Epurarea Apei Cursuri

Epurarea apelor uzate - Curs
IV I.S.P.M.
I Introducere, generalităţi
Staţia de epurare este un ansamblu de construcţii, instalaţii, terenurile aferente şi alte

dotări, care sunt destinate epurării apei de canalizare (uzate).
Staţiile de epurare orăşeneşti (comunale) sunt o parte integrantă a sistemului public

de canalizare şi au drept obiectiv preluarea apei de canalizare colectată de reţeaua
publică de canalizare, epurarea acesteia şi redarea în circuitul natural a apei epurate.
Imagine de ansamblu a unei staţii de epurare orăşeneşti

(Localitatea Kiel-Bülk, 380.000 locuitori echivalenţi)
Staţie de epurare de capacitate redusă

(https://docplayer.org)
1
Apa care este preluată de o staţie de epurare se numeşte influent (debit influent Qi);
Debit influent staţie de epurare Timişoara
Apa descărcată de o staţie de epurare se numeşte efluent (debit efluent Qe).
Debit efluent staţie de epurare Timişoara
2
În urma procesului de epurare a apei colectată de reţeaua publică de canalizare
rezultă:
- apa epurată, (debitul efluent), care trebuie să satisfacă cerinţele necesare pentru a
fi redată în circuitul natural, (deversată în ape de suprafaţă, infiltrată în sol, folosită la
irigaţii, altele);
- nămolul de epurare, care este un rezultat al procesului de epurare şi care necesită

o prelucrare corespunzătoare şi o depozitare finală, (dacă este posibil se încearcă
valorificare economică a nămolului, prin producere de biogaz, utilizare ca fertilizant în
agricultură şi silvicultură, altele);
Rezervoare de fermentare metanică şi gazometre

(staţie epurare Alba Iulia)
3
Haldă de compost în combinaţie cu nămol de epurare
(https://www.umweltbundesamt.de)
Integrarea nămolului în circuitul natural

(https://rundgehts.at)
- alte deşeuri, nisip, materiale solide şi inerte, grăsimi şi altele, care necesită o
prelucrare corespunzătoare şi o depozitare finală, (dacă este posibil se încearcă
valorificare economică a acestora, nisipul se foloseşte în construcţii, grăsimile sunt
fermentate pentru producerea de biogaz).
4
Nisip şi pietriş separate în staţia de epurare (sursa wiki)
Instalaţie de tratare a nisipului

(http://fsm-umwelt.de/de/produkte/sandgutbehandlung/sandklassierer)
5
II Compoziţia apelor uzate, metode şi scheme de epurare
2.1 Caracteristicile apelor de canalizare şi de suprafaţă
Pentru stabilirea tehnologiei de epurare şi dimensionarea corectă a unei staţii de

epurare trebuie cunoscute caracteristicile apei de canalizare cât şi variaţia acestora
în timp.
Imagine reţea istorică canalizare oraş München (https://www.manfred-paul.de)
2.1.1 Caracteristici fizice
2.1.1.1 Turbiditatea
Turbiditatea apei este un indicator care oferă informaţii despre conţinutul de materii
în suspensie. Turbiditatea este opacitatea sau lipsa de transparenţă a apei provocată
de particule foarte fine care nu sedimentează în timp şi care, aflate în stare de
suspensie în lichid, difuzează şi reflectă lumina. Pentru exprimarea turbidităţii sunt
utilizate mai multe unităţi de măsură. Cea mai folosită este NTU (Nephelometric
Turbidity Unit). Pentru ape de canalizare influentă turbiditatea variază între 400-500
NTU.
6
2.1.1.2 Culoarea
Culoarea apei de canal în stare incipientă este gri deschis. Culoarea gri închis indică
faptul că încărcările din apa respectivă au intrat în descompunere organică. Alte
culori oferă informaţii despre conţinutul unor substanţe chimice (culoarea galbenă
este dată de clor) sau prezenţa unor ape uzate industriale.
2.1.1.3 Mirosul
Apa de canal în stare incipientă nu are miros. Mirosul greu emanat de reţeaua de
canalizare (vara) sau de influentul staţiei de epurare indică faptul că încărcările din
apa respectivă au intrat în descompunere biologică. Mirosul greu se datorează
hidrogenului sulfurat H2S, un gaz extrem de periculos.
2.1.1.4 Temperatura
Temperatura apei de canalizare este de regulă cu câteva grade mai ridicată decât
cea a apei din reţeaua de alimentare. Temperatura este un indicator foarte important
deoarece influenţează reacţiile chimice şi biologice care au loc în apa de canal.
Temperaturile ridicate accelerează procesul de descompunere iar cel scăzute îl
încetinesc. Temperaturi ridicate (emanaţii de aburi) se pot datora pătrunderii continue
în reţea de apă caldă provenită din industrie. Temperaturile mai scăzute se
datorează ploilor şi/sau pătrunderii în reţea de apă străină (infiltraţii). Unitatea de
măsură pentru temperatură [ºC].
2.1.2 Caracteristici chimice
2.1.2.1 Materii solide totale, (MTS) reprezintă un indicator important care oferă
informaţii despre eficienţa procesului de epurare în diferite etape.
Materiile solide totale se împart în:
- materii solide în suspensie - separabile prin decantare (>100 μm).

- materii coloidale
- materii solide dizolvate
Unitatea de măsură [mg/l].
2.1.2.2 Oxigenul dizolvat. Apa de canalizare, datorită proceselor chimice şi

biologice are un conţinut foarte scăzut de oxigen dizolvat. Oxigenul dizolvat
caracterizează cel mai bine nivelul de încărcare al unei apei de canal cât şi
amploarea proceselor care au loc în aceasta. Unitatea de măsură [mg/l].
2.1.2.3 Consumul biochimic de oxigen, CBO, reprezintă cantitatea de oxigen

consumată pentru descompunerea biochimică în condiţii aerobe a materiilor solide
totale organice la o temperatură şi într-un timp standard. De regulă determinarea se
face pentru 5 sau 20 zile, CBO5, CBO20. Unitatea de măsură [mg/l]. Consumul
biochimic de oxigen stă la baza dimensionării treptei de epurare biologică dintr-o
staţie de epurare. Pentru apa din reţeaua de canalizare CBO5 nu trebuie să
depăşească 300mg/l.
7
2.1.2.4 Consumul chimic de oxigen sau oxidabilitate apei CCO, măsoară
conţinutul de carbon din toate felurile de materie organică. Determinarea se face cu
bicromat de potasiu sau permanganat de potasiu. Unitatea de măsură [mg/l]. Pentru
apa de canal CCO variază între 500-1500mg/l.
2.1.2.5 Azotul N, este de asemenea un indicator important pentru

dimensionarea treptei biologice de epurare. Amoniacul liber, azotul organic, nitriţii şi
nitraţii constituie azotul total Nt. Unitatea de măsură [mg/l]. În apa de canal valoarea
sa variază între 20-90mg/l. în staţiile de epurare se urmăreşte eliminarea azotului din
apă deoarece el fiind un nutrient foarte puternic contribuie la întreţinerea fenomenului
de eutrofizare în apele de suprafaţă.
2.1.2.6 Cloruri şi sulfuri. Clorurile sunt substanţe anorganice provenite din

metabolismul uman, iar sulfurile rezultă din descompunerea materiilor organice.
Unitatea de măsură [mg/l]. În staţiile de epurare clasice aceste substanţe sunt
afectate în măsură foarte mică în cadrul procesului de epurare.
2.1.2.7 Grăsimi şi uleiuri. Grăsimile şi uleiurile minerale sunt încărcări toxice

care perturbă procesul de epurare biologică şi care prin depuneri colmatează
construcţiile şi instalaţiile din cadrul sistemului de canalizare. Din această cauză este
important să se evite pătrunderea acestora în sistem, (staţii de preepurare pentru
ape provenite din industrie, separatoare de hidrocarburi şi altele). Uleiurile şi
grăsimile de natură animală şi vegetală vor fi de asemenea colectate separat şi
ulterior incinerate sau supuse fermentării metanice.
2.1.2.7 În tehnica canalizărilor intervin trei gaze importante, hidrogenul sulfurat

