Importana fiziologic i igienic a apei

- unul dintre cele mai necesare elemente ale vietiidetermina,

-factor ce mentine in mare masura sanatatea si conditiile sanitare ale populatiei,
- participa la majoritatea proceselor biochimice din organism,care se produc in mediul lichid,
- contribuie la eliminarea produselor metabolice prin urina , transpiratii etc.
- asigura echilibrul acido-bazic
- asigura functia de transport
Apa se pierde in permanenta din organism pe urmatoarele cai
1. aparatul urinar
1500 ml
2. tesutul cutanat
500 ml
3. aparatul respirator
350 ml
4. aparatul digestiv
150 ml
Dehidratarea de 10% se deregleaza procesele metabolice
Dehidratarea de 15% la temperatura de 30 grade poate cauza moartea
Dehidratarea de 25% fatala
Caile de recuperare ale apei
Primar: prin consumarea apei
Secundar: consumarea alimentelor ce contin apa
Compoziia micro i macro elementar a apei, influena ei asupra sntii.
Macroelemente- srurile de calciu, magneziu, potasiu, cloruri etc. i se gsesc n cantiti relativ mari (mg/l)
Microelemente, aa ca fluorul, iodul, zincul etc. i se afl n cantiti mici.
Principalii factori de risc care au contributie negativa asupra calitatii apei potabile:
1. Sodiul - n coninut ridicat (peste 200mg/l) poate influena nefavorabil sntatea i crea disconfort la consumul
apei;
2. Sulfaii - n concentraii mrite pot provoca efecte gastrointestinale neplcute i afecta gustul apei; pot contribui
i la coroziunea reelei de distribuire a apei;
3. Clorurile - pot afecta gustul apei i crete gradul de coroziune al reelei de apeduct, care la rndu-i poate duce la
creterea coninutului de metale n ap;
4. Duritatea total - n concentraii de peste 10 mmol/1 poate afecta schimbul de minerale din organism, gustul apei,
spori coroziunea reelelor de apeduct i crea disconfort la utilizarea apei;
5. Fierul - n concentraii masive afecteaz gustul apei.
6. Mineralizarea excesiv, cauzat de coninutul ridicat de sulfai, cloruri, Ca, Na, Mg, K, hidrocarbonai are drept
urmare creterea morbiditii populaiei prin litiaz urinar, afeciuni digestive i cardiovasculare.

Exigente igience catre calitatea apei potabile.

Grupurile de indici ai calitatii apei potabile (dupa Normele sanitare)
calitati organoleptice corespunzatoare
componena chimica cuvenita din punct de vedere fiziologic
compusii toxici nu vor depasi concentratiile admisibile
apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol
parametrii microbiologic: escherechia 0, enterococi (streptococi) 0
parametrii chimici: arsen 10 microg/l, benzen 1, bor 0,5.
parametrii cimici indicatori: aluminiu 200 microg/l, amoniu 0,5, bacterii coliforme 0, carbon organic nici
o modificare anormala, cloruri 250, clor rezidual 0,5, conductivitate 2500, culoare acceptabila
consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate 5 mgO2/l, pH 6,5-9,5, Na 200 mg/l, sulfat
250 mg/l, turbiditatea 5 UNT, zinc 3 mg/l, radioactivitatea totala 0,10 mSv/ran, alfa globala 0,1 Bq/l,
beta globala 1 Bq/l.

Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organice

La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa:
Sarurile de amoniu, nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate, ceilalti compusi
neavind o influenta nociva asupra organismului.
Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care sa filtrat apa deci nu
este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol.
Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:
1-in apa se determina citiva indicia de poluare

