele
utilizează dioxid de carbon și azot de amoniu, care sunt eliberate ca urmare a descompunerii
substanțelor organice, este necesar să se respecte condițiile optime de temperatură și pH-
mediu. Prezența câ mpurilor de filtrare este una dintre condițiile prealabile pentru funcționarea unui
iaz biologic, drenurile sunt deversate pe ele.

Datorită adâ ncimii lor reduse, biopondurile sunt utilizate pentru a trata râ urile care curg în rezervor
și efluenții industriali. O serie de dezavantaje ale biopondurilor:

 Productivitate relativ scă zută

 Nevoia de suprafețe mari de teren
 Sezonalitate - cel mai eficient vara

Există mai multe tipuri de iazuri:

 Iazuri de contact - apa stă tă toare accelerează oxidarea biochimică

 Rezervoare care curg - scurgerile sunt diluate cu apă de râ u
 Iazuri anaerobe - utilizarea tehnicilor anaerobe, adâ ncime mică de 2-3 m
 Iazuri curgă toare - apele uzate nu sunt diluate cu apă de râ u

Bă lțile sunt organizate astfel încâ t să existe mai multe etape cu o durată totală a șederii efluenților în
ele timp de câ teva zile.

Curățarea anaerobă Acest proces de cură țare se realizează cu ajutorul bacteriilor, care nu necesită
oxigen pentru funcțiile lor vitale. De obicei se numește fermentație.Procesele anaerobe sunt necesare
pentru transformarea substanțelor greu oxidate în ușor de asimilat în urmă toarea zonă aerobă . O
parte din materia organică suferă distrugere, iar restul este utilizată pentru a crește biomasa. Astfel de
dispozitive sunt deseori proiectate în două etape. În prima etapă , reciclarea amestecului de nă mol este
organizată în rezervorul cilindric pentru a crește concentrația biocenozei. Agitarea este organizată de
agitatoare sau echipamente de pompare. Al doilea este echipat cu un fund conic, unde se acumulează
sedimente. În acest stadiu, se observă oxidarea suplimentară a substanțelor organice, precum și
depunerea și compactarea acumulă rii de microorganisme.Cură țarea se efectuează în digestoare - un
rezervor închis cu o țeavă pentru îndepă rtarea biogazului format ca urmare a fermentă rii. Rata de
purificare este de 85%.

16
Curățare aerobă-Apare ca urmare a activită ții vitale a microorganismelor de nă mol activate în
prezența oxigenului.Tratarea apelor reziduale anaerobe implică două procese - absorbția
contaminanților prin nă mol activat și oxidarea lor intracelulară de că tre microorganisme.În cursul
cură ță rii aerobe, organocomplexele dizolvate, precum și solidele care nu se decantează , trec în
biomasa nă molului activat. În astfel de structuri, este instalată de obicei o sarcină pe care se dezvoltă
continuu microorganisme aerob-facultative atașate, care, împreună cu nă molul activat recirculat,
asigură distrugerea poluanților organici. Pentru procesele de biooxidare și amestecarea apelor uzate
cu nă mol activat, aerul comprimat trebuie să fie alimentat în mod constant în zonele de aerare ale
unită ților de tratare biologică . Cură țarea se efectuează în rezervoare de aerare și biofiltre. Gradul de
purificare atinge 99%.

PURIFICAREA APEI REZIDUATE PRIN METODA DE distrugere-Procesele de epurare biologică a apelor

uzate se numă ră printre metodele ecologice de distrugere (descompunere) a compușilor organici. Ele
sunt, de asemenea, preferate proceselor fizice și chimice, care se datorează capacită ții proceselor
biologice de a procesa o gamă largă de compuși organici la costuri de operare mai mici. Cu toate
acestea, procesele biologice sunt de obicei afectate de schimbă ri în calitatea și cantitatea apelor uzate
primite. Pentru a investiga performanța stațiilor de epurare a apelor uzate, este necesar să se mă soare
diferiți parametri ai calită ții apelor uzate, cum ar fi COD, DBO și altele. Microorganismele din
bioreactoare folosesc diferite enzime pentru a descompune contaminanții organici.