H2S, dioxidul de carbon CO2 şi metanul CH4. Aceste gaze rezultă în urma
descompuneri anaerobe a încărcărilor din ape de canal. Prezenţa lor poate fi
detectată prin aparatură de control.
2.1.2.8 Aciditatea şi alcalinitatea apei, pH. În staţiile de epurare pH-ul apei

trebuie să fie cuprins între 6.5-8.5.
8
2.1.2.9 Detergenţii sintetici pot afecta procesul de epurare datorită spumei
produse care scade eficienţa epurării biologice. Cei mai dăunători fiind detergenţii
anionici.
2.1.2.10 Fosforul P, apare în apă ca ion de fosfat încărcat negativ. Fosforul total
din apele uzate şi de suprafaţă este format din compuşi organici şi anorganici ai
fosforului. Nivelurile ridicate de fosfor total ajuns în apele de suprafaţă produc supra-
fertiliza acestora.
3.1.3 Caracteristici biologice şi bacteriologice
În apele uzate se întâlnesc diferite organisme miscroscopice (virusuri, bacterii,

ciuperci, protozoare, larve de insecte, viermi). Absenţa microorganismelor din apa
uzată indica prezenţa unor substanţe toxice.
Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei are ca scop determinarea genului,
numărului şi condiţiilor de dezvoltare a bacteriilor în influentul şi efluentul staţiei de
epurare şi în emisar. În apele uzate se deosebesc următoarele categorii de bacterii:
- banale – nu sunt dăunătoare organismelor vii decât prin enzimele produse;

- coliforme – în număr mare indică o contaminare cu reziduuri animale (Clostidium
perfrigens);
- saprofite – prezente în apele bogate în substanţe organice;
- patogene – dăunătoare organismului uman (produc febra tifoidă, holeră, dezinterie).
Laborator staţie epurare

(sursa net)
9
Metodele de determinare a principalelor caracteristici de calitate ale apelor uzate
sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Metode de determinare a parametrilor de calitate ai apelor uzate.

Nr.
Parametru–indicator U.M. Standarde Denumire
crt.
Determinarea consumului
biochimic de oxigen
Consum biochimic de
mg O2/l SR EN 1899-2 :2003 după n zile (CBOn). Partea 2:
1 oxigen (CBOn)
Metoda pentru
probe nediluate.
Calitatea apei. Determinarea
Consum chimic de
mg O2/l SR ISO 6060:1996 consumului chimic
2 oxigen (CCO-Cr)
de oxigen.
conţinutului de
Materii totale în SR EN 872: 2005 materii în suspensie. Metoda
3 mg/l
suspensie (MTS) prin filtrare pe
filtre din fibră de sticlă.
conţinutului de
SR EN 25663 :2000 azot Kjeldahl. Metoda după
4 Azotul Kjeldahl (TNK) mg/l
mineralizare cu
seleniu.
conţinutului de
Fosforul total mg/l SR EN ISO 6878 :2005 fosfor. Metoda spectrometrică
5
cu molibdat de
amoniu.
Indicator pH unităţi Ph SR ISO 10523:2009
6 pH-ului.
2.2 Coeficienţi echivalenţă în locuitori
Apele uzate preluate de reţeaua publică de canalizare provin din gospodării dar şi de
la diverşi agenţi economici sau instituţii publice. Aportul cantitativ şi calitativ al
acestor ape poate fi stabilit prin coeficienţii de echivalenţă în locuitori, adică prin
echivalarea acestor consumatori cu persoane fizice. Acest lucru este necesar pentru
omogenizarea relaţiilor de calcul atât pentru dimensionarea reţelei publice de
canalizare dar şi a staţiei de epurare.
Se vor adopta următoarele valori pentru încărcarea cu poluanţi dată de un locuitor

echivalent (L.E.) pe zi1:
- Consum biochimic de oxigen (CBO5): 60 gO2/L.E.,zi;

- Consum chimic de oxigen (CCO – Cr): 120 gO2/L.E.,zi;
- Materii totale în suspensie (MTS): 70 g/L.E.,zi;
- Azot total Kjeldahl (NTK): 11 g/L.E.,zi;
- Fosfor total (PT): 4 g/L.E.,zi.
Sau pe baza cantităţii de apă consumată:
10
- 200 l/ L.E.,zi.
Pentru calcul Locuitori deserviţi LD = locuitori fizici LF + locuitori echivalenţi LE.
Bibliografie:
[1] Giurconiu, M., Mirel, I., Carabeţ, A., Chivereanu, D., Florescu, C., Stăniloiu, C.,
2002, „Construcţii şi instalaţii hidroedilitare”, Ed. de Vest, Timişoara;
[2] Kainz Harald, Kauch Perer, Renner Helmut, 2002, „Siedlungswassergau und
Abfallwirtschaft”, Manz Verlag Schulbuch, Wien;
[3] **** NTPA 002/2002 - Normativ tehnic privind condiţiile de evacuare a apelor
uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor;
[4] **** NTPA-011/ 2002 Normativ tehnic privind colectarea, epurarea si

evacuarea apelor uzate orăşeneşti.
11
IV I.S.P.M.
2.3 Metode de epurare şi scheme de staţii de epurare
Epurarea apelor de canalizare se face prin metode fizice, chimice, biologice sau o
combinaţie a acestora, scopul fiind reţinerea încărcărilor din aceasta.
2.3.1 Epurarea mecanică, (fizică)
Epurarea mecanică constă în reţinerea substanţelor insolubile din apele de

canalizare. În funcţie de mărime şi greutate acestea se reţin în următoarele
construcţii şi instalaţii (obiecte tehnologice): grătare, site, deznisipatoare, separatoare
de grăsimi, decantoare şi altele. Încărcările reţinute sunt de natură minerală şi
organică şi for fi în continuare prelucrate (uscare, sortare, mărunţire, fermentare,
incinerare) pentru reducerea volumului şi a gradului de toxicitate.
Grătar fin
(https://docplayer.org)
Sită pentru reţinerea încărcărilor

(https://www.westfalen-blatt.de)
1
Separator de nisip
(https://www.buschvacuum.com)
Separator de grăsimi
(http://www.rhv-saalfelden.org)
2
Decantor primar
(https://www.guetersloh.de)
2.3.2 Epurarea chimică
Epurarea chimică constă din reţinerea substanţelor insolubile, coloidale şi dizolvate

din apele de canalizare prin tratarea acestor cu substanţe chimice (reactivi).
Construcţiile şi instalaţiile specifice epurării chimice sunt: gospodăria de reactivi,
camere de amestec, camere de reacţie, decantoare şi altele. Încărcările separate în
decantoare (epurare mecanică) conţin în mare parte şi reactivii chimici introduşi în
apa supusă epurării.
3
Depozit reactivi
(https://www.stadtentwaesserung-lingen.de)
Cameră de amestec
AQUATIM Uzina 2-4
4
Cameră de reacţie
(https://termoconstruct-sebis.ro/uapa.html)
2.3.3 Epurarea biologică
Epurarea biologică constă în reţinerea încărcărilor coloidale şi dizolvate din apă prin
utilizarea de microorganisme mineralizatoare. Epurarea biologică se poate desfăşura
în condiţii naturale sau apropiate de acestea sau în condiţii întreţinute artificial.
Construcţiile şi instalaţiile specifice epurării biologice în condiţii naturale sunt:
câmpuri de irigare, câmpuri de infiltrare, iazuri biologice şi altele. Epurarea biologică
în condiţii artificial create se desfăşoară în filtre biologice de mică şi mare încărcare,
bazine de aerare, bazine de activare, şanţuri de oxidare decantoare (pentru reţinerea
finală) şi altele.
Filtru biologic
(https://mvsd.org)
5
Bazin activare
(https://de.m.wikipedia.org)
2.3.4 Scheme de staţii de epurare
Staţia de epurare reprezintă un ansamblu de construcţii şi instalaţii necesare pentru

epurarea apei de canalizare, utilizându-se după caz metode fizice, chimice şi
biologice. Apa epurată va fi redată în circuitul natural.
Schema staţie de epurare redă în plan orizontal şi vertical componentele (blocurile

funcţionale) ale staţiei de epurare şi interconectarea acestora. Schema staţiei de
epurare evidenţiază linia apei, linia nămolului cât şi fluxul celorlalte deşeuri rezultate
în urma epurării apei de canalizare.
În figura 2.1 a) şi b) sunt redate schemele unor staţii de epurare pentru un oraş cu
peste 9000 locuitori deserviţi.
6
Figura 2.1.a Schema unei staţii de epurare pentru un oraş cu peste 9.000 locuitori.
7
Figura 2.1.b Schema unei staţii de epurare pentru un oraş cu peste 9.000 locuitori.
Bibliografie:
[3] **** NTPA 001/2002 - Normativ tehnic privind stabilirea limitelor de încărcare
cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă;
[5] **** NTPA-011/ 2002 Normativ tehnic privind colectarea, epurarea şi

