UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FAC. CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR

DEP. CHIMIE ANALITICĂ ŞI INGINERIA MEDIULUI

Protecția Mediului
Protecția calității resurselor de apă
- Curs 2 -

CUPRINS:

1.Cadru legislativ privind calitatea resurselor de apă

Managementul resurselor de apă la nivel european /
național
2.Cele mai bune practici aplicate pentru îmbunătațirea
calității apelor
Poluarea cu azotaţi
Surse de azotaţi în apă:

1. precipitaţii (poluanţi evacuaţi în atmosferă, NOx prezenţi în atmosferǎ de la arderea combustibililor fosili)
spaţii improprii de depozitare a unor materii prime şi auxiliare, produse, subproduse,
rampe de depozitare a deşeurilor, neamenajate sau ilegale,
suprafeţe agricole fertilizate în exces şi antrenarea de substanţe depuse sau împrǎştiate pe suprafaţa solului
2. evacuarea apelor uzate menajere neepurate sau insuficient epurate
3. deversarea apelor uzate cu conţinut de azotaţi
4. în urma eroziunii solurilor ce conţin azotati care deşi apar ca surse “naturale”, indirect sunt antropice
5. nitrificarea compuşilor azotului, uree şi amoniac, proveniţi de la dejecţiile animale (microorganisme de tip
(Nitrosomonas, Nitrosococus, Nitrobacter)
6. procese care au loc in mod natural în sol, cu afectarea apelor subterane.
 Poluarea cu azotaţi
Levigarea azotaţilor cǎtre apele subterane este mai accentuatǎ când îngrǎşǎmântul conţine azot sub formǎ nitricǎ
decât în cazul îngrǎşǎmântului cu azot sub formǎ amoniacalǎ.

• Distanţa între zona rǎdǎcinilor şi pânza de apǎ subteranǎ determinǎ vulnerabilitatea aquiferului la poluare.
Astfel cu cât zona în care se aflǎ rǎdǎcinile plantelor este mai aproape de pânza de apǎ, cu atât azotaţii
pǎtrund mai repede în pânza de apǎ potabilă. Levigarea azotaţilor din solurile cultivate în zonele carstice
determinǎ o contaminare masivǎ a apei subterane.

• Managementul în fermele zootehnice/agricole. Cantitatea totalǎ de azot din aceasta este mai mare decât
necesarul de azot pentru culturi agricole. Depozitarea hranei în zone deschise fǎrǎ protecţie la precipitaţii,
deversarea directǎ sau scurgerile în lagune contribuie la poluarea cu azotaţi a apelor de suprafaţ ǎ sau
subterane.
Poluarea cu compusi organici biodegradabili
• deversarea în receptori naturali a unor cantitǎţi mari de compuşi organici (industria de celulozei şi hârtiei,
industria alimentarǎ, industria farmaceutica).
Compuşii organici constau din proteine (65%), carbohidraţi (25%), lipide (10%), acizi nucleici şi o multitudine de
combinaţii ale acestora.
Compuşii organici care ajung în lacuri şi râuri se descompun în prezenţa oxigenului cu ajutorul
microorganismelor. În procesele de descompunere, oxigenul prezent în receptorul natural este consumat şi
rezultǎ scǎderea concentraţiei în oxigen ceea ce determinǎ efecte negative asupra biotei acvatice.
a) oxigen dizolvat suficient, degradarea este aerobǎ cu consum de oxigen, cu eliminare de dioxid de
carbon (respiraţie) şi apǎ.
b) oxigen insuficient, se creazǎ condiţiile pentru procese de degradare anaerobǎ în care carbonul este
transformat în CH4 şi CO2. În acest caz compuşii cu azot participă la reactii de denitrificare, sulfatul este
redus la hidrogen sulfurat. Aceste procese au loc frecvent în lacuri şi în mlaştini, dar foarte rar în râuri.
Efluenţii organici conţin cantitǎţi mari de suspensii solide care împiedicǎ sau absorb lumina necesarǎ fotosintezei
ceea ce conduce la alterarea caracteristicilor receptorului natural.
Poluarea cu compusi organici biodegradabili
Procesele care au loc la deversarea produselor petroliere
în apele de suprafaţǎ
Poluarea cu produse petroliere care
chiar în concentraţii reduse conferǎ
culoare, miros şi gust apelor în care
sunt eliminate.