Digrama comparativă a metodelor de curățare:

Metoda de curățare Demnitate Dezavantaje

- Costuri de operare reduse

- Grad bun de purificare de impuritățile - Îndepărtează numai impuritățile mecanice inso

Mecanic mecanice
 
- Permite reducerea uzurii abrazive a
echipamentelor

- Ușurința de funcționare
- Consum mare de reactivi
- Capacitatea de a evidenția componentele
- Contaminarea suplimentară a efluenților cu rea
scumpe
Chimic
- Necesită tratament suplimentar înainte de reuti
- Neutralizarea efluenților acizi și alcalini,
precum și a impurităților toxice și a metalelor
- Necesită corecție la modificarea parametrilor c
grele

- O mare varietate de metode de curățare

- Consum mare de reactivi
- Abilitatea de a elimina impuritățile
Fizico-chimic - În cazul utilizării sorbanților sau a rășinilor sch
nedizolvate și unele dizolvate, transferând
acestea din urmă într-o stare nedizolvată sau
- Echipamente voluminoase
legată

Electrochimic - vă permit să eliminați impuritățile dizolvate - Costuri ridicate ale energiei

- Capacitatea de a recupera metalele din - Nu este eficient la concentrații scăzute

efluenții concentrați
- Nu îndeplinește cerințele MPC

17
 - Folosirea electrozilor scumpi

- Grad ridicat de purificare de impurități

organice
- Curățarea numai de contaminanți organici
Biologic
- Simplitatea execuției echipamentului
- necesită curățare preliminară de pesticide și aci
- Costuri de operare reduse

- Costuri ridicate ale energiei

- Dificultăți în eliminarea efluenților concentrați

- Curățarea până la MPC
- Deficiența și costul ridicat al membranelor
- Revenirea apei purificate la producție
Osmoza inversa
- Lipsa de selectivitate
- Posibilitatea de curățare de săruri dizolvate,
inclusiv săruri de metale grele.
- Sensibilitatea membranelor la modificările par

- Necesitatea unei curățări suplimentare de uleiu

6.Concluzie
Conform analizei metodelor de epurare a apelor reziduale putem constata că metodele de
epurare în Federația Rusă sunt mai sophisticate și mai innovate, și în fiecare regiune se
folosesc diferite metode de epurare, însă scopul principal, pașii și instalațiile sunt identice și în
Republica Moldova, și în Federația Rusă .Indiferent de metoda aleasă - fizică , chimică , biologică
produsul final trebuie sa fie identic- fară substațe toxice, inofensiv și fă ra pagube pentru
natură și organismul uman.

18
Bibliografie
1.Manual Igiena Mediului Volumul 1. Autor-Grigore Friptuleac, Chisinau 2012

2. HOTĂ RÎRE Nr. 950din 25-11-2013

3.Proiect „Recepţionarea, transportarea și epurarea apelor uzate”- Arcadie Rusnac, şef Departamentul
asigurarea calităţii, control şi reglementare, S.A. ,,Apă-Canal Chişinău

4.Cod practice în construcții - CP G.03.01:2016 Sisteme de epurare biologică naturală a apelor uzate
comunale în filtre plantate cu macrofite (fitofiltre) EDIŢIE OFICIALĂ MINISTERUL DEZVOLTĂRII
REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR CHIŞINĂU 2016

5.web- Электронный фонд правовых и нормативно- технических документов- ИТС 10-

2019ИНФОРМАЦИОННО-ТЕХНИЧЕСКИЙ СПРАВОЧНИК ПО НАИЛУЧШИМ ДОСТУПНЫМ
ТЕХНОЛОГИЯМ ОЧИСТКА СТОЧНЫХ ВОД С ИСПОЛЬЗОВАНИЕМ ЦЕНТРАЛИЗОВАННЫХ
СИСТЕМ ВОДООТВЕДЕНИЯ ПОСЕЛЕНИЙ, ГОРОДСКИХ ОКРУГОВ COMMUNAL WASTE
WATER TREATMENT USING URBAN CENTRALIZED SYSTEMS Дата введения 2020-09-01

https://docs.cntd.ru/document/564068889

6.web-НПО-агростройсервис- МЕТОДЫ ОЧИСТКИ СТОЧНЫХ ВОД

https://acs-nnov.ru/ochystka-stochnyh-vod.html?
gclid=CjwKCAjwhaaKBhBcEiwA8acsHP0dlwyccElQe7mIvub2S60-FSFI-
wwJLYrlpoAcipGo_CU4C5L8JhoCtM4QAvD_BwE

7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sta%C8%9Bie_de_epurare

8. UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” TG. MUREŞ FACULTATEA DE INGINERIE

SPECIALIZAREA INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE PROCEDEE ŞI
ECHIPAMENTE DE EPURARE A APELOR Suport de curs Anul IV, specializarea IPMI 2011

19
20