evacuarea apelor uzate orăşeneşti;
[6] **** NP 133 –2013 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor.
8
III Treapta de epurare mecanică
3.1.7 Separatorul de nisip
Separatoarele de nisip sunt obiecte tehnologice ale treptei mecanice de epurare care
au rolul de a reţine particulele solide grele, preponderent de natură minerală, (nisip,
pietriş, cioburi de sticlă, aşchii metalice, altele).
Cel mai simplu separator de nisip este separatorul orizontal, figura 3.1.7.1.
Figura 3.1.7.1 Separator de nisip longitudinal, profil longitudinal, profil transversal, vedere în plan
El se compune dintr-un bazin dreptunghiular executat din beton armat, prevăzut cu

un prag în amonte şi unul în aval. La baza bazinului se află un tub drenant acoperit
cu un strat de pietriş filtrant. Astfel, prin închiderea stavilelor amonte şi aval bazinul
poate fi pus la uscat pentru lucrări de întreţinere.
Relaţiile de calcul pentru dimensionarea separatorului de nisip orizontal sunt:
Q Q Q
Vdez = Q  td ; A= = =
Vs V02 − w2 V02 − ( 0, 05 V )
2
Vdez A
Hu = ; L = V  td ; B=
A L
1
B p  N T Vd
n= ; Vd = ; Hd = ;
b 1000  n bL
H = H p + H d + Hu + H s .
Relaţii în care:
-Q reprezintă debitul de calcul care se consideră Quz.o.max, în cazul

sistemului de canalizare separativ dau m·Quz.o.max, în cazul sistemului
de canalizare unitar, (cu m≥2), [m3/s];
- Vdez volumul util al separatorului de nisip, [m3];
- td timpul de trecere al apei prin separator, [s], care se recomandă de 30s
pentru debite mai mici de 30000m3/zi şi 50s pentru debite mai mari de
30000m3/zi;
-A aria secţiunii orizontale a separatorului de nisip, [m2];
- Vs viteza de sedimentare a particulelor, [m/s];
- Vo mărimea hidraulică a particulelor în [m/s], care este dependentă de
dimensiunile acestora;
-w componenta verticală a pulsaţiei vitezei în regim turbulent de mişcare,
[m/s];
-V viteza orizontală de curgere a apei prin separator [m/s], care se
recomandă de 0,30m/s, (este viteză la care încă mai sunt antrenate
particulele organice a căror depunere în separator este nedorită);
- Hu înălţimea utilă a separatorului, [m];
-L lungimea separatorului, [m];
-B lăţimea totală a separatorului, [m];
-n este numărul de compartimente care se recomandă să fie minim două,
[-];
-b lăţimea unui compartiment în [m], care se recomandă să fie cuprinsă
între 0,60 şi 2,00m;
- Vd volumul de depuneri dintr-un compartiment, [m3];
-p cantitatea specifică de nisip pentru un locuitor deservit, [dm 3/(LD·zi)];
-N numărul de locuitori deserviţi, [-];
-T timpul dintre două evacuări ale nisipului depus în separator în [zi], care
nu trebuie să depăşească două zile pentru a evita fermentarea
depunerilor;
- Hd înălţimea depunerilor, [m];
-H înălţimea totală la mijlocul lungimii, [m];
- Hp înălţimea stratului drenant de pietriş în [m], care se recomandă de 0,40
– 1,20m;
- Hs înălţimea de siguranţă în [m], care se recomandă de 0,30m.
În exploatare numărul de compartimente în funcţie se va stabili astfel încât viteza de

curgere a apei prin separator să fie cât mai constantă.
Depunerile vor evacuate periodic prin aspiraţie cu o pompă de nisip şi ulterior spălate
şi uscate. Astfel nisipul şi pietrişul obţinut poate fi folosit pentru diferite lucrări de
construcţii, (umpluturi, fundaţii, altele).
2
O altă variantă a separatorului de nisip este cel vertical, figura 3.1.7.2. El este alcătuit
dintr-un corp cilindric care la bază se închide cu un trunchi de con. Apele de
canalizare pătrund prin canalul de intrare în deznisipator, unde se ridică vertical cu o
viteză de ridicare Vr=0,020 – 0,050 m/s, parcurgând înălţimea separatorului în timpul
de trecere td=30 – 180 s, până la jgheabul de colectare circular prin care sunt
evacuate. Canalul de intrare este racordat tangenţial la peretele separatorului creând
o mişcare de rotaţie curentului ascendent. Trunchiul de con are la partea de jos
diametrul de 0,40 – 0,60m şi generatoarea înclinată cu 45-60º faţă de orizontală.
Figura 3.1.7.2 Separator de nisip vertical, profil transversal
Comparativ cu separatoarele orizontale, cele verticale necesită suprafeţe orizontale

mai reduse şi asigură depuneri de calitate mai bună.
Depunerile acumulate la baza separatorului se ridică cu ajutorul unui hidroelevator,

în prealabil fiind agitate prin intermediul inelului de spălare.
Alte variante constructive
Separatorul de nisip orizontal tangenţial, figura 3.1.7.3
Este alcătuit dintr-o cuvă circulară realizată din beton armat în care accesul apei se
face tangenţial printr-o fereastră laterală prevăzută în perete. Mişcarea circulară care
se realizează este menţinută cu ajutorul unor palete fixate rigid pe un tub mobil care
este acţionat într-o mişcare de rotaţie de un electromotor de turaţie variabilă. Prin
interiorul tubului mobil trece conducta air-liftului care evacuează nisipul pe o
platformă de drenaj amplasată adiacent bazinului.
3
Figura 3.1.7.3 Separator de nisip orizontal tangenţial, profil transversal, vedere în plan
4
3.1.8 Separatorul de grăsimi
Separatoarele de grăsimi sunt obiecte tehnologice ale treptei mecanice de epurare

care au rolul de a reţine încărcările mai uşoare decât apa, cum ar fi uleiurile şi
grăsimile de natură minerală, vegetală sau animală.
În figura 3.1.7.4 sunt redate două secţiuni printr-un separator de grăsimi cu insuflare
de aer comprimat. Pe radier este dispus un sistem de aerare cu funcţionare continuă,
prin care se evită formarea de depuneri şi se asigură ridicarea la suprafaţă a
particulelor de grăsimi în spaţiul dintre pereţii şicană. De acolo acestea trec în
jgheaburile colectoare longitudinale şi ulterior sunt descărcate în jgheabul transversal
din aval.
Figura 3.1.7.4 Separator de grăsimi, profil longitudinal, profil transversal
Dimensionarea hidraulică se face cu relaţiile:
Q Vsep
Vsep = Q  td ; Amed = ; Hu = ;
Aa Amed
Amed Bmed
L = V  td ; Bmed = ; n= ; H = Hu + H s .
L bmed
Relaţii în care:
-Q reprezintă debitul de calcul care se consideră Quz.zi.max, în cazul

sistemului de canalizare separativ dau m·Quz.zi.max, în cazul sistemului
- Vsep este volumul util al separatorului, [m3];
- td timpul de trecere al apei prin separator în [s], care se recomandă între
300 – 600 secunde;
- Amed aria secţiunii orizontale medii a separatorului, [m2];
- Va viteza ascensională minimă care permite ridicarea grăsimilor în [m/s],
care se recomandă între 0,001 – 0,004 m/s;
- Hu înălţimea utilă a separatorului, [m];
-L lungimea separatorului, [m];
5
-V viteza orizontală a apei în separator în [m/s], care se consideră de 0,10
– 0,20 m/s;
- Bmed lăţimea medie a separatorului de grăsimi, [m];
-n numărul de compartimente, [-];
- bmed lăţimea medie a unui compartiment al separatorului în [m], care se
prevede între 2 – 4m;
-H înălţimea totală a separatorului, [m];
- Hs înălţimea de siguranţă a separatorului în [m], care se consideră de
0,30m.
Pereţii laterali ai separatorului de grăsimi vor fi înclinaţi cu un unghi cuprins între 45 -

60º.
6
Bibliografie:
[2] Giurconiu Mihai, 1971, „Exemple de calcul în canalizări”, Litografie, Institutul

Politehnic Traian Vuia Timişoara;


sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor;
[8] **** Univ. Politehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică,

