Cuprins

Capitolul 1. Studiul documentar privitor la epurarea apelor urbane

1.1. Aspecte generale despre calitatea apelor naturale

1.2. Caracteristicile apelor naturale
1.3. Poluarea apelor
1.4. Epurarea si autoepurarea apelor uzate
1.5. Metode și instalații de epurare a apelor uzate

Capitolul 2. Determinarea debitelor caracteristice de apă uzata ale localități deservită de stația
de epurare
2.1 Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor uzate urbane

2.1.1 Aspecte generale

2.1.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de alimentare din
zona rezidenţială a centrului populat
2.1.3. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de alimentare din
zona industrială a centrului populat
2.1.4. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de alimentare din
zona agrozootehnică a centrului populat
2.1.5. Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a centrului
populat
2.1.6. Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul populat

Capitolul 3. Determinarea parametrilor principali dimensionali și funcționali ai obiectelor

tehnologice de pe linia apei

3.1. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ale instalației de sitare cu grătar

plan
3.2. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ale Deznisipatorul cu sectiune
dreptunghiulară prevăzut cu deversor professional
3.3. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționare ale Separatorului de grăsimi cu
insuflare de aer la joasă presiune
3.4. Determinarea caracteristicilor dimensionale si functionare al Decantorului primar
longitudinal
3.5. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționare ai Bazinului cu nămol activ cu
aerare pneumatică
3.6. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ai Decantorului secundar radial

Capitolul 4. Bibliografie
 Tema proiectului

Să se stabilească structura și să se dimensioneze principalele obiecte tehnologice de pe lina apei

ale unei stații de epurare a apelor uzate care deservesc o localitate cu 44 000 de locuitori.
Pe teritoriul localității își desfășoară activitatea
Fabrica de conserve:
Producția:4t/zi
Personal: 200, unde: 10 birou, 60 Gr Ⅰ, 60 Gr Ⅱ, 70 Gr Ⅳa
Clădiri: 10
Volum maxim: 20000 m3

Fabrica de încălțăminte
Producția:280 pers/zi
Personal: 230, unde: 20 birou, 70 Gr Ⅰ, 70 Gr Ⅱ, 70 Gr Ⅳ
Clădiri: 12
Volum maxim: 19 000 m3

Crescătorie de porcine
-700 de porci dintre care: 25 vieri pentru reproducție, 75 scroafe de montă și gestație, 75 scroafe
lactante, 100 tineret porcin pentru reproducţie, 350 porci la îngrăşat, 75 tineret porcin în
creştere.
Personal: 90 dintre care: 5 Birouri, 40 Gr Ⅰ, 45 Gr Ⅱ.
Cladiri: 26
Volum maxim: 11 000 m3

Combinat avicol
50000dintre care :găini adulte rase uşoare-5000, tineret înlocuire rase uşoare- 10000, găini adulte rase
grele-5000, - tineret înlocuire rase grele- 10000, pui (broiler) de găină-20000,

Personal 100 dintre care: 10 Birouri, 30 Gr Ⅰ, 60 Gr Ⅱ.

Clădiri: 15
Volum maxim: 10000 m3
Obiecte tehnologice care se dimensionează sunt următoarele:
-Instalație de sitare cu grătar plan
-Desnisipator cu secțiune dreptunghiulară cuplat cu deversor proporționak
-Separator de grasimi cu insuflare de aer la joasă, presiune
-Decantor primar longitudinal
-Bazin cu nămol activ cu aerare pneumatică
-Decantor secundar radial
Capitolul 1. Studiul documentar privitor la epurarea apelor urbane

1.1. Aspecte generale despre calitatea apelor naturale

Apa pură este combinaţia chimică dintre hidrogen şi oxigen (H2O) care la presiunea atmosferică
de 760mm.col.Hg şi temperatura în intervalul 0 - 100℃, se prezintă ca un lichid incolor,
transparent, fără miros şi fără gust, care în strat gros este uşor colorată în albastru, având
următoarele proprietăți:
densitatea ρ4˚C=1000 kg/m3 ,
greutatea specifică γ4˚C=9810.N/m3 ,
vâscozitatea dinamică η10˚C=1,31·10-3 .N.s/m2
cinematică ν10˚C=1,31·10-6 .m2 /s
tensiunea superficială σ=0,077.N/m2 .

Apa pură nu există în natură, ci apa naturală care conţine impurităţi dispersate sub formă de
particule de natură minerală sau organică dizolvate sau în suspensie, constituindu-se ca un
sistem dispersat cu concentraţie mică. Calitatea apelor naturale este caracterizată printr-o serie
de caracteristici care pot grupate în mai multe categorii şi anume: caracteristici organoleptice,
caracteristici fizice, caracteristici chimice, caracteristici biologice şi caracteristici
bacteriologice[1]

1.2.Caracteristicile apelor naturale:

-caracteristici organolptice
-caracteristici fizice
-caracteristici chimice
-caracteristici biologice
-caracteristici microbiologice

Caracteristicile organoleptice ale apelor naturale sunt acele caracteristici care se determină pe
baza simţurilor umane şi anume mirosul şi gustul. Aprecierea acestor caracteristici se face de
către specialişti, denumiţi degustători, cu simţurile olfactiv şi gustativ foarte dezvoltate care pot
clasifica apele din punct de vedere al caracteristicilor organoleptice în câte şase gradaţii de la
"inexistent" la "foarte puternic".
Mirosul apelor naturale apare din cauza substanţelor organice în descompunere,
microorganismelor vii sau prezenţei unor substanţe chimice provenite în urma unor procese
industriale (fenoli, creozoli, etc.).
Gustul apelor naturale apare din cauza sărurilor minerale dizolvate, fiind caracteristic unei
anumite ape în funcţie de concentraţiile sărurilor conţinute (în genere sărurile de sodiu conferă
apei un gust sărat, sărurile de magneziu, un gust amar, iar sărurile de calciu un gust dulceag)[2].

Caracteristicile fizice ale apelor naturale sunt:

Turbiditatea (tulbureala) apei, datorată prezenţei în apă a suspensiilor minerale sau organice, este un
indicator prin care se exprimă limpezimea sau transparenţa apei. Tulbureala apei depinde de cantitatea,
mărimea şi natura materiilor aflate în suspensie. Suspensiile gravimetrice se depun la fundul vasului
probei de apă dacă aceasta este lăsată în repaus o perioadă suficientă de timp. Dacă se raportează
cantitatea substanţelor solide decantate şi uscate la volumul de apă din care au provenit se obţine
depozitul de decantare exprimat în mg/dm3 .

Culoarea apei este datorată prezenţei în apă a unor substanţe dizolvate (oxizi ferici, compuşi de mangan,
clorofilă, acizi humici, etc.). Culoarea apei se determină prin compararea aspectului probei de apă cu o
soluţie etalon în scara platinocobalt.

Temperatura apei este o mărime locală de stare care variază în funcţie de provenienţa apei (subterană
sau de suprafaţă) şi de climă.

Conductibilitatea apei este proprietatea acesteia de permite trecerea curentului electric şi care este
dependentă de natura şi concentraţia ionilor din apă. În practică nu se determină conductibilitatea
electrică a apei ci rezistivitatea electrică a apei care este mărimea inversă conductibilităţii.

Radioactivitatea apei este proprietatea acesteia de a emite permanent radiaţii α, β, sau γ. Această
caracteristică apare la unele ape subterane sau de izvor care intră în contact cu diferite roci cu care intră
în echilibru radioactiv acumulând o anumită cantitate de emanaţii radioactive, la apele care vin în
contact cu gazele care se degajă din păturile subterane sau cu apele care transportă suspensii care
conţin materiale radioactive (uraniu, radiu, etc.), dintre care o parte se solubilizează conferind
"radioactivitatea permanentă a apei" (trebuie menţionat ca majoritatea suspensiilor care conţin
materiale radioactive se precipită şi se depun la contactul cu oxigenul atmosferic)[1].

Caracteristicile chimice ale apelor naturale sunt:

Indicele pH reprezintă reacția apei , aceasta fiind reprezentată de indicele pH in care poate fii:acidă,
neutră sau alcalină. La aceste valori ale pH-ului poate contribuii sărurile dizolvate in apă dar și prezența
substanțelor chimice. Bioxidul de carbon contribuie la aciditatea apei, mai poate contribuii și sărurile
unor acizi tari cu baze slabe.Prezența ionilor de bicarbonat de fosfat contribuie la alcalinitate.

Duritatea apei este proprietatea conferită apei de prezența compușilor de calciu şi magneziu aflați în
soluție. După natura substanțelor ce sunt conținute de duritate aceasta se împarte in: duritate
temporară (Dt) și duritate permanentă (Dp).Însumate cele două durități formează duritatea totală.

Prezența bicarbonaților indică duritatea temporară , aceasta poate fi eliminată prin fierberea apei.
Prezența compușilor de calciu si magneziu indică o duritate permanentă , iar aceasta nu se elimină prin
fierbere.
Ținând cont de faptul ca nu toate impuritățile se găsesc in aceeași tip apă deoarece unele din acestea nu
sunt compatibile cu mediul respectiv. Înafara de substanțele menționate mai sus in apă se mai poate
regăsi si plumbul sau cuprul Surse naturale conțin crom, acizi alcalini, diferite metale sau poluanți
organici , toate acestea aduse din apele uzate provenite din industrii, aglomerații urbane sau chiar din
mină.[1]

În apele naturale curate până la limita de saturație se găsește oxigenul (O 2) în stare dizolvată. Prezența
oxigenului în apă contribuie la existența numeroaselor specii acvatice .Apele de suprafața in contact cu
aerul atmosferic conțin O2 in timp ce apele subterane conțin foarte puțin oxygen.

Sulful in natura joaca un rol foarte important pentru fenomenele geologice, biologice si poluare.

Unul dintre cei mai importanți compuși ai sulfului este hidrogenul sulfurat. Acesta dând apei uneori un
gust si miros neplăcut apei subterane Chiar daca acest hidrogen sulfurat uneori schimba gustul si mirosul
apei acesta contribuie si la curățarea interna a conductelor transformându-se in acid sulfuric. Acesta
corodează căptușeala interna a conductelor si a canalelor de apa uzata dându-le jos surplusul din cauza
apei uzate.[1]

Etapa importantă ale prezentei azotului in ciclul sau complex din apa se datorează datorită
amoniacului si nitraților in care azotul este una dintre principalele elemente care susține viată Formele
in care se găsește azotul sunt următoarele: azot molecular, azot legat in diferite combinații organice,
amoniac, azotați, azotiți. Nitriți intervin in faza azotului ca faza intermediara intre amoniac si nitrați.
Aceștia apar fie din cauza oxidării bacteriene a amoniacului , fie reducerii nitraților. Nitrații in apele
naturale apar prin contactul apei cu solul bazinului hidrografic. [1].

Caracteristicile biologice ale apelor naturale sunt reprezentate organismele microscopice

(vegetale sau animale) care se găsesc in apele naturale in suspensie de diferite particule de
(praf de piatra, granule de nisip, etc). Prin efectuarea unei analize biologice a unei ape naturale
putem vedea speciile de microorganisme care trăiesc in aceasta.

- specii polisaprobe se regăsesc în ape foarte puternic impurificate;

- specii α-mezosaprobe se regăsesc în ape puternic impurificate;

- specii β-mezosaprobe se regăsesc în ape moderat impurificate;

- specii oligosaprobe se regăsesc în ape curate [2].

In urma analizei bacteriologice se pot evidenția următoarele categorii de microorganisme:

-bacterii banale-prezenta acestora nu influențează direct organismul uman decât atunci când
numărul acestora este unul foarte mare;
-bacterii califorme-prezenta intr-un număr redus nu afectează organismul uman , dar in număr
foarte mare poate indica murdărirea apei cu dejecții sau poate indica prezenta bacilului febrei
tifoide;

-bacterii saprofite-sunt responsabile cu putrezirea materiilor organice , iar prezenta acestora

indica contaminarea apei cu dejecții animale sau umane;

-bacterii patogene-aceste bacterii produc îmbolnăvirea organismului, acestea produc boli

hidrice: bacilul febrei tifoide, bacteria holerei, bacilul dizenteriei

-bacteriofagi-sunt microorganisme care se hrănesc cu bacterii iar prezenta acestora indica

fecale in apă[2].

Aceste analize se efectuează in laborator specializat cu aparatura necesară.

1.3.Poluarea apelor

Ca resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, apa reprezintă un factor

important în echilibrele ecologice, prezentând totodată o importanţă majoră pentru
desfăşurarea tuturor proceselor biologice din natură, un factor indispensabil vieţii şi
desfăşurării activităţilor umane. Prin poluarea apei se înţelege alterarea caracteristicilor fizice,
chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca
apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă
înainte de a interveni alterarea.

Apa ca şi energia, reprezintă o componentă esenţială pentru viaţa şi îndeletnicirile

umane, lipsa ei putând deveni în multe zone ale lumii, un factor de limitare a creşterii
economice. [1]

Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi

biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora. Poluarea apei poate fi
împărţită după mai multe criterii:
1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
a. permanentă sau sistematică;
b. periodică; c.
accidentală.

2. după concentraţia şi compoziţia apei:

a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;
c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
3. după modul de producere a poluării:
a. naturală;
b. artificială (antropică).

. 4. după natura substanţelor impurificatoare:

a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide, substanţe
cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor industrii );
c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene,
viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele,
crustaceii etc.); d. poluarea radioactivă. Fenomenele de poluare a apei pot avea loc: - la
suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere); - în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau
în suspensie). Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct, dar mai
ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple.

Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orăşeneşti, industriale, pluviale şi de
drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în receptor natural prin
conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care nu descarcă
efluenţi uzaţi în ape de suprafaţă prin intermediul unor conducte în puncte localizate). [1]
Pe ansamblu se disting următoarele surse majore de poluare difuză:
- Agricultura;
- Depunerile atmosferice;
- Materialele de construcţii;
- Industria;
- Traficul auto;
- Populaţia din mediul rural. [1]
Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting două
categorii de surse difuze diferenţiate:
Surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii, în apele de
suprafaţă sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte minerale
fiind un exemplu tipic în acest sens.
Sursele locale de poluare au ca provenienţă următoarele grupe ţintă:
- Populaţia – cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare;
- Industria;
- Agricultura.
Surse regionale şi transfrontaliere - în această categorie sunt incluse poluările difuze
transmise la distanţă faţă de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide şi
solide.[11]

1.4. Epurarea si autoepurarea

 Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile
de natură chimică (minerală sau organică) sau bacteriologică conţinute în apele uzate sunt
reduse sub anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care se
evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia. Procesele de epurare sunt, în mare
măsură asemănătoare cu cele care au loc în timpul autoepurării, numai că sunt dirijate de către
om şi se desfăşoară cu o viteză mult mai mare. Instalaţiile de epurare sunt realizate tocmai în
scopul intensificării şi favorizării proceselor care se desfăşoară în cursul autoepurării.

Procesele de epurare sunt de natură fizico–mecanică, chimică şi biologică. În urma

aplicării acestor procese rezultă ca principale produse: apele epurate (efluentul epurat) – care
sunt evacuate în receptor sau pot fi valorificate în irigaţii sau alte folosinţe ; nămoluri – care
sunt îndepărtate din staţie şi valorificate.

Procedeele de epurare a apelor uzate, denumite după procesele pe care se bazează,

sunt:

- procedee mecanice – în care procesele de epurare sunt de natură fizică;

- procedee chimice – în care procedeele de epurare sunt de natură fizico-chimică;

- procedee biologice – în care procesele de epurare sunt atât de natură fizică cât şi
biochimică.[1]

Epurarea mecanică a apelor:

Metodele de epurare mecanică asigură eliminarea din apele uzate a corpurilor mari
vehiculate de acestea, a impurităţilor care se depun şi a celor care plutesc sau pot fi aduse în
stare de plutire. Metoda este larg folosită ca epurare prealabilă sau ca epurare unică (finală), în
funcţie de gradul de epurare necesar, după cum trebuie să fie urmată sau nu de alte trepte de
epurare. [2]

Procedeele de epurare mecanică asigură reţinerea prin procese fizice, a substanţelor

poluante sedimentabile din apele uzate, folosind în acest scop, construcţii şi instalaţii a căror
alcătuire diferă după mărirea suspensiilor reţinute. Astfel, pentru reţinerea corpurilor şi
suspensiilor mari se folosesc grătare şi site; în unele situaţii de scheme de epurare, această
operaţie se numeşte epurare preliminară. Pentru separarea prin flotare sau gravitaţională, a
grăsimilor şi emulsiilor care plutesc în masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi, iar
sedimentarea sau decantarea materiilor solide, în suspensie separabile prin decantare, are loc
în deznisipatoare, decantoare, fose septice etc.

Epurarea mecano-chimică:
 Epurarea mecano-chimică este a doua treaptă de epurare şi constă în tratarea apelor
uzate cu o serie de reactivi chimici în scopul realizării fenomenelor de coagulare, precipitare şi
aglomerare a materialelor fin dispersate şi a celor elicoidale care nu dispersează.

Epurarea mecano-chimică este precedată, în cele mai multe cazuri, de instalaţiile de

epurare mecanică, prezentate anterior.

Procedee de epurare mecano-chimice se aplică la apele uzate în compoziţia cărora

predomină materii solide în suspensie, coloidale şi dizolvate care nu pot fi reţinute decât numai
prin tratarea acestor ape cu reactivi chimici de coagulare. Pentru a creşte eficienţa procesului
chimic, apele vor fi supuse, în prealabil, epurării mecanice, de aceea acest procedeu poartă
denumirea de epurare mecano-chimică.

În mod obişnuit epurarea mecanică şi epurarea mecano-chimică constituie epurarea

primară a apelor uzate, iar construcţiile şi instalaţiile aferente alcătuiesc treapta mecanică a
unei staţii de epurare.[2]

Epurarea biologică:

Epurarea biologică este procesul tehnologic prin care impurităţile organice din apele
uzate sunt transformate, de către o cultură de microorganisme, în produşi de degradare
inofensivi (CO2, H2O, alte produse) şi în masa celulară nouă (biomasă). [9]

Epurarea biologică constă în:

- reducerea substanţelor organice din apele uzate prin descompunerea lor de către
microorganisme (bacterii, ciuperci) şi transformarea lor în compuşi simpli sau consumarea lor
de către protozoare, metazoare şi transformarea lor într-o biomasă nouă;

- reducerea substanţelor minerale din apele uzate prin asimilarea lor de către alge şi plante
superioare şi transformarea într-o biomasă nouă.

Cultura de microorganisme poate fi dispersată în volumul de reacţie al instalaţiilor de

epurare sau poate fi fixată pe un suport inert. În primul caz, cultura se cheamă generic „nămol
activ”, iar epurarea se numeşte biologică cu nămol activ. În al doilea caz, cultura se dezvoltă în
film (peliculă) biologic, iar epurarea se realizează în construcţii cu filtre biologice, cu biodiscuri
etc. Nămolul activ fiind un material în suspensie, trebuie separat de efluentul epurat prin:
sedimentare, flotaţie, filtrare, centrifugare etc. Cea mai aplicată metodă este separarea
gravitaţională (sedimentarea). În cazul filmului biologic nu se pune problema separării acestuia
de apa epurată, întrucât este fixat pe un suport. Cu toate acestea, ca urmare a creşterii
biologice, se desprind des porţiuni din filmul biologic, care trebuie înlăturate din apa epurată,
prin sedimentare.

Rolul principal în epurarea biologică este deţinut de bacterii. Aceste microorganisme care
consumă substanţele organice din apele uzate pot trăi în prezenţa sau în absenţa oxigenului
(obligat aerobe, facultativ aerobe şi obligat anaerobe) [2].

Epurarea biologică naturală:

Epurarea biologică naturală se realizează, îndeosebi, pe câmpuri de irigare şi filtrare,

filtre de nisip, iazuri de stabilizare (iazuri biologice) etc. Din punct de vedere al îndepărtării
substanţelor organice în suspensie, al bacteriilor, aceste instalaţii au o mare eficacitate (90 – 95
%).

Autoepurarea este un proces natural complex (fizico-chimic, biologic şi bacterilogic) prin care
impurificarea unei ape de suprafaţă receptoare, curgătoare sau stătătoare, se reduce treptat odată cu
îndepărtarea de sursa de impurificare. Îndiferent de receptor şi de natura impurificării, procesele de
autoepurare sunt asemănătoare, însă diferă în desfăşurarea lor ca durată, ca amploare, ca ordine de
succesiune sau ca pondere în care iau parte toate felurile de procese specifice, sau numai unele dintre
acestea. De asemenea procesele de autoepurare depind de caracteristicile receptorului şi ale poluanţilor
introduşi în acestea. Capacitatea de autoepurare a apelor receptoare nu este nelimitată, aceasta putând
varia în timp, chiar dacă caracteristicile apelor receptoare rămân relativ constante.

Procesul de autoepurare se realizează, în esenţă, prin îndepărtarea din apa supusă procesului a
materiilor solide în stare de suspensie îndeosebi pe cale mecanică, şi prin transformarea substanţelor
poluatoare dizolvate pe cale chimică sau biochimică . Factorii care intervin în procesul de autoepurare
sunt foarte numeroşi şi sunt de natură fizică, chimică şi biologică sau factori de mediu. Aceştia pot
interveni în proces simultan sau într-o anumită succesiune, iar între acţiunile acestor factori există
anumite interdependenţe, astfel încât momentul în care intră în acţiune un anumit factor şi intensitatea
cu care acţionează sunt de regulă condiţionate de acţiunile altor factori.

Factorii fizici cei mai importanţi care intervin în procesul de autoepurare sunt: sedimentarea, lumina,
temperatura şi miscarea curenţilor de apă. Factori chimici joacă de asemenea un rol foarte important în
procesul de autoepurare, contribuind direct şi/sau indirect la crearea condiţiilor de viaţă a organismelor
din apa supusă procesului. Dintre aceştia, factorii chimici cu cea mai mare importanţă sunt oxigenul (de
concentraţia acestuia depinzând intensitatea de descompunere a materialelor organice poluante,
oxidarea unor substanţe minerale poluante precum şi popularea cu organisme a sistemelor acvatice) şi
bioxidul de carbon (care constituie sursa principală de carbon pentru sistetizarea substanţelor organice
de către plante).
Procesul de autoepurare mai este influenţat şi de alţi componenţi chimici din apă, care contribuie la
crearea condiţiilor de viaţă ale organismelor acvatice sau favorizează unele reacţii chimice sau
biochimice, cum ar fi: fierul, manganul, azotul, fosforul, potasiul, sulful, siliciul, magneziul, aluminiul şi
unele oligoelemente. Factorii biologici care intervin în procesul de autoepurare sunt organismele
acvatice şi anume: bacteriile, protozoarele, macrovertebratele şi plantele clorofiliene. Dintre aceşti
factori, rolul principal în autoepurare îl au bacteriile, restul organismelor, cu puţine excepţii, continuând
transformările iniţiate de bacterii şi eventual stimulând unele dintre ele. Unele dintre bacteriile din apă
(împărţite după modul de nutriţie în autotrofe şi heterotrofe) se dezvoltă în prezenţa oxigenului
molecular liber, dizolvat în apă, şi poartă numele de bacterii aerobe, acestea având rolul principal în
procesul de autoepurare a apei. Alte bacterii din apă utilizează în procesele metabolice oxigenul
combinat chimic din apă (din sulfaţi, azotiţi, etc.) şi poată numele de bacterii anaerobe, acestea având şi
ele un anumit rol şi în procesul de autoepurare a apei, dar mai ales în procesele din interiorul
sedimentelor de pe fundul apelor. Având în vedere că principala caracteristică a bacteriilor este
capacitatea extraordinară de adaptare, există bacterii care, în funcţie de situaţie, se dezvoltă atât în
prezenţa oxigenului molecular liber din apă, cât şi în prezenţa oxigenului legat chimic, acestea purtând
numele de bacterii facultativ aerobe. În general toate procesele biologice bacteriene se produc într-o
multitudine de trepte susccesive, care dacă se desfăşoară în echlibru, descompun materia organică
(poluatoare) din apă, în bioxid de carbon şi apă, în cazul proceselor aerobe, şi în bioxid de carbon şi
metan, în cazul proceselor anaerobe[2].

1.5. Metode de epurare a apelor uzate

Metodele de epurare a apelor uzate se pot împărţi în trei mari categorii şi anume:
- metode de epurare mecanice;
- metode de epurare chimice;
- metode de epurare biologice.

Dintre cele mai frecvent utilizate metode mecanice utilizate în epurarea apelor uzate se pot enumera:
- sitarea apei în scopul separării împurităţilor grosiere din apele supuse procesului de epurare;
- sedimentarea sau decantarea în scopul separării suspensiilor solide decantabile din apele supuse
procesului de epurare sau îngroşării nămolurilor;
- flotarea în scopul separării împurităţilor uşoare cu structură ramificată sau a impurităţilor coloidale
hidrofobe din apele supuse procesului de epurare;
- filtrarea în scopul clarificării apelor supuse procesului de epurare sau dezhidratării nămolurilor; -
centrifugarea în scopul dezhidratării nămolurilor;
- evaporarea şi infiltrarea în scopul dezhidratării nămolurilor
- procedee termice în scopul condiţionării, pasteurizării, uscării şi incinerării nămolurilor;
- iradierea cu raze UV în scopul dezinfectării apelor supuse procesului de epurare apelor;

Dintre cele mai frecvent utilizate metode chimice utilizate în epurarea a apelor uzate se pot enumera:
- neutralizarea în scopul corectării pH-ului apelor supuse procesului de epurare;
- coagularea -flocularea în scopul clarificării apelor supuse procesului de epurare sau îngroşării
nămolurilor; - schimbul ionic în scopul demineralizării sau a îndepărtării unor compuşi chimici din apele
supuse procesului de epurare;
- oxidarea chimică în scopul îndepărtării unor substanţe organice biorezistente sau a unor substanţe
minerale nedorite din apele supuse procesului de epurare sau dezhidratării nămolurilor;
- clorinarea în scopul dezinfectării apelor supuse procesului de epurare;
- ozonizarea în scopul dezinfectării apelor supuse procesului de epurare; - tratarea cu reactivi chimici în
scopul condiţionării chimice a nămolurilor; - tratarea cu reactivi chimici în scopul recuperării de metale
sau substanţe toxice din nămoluri.
Principalele metode biologice utilizate în epurarea apelor uzate sunt:
- fermentarea aerobă în scopul epurării biologice a apei sau a stabilizării nămolurilor (preponderent
pentru epurarea biologică a apei);
- fermentarea anaerobă în scopul epurării biologice a apei sau a stabilizării nămolurilor (preponderent
pentru stabilizărea nămolurilor).
Instalaţiile în care se realizează procesul de epurare a apelor uzate poartă denumirea generică staţii de
epurare a apelor uzate. Staţiile de epurare a apelor uzate se pot clasifica după mai multe criterii şi
anume: după destinaţie, după structură, după calitatea efluentului evacuat, după configuraţia fluxului
tehnologic, după natura procedeelor de epurare utilizate şi după modul de distribuţie a obiectelor
tehnologice componente[2].