Principalele procese: transportul,

transferul şi transformarea

Produsele petroliere sunt mai uşoare

a. dispersie,
b. evaporare, decât apa şi de aceea formeazǎ o
c. emulsie, peliculǎ la suprafaţa apei care
d. oxidare ,
e. biodegradare, împiedicǎ oxigenarea care poate
f. dizolvare, conduce la dezechilibre ecologice.
g. sedimentare
 Eutrofizarea
= îmbogǎţirea excesivǎ pânǎ la saturare a unui mediu acvatic în elemente nutritive în
special P (conţinut in fosfaţi) şi N (conţinut în amoniu, azotaţi şi azotiţi) care are ca
rezultat înflorirea algalǎ.

Eutrofizarea - mai frecventǎ în lacuri care sunt

ecosisteme cvasi închise şi mai rar în râuri care
sunt deschise.

Pe cale naturalǎ viteza de eutrofizare este de

regulǎ lentǎ, dar în urma activitǎtilor umane ea
este acceleratǎ.
 Eutrofizarea
Principalele cauze ale eutrofizǎrii sunt
1. spălarea solurilor fertilizate cu îngrǎşǎminte cu N şi P;
2. evacuarea apelor uzate netratate industriale şi/sau menajere bogate în azotaţi, amoniac, materii organice,
fosfaţi proveniţi de la detergenţi.

În funcţie de gradul de troficitate lacurile se clasifică în:

1. lacuri oligotrofe în care biomasa are valori până la 10 mg/L;
2. lacuri mezotrofe cu biomasa cuprinsă între 10 şi 20 mg/L;
3. lacuri eutrofe cu valori ale biomasei mai mari de 20 mg/L.

Tipuri de lacuri în funcţie de

gradul de troficitate
(B. Shaw, C. Mechenich, L.
Klessig, RP-03/2004)
Eutrofizarea
•compuşi ai P şi ai N (din surse naturale şi antropice) eliminaţi în cantitǎţi mari în receptorul natural
determina o creştere excesivă a fitoplanctonului.

• apele naturale îmbogǎţite permit reproducerea rapidǎ a unor specii acvatice, în particular a algelor
fenomen denumit înflorire algalǎ

• se mineralizeazǎ şi se depun la fundul lacului. Descompunerea materiei organice moarte

favorizeazǎ creşterea bacteriilor heterotrofe care consumǎ oxigenul dizolvat. Dezvoltarea unor plante
plutitoare împiedicǎ pǎtrunderea radiaţiilor solare necesare pentru fotosinteza plantelor acvatice şi
împiedicǎ de asemenea schimbul cu atmosfera.

• consumul de oxigen depǎşeşte producţia de O2 şi mediul devine mai întâi hipoxic şi apoi anoxic
favorabil formǎrii gazelor CH4, H2S. Efectele sunt moartea unor organisme acvatice aerobe (insecte,
crustacee, peşti) şi a florei acvatice care prin descompunere consumǎ oxigenul şi determinǎ
producerea de dereglǎri ale lanţurilor trofice.
Calitatea resurselor de apă din România
A) Apele de suprafaţă pot fi încadrate în cinci clase de calitate:
Indicatori fizico-chimici (Ordinul nr. 161/2006):
grupa “regim de oxigen”: oxigenul dizolvat, CBO5 , CCO-Mn,
CCO-Cr;
grupa “nutrienti”: amoniu, azotiţi, azotaţi, azot total, ortofosfaţi,
fosfor total, clorofila a;
Indicatori biologici (Ordinul nr. 161/2006):
grupa “ioni generali, salinitate”: reziduu filtrabil uscat, sodiu,
calciu, magneziu, fier total, mangan total, cloruri, sulfaţi; macronevertebrate, fitobentos, fitoplancton.
grupa “metale”: zinc, cupru, crom total, arsen. Metalele plumb, indice saprob pentru macrozoobentos.
cadmiu, mercur, nichel au fost încadrate la grupa de substanţe
prioritare;
grupa “micro-poluanţi organici şi anorganici”: fenoli, detergenţi,
AOX, hidrocarburi petroliere. Alte substanţe precum PAH-uri, PCB-
uri, lindan, DDT, atrazin, triclormetan, tetraclormetan, tricloretan,
tetracloretan, etc. au fost încadrate la grupa substanţelor prioritare.
Calitatea resurselor de apă din România
Calitatea apelor curgătoare în funcţie de Calitatea apelor curgătoare în funcţie de
valorile indicatorilor fizico – chimici starea ecologică (macrozoobentos)