2-concomitent in apa se determina si indici bacteriologici

3-poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara
Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2 consumata la
oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa.
In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri amoniacale.
Nitritii fiind un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intr-o canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice
important al poluarii sursei de apa. Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o
poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete.
Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri bogate cu cloruri.
Bolile contagioase transmise prin apa. Grupurile lor. Formele de manifestare a patologiilor hidrice.
Bolile infectioase transmise prin apa se manifesta sub forma de endemii, epidemii si forme sporadice.
Epidemiile hidrice
Caracterele principale ale epid hidrice:
caracter exploziv cuprinderea unui nr de persoane intr-un timp relaiv scurt
infectarea persoanelor receptive care consuma apa contaminata
suprapunerea epidemiilor pe aria de alimentare cu apa a populatiei din aceeasi sursa
aparitia epidemiei in orice anotimp, dar cu precadere in cel rece
incearea epidemiei ca urmare a masurlor luate tot atit de brusc cum a inceput
Ramine un nr mic de cazuri ce se gasesc in perioada de incuatie si apar mai tirziu in contact.
Caractere secundare ale epidemiilor hidrice:
aparitia inainte de izbucnire epidemiei a unui nr mare de boli digestive ca enterita, diaree, uneori grava, mai
ales la copii sau populatia sensibila
existenta unor afectiuni la sistemul de alimentare cu apa, ce explica aparitia epdemiei. Treuie de mentionat ca
poluarea e produsa departe de zona epidemiei.
Lipsa germenilor patogeni din apa la momentul declansarii epidemiei
Endemia o forma de imbolnavire ce cuprinde un nr redus de cazuri inn comparatie cu epidemia, dar care se gasesc
permanent intr-o zona anumita sau localitate. Se intilnesc frecvent in zonele cu grad scazut de igiena.

Clasificarea maladiilor transmise prin intermediul apelor:

Maladii microbiene:
holera, tuberculoza
febra tifoida,
deztineria,diareea,
leptospiroze,
bruceloza,
tubaremia,

Maladii virale:
poliomielita,
hepatita A,
conjunctvita de bazin,
retrovirusurile

Maladii parazitare:
amibiaza, lambliaza,
tricomoniaza, asceoloza,
opistorcoza, filariozele,
strongoloidoza,
geohelmintiazele

Metodele de ameliorare a calitii apei potabile.

Cele mai rspndite metode de ameliorare a calitlii apei la apeducte snt:
1. Limpezirea inlaturarea impuritatilor solide,
2. Decantarea si filtrarea lenta
3. Decolorarea - inlturarea coloratiilor excesivi,
4. Coagularea proces de accelerare a sedimentarii substantelor in suspensie (ex: sulfat de aluminiu, clorura de fier,
sulfat de fier, c% - 5% reactioneaza cu bicarbonatii formind hidroxizi, care se depun la fundul rezervorului in forma
de subst huminoase). Se mai utilizeaza si floctuanti.
5. Filtrarea rapida 5-8 m/h.
6. Dezinfectarea - nimicirea agentilor patogeni i viruilor din ap.
Dezinfectarea apei are loc prin metode chimice si fizice.
Metode fizice: fierberea, tratarea cu raze UV, unde ultra scurte, raze gamma etc.Cele mai raspindite metode de
dezinfectare a apei din apenduct sint clorinarea dubla, clorinare cu amonizare in prealabil( 2min cu NH3,apoi 2 ore
cu Cl), hiperclorinarea (60 min) si ozonarea(5 min), tratarea cu raze UV(2min).

1.
2.
3.
4.
5.
6.

Metode special de ameliorare a calitatii apei:

Dezodorarea inlaturarea mirosului si gustului specific al apei( tratare cu ozon, bioxid de clor, KMnO4),
Eliberarea apei de compusii de fier,
Dedurizarea tratare cu bicarbonati, care formeaza cu Ca si Mg compusi insolubil,
Desalinizarea filtrarea prin cationit si apoi prin anionit, inghetarea apei etc.
Defluorarea filtrare prin oxid de aluminiu
Fluorizarea etc.

Caracteristica igienic a metodelor de limpezire i decolorare a apei.

Limpezirea i decolorarea apei pot fi obinute prin sedimentarea ndelungat. Sedimentarea, in condiii naturale,
decurge foarte i:ncet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a majora eficacitatea acestor procese,
nainte de sedimentare in ap, se adaug substance chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea
particulelor i de a separa substane, care contribuie la coloracia apei.
Acest proces numit coagularea apei este un proces de mrire, agregare a particulelor coloidale din ap, care se
termin cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub acciunea coagulancilor - srurilor de
aluminiu i tier (cel mai des se folosete sulfatul de aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de
alcalinitatea i culoarea apei prelucrate, ins neaprat se va determina pe cale experimental.

1.
2.

Pentru ca procesul de coagulare a apei s decurg mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca poliacrilamidul etc.
Procesul final al limpezirii i decolorrii este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit).
Limpezirea i decolorarea apei pot fi efectuate dup dou scheme:
Decantarea i filtrarea lent.
Coagularea, decantarea i filtrarea rapid.