După structură staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în :

-stații de epurare într-o singură treaptă (fig 1)
-stații de epurare în doua trepte
-stații de epurare în trei trepte

Staţiile de epurare într-o singură treaptă sunt de regulă staţii de epurare în care se prelucrează ape
uzate având un conţinut redus de poluanţi organici, adică ape uzate cu încărcare preponderent minerală
(mai ales suspensii solide), în mare majoritate obiectele tehnologice ale acestor staţii bazându-şi
procesele tehnologice pe principii mecanice şi din această cauză această categorie de staţii purtând de
regulă denumirea staţii de epurare mecanice. Schema fluxului tehnologic al unei staţii de epurare
mecanice este prezentată în figura 3.1. De menţionat că acest tip de staţii de epurare reţin din apele
uzate prelucrate 40 – 60% din suspensiile solide, 10 – 20% din încărcarea cu nutrienţi (azot şi fosfor) şi
reduc cu 20 – 40% încărcarea cu CBO5 (materie organică)[1].
 Fig 1.1.Schema unei stații de epurare mecanică într-o singură treaptă[2]

Staţiile de epurare în două trepte sunt staţii mai complexe care se regulă utilizează două categorii de
procedee distincte pentru realizarea procesului tehnologic de epurare a apelor uzate. În această
categorie de staţii de epurare pot fi încadrate staţiile de epurare mecano-chimice şi staţiile de epurare
mecano biologice.

Staţiile de epurare mecano-chimice sunt staţii de epurare formate din două trepte, o treaptă mecanică,
de regulă similară cu cea prezentată în cazul staţiilor de epurare mecanică, şi o treaptă chimică, de
regulă de coagulare –floculare pentru eliminarea coloizilor, dar şi pentru alte tratamente chimice
aplicate apelor tratate cum ar fi: neutralizare, schimb ionic, oxidare chimică, dezinfecţie, etc. În figura
3.2 este prezentat un exemplu structură de staţie de epurare mecano - chimică a apelor uzate, cu
treaptă chimică de coagulare – floculare, care reduce încărcările cu suspensii solide şi coloizi, cu
eficienţe de 60 – 85%.
Fig1.2. Schema unei staţii de epurare mecanico-chimică, cu treaptă chimică de coagulare – floculare[2]

Staţiile de epurare mecano biologice sunt staţii de epurare formate tot două trepte, o treaptă mecanică
şi o treaptă biologică, această categorie de staţii de epurare constituindu-se în structura clasică a
staţiilor generale de epurare a apelor uzate urbane, cu o foarte largă răspândire în practică. În figura 3.3
este prezentată schema structurii unei staţii mecano-biologice, la care treapta biologică este dotată cu
bazine de aerare cu nămol activ (varianta de staţii cel mai răspândită în lume), iar în figura 3.4 este
prezentată schema structurii unei staţii mecano-biologice, la care treapta biologică este dotată cu
biofiltre.
Se remarcă faptul că în marea majoritate a cazurilor, în cadrul staţiilor de epurare mecano-biologice sunt
utilizate şi instalaţii chimice şi anume:
- instalaţii de coagulare-floculare care sunt plasate de regulă în treapta mecanică, în amontele
decantorului primar;
- instalaţii de dezinfectare chimică (clorinare sau ozoniozare) care sunt plasate la finalul fluxului
tehnologic, tratând efluentul staţiei de epurare înainte de evacuarea acestuia în emisar.

De menţionat că în ultima perioadă tratamentul de dezinfecţie a efluentului staţiilor de epurare a

apelor uzate se face tot mai frecvent prin iradiere cu radiaţii ultraviolete UV, care este un procedeu fizic.

Staţiile de epurare în trei trepte sunt cel mai frecvent staţii de epurare formate dintr-o structură
mecanobiologico clasică la care se adaugă o treaptă terţiară de epurarea avansată. În prezent, în lume,
performanţele staţiilor mecano-biologice clasice nu mai sunt suficiente şi de aceea acestea sunt
completate cu o treaptă distinctă, terţiară, care de regulă asigură prin diferite metode şi procedee de
epurare (artificiale sau naturale) atât eliminarea avansată din apele uzate a suspensiilor solide şi a
materiilor organice, cât şi eliminarea nutrienţilor, substanţelor greu biodegradabile şi substanţelor
toxice din apele uzate, realizându-se grade superioare, cu valori înalte, de epurare ale acestora[1].
 Fig 3.3. Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată cu bazine de
aerare cu nămol active

Astfel după calitatea efluentului evacuat, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:
- staţii de epurare clasice, în care se obţine o calitate satisfăcătoare a efluentului evacuat, cu valori ale
gradului de epurare de 60 - 90%;
- staţii cu epurare avansată, în care se obţine o calitate superioară a efluentului evacuat, cu valori ale
gradului de epurare de 95 – 99,9%.
 Fig. 3.4 Schema unei staţii de epurare mecanico-biologică, cu treaptă biologică dotată cu biofilter

După natura procedeelor de epurare utilizate, staţiile de epurare a apelor uzate se clasifică în:
- staţii de epurare intensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc numai în
condiţii artificiale;
- staţii de epurare extensive, la care procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc numai în
condiţii naturale;
- staţii de epurare mixte, la care unele procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc în condiţii
artificiale, iar celelalte procedele de epurare utilizate în cadrul staţiei au loc în condiţii naturale.
Capitolul 2 Determinarea debitelor de dimensionare a construcţiilor şi
instalaţiilor componente ale staţiilor de epurare a apelor uzate urbane

2.1 Debitele caracteristice de ape uzate prelucrate în staţiile de epurare a apelor

uzate urbane

2.1.1 Aspecte generale

Staţiile de epurare a apelor uzate urbane au rolul de a purifica totalitatea apelor uzate ale
unui centru populat până la un grad admisibil astfel încât să nu afecteze calitatea cursului de apă
receptor în care sunt deversate după tratare. Apele uzate ale centrului populat sunt aduse la staţia
de epurare prin intermediul sistemului centralizat de canalizare care are rolul de a colecta apele
uzate de la toţi generatorii de apă uzată de pe raza centrului urban care, după localizarea lor sunt
consumatorii de apă menajeri şi sociali aflaţi în zona rezidenţială a centrului populat, precum şi
unităţile industriale şi agrozootehnice.

Debitul de ape uzate preluat din centrele urban şi prelucrat de staţiile de epurare urbane
nu este constant pe perioada unei zile, prezentând fluctuaţii în funcţie de modul în care se
consumă apa de alimentare în centrele urbane. De aceea se utilizează mai multe mărimi
caracteristice care să definească cât mai bine acest debit fluctuant şi anume [11]:
- debitul zilnic mediu Qu zi med exprimat în unitatea caracteristică [m3/zi], sau în unitatea
S.I. [m /s] este valoarea medie a debitelor zilnice de apă uzată produse în centrul urban pe
3

parcursul unui an;

- debitul zilnic maxim Qu zi max [m3/zi, m3/s] este valoarea maximă a debitelor zilnice de
apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unui an;
- debitul orar maxim de ape uzate Qu orar max [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
- debitul orar minim de ape uzate Q u orar min [m3/h, m3/s] este valoarea maximă a debitelor
orare de apă uzată produse în centrul urban pe parcursul unei zile;
Debitului de apă uzată a centrului urban se determină în funcţie de consumul de apă
potabilă a centrului urban, valorile caracteristice ale acestuia obţinându-se după următorul
algoritm succesiv: se calculează valorile caracteristice ale necesarelor şi cerinţelor de apă de
alimentare din zonele rezidenţială, industrială şi agrozootehnică ale centrului urban, se
calculează valorile caracteristice ale cerinţei totală de apă de alimentare a centrului urban, apoi se
calculează calculează valorile caracteristice ale debitului de apă uzată a centrului urban.
1.1.2. Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de
alimentare din zona rezidenţială a centrului populat

Necesarul de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare Q zi med [m3/zi],
debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare Q zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de
apă de alimentare Qorar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Stabilirea numărului de locuitori din zona localității din punct de vedere al produsului de dotare
al cladirilor cu instalație de apă rece si caldă (tabel 1).

1
Q zi med = ( ∑ ∑ N (i )⋅¿q j (i))+Qci ¿
1000 i j

Zona 2 c.c.a 30%: N(2)=0.3ꞏ44 000=12 200 locuitori

Zona 5 c.c.a 70%: N(5)=0.7ꞏ44 000=30 800 locuitori

1
Q zi med = ( ∑ ∑ N (i )⋅¿q j (i))+Qci ¿
1000 i j =
1
( 13 200 ( 80+1.05 ꞏ30+17.9 ) +30 800 ( 280+1.05 ꞏ100+17.9 ) )+ 1728=15845.4 m3/zi
1000
(2.1)

1
Q zi max = (∑ ∑ N (i)⋅¿ q j (i)⋅K zi (i))+Q ci ¿
1000 i j =
1
( 13200 ( 80+1.05 ꞏ30+17.9 ) ꞏ1.2+30800 ( 280+1.05 ꞏ100+ 17.9 ) ꞏ 1.1 ) +1728=17424.9m3/zi
1000
(2.2)

1 1
Q orar max = ( ( ∑ ∑ N (i )⋅¿q j (i)⋅K zi (i )⋅K o (i))+Q ci ) ¿
24 1000 i j

Pentrul calculul coeficientului Ko se face interpolarea :

 x 6200
N(2): 7000…………………….1.5 = =0.132
0.15 7000

13200…………………….x K 0(2)=1.5-x=1.5-0.132

15000……………………1.35 K 0(2)=1.368

x 5800
N(5): 25000…………………….1.3 = =0.0116
0.05 25000

30800…………………….x K 0(5)=1.3-x=1.3-0.0116

5000……………………1.25 K 0(5)=1.288

1 1
Q orar max = ( ( ∑ ∑ N (i )⋅¿q j (i)⋅K zi (i )⋅K o (i))+Q ci ) ¿
24 1000 i j =
1 1
( ( 13200 ( 80+1.05 ꞏ30+17.9 ) ꞏ1.2 ꞏ1.368+30800 ( 280+1.05 ꞏ100+ 17.9 ) ꞏ 1.1ꞏ 1.288 ) )+1728=921.3
24 1000
m3/h (2.3)

în care: i – indice referitor la necesarul de apă în funcţie de zonele diferenţiate ale localităţii după
gradul de dotare al clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece (vezi tabelul 1.1); i are valori între
1-5;

j – indice referitor la categoria de necesar de apă şi anume: apă pentru nevoi

gospodăreşti, apă pentru nevoi publice, apă pentru stropit spaţiile verzi, apă pentru stropit
străzi şi spălat pieţe; j are valori între 1-4;

N(i) – numărul de locuitori care locuiesc în zona i a localităţii;

qj(i) [l/om.zi] – debitul zilnic mediu specific din categoriile j ale necesarului de apă pentru
locuitorii din zona i a localităţii, şi anume: q g(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
gospodăreşti ale populaţiei (vezi tabelul 1.1); q p(i) - debitul zilnic mediu specific pentru nevoi
publice (vezi tabelul 1.1); q sv(i) – debitul zilnic mediu pentru stropit spaţiile verzi care se poate
aprecia global ca o ploaie efectivă (25 l/m 2) la două săptămâni şi 10 m 2 spaţiu verde/om
conducând la o valoare qsv(i) = 17,9 l/om.zi, qsp(i) – debitul zilnic mediu specific pentru stropit
străzi şi spălat pieţe se poate calcula analitic sau se poate aprecia global la 5% din debitul zilnic
mediu specific pentru nevoi publice q p(i);

Qci [m3/zi] – debitul necesarului de apă pentru combaterea incendiilor;

 Kzi–coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1);

Ko – coeficientul de variaţie orară care se adoptă pentru fiecare din zonele diferenţiate ale localităţii
după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece; când nu sunt alte valori justificate,
pot fi adoptate valorile din tabelul 1.2

Tabelul 2.1[7]
Zone ale localităţii diferenţiate în funcţie de gradul de qg(i) qp(i)
Kzi(i)
dotare al clădirilor cu instalaţii de apă rece şi caldă [l/omzi] [l/omzi]

Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate

40 25 1,3/1,45
pe străzi

Zone în care apa se distribuie prin cişmele amplasate

80 30 1,2/1,35
în curţi

Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă

140 30 1,2/1,35
rece şi canalizare

Zone cu gospodării având instalaţii interioare de apă

210 85 1,15/1,30
şi canalizare, cu preparare locală a apei calde

Zone cu clădiri având instalaţii interioare de apă caldă

şi canalizare, cu preparare centralizată a apei calde 280 100 1,10/1,25
(inclusiv cele cu clădiri racordate la termoficare)

NOTE

1 - Pentru Kzi, valorile de deasupra liniei sunt date pentru localităţile cu climă continentală
temperată, iar valorile de dedesubt sunt date pentru localităţile cu climă continentală excesivă.
Definirea climei se face pe baza numărului anual de zile de vară (n) ca medie multianuală, cu
temperatura maximă măsurată  25C, astfel: n  80 – climă continentală temperată, n  80 - climă
continentală excesivă.

2 - Valoarea pentru qp(i) poate fi majorată justificat funcţie de resursa de apă şi importanţa
obiectivului, astfel: până la 15% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 300.000 locuitori şi mai mică de
1.000.000 locuitori, şi până la 25% pentru oraşe cu populaţie mai mare de 1.000.000 locuitori.
 3 - Pentru staţiuni balneo-climaterice (inclusiv staţiunile de pe litoralul Mării Negre), valorile
debitelor qg şi qp se stabilesc pe bază analitică, în funcţie de tipul acestora.

Tabel 2.2 [7]

Numărul total de locuitori ai Numărul total de locuitori ai

Ko Ko
centrului populat (N) centrului populat (N)

 500 2,8 15000 1,35

1000 2,2 25000 1,30

1500 2,0 50000 1,25

3000 1,75 100000 1,20

7000 1,5  200000 1,15

NOTE

1 - În cazul în care distribuirea apei nu se face continuu ci după un program de furnizare propriu,
coeficientul Ko poate fi mărit pe bază de calcule justificative. Alimentarea discontinuă cu apă trebuie însă
considerată ca provizorie.

2 - Pentru valori intermediare ale numărului de locuitori coeficientul K o se calculează prin

interpolare lineară.

3 - Coeficientul se determină în funcţie de numărul de locuitori N(i) din fiecare dintre zonele
diferenţiate ale localităţii după gradul de dotare a clădirilor cu instalaţii de apă caldă şi rece.