Lungime totală monitorizată = 26 347 km

Sursa: http://www.mmediu.ro/, Raport 2009 Lungime totală monitorizată = 26 223 km
Calitatea resurselor de apă din România
Calitatea lacurilor stabilită în
funcţie de chimismul apei

Nr. lacuri monitorizate = 95

Sursa: http://www.mmediu.ro/, Raport 2009
Calitatea resurselor de apă din România
Număr de lacuri monitorizate = 95
Lacurile pot fi încadrate în
funcţie de gradul de
troficitate, în următoarele
categorii:

UO – ultraoligotrof

O - oligotrof

M –mezotrof

E - eutrof

H – hipertrof.
Calitatea lacurilor stabilită în
funcţie de conţinutul în nutrienţi
(azot mineral total şi fosfor total)
Calitatea lacurilor stabilită în
funcţie de conţinutul în biomasă
fitoplanctonică
Sursa: http://www.mmediu.ro/, Raport 2009
Calitatea resurselor de apă din România
B) Ape subterane

utilizarea în principal ca apă potabilă (de exemplu, cca. 75% din locuitorii UE depind de apele subterane pentru
alimentarea cu apă),
constituie o importantă resursă pentru industrie (ex. ape de răcire) și agricultură (irigaţii).

Rol esenţial:
în ciclul hidrologic;
pentru menţinerea zonelor umede și a curgerii în râuri, acţionând ca un rezervor tampon în perioadele
secetoase.
Furnizează curgerea de bază (apa care realimentează râurile pe tot parcursul anului) pentru sistemele de ape de
suprafaţă, dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apă și pentru recreere.
Pe multe râuri din Europa, mai mult de 50% din scurgerea anuală provine din apele subterane.
In perioadele de ape mici, această cifră poate crește la mai mult de 90%.
Calitatea resurselor de apă din România
Apele subterane circulă încet prin subsol a.i. impactul activităţilor umane le poate afecta pe o durată lungă de
timp.
Poluarea care a apărut cu zeci de ani în urmă poate încă ameninţa calitatea apelor în prezent sau chiar și pe
viitor (zonele industriale, zonele portuare).

Prevenirea Poluării

Deterioararea calităţii apelor subterane poate afecta direct apele de suprafaţă și ecosistemele terestre cu care
sunt în legatură.
Sistemele de ape de suprafaţă primesc apele subterane care le alimentează, calitatea apelor subterane se va
reflecta în final în calitatea apelor de suprafaţă.

Efectul activităţilor umane asupra calităţii apelor subterane va avea impact asupra calităţii ecosistemelor
acvatice și a ecosistemelor terestre direct dependente, dacă procesele de atenuare naturală (biodegradare în
sol și subsol) nu sunt eficiente pentru a îndepărta contaminanţii.
Calitatea resurselor de apă din România
Apele subterane sunt “resurse ascunse” care sunt cantitativ mult mai importante decât apele de suprafaţă și
pentru care prevenirea poluării, monitorizarea și reabilitarea sunt mult mai dificile decât pentru apele de
suprafaţă, datorita inaccesibilităţii lor.

Este dificil de localizat și caracterizat poluarea, înţelegerea impacturilor poluării, având adesea ca rezultat o
lipsă de conștientizare și/sau evidenţă a extinderii riscurilor și presiunilor.