Caracteristica igienica a sistemului centralizat de aprovizionare cu apa. Zonele de protective sanitara a

surselor de aprovizionare cu apa.
Tipuri de aprovizionare cu apa: decentralizat (local) si centralizat
Centralizat sistem ce consta dintr-o retea care permite aprovzionarea cu apa sub presiune direct la consumator.
Avantaje:
pot fi utilzate atit surse subterane, cit si cele de suprafata
asigura cantitatea necesara de apa la distanta mari de sursa
ofera posibilitatea tratarii apeii in caz de necesitate
permite protectia sursei instalatiilor si controlul starii lor
permiteccontrolul pemranent al calitati apei
Dezavantaje:
apar dificultati la supravegherea stari tehnice a retelelor de apeduct
in cazul nimeriri in retea a agentilor patogeni sau toxinelor are loc afectarea unui nr mare de populatie
staiile de aprovizionare cu ap includ instalaiile de captare i epurare, rezervoarele pentru ap curat, staiile de
pompare, turnurile de ap, de la care merge reeaua de distribuire. Reeaua de apeduct trebuie s fie impermeabil.
Corozia i deermetizarea evilor vechi creaz condiii de impurificare a apei de apeduct. Pentru a preveni aceasta, reeaua

de apeduct va trece departe de gropile de gunoi, closete, reeaua de canalizare i alte surse poteniale de impurificare. In
caz de intersecie a reelei de apeduct cu evile de canalizare apeductul trebuie s fie instalat mai sus dect acestea i la o
distan nu mai. mic de 0,5 m.

Metodele de recoltare a probelor de aer pt determinarea pulberilor Metodele de

recoltare a probelor de aer pot fi divizate in: a. De aspiratie - Se realizeaza cu reometrul
uscat sal lichid. b. De sedimentare c. Vacum cu pompa Kamovski sal hidroelevatorul.
Prin metoda de aspiratie aerul este aspirat prin mediul de absorbtie care retine anumite
substante. La recoltarea probelor de praf sunt utilizate filtre de hirtie sau sintetice.
Absorbantii pot fi: Lichizi (apa, acizi, baza) Solide (carbunele activat, silicagelul).
De recoltat o proba de aer si determinat cantitatea de CO2 in ea (metoda Vincurov)
Proba de aer se recolteaza intro retorta inchisa cu un dop cu 2 gauri, in care sunt
introduse 2 tuburi de sticla unul lung, care nu ajunge putin la fund, altul scurt, care se
termina la marginea de jos a dopului. Pe capterele din afara ale tuburilor de sticla sunt
imbracate cauciucuri, care se string cu bridele sal se inchid cu betisoare de sticla. Se
ia proba de scurgere Apoi se toarna 10 ml de sol absorbanta si 2 picaturi de
fenolftalena. Tubul din nou se inchide si se agita continutul retortei in fiecare 10 min.
Apoi se titreaza continutul cu 1/500 n HCl pina la o decolare completa.
Actiunea complexa a factorilor de microclimat asupra organismului, metoda de
determinare. Microclimatul reprezinta un compelx de factori fizici ai mediului aerian ce
influentiaza starea trmica a organismului (temperatura, umiditatea si miscarea
aerului).
Determinarea temperaturiii: Se face cu termometre stationare maxim si minim.
Termomentru maxim este cu mercur, termomentru minim este cu lcool. Termografe
aparate cu inregistrare automata
Determinarea umiditatii: Psihrometrele Assman sau August. Sunt alcatuite din 2
termometre cu lcool: unde unul din el este umezit. Higrograful
Determinarea vitezei curentilor de aer: Anemometrul Catatermometrele cilindric si
sferic
De determinat regimul de temperatura in incaperi Regimul de temperatura se executa
in diferite puncte, ma ides in 3 puncte aflate pe diagonal, adica la peretele interior
(cald), in centrul incaperiii si la peretele exterior (rece). Se fixeaza termmetro la nivelul
de 0.1-1.0 si 1.5 m de la podea.
De determinat capacitatea de racire a aerului. Se realizeaza cu Catatermometrul
contine un termometrul cu lcool care e dotat cu un rezervor in partea de jos si o
evazare in cea de sus. Calculul se face: sau
N capacitatea de racire F factorul

aparatului, mcal/cm2/s t timpul de racire catatermometrului determinat dupa viteaza