Necesarul de apă pentru combaterea incendiilor poate fi preluat din hidranţi interiori sau
exteriori clădirilor, iar pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci, instituţii, unele spaţii industriale, etc) pot
fi prevăzute sisteme speciale (sprinclere, drencere, etc). Apa pentru hidranţii interiori şi sistemele
speciale trebuie să fie potabilă. La hidranţii exteriori se foloseşte de regulă apă potabilă din reţea, iar în
cazuri speciale pentru combaterea din exterior se poate folosi şi o altă calitate de apă prin mijloace
separate (maşini cisterne proprii, rezerve de apă, reţele separate, etc)
Debitul Qci al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor se poate calcula analitic pe baza
prevederilor din STAS 1478-90 ţinându-se seama de configuraţia sistemelor pentru combaterea
incendiilor.

Tabelul 2.3 [7]

Numărul locuitorilor din Numărul ninc de Debitul qhe [l/s] al unui hidrant exterior
localitate incendii
simultane clădiri cu clădiri cu

1 – 4 etaje peste 4 etaje

≤ 5.000 1 5 10

5.001 – 10.000 1 10 15

10.001 – 25.000 2 10 15

25.001 – 50.000 2 20 25

50.001 – 100.000 2 25 35

100.001 – 200.000 2 30 40

200.001 – 300.000 3 40 55

300.001 – 400.000 3 - 70

400.001 – 500.000 3 - 80

500.001 – 600.000 3 - 85

600.001 – 700.000 3 - 90

700.001 – 800.000 3 - 95

800.001 – 1.000.000 3 - 100

NOTE
 1 - Valorile din tabelul 1.4 se aplică şi în cazul cartierelor izolate, separate de centrul populat
printr-o zonă neconstruită mai lată de 300 m; în acest caz se consideră numărul de locuitori pentru
fiecare cartier;

2 - Debitul Qe pentru un hidrant exterior şi numărul nk de incendii simultane pentru centrele

populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii speciale;

3 - Localizarea incendiilor simultane din centrele populate, în perimetrul luat în calcul la

dimensionarea reţelelor de distribuţie, se face astfel încât, teoretic, un incendiu să revină unei suprafeţe
locuite de cel mult 10000 locuitori.

Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor, în cazul în care se
folosesc hidranţi exteriori şi nu au fost realizate studii speciale, se poate aprecia cu relaţia:

Qci= 86 , 4⋅ninc⋅qhe =86.4ꞏ1ꞏ20=1728 m3/zi (2.4)

în care: ninc – numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

qhe [l/s] – debitul unui hidrant exterior (vezi tabelul 2.3).

Tabelul 2.4 [8]

Lungimea Numărul nhi Debitul

jeturilor în
Destinaţia şi caracteristicile clădirii protejate lj [m] minimă a qhi [l/s] al unui
funcţiune
jetului compact simultană * hidrant
interior

Blocuri de locuinţe, clădiri pentru cazare

comună, clădiri care adăpostesc birouri,
localuri pentru alimentaţie publică, gări,
vestiare, băi şi spălătorii publice

a) cu un volum mai mic de 25000 m3;

b) cu un volum de 25000 m3 sau mai mare. 6 1 2,5

6 2 2,5

Clădiri care adăpostesc copii de vârstă

preşcolară, instituţii medicale, aziluri pentru
bătrâni sau infirmi, muzee, expoziţii,
biblioteci, arhive, clădiri de producţie, de
depozitare, industriale, garaje, magazine şi
depozite anexe:

a) cu un volum mai mic de 5000 m3;

b) cu un volum de 5000 m3 sau mai mare.

6 1 2,5

6 2 2,5

Cinematografe, cluburi şi case de cultură

(fără scenă amenajată), săli de concerte şi
săli de întruniri, de gimnastică şi sport cu o
capacitate mai mică de 600 locuri:

a) situate în clădiri de gradul I şi II de

rezistenţă la foc;

b) situate în clădiri de gradul III şi IV de

rezistenţă la foc. 9 2 2,5

9 2 5

Cinematografe, cluburi şi case de cultură

(fără scenă amenajată), săli de concerte şi
săli de întruniri, de gimnastică şi sport cu o
capacitate de 600 locuri sau mai mult.

9 2 5

Teatre dramatice sau muzicale, cluburi şi

case de cultură cu scenă amenajată

a) cu mai puţin de 1000 de locuri;

9 3 5
b) cu 1000 de locuri sau mai mult.
9 4 5

Clădiri cu înalţimi peste 45 m

a) cu un volum pâna la 50000 m3; 9 3 5

b) cu un volum peste 50000 m3. 9 4 5

 Cazurile în care două jeturi sunt în funcţionare simultană, trebuind să atingă orice punct din
interiorul încăperilor, sunt stabilite prin prescripţiile specifice în vigoare.

Debitul Qci [m3/zi] al necesarului de apă pentru combaterea incendiilor în cazul se folosesc
hidranţi interiori se determină cu relaţia:

Qci= 86 , 4⋅ninc⋅nhi⋅q hi =86.4ꞏ1ꞏ1ꞏ20=1728 (2.5)

în care:ninc - numărul de incendii simultane din zona rezidenţială;

nhi - numărul de hidranţi interiori în funcţiune simultană (vezi tabelul 1.4);

qhi [l/s] - debitul unui hidrant interior (vezi tabelul 1.4).

În cazul în care, din aceeaşi reţea publică de alimentare cu apă aferentă unei localităţi, se
alimentează în caz de incendiu şi unităţile industriale sau agrozootehnice, numărul teoretic de incendii
se poate adopta şi pe baza tabelului 1.5, dacă nu sunt justificate alte valori.

Tabelul 2.5[7]

Numărul de Suprafaţa Numărul de

locuitori teritoriului incendii simultane
din întreprinderil Modul de considerare a
localitate or incendiilor simultane

N S [ha] ninc

La localitate sau la zona

industrială, luând în considerare
< 10000 < 150 1
debitul de incendiu cel mai
mare.

Unul în localitate şi unul în zona

10.001 ÷ industrială, sau ambele în
< 150 2
25.000 localitate luând în considerare
suma valorilor maxime.

 25.000 ≥ 150 2 Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate
sau ambele în zona industrială,
 cores-punzător sumei valorilor
maxime.

Unul în localitate şi unul în zona

industrială, ambele în localitate
> 25.000 < 150 2 sau ambele în zona industrială,
cores-punzător sumei valorilor
maxime

Se determină
conform tabelului
1.6 pentru.
localitate şi În localitate şi zona industrială,
> 25.000 > 150 conform STAS numărul care rezultă pentru
1478 ptr. zona fiecare.
industrială,

însumându-se.

NOTĂ Dacă între întreprindere şi localitate este totdeauna un spaţiu gol (verde) de minimum 300 m, cele două unităţi
(localitate şi industrie) se analizează separat.

Pentru centrele populate cu populaţia mai mare de 300.000 locuitori, la care programul de
sistematizare conţine date complete despre dotările social-culturale , stabilirea debitelor necesarului de
apă de alimentare se poate face prin calcul analitic detaliat pe baza datelor din tabelele 1.6, 1.7, 1.8 şi
1.9.

Comparându-se valorile debitului necesarului de apă, obţinute pe baza calculului analitic (pe
baza relaţiilor 1.1 - 1.5), cu cele obţinute prin utilizarea tabelelor 1.3 - 1.9, pentru estimarea debitelor
necesarului de apă, se vor alege valorile cele mai mari.

Tabelul 2.6 [4]

Norme pentru consumul de apă pentru satisfacerea nevoilor gospodăreşti ale populaţiei din
cvartale sau zone ale centrelor populate

Norma pentru Coeficientul de variaţie

Gradul de amenajare a clădirilor consumul de apă orară a consumului de
(l/omzi) apă
 În cartiere neracordate la reţeaua de apă
şi canalizare şi în cartiere în care se ia apa 30 – 50 2,00 – 1,60
din cişmele de stradă 1)

În cartiere racordate global la reţeaua de

85 – 110 1,5 – 1,3
apă şi canalizare fără instalaţii interioare

În cartiere cu clădiri având instalaţii de

alimentare cu apă, canalizare, băi cu 140 – 170 1,3 – 1,2
instalaţii individuale de apă caldă

În cartiere cu clădiri având instalaţii

interioare de apă şi canalizare, băi şi 200 – 300 1,25 – 1,15
instalaţii centrale de apă caldă

1) Se va considera numai în etapizarea lucrărilor ca etapă de tranziţie.

Tabelul 2.7 [8]

Necesar specific [l/om·zi]

Destinaţia clădiri Total din care apă caldă

apă de 60C de 45C

1 2 3 4

Clădiri de locuit (pentru o persoană pe zi)

în cazul preparării centrale a apei calde:

- apartament cu closet, lavoare, cadă de baie şi spălător; 280 110 90
- apartament cu closet, lavoare, cadă de duş şi spălător;

200 80 65

în cazul preparării locale a apei calde:

- în cazane funcţionând cu lemne, cărbuni sau combustibil lichid;

 140 55 45
- în cazane funcţionând cu gaze sau în încălzitoare
electrice.
170 60 50

Clădiri pentru birouri (pentru un funcţionar pe schimb) 20 5 4

1 2 3 4

Cluburi, case de cultură şi teatre

cu prepararea centrală a apei calde:

- actori (pentru o persoană pe zi); 35 15 12

- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi); 12 - -

fără apă caldă:

- actori (pentru o persoană pe zi);
25 - -
- spectatori, vizitatori (pentru un loc pe zi).
12 - -

Cinematografe (pentru un loc pe zi) 5 - -

Cantine, restaurante, bufete (pentru o singură masă servită o

singură dată, la prânz):
13 6 9
- bufete;
22 10 14
- cantine şi restaurante;

- cantine şi restaurante (pentru o persoană, trei mese pe zi).

44 20 28

Cămine (pentru un ocupant pe zi)

- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 80 40 33

- cu lavoare în camere; 90 50 40

- cu grupuri sanitare în camere. 120 60 50

Internate şcolare (pentru un ocupant pe zi)

- cu obiective sanitare în grupuri sanitare comune; 70 30 25

 - cu lavoare în camere. 80 40 33

Hoteluri şi pensiuni (pentru un pasager pe zi)

- cu duşuri sau căzi de baie în grupuri sanitare comune

(hoteluri categoria a II-a);
110 60 50
- cu duşuri în grupuri sanitare în camere (hoteluri categoria a
I B);
150 80 65
- cu căzi de baie în grupuri sanitare în cameră (hoteluri
categoria a I A);

200 100 80

Creşe, grădiniţe cu internat (pentru un copil pe zi) 100 50 40

Grădiniţe cu copii externi (pentru un copil pe schimb)

20 8 6

Spitale, sanatorii, case de odihnă (pentru un bolnav pe zi):

- cu căzi de baie şi duşuri în grupuri sanitare;

- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru bolnavi; 235 115 95

- cu cadă de baie în fiecare cameră, pentru tratamente

balneologice.
325 165 135

425 225 185

Dispensare, policlinici (pentru un bolnav pe zi) 15 3 2,5

Băi publice (pentru o persoană):

- cu duşuri; 60 30 43

- cu căzi de baie. 200 100 140

1 2 3 4

Şcoli fără duşuri sau băi (pentru un elev pe program)

20 5 4
 Terenuri de sport, stadioane (pentru o manifestare sportivă)

- pentru un spectator ;

- pentru un sportiv. 6 - -

50 20 28

Gări (pentru o persoană din traficul zilnic) 5 - -

Spălătorii (pentru un kilogram de rufe uscate)

- cu spălare manuală; 35 20 28

- cu spălare semimecanizată; 45 25 35

- cu spălare mecanizată. 55 30 43

Secţii de spălare din garaje (pentru un vehicul pe schimb)

- autoturisme;

- autocamioane. 300 - -

500 - -

Întreprinderi industriale (pentru un muncitor pe schimb) cu

procese tehnologice din grupa

I
50 20 28
II
60 25 35
III a)
60 25 35
b)
75 30 43
IV
75 30 43
V
85 40 57
VI a)
60 25 35
b)
75 30 43
 *Apa caldă de 45C este preparată cu ajutorul energiei solare, pentru perioada caldă a anului.

OBSERVAŢII

1) Durata efectivă a perioadei de consum, în ore, se stabileşte pentru fiecare caz în parte
în funcţie de regimul de funcţionare a instalaţilor de apă din clădirea respectivă.

2) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele întreprinderilor

industriale este de 45 minute pentru fiecare schimb.

3) Datele din tabelul 1.8 se iau în considerare la calculul necesarului de căldură şi de

combustibil pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de
acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).

4) Grupele proceselor tehnologice sunt următoarele:

- grupa I: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de contact cu praful, dar

fără degajare de substanţe chimice, fără contact cu produse iritante asupra pielii (care produc
murdărirea mâinilor, care produc murdărirea mâinilor şi corpului);

- grupa II: procese tehnologice care au loc în condiţii de microclimat nefavorabil (cu
temperatură ridicată şi radiaţii calorice, cu temperatură scăzută, cu folosirea unei cantităţi
mari de apă);

- grupa III: procese tehnologice care se desfăşoară în condiţii de degajare de praf, fără alte
substanţe chimice sau produse iritante asupra pielii:

III a) - cu degajare medie şi mare de praf;

III b) - cu degajare intensivă de negru de fum, cu praf de gudron, cu praf de

cărbune;

- grupa IV: procese tehnologice care au loc în condiţii de contact cu substanţe toxice (cu
acţiune iritantă asupra pielii prin contact direct, cu acţiune toxică generală, cu gaze şi vapori
care pot produce intoxicaţii acute);

- grupa V: procese tehnologice în care se manipulează sau prelucrează materiale

infectate;

- grupa VI: procese tehnologice care necesită un regim special pentru asigurarea calităţii
producţiei:
 VI a) - legate de prelucrarea produselor alimentare;

VI b) - legate de producţia medicamentelor, produselor biologice şi materialelor

sanitare.