Sursele de poluare sunt domestice, agricole sau industriale:

- descărcări directe (efluenţi) (surse punctiforme);
- descărcări indirecte prin împrăștierea îngrășămintelor pe bază de azot și a pesticidelor, precum și datorită
scurgerilor de la vechi site-uri industriale contaminate sau de la depozitele de deșeuri (ex. gropi de deșeuri
menajere sau industriale, mine, etc.) (surse difuze).
Calitatea resurselor de apă din România

Regimul natural al apelor subterane a suferit în timp o serie de modificări cantitative şi calitative datorită executării
unor lucrări hidroameliorative şi hidrotehnice, inclusiv captări, precum şi din cauza poluării, cu precădere în cazul
apelor freatice.

Au fost delimitate, descrise şi caracterizate 142 corpuri de apă subterană (sistemelor acvifere cu nivel liber şi cu
nivel sub presiune).

Corp de apă subterană = volum distinct de ape subterane dintr-un acvifer sau mai multe acvifere semnificative,
ca importanţă pentru alimentări cu apă, cu debite exploatabile mai mari de 10 m3/zi.

Corpurile de apă subterană se clasifică in doua clase: bună si slabă, atât pentru starea cantitativă, cât şi pentru
cea calitativă.
Calitatea resurselor de apă din România

Din punct de vedere cantitativ, stare bună a corpului de apă subterană = nivelul apei subterane în corpul de apă
subterană este astfel încât resursele disponibile nu sunt depăşite de rata de captare medie anuală pe termen
lung.

Starea apelor subterane se stabileste având în vedere:

 bilanţul hidric;
 conexiunea cu apele de suprafaţă;
 influenţa asupra ecosistemelor terestre dependente de apa
subterană;
 intruziunea apei saline sau a altor intruziuni.
Calitatea resurselor de apă din România
Toate cele 142 de corpurile de apă subterană delimitate pe teritoriul României prezintă o stare bună
d.p.d.v. cantitativ.

Rezervele de apă au prezentat în unele zone ale ţării variaţii semnificative:

creşteri ale nivelurilor piezometrice în anii
bogaţi în precipitaţii.
ex: câmpiile Băileşti, Romanaţi şi Bărăgan
(2-15 m), in zonele de luncă a principalelor
râuri, în Dobrogea de Sud creşterea poate fi
de 3-10 m.
scăderi naturale puternice ale nivelurilor piezometrice de
peste 3-5 m în perioadele secetoase.
Efectul este amplificat de prelevările excesive de apă din
subteran, prin captări.
ex. Bucureşti, în cazul “ Stratelor de Frăteşti” cu scăderi ale
nivelurilor de 20-50 m;
Rovinari, Baia de Aramă, ca urmare a secărilor din zonele
miniere, nivelul piezometric a scăzut la peste 80 m.

Are loc scăderea drastică a debitelor exploatabile ale

captărilor din zonele afectate precum şi atragerea accelerată
de ape poluate spre zonele depresionare.
Calitatea resurselor de apă din România

Calitatea apelor subterane

Calitatea resurselor de apă din România
Se constată o situaţie critică calităţii acviferului freatic din numeroase zone ale ţării.
Starea critică este influenţată puternic de impactul antropic exogen.

-s-a redus semnificativ volumul producţiei industriale si al producţiei agro-zootehnice, ceea ce a dus la
scăderea cantităţilor de substanţe poluante evacuate in receptorii naturali;

-a început să se pună in practică măsurile de epurare a apelor.

Calitatea apelor freatice a rămas încă necorespunzătoare din cauza ritmului lent de autoepurare a
acestora.
 Calitatea resurselor de apă din România
Indicatorii pentru care s-au înregistrat depăşiri sunt:

substanţele organice, azotaţii, azotiţii, amoniul, clorurile,

duritatea totală, fierul, fosfaţii, plumbul, manganul, oxigenul
dizolvat, produsele petroliere
Factorii poluatori majori care afectează calitatea apei subterane se pot grupa in următoarele categorii:
•produse petroliere;
•produse rezultate din procesele industriale;
•produse chimice (îngrăşăminte, pesticide) utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi
prevenit;
•produse menajere şi produse rezultate din zootehnie;
•metale grele;
•radioactivitatea;
•necorelarea creşterii capacitaţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi
realizarea staţiilor de epurare;
•exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente;
•lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a deşeurilor şi a nămolurilor rezulate de la
epurarea apelor uzate industriale.