Laboratorul de Protecţia şi Epurarea Apelor, 1998, Normativ pentru
proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti –
Partea I: treapta mecanică.
7
3.1.6 Grătarul
Grătarele sunt obiecte tehnologice care au rolul de a reţine din apele de canalizare
corpurile mari, grosiere. Indiferent dacă acestea plutesc, sunt în suspensie sau târâte
pe fundul canalului. Grătarele sunt obiecte tehnologice care intră în mod obligatoriu
în alcătuirea treptei mecanice.
Grătarele sunt amplasate la intrarea în staţia de epurare, iar dacă schema staţiei
prevede pomparea apelor uzate, atunci grătarele vor fi amplasate în amontele staţiei
de pompare. Dacă pompare se face prin pompe de tip melc, grătarele se pot
amplasa şi în avalul acestora.
Grătarele sunt alcătuite din camerele grătarelor, (construcţii din beton armat), şi
grătarele propriuzise, care constau dintr-un ansamblu de bare metalice dispuse
paralel. O altă alcătuire a grătarelor este sub forma unor instalaţii compacte, (grătare
fine şi site).
Clasificarea grătarelor
Din punct de vedere ala distanţei dintre bare, notată du b:
- grătare rare b cuprins între 50 - 150mm;
- grătare dese b cuprins între 16 - 20mm, (curăţire manuală);

b cuprins între 50 - 150mm, (curăţire mecanică);
- grătare fine b cuprins între 0,25 - 10mm.
Din punct de vedere al formei:
- grătare plane înclinate, (cu un unghi α cuprins între 60-70 grade faşă de orizontală);
- grătare curbe;
- grătare cilindrice fixe sau mobile, înclinate cu 25-35 grade faţă de orizontală,
(sistemul HUBER);
- grătare păşitoare, (site elevator).
După modul de curăţire:
- curăţire manuală;
- curăţire mecanică;
- autocurăţire.
1
Grătarele se vor prevedea întotdeauna cu două sau mai multe linii. Acest lucru este
necesar pentru o bună funcţionare şi o curăţire şi întreţinere uşoară. Prevederea unui
singur grătar şi a unui canal de ocolire poate duce la pătrunderea obiectelor de
dimensiuni mari spre celelalte obiecte tehnologice şi avarierea acestora.
Încărcările reţinute la grătar sunt extrase, sfărâmate, compactate şi uscate iar ulterior
trimise la depozitul de deşeuri.
Cantitatea de încărcări reţinute la grătar depinde de:

- sistemul de canalizare, unitar / separativ;
- distanţa dintre barele grătarului;
- starea generală a reţelei de canalizare;
- altele.
Alcătuirea generală şi dimensionarea hidraulică a grătarelor, grătare plane înclinate
Camerele grătarelor vor fi prevăzute cu stavile în amonte şi în aval pentru izolarea

fiecărui grătar în parte.
Dimensionarea grătarelor se va conduce astfel încât, ca la trecerea debitului de

calcul, viteza medie a apei să nu scadă sub:
- 0,7-0,9 m/s în canalul din amontele şi avalul grătarului;

- 1,0-1,3 m/s între barele grătarului.
Astfel se vor evita depunerile în canal şi în camera grătarului.
2
Qc Qc
n= ; B = n  b + (n − 1)  s ; Vi = ;
V  b  Hu B  Hu
4
 s  Vi
2
3
h = ks        sin  ; H = Hu + H s ; Ht = H + h ;
 b  2 g
B − B1
l = H  ctg ; l1 =  ctg ; L = l + 2  l1 + 2, 00 ;
2
pN
Vd = 0, 001  .
365
Relaţii în care:
-Q reprezintă debitul de calcul care se consideră Quz.o.max, în cazul

sistemului de canalizare separativ dau m·Quz.o.max, în cazul sistemului
-n este numărul de interspaţii între bare, [-];
-V viteza apei prin interspaţii, care pentru predimensionare se consideră
de 1m/s, [m/s];
-b distanţa dintre barele grătarului care se impune în funcţie de efectul
urmărit, [m];
- Hu înălţimea apei din canalul care aduce apa la grătar, [m];
-B lăţimea camerei grătarului, [m];
-s grosimea barelor grătarului, [m];
- Vi viteza de curgerea a apei înainte de grătar, care nu trebuie să scadă
sub 0,40m/s, [m/s];
-h pierderea de sarcină pe grătar, [m];
- ks coeficient de majorare care ţine seama de o eventuală înfundare a
grătarului, conform [2] ks= 3;
-β coeficient care ţine seama de forma secţiunii barelor, [-];
-g acceleraţia gravitaţională, 9,81m/s2;
-α unghiul de înclinare al barelor grătarului;
-H înălţimea camerei grătarului în amonte, [m];
- Hs înălţimea de siguranţă, care se recomandă de 0,50m, [m];
- Ht înălţimea camerei grătarului în aval, [m];
-l lungimea pe orizontală a grătarului, [m];
- l1 lungimea părţii de trecere de la canal la camera grătarului, [m];
- B1 lăţimea canalului care aduce apa la camera grătarului, [m];
-φ unghiul de evazare al trecerii de la canal la camera grătarului, care
conform [2] se consideră de 20 grade;
-L lungimea camerei grătarului, [m];
- Vd volumul total de depuneri care se reţine într-o zi, [m3];
-p cantitatea de depuneri pentru un locuitor deservit într-un an,
3
[dm /N·an];
3
-N numărul de locuitori deserviţi.
Se recomandă ca pentru debitul de verificare Quz.o.min viteza apei în canalul care

aduce apa la grătar să nu scadă sub 0,40m/s.
Valoarea coeficientului β în funcţie de forma barelor grătarului, [7]
https://www.wv-suederdithmarschen.de
4
https://docplayer.org/41831260-Klaeranlage-plettenberg.html
Grătar de dimensiuni mici cu bare dreptunghiulare
https://www.ruhrverband.de
Grătar cu o singură cameră şi canal de ocolire
5
https://www.zvka-bb-sifi.de
Grătar păşitor
Bibliografie:




6
3.1.9 Decantorul primar
Decantoarele sunt construcţii hidrotehnice care au rolul de a reţine anumite încărcări

din apă prin sedimentare gravitaţională.
Un decantor este compus dintr-un bazin, instalaţii hidraulice şi echipamente
mecanice pentru admisia şi evacuarea apei şi colectarea şi îndepărtarea nămolului
rezultat prin decantare.
De regulă decantoarele se execută din beton armat şi sunt construcţii descoperite.
Clasificarea decantoarelor
- După modul în care se realizează decantarea:

- decantoare cu sedimentare gravitaţională directă;
- decantoare cu sedimentare gravitaţională activată cu coagulanţi.
- După direcţia în care apa parcurge decantorul:

- decantoare orizontale longitudinale;
- decantore orizontale radiale;
- decantoare verticale;
- alte tipuri, decantoare lamelare, ciclatoare şi altele.
- După modul de îndepărtare a depunerilor, (nămol de decantare):

- decantoare cu curăţire manuală;
- decantoare cu sisteme de curăţire mecanică;
- decantoare cu sisteme de curăţire hidraulică.
- După poziţia în schema staţie de epurare:

- decantoare primare;
- decantoare secundare.
Decantoarele primare sunt ultima componentă a treptei mecanice de epurare. Prin

intermediul decantoarelor primare se urmăreşte reţinerea încărcărilor grosiere, cu
densitate ridicată, care nu au post separate la grătar seu în separatorul de nisip. Ele
pot însă lipsi din schema tehnologică a treptei de epurare, aceasta se justifică în
următoarele cazuri:
- când epurarea se realizează în instalaţii biologice compacte de mică
capacitate;
- când apele uzate care urmează a fi epurate au provenienţă exclusiv
menajeră, (aportul încărcărilor minerale şi de densitate mare este foarte
redus), şi debitele sunt mici;
- când încărcarea organică în debitul influent este mică, ea fiind necesară
treptei biologice de epurare.
1
3.1.9.1 Decantorul orizontal longitudinal
Decantorul orizontal longitudinal este alcătuit dintr-un bazin dreptunghiular prevăzut