Tabelul 2.8 [4]

Norme privind consumul de apă pentru stropit şi cişmele publice, în funcţie de înălţimea h
a precipitaţiilor medii anuale

Norma de consum
Unitatea la care se Coeficientul de
qi
Specificarea obiectului sau operaţiei referă norma de neuniformitate orară a
consum consumului de apă
[l]

Stropitul străzilor - în regiuni cu h  500 mm m2 1,5 – 2 1,0

pavate (o singură
dată) - în regiuni cu h  500 mm m2 2–4 1,0

Spălatul străzilor - în regiuni cu h  500 mm m2 2–3 1,0

pavate (o singură
dată) - în regiuni cu h  500 mm m2 3–5 1,0

- în regiuni cu h  500 mm m2 şi zi 1,5 – 2 1,0

Stropitul spaţiilor
verzi (o singură dată)
- în regiuni cu h  500 mm m2 şi zi 2–4 1,0

Cişmea publică cu curgere liberă zi 10.000 – 20.000 1,1

Cişmea publică cu ventil automat de închidere zi 1.500 – 2.000 2,0

Tabel 2.9.[3]

Norme de consum de apă pentru nevoile igienico-sanitare din unităţile productive

Consumul de Coeficienţii de variaţie

Caracterizarea unităţii productive apă pe muncitor ai consumului de apă

şi schimb kzi ko

Ateliere cu temperaturi ridicate în care se degajă mai

35 1,0 2,5
mult de 20 kcal/h şi m3

Ateliere cu temperaturi obişnuite în care se degajă sub 25 1,0 3,0

 de 20 kcal/h şi m3

Pentru duşuri la lucrătorii din întreprinderi în care

60 1,0 2,0
munca prestată provoacă murdărirea mare a corpului

Pentru duşuri la lucrătorii din întreprinderi în care

40 1,0 2,0
munca prestată provoacă mai puţină murdărire a corpului

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrelor populate [6] cuprinde total sau parţial
următoarele categorii de apă:

- apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul rufelor şi vaselor, curăţenia

locuinţei, utilizarea WC-ului, precum şi creşterea animalelor de pe lângă gospodăriilor proprii ale locuitorilor;

- apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale, policlinici, băi publice,

cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi pentru distribuirea locală a băuturilor

răcoritoare, fântâni de apă de băut, completare la fântânile ornamentale (dacă nu sunt alte surse), etc;

- apă pentru stropitul spaţiilor verzi;

- apă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor; când nu se poate altfel, apa va fi luată din
reţeaua de apă potabilă, total sau parţial;

- apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă (preparare reactivi, evacuare nămol, spălare filtre, spălare aducţiuni,
rezervoare, reţea, etc);
- apă pentru spălarea periodică a reţelei de canalizare; de regulă apa nu va fi apă potabilă decăt în cazuri bine justificate;

- apă pentru acoperirea pierderilor tehnic admisibile din sistem;

- apă necesară pentru combaterea incendiilor.

Cerinţa de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare Q s zi med [m3/zi],
debitul cerinţei zilnice maxime de apă de alimentare Q s zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime de
apă de alimentare Qs orar max [m3/h]. Valorile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare din zona
rezidenţială a centrelor populate se determină cu următoarele relaţii:

Qs zi med =K p⋅K s⋅Q zi med =1.10ꞏ1.05ꞏ15845.4=18301.43 m3/zi (2.6)

Qs zi max =K p⋅K s⋅Q zi max =1.10ꞏ1.05ꞏ17424.9=20125.75 m3/zi (2.7)

Qs orar max =K P⋅K s⋅Qorar max =1.10ꞏ1.05ꞏ921.3=1064.1 m3/h (2.8)

 în care: Qzi med [m3/zi], Qzi max [m3/zi] şi Qorar max [m3/h] - debitele zilnic mediu, zilnic maxim şi orar
maxim ale necesarului de apă de alimentare pentru centrul populat;

Kp – coeficient prin care se ţine seama de pierderile de apă în aducţiune şi în reţeaua de

distribuţie şi care poate lua valori între 1,08-1,10 în cazul sistemelor care se proiectează şi
urmează a fi executate şi valori între 1,10-1,25 în cazul sistemelor existente la care se fac
extinderi sau creşte gradul de confort;

Ks – coeficient prin care se ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de alimentare
cu apă şi canalizare (spălarea aducţiunilor, a reţelei de distribuţie şi a reţelei de canalizare;
nevoi ale staţiilor de tratare şi epurare, evacuarea zăpezii, etc.), care are valorile: 1,02 în cazul
în care întreţinerea sistemului de alimentare care asigură apa potabilă este uşoară şi 1,05-1,08
în cazul surselor subterane sau de suprafaţă de apă care necesită tratare în vederea
îmbunătăţirii, valoarea coeficientului variind în funcţie de complexitatea tratării şi de
tehnologia de funcţionare a obiectelor componente (în cazuri speciale, pe bază de justificări
tehnice, se pot adopta şi alte valori).

Exprimarea valorilor caracteristice Q zi med , Q zi max şi Q orar max ale debitului cerinţei de apă de
alimentare pentru centre populate în [m 3/s] se face pe baza următoarelor relaţii de transformare:

3 −5 3
Qs zi med [m /s]=1 ,157⋅10 ⋅Qs zi med [ m / zi ] =0.2117 m3/s (2.9)
3 −5 3
Qs zi max [ m /s ]=1 ,157⋅10 ⋅Q s zi max [m /zi ] =0.2328 m3/s (2.10)
3 −4 3
Qs orar max [ m /s ]=2,778⋅10 ⋅Q s orar max [m /h] =0.2559 m3/s (2.11)

2.1.3 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă

de alimentare din zona industrială a centrului populat
Necesarul de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
industrială QnI zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona industrială
QnI zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru zona industrială Q nI orar max
[m3/h].
 Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nI pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnI =QnIt +QnIg +QnIi +QnIn (2.12)

în care: QnIt [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă tehnologică care trebuie să includă apa
pentru fabricarea produselor (apă inclusă în produsul finit), apa pentru răcirea utilajelor,
aparatelor, agregatelor, produselor, etc., apa pentru răcirea rezervoarelor de fluide
tehnologice sau combustibile, apa pentru producerea aburului şi a apei calde, apa pentru
spălarea materiei prime, a subproduselor şi produselor finite, a instalaţiilor tehnologice,
prelucrarea materiei primei, prepararea soluţiilor, a unor substanţe, etc., apa pentru
transportul hidraulic al materiei prime, al subproduselor şi produselor finite (se recomandă a
se evita transportul hidraulic cu apă de alimentare), etc.;

QnIg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care trebuie
să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor de
producţie şi administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile industriale, precum
şi pentru funcţionarea cantinelor, căminelor, grădiniţelor, creţelor, punctelor medicale,
spălătoriilor de rufe, etc. aferente acestora;

QnIi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să includă apa
rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;

QnIn [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru alte utilizări, care este un termen
apare în relaţii numai dacă există necesităţi nespecifice de apă ale unităţilor industriale, altele
decât cele definite în termenii anteriori, şi care se determină analitic.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
industrială a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:

U ⋅n gm
QnI zi med = ∑ U tl⋅ntl +∑ ∑ 1000
gm
+24⋅∑ ∑ 3,6⋅Q inc
l mI m ninc n
=4ꞏ15+280ꞏ0.0324+
+ 10∙ 20+60 ∙ 50+60 ∙60+ 70∙ 60 20 ∙ 20+70 ∙50+70 ∙ 60+70 ∙35 3
+ +24 ∙ 1 ∙10 ∙ 10∙ 3.6=8733.42m / zi
1000 1000
(2.13)
 K ⋅U gm⋅n gm
QnI zi max = ∑ U tl⋅ntl + ∑ ∑ 1000
zi
+24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc
l mI m n inc n
=69.072+1.15ꞏ11+1.15ꞏ13.35+8640
¿ 8737.07 m /zi 3

(2.14)

U tI⋅ntI K o⋅K zi⋅U gm⋅n gm

QnI orar max =∑ +∑ ∑ + ∑ ∑ 3,6⋅Qinc
24 24⋅1000
l mI m n inc n
=
69.072 2.8 ∙1.15 ∙11 2.8∙ 1.15 ∙13.35
+ + +1∙ 10 ∙3.6 ∙ 10=362.87m3/h
24 24 24
(2.15)

în care: l – indice referitor la numărul categoriilor de produse industriale fabricate;

Utl – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a categoriei de produse industriale:

tone, m3, bucăţi, etc. (producţie finită, materie primă sau după caz producţie intermediară) în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi).

ntl [m3/unitate caracteristică a categoriei de produse industriale] – necesarul de apă

specific corespunzător unităţilor de capacitate a categoriei de produse industriale. În tabelul
1.10 sunt date orientative despre necesarul specific de apă pentru produse din diferite unităţi
industriale;

mI – indice referitor la numărul de întreprinderi industriale care realizează categorii de

produse;

m – indice referitor la numărul de folosinţe;

Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,

schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);

ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul specific de
apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 1.7);

Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1), respectiv

coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 1.2);

ninc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi industriale;

n – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea industrială atinsă de incendiu;

 Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din clădiri,
ţinându-se seama de volumul V n [m3] al clădirii n atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la
foc al clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 1.11, 1.12, 1.13.

Tabelul 2.10 [3]

]Necesarul de apă specific pentru diferite unităţi

industriale

Necesarul de apă specific corespunzător unităţilor de capacitate a

categoriei de produse industriale
Tipul unităţii industriale
[m3/unitatea categoriei de produse]

Industria alimentară:

Abatoare 1,2 – 1,65 m3/t

Fabrici de mezeluri 6 – 10 m3/t

Fabrici de conserve 8 – 22 m3/t

Fabrici de amidon 75 – 110 m3/t

Fabrici de spirt 15 – 25 m3/t

Fabrici de bere 5 – 13 m3/m3

Fabrici de băuturi nespirtoase 3,8 – 5 m3/m3

Fabrici de drojdie 42 – 121 m3/t

Fabrici de melasă 31 – 60 m3/t

Fabrici de zahăr:
- producţia de zahăr din sfeclă 85 m3/t

- rafinarea zahărului 5 m3/t

Fabrici de lapte şi brânzeturi 15 – 20 m3/t

Fabrici de morărit 2 m3/t

Fabrici de pâine 1 – 1,5 m3/t

Industria uşoară:

Fabrici de prelucrare primară a lânii 130 – 143 m3/t

Fabrici de filatură de mătase 1140 m3/t

Fabrici de prelucrare a bumbacului 400 – 600 m3/t

Fabrici de fibre sintetice 100 – 130 m3/t

Fabrici de ţesut 0,5 – 0,8 m3/t

Fabrici de vopsit – imprimat ţesături 250 – 350 m3/t

Fabrici de stofă 280 – 360 m3/t

Blănării 120 m3/t

Fabrici de piele 83 – 87,5 m3/t

Fabrici de încălţăminte 32,4 m3/1000 perechi

Industria celulozei şi hârtiei:

Fabrici de pastă de lemn 90 – 100 m3/t

Fabrici de celuloză 75 – 650 m3/t

Fabrici de hârtie 100 – 300 m3/t

Fabrici de carton 50 – 250 m3/t

Industria chimică:

Fabrici de cauciuc natural 285 – 855 m3/t

Fabrici de cauciuc sintetic 60 m3/t

Fabrici de azbest 100 m3/t

Fabrici cocso – chimice 2,8 – 3,5 m3/t

Fabrici de sodă 110 m3/t

Fabrici de sulfat de fier 45 – 70 m3/t

Fabrici de amoniac 550 – 1150 m3/t

Fabrici de acid azotic 200 – 300 m3/t

Fabrici de acid sulfuric 10 – 80 m3/t

Fabrici de azotat de sodiu 20 – 75 m3/t

Fabrici de azotat de potasiu 2 – 5 m3/t

Industria petrolieră şi gazelor:

Combinate de prelucrare a ţiţeiului 10 – 18 m3/t

Fabrici de gaze pe bază de cărbune 1,3 – 1,5 m3/t

Industria de prelucrare a minereuri-lor şi siderurgică:

Fabrici de prelucrare a minereurilor feroase

 Fabrici de prelucrare a minereurilor neferoase:

aluminiu; 15 – 30 m3/t
cupru;
plumb;
zinc;
nichel;
aur. 145 – 215 m3/t

Uzine siderurgice
79 – 140 m3/t

116,5 – 139,5 m3/t

190 – 325 m3/t

800 – 850 m3/t

17 – 18 m3/t

25 – 50 m3/t

Industria constructoare de maşini:

Uzine constructoare de automobile şi tractoare:

autoturisme;
autocamioane;
100 m3/buc
tractoare.
Uzine pentru construcţii de maşini şi ateliere 85 m3/buc
mecanice:
45 m3/buc
secţii de turnare;
secţii de prelucrare.