de coborire a alcoolului de la punctul de sus pina la cel de jos al enumerarii, s T1
temperatura initiala a catatermometrului sferic (40 sau 39C) T2 temperatura finala
( 33 sau 34C)
Capacitatea de racire depinde de: Temperatura aerului Viteza de miscar
De determinat viteza de miscare a aerului in laborator si in exterior. Pt calcularea
vitezei de miscare a aerului mai mica de 1 m/s:
Pt calcularea vitezei de miscare a aerului mai mare de 1 m/s:
V viteza de miscare a aerului H- capacitatea de racire a aerului Q diferenta dentre
temperatura corpului (36.5) si temperatura aerului in momentul determinarii.
De determinat volumul necesar de ventilatie pt 15 studenti
Volumul necesar de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3, necesara de a o
debita in incapere in decurs de o ora pt o persoana. = = 565 L volumul de
ventilatie m3/h C cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe ora (22.6 pe
persoana) p CMA a CO2 in aerul incaperii, % (1) q cantitatea de CO2 in aerul debitat
in incaperi % (0.4)
Grupurile de indici pt aprecierea calitatii apei potabile Turbiditatea nu mai mult de
mg/l
1,5
1,5
10,0 Culoarea nu mai mult de, grade
20
20
50 Indicele de hidrogen (pH)
6-9
6-9
6-9 Fier (Fe), nu mai mult de, mg/dm3
0,3
10
20 Mangan , nu
mai mult de mg/dm3
0,1
1
2
Hidrogen sulfurat (H2S), mg/dm3
Lipseste
3
10 Fluor (F2), nu
mai mult de mg/dm3
1,5-0,7
1,5-0,7
5 Capacitatea de oxidare a perman2
5
15 ganatului nu mai mult de mg/dm3 Numarul de bacterii din
grupa Coli
3
100
1000 in 1 dm3.
De determinat calitatea apei dupa indicii (problema) Transparenta
nu mai putin de 30 cm Culoarea
nu mai putin de 40
grade dupa scara Mirosul si gustul Duritatea generala
pana la
2-3 grade Continutul:
Fluorul
1,5 mg/l Nitratilor dupa azot
10,0 mg/l
Nitritilor
0,002 mg/l Sarurilor de amoniu
300400 Numarul microbian: titru coli
nu mai putin de 100
indice coli
nu mai putin de 10
44. De ales doza de coagulante pt limpezierea apei. Trebuie de aflat cat coagulant uscat
este necesar pentru coagularea a 1000 l de apa: Pentru determin. Duritatii temporare a
apei la titrare s-au consumat 4 ml de solutie de acid clorhidric. Deci, duritatea
temporara este egala cu 4 mg/echivalent/l.
Doza de coagulant este egala cu 9 ml de solutie de coagulant de 1%. Formarea optima
de fulgi s-a produs in paharul al doilea, unde s-au adaugat 8 ml solutie de coagulant de
1%. Deoarece pentru calcularea dozei finale a coagulantului marimea obtinuta
experimental trebuie micsorata cu 10%, ultima va constitui 7,2 ml solutie de coagulant
de 1%. La recalcularea pentru coagulantul uscat pe calea interpolaritatii obtinem 0,36g.
Pentru coagularea a 1000 l de apa sunt necesare 0,36*1000= 360 g de coagulant.
Aprecierea starii functionale a SNC: Cu ajutorul cronoreflexometrului se determina
perioada latenta a reactiei videomotorii RVM si acusticomotorii RAM. Cel examinat

apasa butonul cronoreflexometrului in momentul perceptiei semnalului vizual sau al

celui auditiv de pe panoul de comanda. Experimentatul emite alternativ 5 semnale
vizuale si auditive cu intervalul de 3-5 s fiecare. Perioada latenta a RAM si RVM se
determina separat in milisecunde.
52. Metodele de apreciere a starii functionale a sistemului neuro-muscular la efectuarea
muncii fizice. 1 Determinarea tremorului mainii: Cel examinat trece cu bagheta
metalica prin falturile cu figuri ale tremometrului electric, fiecare atingere fixandu se
pe contor. Experimentatorul calculeaza numarul de atingeri in decurs de 1 s (prin toate
figurile de trece in 20 s).
Aprecierea gradului de tremor: 8-12 atingeri tremor mare 5-8 atingeri tremor mediu
3-5 atingeri tremor mic.
2 Determinarea fortei musculare cu ajutorul dinamometrului: Cel examinat incordeaza
maximal mana intinsa in care este dinamometrul. Cel mai mare indice de forta aratat
pe dinamometru i se ia ca rezultat initial.
3 Determinarea rezistentei musculare: Cel examinat stand in picioare, fixeaza cu mana
intinsa pe dinamometru o forta ce echivaleaza cu 2/3 din cea initiala. Indicele fixat se
mentine in aceeasi pozitie pana la
oboseala (pana la inceputul tremorului). Experimentatorul fixeaza timpul rezistentei
musculare in secunde.