în amonte la nivelul radierului cu o pâlnie de colectarea a nămolului. Debitul influent
pătrunde în decantor printr-un sistem de distribuţie iar apa parcurge decantorul în
lungul acestuia. În aval decantorul este prevăzut cu un deversor şi un jgheab colector
care preia apa limpezită. Timpul de parcurgere este astfel determinat încât
încărcările în suspensie sedimentabile gravitaţional să precipite la baza decantorului
formând un strat de depuneri, (nămol). Acesta este periodic condus spre pâlnia de
nămol prin intermediul unui raclor. Pâlnia de nămol are rolul de a colecta şi stoca
nămolul între două goliri.
Figura 3.1.9.1.1 Decantor longitudinal, profil longitudinal, vedere în plan, profil transversal
1 – sistem de distribuţie a apei; 2 – jgheab pentru colectarea materiilor plutitoare;
3 – rigolă pentru colectarea apei decantate cu deversor triunghiular; 4 – pod raclor;
5 – tampon amonte pod raclor; 6 – tampon aval pod raclor; 7 – pâlnie colectoare pentru nămol.
2
https://www.bocholt.de/rathaus/entsorgungsbetrieb/stadtentwaesserung/
Imaginea 3.1.9.1.2 Decantor longitudinal (Muzeu SE Bocholt Germania )
https://windhoff-wassertechnik.de/raeumeinrichtungen/
Imaginea 3.1.9.1.3 Raclor nămol (Producător Windhoff-Wassertechnik)
3
Principalele relaţii de calcul pentru dimensionarea hidraulică a decantorului orizontal
longitudinal sunt:
Q Vdec
Vdec = Q  td ; A= ; Hu = ;
u A
A B
L = 3,60 V  td ; B= ; n= ;
L b
p  N T
Vd = ; H = H d + H n + Hu + H s .
1000  n
Relaţii în care:

- Vdec reprezintă volumul util al decantorului, [m3];
- td timpul de trecere al apei prin decantor care variază între 0,75-1,50 ore,
funcţie de performanţa de separare dorită, [h];
-A aria secţiunii orizontale a decantorului, [m2];
-u încărcarea superficială a decantorului, [m3/(h·m2)];
- Hu înălţimea utilă a decantorului, [m];
-L lungimea decantorului, [m];
-V viteza orizontală medie a apei în decantor, [m/s];
-B lăţimea decantorului, [m];
-n numărul de compartimente ale decantorului, [-];
-b lăţimea unui compartiment, [m];
- Vd volumul de depuneri dintr-un compartiment, [m3];
-p cantitatea specifică de depuneri pentru un locuitor deservit,
[dm3/(LD·zi)];
-N numărul de locuitori deserviţi de decantor, [-];
-T timpul de funcţionare între două curăţiri, [zile];
-H înălţimea totală la mijlocul lungimii decantorului, [m];
- Hd înălţimea de depuneri la radier care se determină ţinându-se cont şi de
volumul pâlniei de nămol, [m];
- Hn înălţimea spaţiului neutru dintre spaţiul de decantare şi spaţiul de
depuneri, [m];
- Hs înălţimea spaţiului de siguranţă, [m].
4
3.1.9.2 Decantorul orizontal radial
În cazul decantorului radial apa pătrunde din centru în decantor iar colectarea se
face prin intermediul unui deversor cu perete subţire (dinte de ferăstrău) şi un jgheab
perimetral. Pâlnia de nămol se află în centrul decantorului, figura 3.1.9.1.4 . Decantorul
este prevăzut cu un pod raclor pivotant, imaginea 3.1.9.1.5 şi 3.1.9.1.6.
Figura 3.1.9.1.4 Decantor orizontal radial, vedere în plan, profil transversal, detaliu jgheab colector
5
http://www.glaser-klaertechnik.com/rundklarbecken/
Imaginea 3.1.9.1.5 Detaliu pod raclor, jgheab perimetral şi deversor dinte de ferăstrău
Imaginea 3.1.9.1.6 Decantoare radiale grupate

http://www.krumme-gmbh.de/index.php/de/produkte/klaerbecken-systemloesung
6
Bibliografie:




7
Epurarea apei I.S.P.M. 22.10.2020
Treapta de epurare mecanică (primară) din cadrul unei staţii de epurare ape
uzate are rolul de a reţine prin procedee fizice (mecanice) încărcările grosiere din
apa de canalizare.
Se urmăreşte în special reţinerea încărcărilor de natură minerală separabile

prin decantare sau alte procedee mecanice, obiectele tehnologice din cadrul treptei
mecanice au drept scop:
- reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari, care sunt reţinute în grătare şi site;

- reţinerea particulelor mici dar cu densitate mare, în separatorul de nisip;
- reţinerea grăsimilor şi a altor încărcări cu o densitate mai mică decât cea a apei,
prin intermediul separatorului de grăsimi;
- sedimentarea materialelor solide în suspensie, care are loc în decantorul primar.
În treapta mecanică se produce o „degrosisare” a influentului. Se urmăreşte

ca reţinerea în această treaptă a încărcărilor organice să fie cât mai redusă. Din
acest motiv, în anumite situaţii, decantorul primar poate lipsi din schema treptei
mecanice.
3.1 Obiectele tehnologice componente care alcătuiesc treapta de epurare

mecanică
Treapta de epurare mecanică a unei staţii de epurare se compune din:
- lina (circuitul) apei;

- linia (circuitul) nămolului;
- construcţii şi instalaţii auxiliare.
3.1.1 Componentele liniei apei (definiţia liniei apei)
Linia apei este alcătuită din:
- deversorul din amontele staţiei de epurare;

- bazinul de retenţie din amontele staţiei de epurare;
- grătarul;
- separatorul de nisip;
- dispozitivul de măsurare a debitului apelor influente;
- separatorul de grăsimi;
- decantorul primar;
- conducte şi canale de legătură, staţii pompare apă.
1
3.1.2 Componentele liniei nămolului (definiţia liniei nămolului)
Linia nămolului este alcătuită din:
- staţii pompare nămol primar;

- instalaţii de prelucrare a nămolului primar.
De menţionat că la o staţie de epurare complexă linia nămolului din treapta

mecanică se va completa cu linia nămolului provenit din treapta biologică formând
împreună linia nămolului pentru întreaga staţie de epurare.
3.1.3 Construcţii şi instalaţii auxiliare
Construcţiile şi instalaţiile auxiliare din cadrul treptei mecanice sunt:
- pavilion administrativ şi tehnic;

- atelier mecanic;
- remiză utilaje pentru intervenţii;
- centrală termică sau termoelectrică, (cogenerare);
- utilităţi (apă potabilă, gaz, telefonie, etc.);
- staţie de suflante;
- drumuri şi alei de acces, parcări, platforme;
- împrejmuiri şi porţi;
- instalaţii de alimentare cu energie electrică, (post trafo, grup generator propriu);
- reţele electrice de forţă şi iluminat;
- reţele necesare procesului de monitorizare şi automatizare a proceselor
tehnologice;
- altele.
La întocmirea schemei tehnologice a treptei mecanice de epurare se va avea

în vedere:
- realizarea gradului de epurare necesar prin intermediul obiectelor tehnologice

propuse;
- obiectele tehnologice vor fi echipate cu utilaje şi echipamente fiabile, destinate
pentru a funcţiona în contact cu ape de canalizare;
- posibilitatea extinderii ulterioare, (atât pentru linia apei cât şi a nămolului), utilizarea
optimă a terenului aflat la dispoziţie;
- prevederea unor drumuri de acces astfel încât acestea să permită intervenţia
maşinilor de transport şi a utilajelor de ridicat care se deplasează la diferitele obiecte
tehnologice;
- utilizarea favorabilă a pantei naturale a terenului;
- siguranţă şi uşurinţă în exploatare;
- protecţia mediului înconjurător;
- altele.
2
Schema unei staţii de epurare
3
Bloc compresoare la o staţie de epurare
https://www.ehp-umweltplanung.de
Pompe melc pentru preluarea influentului

http://www.zvaunteresschwarzachtal.de
4
Intervenţia automacara
http://www.ff.zwettl.at
Bibliografie:
[1] Giurconiu, M., Mirel, I., Carabeţ, A., Chivereanu, D., Florescu, C., Stăniloiu,
C., 2002, „Construcţii şi instalaţii hidroedilitare”, Ed. de Vest, Timişoara;


sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor.
5
3.1.9 Decantorul primar
3.1.9.3 Decantorul vertical
Sunt construcţii cu forma în plan circulară sau pătrată, executate din beton armat, în
care mişcarea apei se face pe verticală, în sens ascendent, figura 3.1.9.3.1,
3.1.9.3.2.
Se construiesc pentru diametre până la 10 m iar utilizarea lor este limitată din cauza
dificultăţilor de execuţie.
Apa este introdusă într-un tub central prin care curge în sens descendent cu o viteză
≤ 0,10 m/s. În bazinul exterior tubului central apa se ridică spre suprafaţă unde este
colectată într-o rigolă perimetrală sau în rigole radiale care debuşează în cea
perimetrală.
Nămolul se depune în partea inferioară a bazinului, amenajată sub forma unui trunchi
de con cu pereţii înclinaţi faţă de orizontală cu mai mult de 45º.
Din pâlnia de nămol, acesta este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică, prin
sifonare sau pompare spre instalaţiile de prelucrare ulterioară.
În scopul reţinerii grăsimilor, spumei şi a altor substanţe plutitoare se prevăd pereţi

semiscufundaţi în faţa rigolelor de colectare a apei decantate.
Figura 3.1.9.3.1 Decantor vertical, secţiune transversală