4,5 – 5 m3/t

3 – 3,5 m3/t
Industria energetică:

Uzine termoelectrice:

răcirea condensatorilor turbinelor;

răcitoare pentru ulei şi aer;
280 – 450 m3/MWh
alimentarea cazanelor;
îndepărtarea hidraulică a cenuşii. 12 – 35 m3/MWh

4,5 – 8 m3/MWh

10 – 15 m3/t

Tabelul 2.11 [7]

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri civile izolate, pentru
învăţământ, spitale, clădiri cu săli aglomerate, clădiri social-administrative

Gradul de rezistenţă Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m3]

 5.001 … 10.001 ... 15.001 … 30.001 …
până la 2.000 2.001 … 3.0003.001 … 5.000 peste 50.001
10.000 15.000 30.000 50.000
la foc al clădiri

Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]

I – II 5 5 5 10 10 15 20 25

III 5 5 10 10 15 20 - -

IV 5 10 10 15 - - - -

V 5 10 15 20 - - - -

Tabelul 2.12 [7]

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri

industriale obişnuite

Volumul clădiri (compartimentului de incendiu) Vn[m3]

2.001 3.001 5.001 20.001 50.001

Gradul de 200.001
Categoria de până la peste
rezistenţă la foc al … … … ... …
incendiu 2.000 400.000
clădiri … 400.000
3.000 5.000 20.000 500.00 200000

Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]

D,E 5 5 5 10 10 15 20 25
I – II
A,B,C 5* 10 10 15 20 30 35 40

D,E 5 5 10 15 25 35 - -
III
C 5 10 15 20 30 40 - -

D,E 5 10 15 20 30 - - -
IV – V
C 5 15 20 25 35 -
 Tabel 2.13 [7]

Debitul de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor la clădiri industriale monobloc

Volumul clădiri Vn[m3]

600.001 700.001
Categoria de 100.001 … 200.001 … 300.001 … 400.001 … 500.001 …
până la
pericol de … …
100.000
incendiu 200.000 300.000 400.000 500.000 600.000
700.000 800.000

Debitul de apă pentru un incendiu Qinc [l/s]

A, B, C 30 40 50 60 70 80 90 100

D, E 15 20 25 30 35 40 45 50

La modul general, valorile debitului cerinţei de apă de alimentare pentru unităţile industriale [6]
se determină cu următoarele tipuri de relaţii, pentru cazurile sistemelor fără recirculare sau reutilizare a
apei, şi anume QsI [m3/s], respectiv a sistemelor cu recirculare sau reutilizare a apei , şi anume Q sI rec
[m3/s]:

K sI⋅K pI⋅Q nI
Q sI =
D (2.16)

K sI⋅K pI⋅( Q nI −r⋅Q nI ) +r⋅K r⋅Q nI

Q sI rec =
D (2.17)

în care: KsI – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă
şi canalizare (spălarea aducţiunii, a reţelelor de distribuţie, pentru staţiile de tratare şi epurare,
evacuarea zăpezii, etc.) care ia valori în funcţie de tipul sursei şi mărimea staţiei de tratare,
astfel: 1,07 atunci când staţiile de tratare au capacităţi peste 0,5 m 3/s; 1,10 atunci când staţiile
de tratare au capacitatea mai mică sau egală cu 0,5 m 3/s şi 1,02 pentru sursele de apă
subterană fără staţie de tratare;

KpI – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele de

distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

QnI [m3/zi, m3/h sau m3/lună] – debitul necesarului de apă de alimentare pentru unităţile
industriale;

D [s/zi, s/h sau s/lună] – perioada pentru care a fost calculat necesarul de apă, care are
valorile 3.600 s/h, 86.400 s/zi şi 2.592.000 s/lună;
 r – gradul de recirculare a apei cu valori între 0 şi 1 în funcţie de condiţiile tehnologice şi
constructive;

Kr – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale instalaţiilor de recirculare şi

reutilizare a apei care are valoare maximă 0,05 pentru debite recirculate mai mici sau egale cu
1 m3/s, respctiv 0,03 pentru debite recirculate mai mari de 1 m 3/s.

Practic, cerinţa de apă de alimentare pentru unităţile industriale se determină prin considerarea
debitelor zilnice QnI [m3/zi] în cazul surselor de apă neamenajate, respectiv prin considerarea debitelor
lunare medii QnI [m3/lună] în cazul surselor de apă cu lucrări de regularizare a debitelor, cu evidenţierea
variaţiei acestora în timpul anului. În lipsa unor date concrete despre variaţia acestor debite în timpul
anului, în continuare în lucrare se vor lua în considerare valorile caracteristice ale debitului zilnic al
necesarului de apă pentru alimentarea unităţilor industriale.

Având în vedere că sistemele de alimentare cu recircularea apei se întâlnesc îndeosebi în cazul

sistemelor de răcire de la centralele de producere a energiei electrice, cazurile cel mai frecvent întâlnite
de alimentare cu apă a unităţilor industriale sunt cele nu fac recircularea apei de alimentare. În acest caz
mărimile caracteristice ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat:
debitul cerinţei zilnice medii de apă de alimentare pentru zona industrială Q sI zi med [m3/zi], debitul cerinţei
zilnice maxime de apă de alimentare.

pentru zona industrială, QsI zi max [m3/zi] şi debitul cerinţei orare maxime de apă de alimentare
pentru zona industrială QsI orar max [m3/h] se determină cu următoarele relaţii:

QsI zi med =K sI⋅K pI⋅Q nI zi med =1.157ꞏ8733.42=10087.10 m3/zi (2.18)

Q sI zi max =K sI⋅K pI⋅Q nI zi max =1.157ꞏ8737.07=10091.31 m3/zi (2.19)

QsI orar max =K sI⋅K pI⋅QnI orar max 1.155ꞏ362.87=419.11 m3/h (2.20)

Exprimarea debitelor caracteristice QsI zi med [m3/zi], QsI zi max [m3/zi] şi QsI orar max [m3/h] ale cerinţei
de apă de alimentare pentru zona industrială în [m 3/s] se poate face prin transformare utilizând
relaţiile similare 1.9, 1.10, şi 1.11.

QsI zi med=1.157ꞏ10-5ꞏ10087.10 m3/zi =0.1167 m3/s

QsI zi max=1.157ꞏ10-5ꞏ10091.31 m3/zi =0.1167 m3/s

 QsI orar max=2.778ꞏ10-4ꞏ419.11 m3/h=0.1167 m3/s

2.1.4 Determinarea debitelor caracteristice ale necesarului şi cerinţei de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrului populat

Necesarul de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat se exprimă prin
următoare mărimi caracteristice: debitul necesarului zilnic mediu de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică QnZ zi med [m3/zi], debitul necesarului zilnic maxim de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică QnZ zi max [m3/zi] şi debitul necesarului orar maxim de apă de alimentare pentru zona
agrozootehnică QnZ orar max [m3/h].

Structura fiecăruia dintre debitele caracteritice ale necesarului de apă Q nZ pentru alimentarea
unităţilor industriale este următoarea:

QnZ =QnZa +QnZg +QnZi (1.21)

în care: QnZa [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru îngrijirea animalelor trebuie să
includă necesarul de apă pentru consumul biologic al animalelor, necesarul tehnologic de apă
pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea şi dezinfectarea halelor, prepararea hranei, întreţinerea
instalaţiilor tehnologice, necesarul pentru obiectele anexă ale halelor de creştere a animalelor;

QnZg [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru nevoi igienico-sanitare care trebuie
să includă apa pentru funcţionarea instalaţiilor sanitare, întreţinerea clădirilor şi spaţiilor
administrative (spălarea pardoselii, pereţilor, etc.) din unităţile agrozootehnice, precum şi
pentru funcţionarea cantinelor, punctelor medicale, spălătoriilor de rufe, etc. aferente
acestora;

QnZi [m3/zi, m3/h] – debitul necesarului de apă pentru incendii care trebuie să includă apa
rezervată pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

Relaţiile de calcul al debitelor caracteristice ale necesarului de apă de alimentare din zona
agrozootehnică a centrelor populate pentru cazurile uzuale sunt următoarele:
 K ⋅q Zo⋅N Zo U gp⋅n gp
QnZ zi med = ∑ 1000
piZo
+∑ ∑
1000
+24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc
o pZ p rinc r

1.1∙ ( 25∙ 36+75 ∙ 36+75 ∙100+ 100∙ 31+350 ∙31+75 ∙13 ) 500∙ 0.35+10000 ∙ 0.26+500 ∙ 0.46+10000 ∙0.4 +10000
¿ +
1000 1000
m3/zi (2.22)

K ziZo⋅K piZ o⋅q Zo⋅N Zo K zi⋅U gp⋅n gp

QnZ zi max =∑ +∑ ∑ +24⋅∑ ∑ 3,6⋅Qinc =
o 1000 pZ p 1000 r inc r
=
181∙ 26025 1 ∙1 ∙1 ∙1 ∙ 70ꞏ 50 1.15 ∙ 4900 1.15 ∙5300
+ + + +0=60.85 m3/zi
1000 1000 1000 1000
(2.23)

K oZo⋅K ziZo⋅K piZo⋅q Zo⋅N Zo K o⋅K zi⋅U gp⋅n gp

QnZ orar max =∑ +∑ ∑ + ∑ ∑ 3,6⋅Qinc =
o 24⋅1000 pZ p 24⋅1000 r r inc =
8.3 ∙1.1 ∙26025 2.3∙ 1.1∙ 117 ∙ 1.1∙ 7050 2.8 ∙1.15 ∙ 4900 2.8∙ 1.15 ∙5300
+ + + =6.07 m3
24 ∙ 1000 24 ∙ 1000 24 ∙ 1000 24 ∙ 1000
(2.24)

în care: o – indice referitor la categoriile de animale;

qZo [m3/1000animalezi] – necesarul specific total de apă, care ia valori în funcţie de

categoria i de animale şi de tipul sistemului de evacuare a dejecţiilor corespunzător fiecărei
categorii i de animale (vezi tabelul 1.15);

NZo – numărul de animale din categoria o;

KpiZo – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor admisibile de apă în incinta
unităţilor zootehnice în funcţie de categoria de animale (vezi tabelul 1.14);

KziZo – coeficientul de neuniformitate a debitului zilnic care este în funcţie de categoria o

de animale (vezi tabelul 1.14);

KoZo – coeficientul de neuniformitate a debitului orar care este, de asemenea, în funcţie de

categoria o de animale (vezi tabelul 1.14);

pZ – indice referitor la numărul de unităţi agrozootehnice din zona agrozootehnică ;

 p – indice referitor la numărul de folosinţe;

Ugm – numărul de unităţi din mărimea caracteristică a folosinţei: persoane, clădiri,

schimburi, vehicule, etc. sau combinaţii: persoaneschimburi, vehiculeschimburi, etc. în
perioada considerată (în cazul de faţă pe zi);

ngm [l/unitate sau combinaţii de unităţi caracteristice ale folosinţei] – necesarul specific de
apă corespunzător unităţilor sau combinaţiilor de unităţi ale folosinţei (vezi tabelul 1.7);

Kzi, Ko – coeficienţi de neuniformitate a debitului zilnic (vezi tabelul 1.1), respectiv

coeficientul de variaţie orară (vezi tabelul 1.2);

rinc – indice referitor la numărul de incendii simultane la unităţi agrozootehnice;

r – indice referitor la numărul clădirilor din unitatea agrozootehnică atinsă de incendiu;

Qinc [l/s] – debitul specific de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor din clădiri,
ţinându-se seama de volumul Vn [m3] al clădirii atinsă de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al
clădirilor, cu valori orientative indicate în tabelele 1.11, 1.12, 1.13.

Tabelul 1.14 [9]

Coeficienţi
Categorii de animale
KpiZ KziZ KoZ

Porcine 1 1 2 – 2,5

Gâşte 1,1 1,1 2

Raţe şi boboci 1 2 2

Celelalte categorii 1,1 1,1 2 – 2,5

Valorile caracteristice ale debitului cerinţei de apă de alimentare din zona agrozootehnică a
centrului populat [7] se determină pe baza valorilor caracteristice ale necesarului de apă din zona
agrozootehnică, cu următoarele relaţii:

QsZ zi med =K sZ⋅K pZ⋅Q nZ zi med =1.155ꞏ53.27=61.52 m3/zi (2.25)

QsZ zi max =K sZ⋅K pZ⋅Q nZ zi max =1.155ꞏ60.85=70.28 m3/zi (2.26)

QsZ orar max =K sZ⋅K pZ⋅QnZ orar max =1.155ꞏ6.07=7.010 m3/h (2.27)
 în care: QnZ zi med [m3/zi], QnZ zi max [m3/zi], QnZ orar max [m3/h] – valorile caracteristice ale debitului
necesarului de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică;

KsZ – coeficient care ţine seama de nevoile tehnologice ale sistemului de alimentare cu apă
şi canalizare (pentru pregătirea soluţiilor de reactivi, spălarea componentelor staţiei de tratare,
spălarea colectoarelor de canalizare), care are valoarea 1,10;

KpZ – coeficient care ţine seama de acoperirea pierderilor în aducţiune şi reţelele de

distribuţie, care se stabileşte prin calcule în funcţie de soluţiile tehnologice şi care se poate
considera maxim 1,05 în lipsa datelor necesare;

Tabel 2.15 [9]

Necesar de apă specific

qZ o [ m3/1000animalezi]
Categorii de animale
Evacuarea dejecţiilor

hidraulică mecanică

- vieri pentru reproducţie 36 -

- scroafe de montă şi gestaţie 36 -

- scroafe lactante 100 -

Porcine
- tineret porcin pentru reproducţie 31 -

- porci la îngrăşat 31 -

- tineret porcin în creştere 13 -

- vaci cu lapte 120 100

- junici 18 – 27 luni 90 70
Taurine
- viţei 0 – 6 luni 25 20

- tineret bovin 6 – 18 luni 60 40

 - tineret bovin la îngrăşat 6 – 24 luni 70 50

- oi şi berbeci - 10

Ovine - tineret ovin şi caprin - 5

- capre adulte - 13

- cabaline adulte - 50
Cabaline
- tineret cabalin - 30

- femele gestante şi iepuri pentru carne - 0,7

Iepuri - femele lactante şi iepuri pentru reproducţie - 1,5

- tineret 28 – 80 zile şi broiler - 1,0

- nutrii adulte - 25

Animale - tineret nutrii - 7

pentru blană - vulpi - 7

- nurci - 3

- găini adulte rase uşoare - 0,35

- tineret înlocuire rase uşoare - 0,26

- găini adulte rase grele - 0,46

- tineret înlocuire rase grele - 0,46

- pui (broiler) de găină - 0,29

Păsări - curci adulte - 0,90

- tineret înlocuire curci - 0,50

- pui (broiler) de curci - 0,96

- gâşte - 1,50

- raţe - 1,50

- boboci - 0,80
 Exprimarea debitelor caracteristice QsZ zi med [m3/zi], QsZ zi max [m3/zi] şi QsZ orar max [m3/h] ale cerinţei
de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică în [m 3/s] se poate face prin transformare utilizând
relaţiile similare 1.9, 1.10, şi 1.11.

QsZ zi med=1.157ꞏ10-5ꞏ61.52=0.000711 m3/s

QsZ zi max=1.157ꞏ10-5ꞏ70.28=0.000813 m3/s

QsZ orar max=2.778ꞏ10-4ꞏ7.010=0.0019 m3/s

2.1.5 Determinarea debitelor caracteristice ale cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat

Valorilor caracteristice ale debitului cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat, respectiv
debitul total zilnic mediu Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], debitul total zilnic maxim Q s tot zi max [m3/zi, m3/s] şi debitul total
orar maxim Qs tot orar max [m3/h, m3/s], se determină cu următoarele relaţii:
Qs tot zi med =Q s zi med +QsI zi med +QsZ zi med =15845.4+10087.10+61.52=25994.02 m3/zi (2.28)
Qs tot zi max =Q s zi max +QsI zi max +Q sZ zi max =17424.9+10091.31+70.28=27586.49 m3/zi (2.29)
Qs tot orar max =Qs orar max +QsI orar max +Q sZ orar max =921.3+419.11+7.010=1347.42 m3/h (2.30)
în care:Qs zi med [m3/zi, m3/s], Qs zi max [m3/zi, m3/s], Qs orar max [m3/h, m3/s] – debitele zilnic mediu, zilnic
maxim şi orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona rezidenţială a centrului populat;

QsI zi med [m3/zi, m3/s], QsI zi max [m3/zi, m3/s], QsI orar max [m3/h, m3/s] – debitele zilnic mediu, zilnic maxim şi
orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona industrială a centrului populat;

QsZ zi med [m3/zi, m3/s], QsZ zi max [m3/zi, m3/s], QsZ orar max [m3/h, m3/s] – debitele zilnic mediu, zilnic maxim şi
orar maxim ale cerinţei de apă de alimentare pentru zona agrozootehnică a centrului populat.

2.1.6 Determinarea debitelor caracteristice de ape uzate evacuate din centrul populat

Valorile caracteristice ale debitului de ape uzate evacuate din centrul urban, respectiv debitul de ape uzate
zilnic mediu Qu zi med [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate zilnic maxim Q u zi max [m3/zi, m3/s], debitul de ape uzate orar
maxim Qu orar max [m3/h, m3/s] şi debitul de ape uzate orar minim Q u orar min [m3/h, m3/s] se stabilesc în funcţie de
valorile caracteristice similare ale cerinţei totale de apă de alimentare a centrului populat, cu următoarele relaţii [2,
3]:

Qu zi med =0,8⋅Qs tot zi med =20795.21 m3/zi (2.31)

Qu zi max =0,8⋅Qs tot zi max =22069.89 m3/zi (2.32)

Qu orar max =0,8⋅Q stot orar max =1077.93 m3/h (2.33)
1
Q u orar min = ⋅p⋅Qu zi max
24 =321.84 m3/h (2.34)

Unde p=0.35 conform tabelului 1.16

Qu zi med=1.157ꞏ10-5ꞏQu zi med [m3/zi]=0.240 m3/s

Qu zi max=1.157ꞏ10-5ꞏQu zi max [m3/zi]=0.255 m3/s

Qu orar max=2.778ꞏ10-4ꞏQu orar max [m3/zi]=0.300 m3/s

Qu orar min=2.778ꞏ10-4ꞏQu orar min [m3/zi]=0.089 m3/s

în care: Qs tot zi med [m3/zi, m3/s], Qs tot zi max [m3/zi, m3/s] şi Qs tot orar max [m3/h, m3/s] sunt valorile caracteristice
ale debitului cerinţei totale zilnice medii, zilnice maxime, respectiv orare maxime de apă de alimentare
ale centrului populat şi unităţilor industriale şi agrozootehnice aferente;

p – coeficient adimensional în funcţie de numărul de locuitori ai centrului populat (vezi tabelul 1.16).

Tabelul 2.16 [10]

Numărul de
< 1000 1001 - 10000 10001- 50000 50001 – 100000 > 100000
locuitori

p 0,18 0,25 0,35 0,60 0,75

Capitolul 3. Determinarea parametrilor principali dimensionali și
funcționali ai obiectelor tehnologice de pe linia apei

3.1. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ale instalației de sitare cu

grătar plan

Fig 3.1. Grătar plan cu curățare mecanică pentru lațimi de 0.5-1.6m

a-schema curățătorului oscilant al greblei montate amonte; b-schema curățătorului oscilant al

greblei montat aval; c-schema curățătorului greblei fix, din cauciuc; d-soluțiie constructive; 1-
ghidaje; 2-grătar; 3-greblă; 4-curățător greblă; 5-mecanism de antrenare; 6-jgheab de scurgere a
reținerilor; 7-beton de montaj.

Determinarea parametrilor funcționali ai instalației de sitare cu grătar plan se face utilizând un

software specializat rezultând urmatoarele valori:

Parametri funcționali:

Quorarmax-Debitul orar maxim de apã uzatã a localitãtii deservite de statia de epurare:

Quorarmax =1077.93 m3/h.
Quorarmin −¿Debitul orar minim de apă uzată a localității deservite de stația de epurare:
Quorarmin =321.84 m3/h.
.
Qc [m3/h] - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde
Qc=2.156ꞏ103 m3/h
Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în instalațiile de sitare ale statiei de
epurare indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta:
Qv=321.84 m3/h

QVrzi −¿Debitul volumic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare: : Q Vrzi
=5.406 m3/zi
Qmrzi −¿Debitul masic zilnic de retineri pe suprafetele active ale instalatiilor de sitare: Qmrzi
=4.325ꞏ103[kg/zi]
Raportul dintre suprafața totalã de trecere a apei prin grãtar și suprafața activă totală a grătarului:
λt =0.505
Raportul dintre suprafața frontalã totalã a barelor grãtarului și suprafața activã totalã a grãtarului:
λs=0.515
Determinarea înãltimii teoretice ht [mm] a curentului de apã uzatã care trece prin grãtarul plan
corespunzãtoare debitului de calcul Qc:
ht=921.315ꞏmm

Parametri dimensionali

Ai barelor grătarului:
Lãtimea profilului barelor grãtarului plan:
lb=50mm
Numãrul de bare ale grãtarului plan:
nb=50mm
Lãtimea efectivã a grãtarului plan:
Bg=1000mm
Grosimea profilului barei grătarului:
sb=10 mm
Distanța dintre barele grătarului:
eb=10[mm]
Ai transportorului compactor:
Diametrul melcului:
Dm=250mm
Lungimea activã a transportorului-compactor:
Ltot=5000 mm
Determinarea înãltimii teoretice ht [mm] a curentului de apã uzatã care trece prin grãtarul plan
corespunzãtoare debitului de calcul Qc:
ht=921.315ꞏmm
Numãrul de grãtare active necesare în stația de epurare:
ig=1
Înãltimea canalului în care este montat grãtarul plan:
H=1.421ꞏ103 [mm]
Lungimea (în lungul cadrului) a suprafeței active a grãtarului plan:
Lg=1.641ꞏ103 mm
Lungimea (în lungul cadrului) a suprafetei active a grãtarului plan:
L=2.855ꞏ103 mm
Lungimea zonelor de alimentare și transport ale transportorului-compactor considerate:
LAT=3500mm
Lungimea zonei de compactare a transportorului:
LC=1250mm
Lungimea zonei de evacuare a transportorului - compactor, având o valoare recomandatã egalã
cu diametrul Dm al melcului:
LE=250mm
3.2.Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ale
Deznisipatorul cu sectiune dreptunghiulară prevăzut cu deversor professional.

Figura.3.2. Deznisipatorul cu sectiune dreptunghiulara prevăzut cu deversor professional

1-Compartiment de desnisipare, 2-basele, 3-ecran, 4-podul rulant de colectare a nisipului, 5-

platformă, 6-arbore, 7-palete rotative, 8-motoreductor, 9-pompe, 10-sisteme de conducte, 11-
jgheaburi de deshidratare, 12-instalatii de spălare, 13-bașa central, Ⅰ-compartimentele de
desnisipare, Ⅱ-deversorul proportional, Ⅲ-podul rulant de colectare a nisipului, Ⅳ- sistemul de
evacuare şi spălare a nisipului, Ⅴ- jgheabul drenant longitudinal pentru deshidratarea nisipului

Determinarea parametrilor funcționali și dimensionali ai Deznisipatorul cu sectiune

dreptunghiulara prevăzut cu deversor professional se face utilizând un software specializat
rezultând urmatoarele valori:

Parametri funcționali

Debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul din cadrul stației
de epurare:
Qc=2.156ꞏ103 [m3/h]
Debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în deznisipatorul din cadrul statiei de epurare
indiferent de sistemul de canalizare la care este racordatã aceasta:
Qv=321.84 m3/h
Cantitatea zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator:
Cniszi=2.207 m3/zi
Masa zilnicã de nisip evacuatã din deznisipator:
mniszi=5.849ꞏ103 [kg/zi]

Debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã corespunzãtor unui compartiment activ al

deznisipatorului:
Qccomp=2.156ꞏ103 [m3/h]
Debitul de verificare de apã uzatã corespunzãtor unui compartiment activ al deznisipatorului
Qvcomp=321.84 [m3/h]
Cantitatea zilnicã de nisip evacuatã dintr-un compartiment activ al deznisipatorului:
Qniszicomp=2.207 [m3/h]
Masa zilnicã de nisip evacuatã dintr-un compartiment activ al deznisipatorului:
mniszicomp=5.849ꞏ103 [kg/zi]

Volumul de nisip extras din deznisipator si depus în jgheabul de dezhidratare:

Vdep=0.552 m3

Parametri dimensionali

Alungirea platformei podului rulant corespunzãtoare acoperirii trenului de rulare, cu valori între
300-500 mm:
dpr=400mm
Lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900-1500 mm:
Bpr=1500 mm
Diametrul roților trenului de rulare al podului rulant (integral metalice, sau metalice cu bandaje
din teflon), cu valori uzuale între 200 - 560 mm:
Dr=250 mm

Determinarea parametrilor dimensionali ai deznisipatorului

Lungimea deznisipatorului:
L=13.5 m
Lãtimea B [m] a deznisipatorului:
B=2.2 m
Înãltimea apei în compartimentele active ale deznisipatorului corespunzãtoare debitului de calcul
de apã uzatã:
hc=0.907 m
Înãltimea compartimentelor deznisipatorului:
H=1.5 m
Distanta c [m] dintre radierul compartimentelor deznisipatorului și partea inferioarã a decupãrilor
deversorului se impugn astfel sã aibã o valoare mai mare sau egalã cu valoarea limitã:
cmin=0.3 m
Dimensiunea a [m] a laturilor verticale din zona dreptunghiularã a decupãrii deversorului se
impune astfel sã aibã o valoare mai mare sau egalã cu valoarea limitã:
amin=0.03 m
Se impune valoarea dimensiunii:
a=0.06
bd-Latura orizontalã din zona dreptunghiularã a decupãrii deversorului:
bd=1.76 m
Ordonata corespunzãtoare intersectiei dintre laturile verticale ale zonei dreptunghiulare și
muchiile hiperbolice ale decupãrii deversorului:
hint=0.02 m

Determinarea parametrilor dimensionali si cinematic ai podului rulant de evacuare a nisipului

Ecartamentul trenului de rulare a podului rulant:

E=2.9 m
Lungimea platformei podului rulant:
Lpr=3.3ꞏ103 mm
Lungimea lamei de raclare a nisipului în cazul evacuãrii acestuia cu sisteme mecanice:
Ll=1.5ꞏ103 mm
Lungimea gurii de aspiratie a nisipului în cazul evacuãrii acestuia cu sisteme hidraulice, prin
pompare sau sifonare:
Lga=1.5ꞏ103 mm

Determinarea parametrilor principali ai jgheaburilor de dezhidratare a nisipului evacuat din

deznisipator

Lungimea compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului:

Lcjdn=3.25 m
Lãtimea lcjdn [m] a compartimentelor jgheaburilor de dezhidratare a nisipului:
lcjdn=0.43 m
Înãltimea stratului de nisip depus uniform în compartimentele jgheabului de dezhidratare a
nisipului:
hnd=0.099 m
Inãltimea utilã a compartimentelor jgheabului de dezhidratare a nisipului:
Hcdn=0.178 m
Înãltimea totalã a compartimentelor jgheabului de dezhidratare a nisipului:
Htotcdn=1.028 m
Distanta recomandatã dintre compartimentele de deznisipare și jgheaburile de dezhidratare a
nisipului:
dcdjdn=0.95 m

3.3. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționare ale Separatorului de grăsimi

cu insuflare de aer la joasă presiune.
 Fig. 3.3. Separatorul de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune

Determinarea parametrilor funcționali și dimensionali ai Separatorului de grăsimi cu insuflare

de aer la joasă presiune se face utilizând un software specializat rezultând urmatoarele valori:

Funcționali

Viteza de ridicare a particulelor de grãsime (cu valori recomandate cuprinse între 8 - 15 m/h):
vr=14 m/h

Qc=2.207ꞏ104 [m3/zi]
Debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în separatorul de grãsimi din cadrul statiei de
epurare:
Qv=2.156ꞏ103 [m3/h]
Debitul de aer care trebuie insuflat în bazinul separatorului de grãsimi:
Qaer=275.874 [m3/h]
Debitul volumic zilnic de substanțe plutitoare din apă uzatã:
Qvsp=0.482 [m3/zi]
Volumul separatorului de grãsimi:
Vsg=87.58 m3
Timpul mediu de trecere a apei prin separatorul de grãsim (se recomandã sã aibã valori între
0,083 - 0,2 h):
t=0.095h
Viteza longitudinalã de curgere a apei prin separatorul de grãsimi:
vL=0.032 [m/s]

Dimensionali

Lãtimea compartimentului la partea inferioarã (cu valori uzuale de cca. 1 m):

b=1 m
Adâncimea apei în compartimentele separatorului de grãsimi care poate lua valori între 1,2 - 3 m:
H=2 m
Lãtimea compartimentului separatorului de grãsimi, mãsuratã la oglinda apei pentru debitul de
calcul Qc, care poate lua valori între 2 - 4,5 m:
B1=3 m

Podul rulant de evacuare a peliculei de grãsimi

Alungirea platformei podului rulant corespunzãtoare acoperirii trenului de rulare, cu valori între
300-500 mm:
dpr=400 mm
Lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900 - 1500 mm:
Bpr=1500 mm
Diametrul roților trenului de rulare al podului rulant (integral metalice sau metalice cu bandaje
din teflon), cu valori uzuale între 200 - 560 mm:
Dr=250 mm

Determinarea parametrilor dimensionali ai separatorului de grãsimi

Lungimea utilã a separatorului de grãsimi:
Lsg=21.895 m
Numãrul de compartimente active ale separatorului de grãsimi:
icsg=2 (4 compartimente pe desen)
Lungimea utilã a unui compartiment activ al separatorului de grãsimi:
L1sg=10.947 m
Supraânãltarea pereților jgheaburilor de colectare a grãsimilor peste nivelul aferent debitului de
calcul:
hv=1.128 m

Determinarea parametrilor principali ai podului rulant de evacuare a peliculei de grãsimi din

separatorul de grãsimi
Determinarea parametrilor dimensionali și cinematici ai podului rulant de evacuare a peliculei de
grãsimi
Ecartamentul trenului de rulare a podului rulant:
E=3.9 m
Lungimea platformei podului rulant:
Lpr=4.3ꞏ103 mm

3.4. Determinarea caracteristicilor dimensionale si functionare al Decantorului

primar longitudinal

Fig. 3.4. Decantor primar longitudinal cu pod rulant raclor

1-Separator de materii plutitoare, 2-Compartimentul decantorului, 3-Pod rulant, 4-Sistemul de acţionare
a podului rulant, 5-Lamă de raclare, 6-Lamă de dirijare a spumei, 7-Rigolă de colectare a apei clarificate,
8-Başă de colectare a nămolului raclat, 9-Pompă de evacuare a nămolului colectat

Determinarea parametrilor funcționali și dimensionali al Decantorului primar longitudinal

se face utilizând un software specializat rezultând urmatoarele valori:

Parametri funcționali

Viteza orizontalã maximã de curgere a apei în decantor cu valorea recomandatã de 0,01m/s:

Vo=0.01 m/s
Timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul, cu valori recomandate de minimum 1,5 h:
tc=1.5 h
Timpul de decantare corespunzãtor debitului de verificare:
tv=0.5 h
Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul primar din cadrul
statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=2.207ꞏ104 m3/zi
Qch - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul primar din
cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/h]:
Qch=919.58 m3/h
Qv [m3/h] - debitul de verificare de apã uzatã care pãtrunde în decantorul primar din cadrul
statiei de epurare:
Qv=2.156ꞏ103 m3/h
Vnp [m3/zi] - volumul de nãmol primar reținut zilnic în decantor:
Vnp=150.48 m3/zi
Numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul primar:
iev=6
Volumul de nãmol primar depus în decantor între douã evacuãri successive:
Vev=25.08 m3
Viteza de sedimentare în decantor:
u=1.1 m/h
Volumul decantorului:
Vd=1.379ꞏ103 m3
Numãrul de compartimente active necesare în decantor:
icd=2 (la desen 4 compartimente)
Volumul util al compartimentelor decantorului, care trebuie sã aibã valori cuprinse între Vumin
și Vumax:
Vu=1.108ꞏ103 m3

Parametri dimensionali

Date cu privire la podul rulant de raclare a nãmolului

Alungirea platformei podului rulant corespunzãtoar acoperirii trenului de rulare, cu valori între
300-500 mm:
dpr=400 mm
Lãtimea platformei podului rulant, cu valori uzuale între 900 - 1500 mm:
Bpr=1500 mm
Diametrul roților trenului de rulare al podului rulant (integral metalice, sau metalice cu bandaje
din teflon ), cu valori uzuale între 200 - 560 mm:
Dr=250 mm

Determinarea parametrilor dimensionali ai compartimentelor varianței ales de decantor

primar longitudinal

Lațimea compartimentelor decantorului: b1=7 m

Lațimea compartimentelor decantorului la nivelul radierului: b2=6.3 m
Lungimea compartimentelor decantorului, care trebuie sã aibã valori cuprinse între Lmin și
Lmax: L=51.793 m
Inãltimea utilã a compartimentelor decantorului, care trebuie sã aibã valori cuprinse între humin
și humax: hu=2.65 m
Inãltimea zonei de siguranțã a compartimentelor decantorului, care trebuie sã aibã valori
cuprinse între 0,3 - 1 m, în funcție de sistemul de poziționare a lamei racloare în timpul cursei
pasive a podului rulant:
hs=0.4 m
Inãltimea stratului neutru din compartimentele decantorului:
hn=0.2 m
Inãltimea stratului de decantare din compartimentele decantorului, care trebuie sã aibã valori
cuprinse între 0,2- 0,45 m:
hd=0.4 m
Inãltimea totalã a compartimentelor decantorului:
H=3.6 m
Lungimea vaselor de colectare a nãmolului din compartimentele decantorului:
Lb=2 m
Dimensiunea laturii gurii de evacuare (de formã pãtratã) a vaselor de colectare a nãmolului din
compartimentele decantorului:
lb=0.4 m
Inãltimea minimã a baselor de colectare a nãmolului din compartimentele decantorului:
hbmin=2.289 m
Inãltimea nãmolului depus în compartimentele decantorului între douã evacuãri consecutive:
hnamcomp=0.03 m
Lungimea platformei podului rulant:
Lpr=7.3ꞏ103 mm

3.5. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționare ai Bazinului cu

nămol activ cu aerare pneumatică

Fig. 3.5. Bazin cu nămol active cu aerare pneumatică

Determinarea parametrilor funcționali și dimensionali al Bazinului cu nămol activ cu aerare
pneumatică se face utilizând un software specializat rezultând urmatoarele valori:

Parametri funcționali

Comsumul biochimic de privie al apei uzate a localitãții deservite de statia de epurare, cu

Valori orientative pentru apele uzate urbane brute între 100 – 400 mg/dm3:
CBO5=340 [mg/dm3]
concentrația nãmolului activat din bazinul de aerare, cu valori recomandate de 2,5 – 4 kg/m3:
CN=2.5 [kg/m3]
Eficiența privind reducerea substanțelor organice, cu valori între 60 – 98%, în funcție de procesul
tehnologic adoptat și anume:
ηB=85 [%]
Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol
activ din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=2.207ꞏ104 [m3/zi]
Qch - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol
activ din cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/h]:
Qch=919.579ꞏ [m3/h]
QRmax [m3/h] - debitul maxim admis în exploatare de recirculare a nãmolului activat preluat din
decantorul secundar și reintrodus în bazinul de aerare:
QRmax=643.705 [m3/h]
Qv [m3/h] - debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în bazinul de aerare cu nãmol activ
din cadrul statiei de epurare:
Qv=1.563ꞏ103 [m3/h]
ION [kg/kg.zi] - încãrcarea organicã a nãmolului activ din bazinul de aerare, cu valori
în funcție de funcție de procesul tehnologic adoptat și anume:
ION=0.812 [kg/kg.zi]
IOB [kg/m3.zi] - încãrcarea organicã a bazinului de aerare:
IOB=2.029 [kg/m3.zi]
QR [m3/zi] - debitul de nãmol activat recirculate:
QR=1.324ꞏ104 [m3/zi]
Nex [kg/zi] - cantitatea de nãmol biologic activat în exces:
Nex=5.471ꞏ103 [kg/zi]
Timpul de aerare corespunzãtor debitului de calcul care trebuie să aibã valori mai mari de 3 h la
eficiente ale treptei biologice de peste 85%:
t=3.016 [h]
Timpul de aerare prin care se tine seama și de debitul de recirculare, care trebuie să aibã valori
mai mari de 2 h la eficiente ale treptei biologice de peste 85%:
tr=1.611 [h]
Qaer [m3/h] - cantitatea necesarã de aer în cazul sistemelor de aerare pneumaticã:
Qaer=1.125ꞏ104 [m3/h]

Parametri dimensionali
Date cu privier la construcția bazinului de aerare în corelație cucaracteristicile tehnice ale
sistemelor de aerare

Adâncimea utilã a bazinelor cu aerare pneumaticã cu valori recomandate între 3 - 5 m:

Hp=5 [m]
Lãtimea bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu siteme de aerare pneumaticã:
Bp=7 [m]
Lungimea Lp [m] a bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu sisteme de aerare
pneumaticã trebuie sã aibã valoarea cuprinsã între Lpmin și Lpmax.:
Lp=79.245 [m]
Lungimea Lj [m] a jgheaburilor de distributie fracționatã a apei uzate și nãmolului recirculat, în
cazul bazinelor cu nãmol activat cu distributie fracționatã a apei și nãmolului, trebuie sã aibã
valoarea cuprinsã între Ljmin și Ljmax:
Lj=35 [m]
Hptot [m] - înãltimea totalã a bazinului de aerare în cazul echipãrii acestuia cu siteme de aerare
pneumaticã:
Hptot =5.5 [m]

3.6. Determinarea caracteristicilor dimensionale și funcționale ai Decantorului

secundar radial

Fig.3.6. Decantor secundar orizontal radial

 Fig.3.7. Decantor secundar radial cu colectarea nămolului prin raclare cu lame fixate pe podul
pivotant

Determinarea parametrilor funcționali și dimensionali al Decantorului secundar radial se face

utilizând un software specializat rezultând urmatoarele valori:

Parametri funcționali

Qc - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din
cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/zi]:
Qc=2.207ꞏ104 [m3/zi]
Qch - debitul de calcul (dimensionare) de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din
cadrul statiei de epurare exprimat în [m3/h]:
Qch=919.579 [m3/h]
QR [m3/h] - debitul maxim de recirculare care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul statiei
de epurare:
QR=643.705 [m3/h]
Qv [m3/h] - debitul de verificare, de apã uzatã care pãtrunde în decantorul secundar din cadrul
statiei de epurare:
Qv==1.563ꞏ103 [m3/h]
icd - numãrul de compartimente active necesare în decantor: icd=1 (+1 de rezerva)
Vns [m3/zi] - volumul de nãmol secundar reținut zilnic în decantor:
Vns=9.361ꞏ104 [m3/zi]
Numãrul de evacuãri zilnice de nãmol din decantorul secundar:
iev=80
Volumul de nãmol secundar depus în decantor între douã evacuãri successive:
Vev=117.012 [m3]
Volumul util al compartimentelor decantorului:
Vu=2.568ꞏ103 [m3]
Timpul de decantare corespunzãtor debitului de calcul, care trebuie sã aibã valori cuprinse între
tdcmin și tdcmax:
tdc=2.143 [h]
Timpul de decantare corespunzãtor debitului de verificare, care trebuie sã aibã valori mai mari
decât tdvmin:
dtv=1.2 [h]

Parametri dimensionali

Lãtimea platformei podului radial, cu valori uzuale între 0.8 - 1.5 m:

Bprr=1.5 m

Determinarea parametrilor dimensionali ai variantei tipodimensionale corespunzãtoare

pentru compartimentele decantorului secundar radial

Diametrul compartimentelor decantorului:

D=35 m
Diametrul cãii de rulare a trenului de roti ale podului de raclare:
D1=35.14 m
Diametrul deversorului rigolei de evacuare a apei limpezite:
D2=33.1 m
Diametrul difuzoruluide admisie a apei uzate în decantor:
d1=2.3 m
Diametrul coloanei centrale de susținere a podului radial:
d2=0 m
Diametrul superior al basei de colectare a nãmolului:
d3=0 m
Înãltimea de siguranțã a compartimentelor decantorului:
hs=0.4 m
Înãltimea utilã a compartimentelor decantorului:
hu=3 m
Înãlțimea totalã a compartimentelor cu tipodimensiunile DRS30, DRS35, DRS40, DRS45 și
DRS50 și înãltimea la perete a compartimentelor cu tipodimensiunile DRS16, DRS20, DRS25:
H=3.4 m
Înãltimea nãmolului din compartimentele decantorului între douã evacuãri consecutive:
hnancomp=0.137 m
Adâncimea la centru a compartimentelor decantorului cu tipodimensiunile DRS16, DRS20,
DRS25: Hc=6.2 m
Lățimea rigolei de evacuare a apei clarificate:
b=0.8 m
Lungimea platformei podului radial:
Lprr=17.97 m
Capitolul 4. Bibliografie

[1]- Rojanschi V., Ognean Th. – Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor uzate - Editura
Tehnică, Bucureşti, 1997
[2]-V.V.Safta-Note curs-Sisteme pentru depoluare-Universitatea Politehnica Bucuresti , an universitar
2021-2022
3. Pîslăraşu I., Rotaru N., Tigoianu V. – Canalizări, Editura Tehnică, Bucureşti, 1965
4. *** Normativ pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti - Partea I:
Treapta mecanică - Anteproiect - Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică,
Bucureşti, Ianuarie 1998
5. *** STAS 1846-90 Determinarea debitelor de apă de canalizare. Prescripţii de proiectare.

6. *** SR 1343/1 – 1995 Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi.

7. *** STAS 1478-90 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de
proiectare.

8. *** STAS 1342/2-89 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi industriale.

9. *** STAS 1343/3-86 Determinarea cantităţilor de apă de alimentare pentru unităţi zootehnice.

10. *** STAS 10898-85 Alimentări cu apă şi canalizări. Terminologie