1 – admisia apei; 2 – pâlnie colectare materii plutitoare;
3 – perete semiînecat; 4 – rigolă colectare apă decantată;
5 – conductă evacuare apă decantată;6 – conductă evacuare nămol.
1
Figura 3.1.9.3.2 Decantor vertical cu panou deflector, secţiune transversală
Relaţiile de calcul pentru dimensionarea hidraulică a decantorului vertical sunt:
Q Q Vdec
Vdec = Q  td ; a= ; A= ; Hu = ;
3, 6  Vc 3, 6  Vr A
A+ a 4a p  N T
n= d= Vd =
  D2 ; n 
;
1000  n
;
Q
H def = ; H = H d + H n + H def + H u + H s .
3, 6    d1  n  V
Relaţii în care:

de canalizare unitar, (cu m≥2), [m3/h];
- Vdec reprezintă volumul util al decantorului, [m3];
- td timpul de trecere al apei prin decantor care variază între 0,75-1,50 ore,
funcţie de performanţa de separare dorită, [h];
-a aria utilă a secţiunii transversale a tubului central, [m2];
2
- Vc viteza apei în tubul central, în [mm/s], care se recomandă de 100mm/s
atunci când există panou deflector şi de 30mm/s atunci când nu există
acest panou;
-A aria secţiunii transversale a decantorului, [m2];
- Vr viteza de ridicare a apei în decantor, în [mm/s], care se consideră de
maxim 0,70mm/s;
- Hu înălţimea utilă a decantorului, în [m], care se recomandă să nu fie mai
mică de 2,75m;
-n numărul de decantoare, [-];
-D diametrul unui decantor, în [m], care nu trebuie să depăşească 9,00m;
-d diametrul tubului central, [m];
- Vd volumul de depuneri dintr-un decantor, [m3];
-p cantitatea specifică de depuneri pentru un locuitor deservit,
[dm3/(LD·zi)];
-N numărul de locuitori deserviţi de decantor, (grup de decantoare), [-];
-T timpul de funcţionare între două curăţiri, [zile];
- Hdef distanţa de la partea inferioară a tubului central până la partea de jos a
panoului deflector, [m];
- d1 diametrul părţii inferioare a tubului central, în [m], care se consideră
1,50·d;
-V viteza de trecere a apei din tubul central în decantor, în [m/s], care se
consideră de 20mm/s;
-H înălţimea totală a decantorului, [m];
- Hd înălţimea depunerilor care se determină în funcţie de Vd, [m];
- Hn înălţimea spaţiului neutru din decantor, care separă în mod
convenţional partea de decantare de partea de depunere a nămolului,
în [m], care se consideră de 0,20m atunci când există panou deflector
şi de 0,60m atunci când decantorul nu este prevăzut cu panou
deflector;
- Hs înălţimea de siguranţă, în [m], care se adoptă între 0,30 – 0,40m.
3.1.9.4 Decantorul cu etaj
Decantoarele cu etaj sunt utilizate pentru localităţi mici pentru un debit influent debite
Q < 15 – 20 dm3/s.
Decantoarele cu etaj sunt construcţii cu forma în plan circulară sau pătrată care au
rolul de decantare a apei şi de colectare, depozitare şi fermentare a nămolului
reţinut, figura 3.1.9.4.1.
Decantarea propriuzisă se realizează în jgheaburi longitudinale, (asimilate

decantoarelor orizontale longitudinale), care sunt montate la partea superioară a
bazinelor şi au o secţiunea transversală compusă în formă de dreptunghi cu triunghi
la partea inferioară, figura 3.1.9.4.2.
Depozitarea şi fermentarea nămolului reţinut se realizează la partea inferioară a

bazinelor, fermentarea este de tip anaerob în regim criofil, (la temperatura mediului
ambiant), iar gazele de fermentare sunt evacuate în atmosferă.
3
Figura 3.1.9.4.1 Grup de două decantoare cu etaj, vedere în plan,
profil transversal, profil longitudinal
Figura 3.1.9.4.2 Jgheab de decantare cu fantă şi prelungire
4
IV Treapta de epurare biologică
4.1 Rolul treptei de epurare biologică
Epurare biologică continuă epurarea mecanică asigurând reţinerea încărcărilor

organice coloidale şi dizolvate din apele uzate.
Epurarea biologică se bazează pe activitatea microorganismelor mineralizatoare,

(aerobe şi anaerobe), a căror activitate se desfăşoară într-un mediu controlat.
4.2 Obiecte tehnologice ale treptei de biologice epurare
Epurarea biologică a apelor uzate se poate realiza în mod natural, având la bază
fenomenul de autoepurare al apei şi al solului, sau artificial prin preluarea modelelor
din natură şi intensificarea acestora în construcţii şi instalaţii controlate.
4.2.1 Epurarea biologică naturală
Epurarea biologică naturală are loc în câmpul de irigare, câmpul de infiltrare, iazuri
biologice şi altele.
https://www.ecodesign-beispiele.at/w109-pflanzenklaeranlage.html
5
https://www.ecodesign-beispiele.at/w109-pflanzenklaeranlage.html
4.2.2 Epurarea biologică artificială
Obiectele tehnologice specifice epurării biologice artificiale sunt şanţurile de oxidare,

filtrele biologice, bazinele de aerare, bazinele de activare şi decantoarele secundare.
Filtru biologic
6
https://www.wupperverband.de/service/wissen-und-lernen/themen/funktionsweise-klaeranlage
Bazin activare, (aerare prin insuflare)
4.2.2.1 Bazinul de aerare – sisteme de aerare

4.2.2.2 Bazinul de activare
Bibliografie:




7
Epurarea apei I.S.P.M. 22.10.2020
3.1.4 Deversorul din amontele staţie de epurare
Deversorul din amontele staţie de epurare este o construcţie care are rolul de
a limita debitul influent în staţia de epurare. La depăşirea unui debit limită, surplusul
de debit este deversat direct în emisar sau într-un bazin de retenţie pentru a preveni
inundarea staţie de epurare. Construcţia este specifică localităţilor canalizate în
sistem unitar sau mixt unde pe timp de ploaie debitul influent, (ape de amestec),
poate creşte foarte mult şi depăşi debitul maxim admis care poate fi preluat de staţia
de epurare.
Debitul maxim de apă care ajunge pe timp de ploaie de la reţeaua de

canalizare a localităţii la intrarea în staţia de epurare este:
QT = Quz .o.max + Qp ; relaţie în care:
- QT reprezintă debitul total de ape de canalizare pe timp de ploaie, care

ajunge la intrarea în staţia de epurare;
- Quz.o.max este debitul orar maxim de ape uzate care se realizează pe timp
uscat;
- Qp debitul ploii de calcul, (determinat pentru colectorul principal în
secţiunea de descărcare în staţia de epurare).
Debitul maxim de ape de canalizare admis în staţia de epurare pe timp de

ploaie este dat de relaţia:
QSE = n  Quz.o.max ;
Coeficientul de majorare n ≥ 2, (a se vedea anexa debite de dimensionare). Astfel

debitul de dimensionare al deversorului se poate scrie:
Qd = QT − QSE = Quz .o.max + Q p − n  Quz.o.max ;
unde pentru n = 2
Qd = QT − QSE = Qp − Quz .o.max .
1
Schema de principiu a limitării de bitului influent este redată în figura 3.1.4.1,
iar în imaginea 3.1.4.2 este prezentată o gură de vărsare a apelor de amestec direct
în emisar:
QT D QSE
Qd
Figura 3.1.4.1
https://www.arauntermarch.ch
Imaginea 3.1.4.2 Deversarea directă în emisar a apelor de amestec
Ecuaţia generală a deversorului:
3
2
Qd =  L    2  g  h 2 ; în care:
3
- Qd reprezintă debitul deversat, [m3/s];

-L lungimea pragului deversorului, [m];
-μ coeficientul de debit, [-];
-h sarcina medie a deversorului, [m].
Deversoare pentru descărcarea apelor de amestec pot fi prevăzute şi pe

reţeaua de canalizare, a se vedea schema de canalizare perpendiculară indirectă.
2
3.1.5 Bazinul de retenţie
Bazinul de retenţie se amplasează în avalul deversorului pe canalul de

evacuare. El are rolul de reţine, cel puţin parţial, cantitatea de apă descărcată de
deversor. Prin aceasta se diminuează cantitatea de poluanţi introdusă în emisar,
apel ereţinute fiind ulterior reintroduse în circuitul de epurare.
Conectarea în circuitul canalizării şi principiul de funcţionare ale unui bazin de

retenţie sunt redate în figura 3.1.5.1.
QT D
QSE
Qr
Qd
P
Bazin retenţie
Qd
3
În imaginile 3.1.5.2 şi 3.1.5.3 sunt redate interioarele unor bazine de retenţie.
Imaginea 3.1.5.2 Interior bazin de retenţie canalizare München, considerat cel mai mare din Europa
https://www.tz.de/muenchen
https://www.antennethueringen.de
Imaginea 3.1.5.3 Interior bazin de retenţie canalizare Erfurt
4
Schema unei staţii de epurare pentru un oraş cu peste 9.000 locuitori.
5
Bibliografie:
[1] Giurconiu, M., Mirel, I., Carabeţ, A., Chivereanu, D., Florescu, C., Stăniloiu,
C., 2002, „Construcţii şi instalaţii hidroedilitare”, Ed. de Vest, Timişoara;




6
IV I.S.P.M.
2.3.5 Gradul de epurare necesar
Gradul de epurare necesar reprezintă eficienţa ce trebuie realizată în mod

obligatoriu de către staţia de epurare pentru reţinerea unei anumite încărcări din apa
de canalizare. Gradul de epurare necesar se calculează cu relaţia:
k xi − k xe
GEx = 100 ; relaţie în care:
k xi
- GEx reprezintă gradul de epurare pentru încărcarea x, exprimat în %;

- kxi reprezintă cantitatea sau concentraţia încărcării x din influentul staţiei
de epurare;
- kxe reprezintă cantitatea sau concentraţia încărcării x din efluentul staţiei de
epurare.
Gradul de epurare, pentru o încărcare dată, poate fi determinat în orice

moment pentru întreaga staţie de epurare, pentru o treaptă de epurare sau numai
pentru un obiect tehnologic al staţiei de epurare. Se urmăreşte ca gradul de epurare
obţinut să fie întotdeauna mai mare sau cel mult egală cu gradul de epurare necesar.
Pentru apele de canalizare orăşeneşti gradul de epurare se determină în mod

obişnuit pentru indicatorii materii totale în suspensie, CBO 5, CCO, oxigen dizolvat,
azot total, fosfor total.
Exemplu
Determinarea gradului de epurare pentru consumul biochimic de oxigen:

- concentraţia CBO5-influent= 275mg/l;
- concentraţia maximă admisă în efluentul staţiei CBO5-efluent= 20mg/l;
rezultă gradul necesar de epurare GECBO5:
275mg / l − 20mg / l
GECBO 5 = = 0,927 ; GECBO5≥92,7%.
275mg / l
Determinarea gradului de epurare pentru consumul chimic de oxigen:

- concentraţia CCOinfluent= 400mg/l;
- concentraţia maximă admisă în efluentul staţiei CCOefluent= 70mg/l;
rezultă gradul necesar de epurare GECCO:
1
400mg / l − 70mg / l
GECCO = = 0,825 ; GECCO≥82,5%.
400mg / l
În tabelul 2.2 sunt prezentate actele normative care reglementează condiţiile

de evacuare a apelor uzate în reţeaua publică de canalizare şi a apelor epurate în
receptorii naturali, iar în tabelul 2.3 sunt prezentate gradele de epurare minime pe
care trebuie să le satisfacă o staţie de epurare pentru diferite încărcări ale apei de
canalizare influente.
Tabelul 2.2 Acte normative care reglementează condiţiile de evacuare a apelor

uzate în reţeaua publică de canalizare şi a apelor epurate în receptorii naturali
Tabelul 2.3 Grade de epurare conform valorilor CMA (concentraţii maxime admise)
impuse prin NTPA 001
2
Exemple de substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate:
Nr.
Substanţa poluantă
crt.
1 Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în
mediul activ
2 Compuşi organofosforici
3 Compuşi organostanici
4 Substanţe cu proprietăţi cancerigene în mediul activ
5 Compuşi organici ai mercurului
6 Compuşi organosilicici şi substanţe care pot forma asemenea compuşi în
mediul acvatic
7 Uleiuri minerale persistente şi hidrocarburi de origine petrolieră persistente
8 Deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în organismele acvatice
9 Substanţe sintetice persistente care pot rămâne în suspensie, decantarea sau
flotare, deranjând utilizarea apei
2.3.6 Amplasamentul staţiilor de epurare
Staţiile de epurare se amplasează întotdeauna în aval de localitatea

(obiectivul) canalizat, în afara vetrei locuite şi la distanţă de aceasta. În aceste sens
se vor ţine seama de prevederile din „Norme de conţinut şi recomandări privind
mediul de viaţă al populaţiei”, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii
1935/13.09.1996.
3
Alegerea amplasamentului se va face în baza unor studii tehnico economice
ţinându-se cont de:
- perspectivele de dezvoltare urbanistică a localităţii;

- amplasarea colectorului principal care asigură debitul influent al staţie de epurare;
- sistemul de canalizare adoptat, (unitar sau separativ);
- tehnologia de epurare adoptată;
- asigurarea utilităţilor;
- costuri de exploatarea şi întreţinere;
- poziţia emisarului faţă de localitate;
- particularităţile hidrogeologice ale terenului, nivelul apei freatice;
- relieful terenului, posibilităţi de asigurare a curgerii gravitaţionale;
- posibilităţi de extindere ulterioare ale staţie de epurare;
- statutul juridic al terenului;
- posibilităţile de protecţie a amplasamentului împotriva inundaţiilor;
- categoria emisarului;
- posibilităţile de evacuare în emisar, debite şi niveluri maxime şi minime, (regim
hidrologic),
- modalităţile de realizare ale canalului de evacuare şi a gurii de vărsare;
- climă, precipitaţii, temperatură, vânt;
- altele.
4
Staţia de epurare localităţile Ohrenbach şi Gailshofen
5
Staţia de epurare a municipiului Timişoara
6
Bibliografie:


[7] **** Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a

apelor uzate orăşeneşti – Partea I – treapta mecanică, Anteproiect UTC
Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică.
7
VI Tratarea nămolurilor din staţiile de epurare comunale
Tratarea nămolului provenit din staţiile de epurare are drept scop reducerea
volumului, stabilizarea, neutralizarea, deshidratarea şi uscarea acestuia. Principalele
construcţii şi instalaţii necesare pentru prelucrarea nămolului primar şi secundar
provenit din epurarea apelor uzate sunt bazinul de îngroşare, rezervorul de
fermentare metanică, gazometrul, construcţiile şi instalaţiile de deshidratare şi
uscare, figura 6.1.
Nămol activ în
exces
Nămol
primar Bazin
omogenizare Rezervor Gazometru
îngroşare fermentare
Biogaz
Deshidratare
uscare nămol Centrală
fermentat termoelectrică
Eliminare
finală Energie
Figura 6.1 Tratarea nămolului
6.1 Rezervorul de fermentare metanică
Rezervoarele de fermentare metanică sunt bazine cilindrice cu radier conic şi cu

acoperiş fix sau mobil, figura 6.1.1, în care are loc fermentarea anaerobă mezofilă a
depunerilor proaspete din staţia de epurare cu formare de metan (75%) şi oxid de
carbon şi hidrogen sulfurat (25%). Depunerile proaspete se amestecă cu cele aflate
în rezervor la o temperatură care se menţine prin încălzire artificială.
1
Figura 6.1.1 Rezervor de fermentare metanică, profil transversal
Amestecarea depunerilor şi distrugerea crustei se realizează cu un hidroelevator sau

cu pompe de recirculaţie, iar încălzirea depunerilor se poate face cu apă la
temperatura de 60...70º C sau cu aburi. Pentru apa caldă se prevăd serpentine în
interiorul rezervorului sau schimbători de căldură exteriori, iar aburul se introduce
direct.
Volumul depunerilor se reduce aproape la jumătate după fermentare, deoarece

substanţele organice trec în stare gazoasă şi în compuşi dizolvaţi. Apa de nămol se
elimină prin conducte de colectare. În punctul cel mai înalt se montează un clopot
pentru captarea gazelor. De la acest clopot gazul trece printr-o conductă la
gazometre sau la cazanele centralei termice sau termoelectrice (cogenerare), unde
se prepară aburul sau apa caldă şi energie electrică. Introducerea nămolului
omogenizat şi îngroşat în rezervor se face prin intermediul camerelor de dozare.
Volumul de fermentare al rezervoarelor se determină după:

- numărul de locuitori, (cantităţi specifice);
- cantitatea de nămol proaspăt în timpul fermentării;
- cantitatea de nămol şi de substanţe organice;
- doza de încărcare zilnică;
- cantitatea de substanţe organice uscate admisă zilnic la fermentare în nămolul
proaspăt.
Gazul obţinut este stocat în gazometru. Gazometrul prezentat în figura 6.1.2 este de
tip umed, alcătuite dintr-un rezervor metalic umplut cu apă în care pluteşte un clopot
metalic deplasabil pe verticală cu ajutorul unor role şi ghidaje, sub acţiunea presiunii
gazelor din interior.
2
Figura 6.1.2 Gazometru de tip umed, profil transversal
Alte rezervoare de fermentare metanică, gazometre şi centrală în cogenerare sunt

prezentate în imaginile 6.1.3, 6.1.4, 6.1.5, 6.1.6.
https://www.atdgmbh.de/arbeitsbereiche/abwasserreinigung/klaerschlammbehandlung/
Imaginea 6.1.3 Rezervoare de fermentare metanică grupate
3
https://www.sn-online.de/Schaumburg/Bueckeburg/Bueckeburg-Stadt/Baubeginn-an-Klaeranlage-Neuer-Faulturm-fuer-vier-Millionen-Euro
Imaginea 6.1.4 Rezervoare de fermentare metanică
https://www.biogas-hochreiter.de/de/gasspeicher/
Imaginea 6.1.5 Gazometru gonflabil
4
https://www.mwm.net/mwm-kwk-bhkw/gas-anwendungen/klaeranlagen/
Imaginea 6.1.6 Centrală termoelectrică
6.2 Platforme de uscare a nămolului
Platformele de uscare a nămolului sunt suprafeţe înconjurate cu diguri de pământ

sau cu garduri de beton, pe care se depozitează nămolul pentru uscare, figura 6.2.1,
6.2.2, 6.2.3, 6.2.4, 6.2.5.
Prin filtrarea şi prin evaporarea naturală a apei, nămolul ajunge la umiditatea de

70...80%, putând fi transportat.
Nămolul este adus în jgheaburile de distribuţie de pe diguri şi din acestea trece pe

platforma de uscare prin intermediul gurilor de evacuare. Fundaţia acestor platforme
se prevede dintr-un strat de 20...30 cm argilă bine compactată sau dintr-un strat de
9...15 cm beton. Peste fundaţie se aşează 20 cm pietriş, piatră spartă sau zgură şi
apoi 20 cm nisip. Drenajul se prevede din tuburi ceramice sau din beton cu diametrul
de 75...150mm şi cu panta de 0,002-0,005. Jgheaburile de distribuţie se prevăd din
beton cu secţiune semicirculară sau din azbociment cu diametrul minim de 150 mm
şi panta de 0,01...0,015. Depunerile introduse vara în straturi de maximum 0,5 m se
usucă în 20...40 zile. Iarna depunerile se acumulează prin îngheţare urmând să se
uşte după terminarea anotimpului friguros.
Apa colectată de la tuburile de drenare, (circa 0,1% din volumul apelor uzate ce intră
în staţia de epurare), se reintroduce în circuitul de epurare.
5
Figura 6.2.1 Platforme de uscare nămol
http://www.schlammvererdung.de/downloads/Vortrag_nat_Schlammentwaesserung_Version%2020040520.pdf
6
http://www.schlammvererdung.de/downloads/Vortrag_nat_Schlammentwaesserung_Version%2020040520.pdf
http://www.wendewolf.com/klswolf.php?lang=en
7
http://www.wendewolf.com/klswolf.php?lang=en
Bibliografie:





Epurarea Apei Cursuri

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epurarea Apei Cursuri

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epurarea apelor uzate - Curs

Staţia de epurare este un ansamblu de construcţii, instalaţii, terenurile aferente şi alte

Staţiile de epurare orăşeneşti (comunale) sunt o parte integrantă a sistemului public

Imagine de ansamblu a unei staţii de epurare orăşeneşti

Staţie de epurare de capacitate redusă

Debit influent staţie de epurare Timişoara

Apa descărcată de o staţie de epurare se numeşte efluent (debit efluent Qe).

Debit efluent staţie de epurare Timişoara

- nămolul de epurare, care este un rezultat al procesului de epurare şi care necesită

Rezervoare de fermentare metanică şi gazometre

Integrarea nămolului în circuitul natural

Instalaţie de tratare a nisipului

2.1 Caracteristicile apelor de canalizare şi de suprafaţă

Pentru stabilirea tehnologiei de epurare şi dimensionarea corectă a unei staţii de

Imagine reţea istorică canalizare oraş München (https://www.manfred-paul.de)

2.1.1 Caracteristici fizice

2.1.2 Caracteristici chimice

- materii solide în suspensie - separabile prin decantare (>100 μm).

Unitatea de măsură [mg/l].

2.1.2.2 Oxigenul dizolvat. Apa de canalizare, datorită proceselor chimice şi

2.1.2.3 Consumul biochimic de oxigen, CBO, reprezintă cantitatea de oxigen

2.1.2.5 Azotul N, este de asemenea un indicator important pentru

2.1.2.6 Cloruri şi sulfuri. Clorurile sunt substanţe anorganice provenite din

2.1.2.7 Grăsimi şi uleiuri. Grăsimile şi uleiurile minerale sunt încărcări toxice

2.1.2.7 În tehnica canalizărilor intervin trei gaze importante, hidrogenul sulfurat

2.1.2.8 Aciditatea şi alcalinitatea apei, pH. În staţiile de epurare pH-ul apei

3.1.3 Caracteristici biologice şi bacteriologice

În apele uzate se întâlnesc diferite organisme miscroscopice (virusuri, bacterii,

- banale – nu sunt dăunătoare organismelor vii decât prin enzimele produse;

Laborator staţie epurare

Tabelul 2.1. Metode de determinare a parametrilor de calitate ai apelor uzate.

2.2 Coeficienţi echivalenţă în locuitori

Se vor adopta următoarele valori pentru încărcarea cu poluanţi dată de un locuitor

- Consum biochimic de oxigen (CBO5): 60 gO2/L.E.,zi;

Sau pe baza cantităţii de apă consumată:

Pentru calcul Locuitori deserviţi LD = locuitori fizici LF + locuitori echivalenţi LE.

[4] **** NTPA-011/ 2002 Normativ tehnic privind colectarea, epurarea si

II Compoziţia apelor uzate, metode şi scheme de epurare

2.3 Metode de epurare şi scheme de staţii de epurare

2.3.1 Epurarea mecanică, (fizică)

Epurarea mecanică constă în reţinerea substanţelor insolubile din apele de

Sită pentru reţinerea încărcărilor

2.3.2 Epurarea chimică

Epurarea chimică constă din reţinerea substanţelor insolubile, coloidale şi dizolvate

2.3.3 Epurarea biologică

2.3.4 Scheme de staţii de epurare

Staţia de epurare reprezintă un ansamblu de construcţii şi instalaţii necesare pentru

Schema staţie de epurare redă în plan orizontal şi vertical componentele (blocurile

[5] **** NTPA-011/ 2002 Normativ tehnic privind colectarea, epurarea şi

[6] **** NP 133 –2013 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea

3.1.7 Separatorul de nisip

El se compune dintr-un bazin dreptunghiular executat din beton armat, prevăzut cu

Relaţiile de calcul pentru dimensionarea separatorului de nisip orizontal sunt:

-Q reprezintă debitul de calcul care se consideră Quz.o.max, în cazul

În exploatare numărul de compartimente în funcţie se va stabili astfel încât viteza de

Figura 3.1.7.2 Separator de nisip vertical, profil transversal

Comparativ cu separatoarele orizontale, cele verticale necesită suprafeţe orizontale

Depunerile acumulate la baza separatorului se ridică cu ajutorul unui hidroelevator,

Alte variante constructive

Separatorul de nisip orizontal tangenţial, figura 3.1.7.3

Separatoarele de grăsimi sunt obiecte tehnologice ale treptei mecanice de epurare

Figura 3.1.7.4 Separator de grăsimi, profil longitudinal, profil transversal

Dimensionarea hidraulică se face cu relaţiile: