Mijloace pentru îmbunătăţirea

calităţii apei de irigaţie

 Calitatea apei de irigaţii poate fi îmbunătăţită prin:

- Diluarea acesteia cu volume corespunzătoare de apă
- Epurare
Epurarea se face în trei trepte:
- 1. Epurarea mecanică
- 2. Epurarea secundară
- 3. Epurarea terţiară
 1. Epurarea mecanică
 Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:
 Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere
(bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt
grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea
materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi
gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau
incineratorului
 Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând
solide cu diametru mai mic.
 Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere
asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi
pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu
se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul
depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se
gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele
anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.
 Decantoarele primare sunt longitudinale sau
circulare şi asigură staţionarea apei timp mai
îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile
fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe
chimice cu rol de agent de coagulare sau
floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele
şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă
(grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi
înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe
fund se colectează şi înlătură din bazin (de
exemplu cu lame racloare susţinute de pod
rulant) şi se trimite la metantancuri
2. Epurarea secundară

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

 Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată
cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce
descompun aerob substanţele organice. Se introduce
continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.
 Decantoarele secundare sunt bazine în care se
sedimentează materialele de suspensie formate în
urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest
nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin
mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu
la centrala termică.
 3. Epurarea terţiară
 Treapta terţiară
 Are rolul de a înlătura compuşi în exces (de exemplu
nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor
(de exemplu prin clorinare).
 Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică
sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum
filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe
cărbune activat, precipitarea chimică etc.
 Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin
nitrificare (transformarea amoniului în azotit şi apoi
azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în
azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se
face tot pe cale biologică, sau chimică.
 SURSELE DE APA SI CALITATEA APEI DE IRIGATIE

1. SURSELE DE APA PENTRU IRIGAT

 Apa destinata irigarii culturilor poate proveni din trei surse: apele de
suprafata, apele subterane si apele marine.
 Apele de suprafata – reprezinta sursa cea mai importanta pentru
irigarea culturilor. Principala categorie de ape de suprafata este
reprezentata de cursuri naturale de apa. Atunci cand necesarul de
apa nu este acoperit, datorita debitelor mici, se contruiesc pe traseul
cursurilor de apa, bazine de acumulare, care inmagazineaza cantitati
mari de apa.
 In tara noastra, principala sursa de apa este formata din Dunare si
reteaua interioara a cursurilor de apa.
 Volumul mediu multianual de apa al Dunarii este de 155 miliarde
m3/an, iar al raurilor interioare de circa 35 miliarde m 3/an.
 Suprafata agricola care poate fi irigata anual din Dunare este de circa 1,3
milioane ha.
 Din raurile interioare pot fi utilizate pentru irigatie doar 6 miliarde m3/an, ceea ce
reprezinta 15% din total, dar, prin acumulari, volumul de apa care poate fi utilizat
creste cu peste 20 miliarde m3/an.
 Apele subterane – reprezinta o rezerva de apa pentru irigatie, principala lor
utilizare fiind in alimentatie, in unele ramuri ale industriei, in igiena etc. Debitele
apelor subterane sunt mici, pana la 10-15 l/s, iar folosirea lor presupune, adesea,
investitii ridicate. Adesea, apele subterane au temperaturi scazute si un continut
ridicat de saruri, situatii in care sunt contraindicate pentru irigatie.
 Apele marine – reprezinta a treia mare sursa de apa pentru irigatie. Utilizarea lor
se va face doar dupa desalinizare. Aceasta categorie de apa poate reprezenta o
sursa de perspectiva, in conditiile identificarii unor tehnologii  de desalinizare a
apei, la costuri accesibile.
 Mai pot fi utilizate in irigatie si alte categorii de apa:
 Apele reziduale si apele uzate, de canalizare, din marile asezari
urbane, constituie una din sursele de apa pentru irigat tot mai larg
utilizate. Pentru a corespunde calitativ, aceste ape trebuie tratate
mecanic, chimic si biologic. Exista situatii in care folosirea apelor
reziduale si a celor uzate, se face cu precautie, chiar dupa
tratarea acesteia. Spre exemplu, nu se vor uda cu astfel de ape
legumele ce urmeaza sa se consume in stare proaspata; cartofii
si cerealele nu se vor uda dupa inflorire; sfecla furajera, plantele
uleioase si pentru fibre nu se vor uda cu patru saptamani inainte
de recoltare; pasunile si fanetele cu doua saptamani inainte de
recoltare si pasunat etc.
 2. CALITATEA APEI DE IRIGATIE

Stabilirea unei surse de apa se face dupa mai multe

criterii, tinandu-se seama, pe langa debitul sursei, si
de proprietatile fizice si chimice, care influenteaza
calitatea acesteia.
Utilizarea in irigatie a unor ape necorespunzatoare
calitativ, poate conduce, in cele mai multe cazuri, la
fenomene de degradare a solurilor, indeosebi prin
saraturare si inmlastinire.
Cunoasterea continutului de saruri si a felului
acesteia, influenteaza alegerea metodei de udare, care
sa contribuie la prevenirea proceselor de degradare si
la stabilirea masurilor de ameliorare a solurilor
afectate 
 Proprietatile apei de irigatie
 Aprecierea calitatii apei de irigatie se face in functie de principalele
proprietati fizice si chimice ale acesteia: temperatura, turbiditatea, gradul
de aeratie, reactia, concetratia in elemente chimice si in saruri solurile
Temperatura apei trebuie sa aiba valori apropiate de ale temperaturii
optime de vegetatie a plantelor. Aceasta conditie este indeplinita de cele
mai multe dintre sursele de apa de suprafata.
 O situatie speciala o prezinta apele subterane, a caror temperatura este,
de regula, mai redusa. Prin circularea acestei categorii de apa pe canale
si conducte, inainte de udarea propriu-zisa, temperatura creste la nivelul
corespunzator, care nu dauneaza culturilor.
 Turbiditatea reprezinta cantitatea de aluviuni aflate in suspensie si transportate
de apa, intr-o unitate de volum. Valoarea turbiditatii se exprima in g/l sau kg/m3.
 In apele de suprafata, cantitatea de aluviuni este mai ridicata decat in apele
subterane. De asemenea, gradul de turbiditate variaza chiar pe acelasi curs
de apa, de la un sezon la altul, in functie de debitul si viteza cursului de apa.
 Gradul de aeratie sau continutul in oxigen al apei de irigatie are importanta in
desfasurarea proceselor de oxidare din sol. O apa buna pentru irigatie contine
minimum 4 mg oxigen intr-un dm3 de apa si consumul biochimic de oxigen
pentru procesele de oxidare bacteriana in 5 zile este de maximum 12 mg/dm 3.
 Cursurile de apa au un grad de aeratie satisfacator, apele subterane au un grad
mai redus, iar lacurile, baltile, bazinele si iazurile sunt nesatisfacatoare, fiind
aproape lipsite de oxigen.
 Folosirea acestor ape la irigatie este posibila doar dupa aplicarea unor
masuri de aeratie.
 Reactia apei sau concentratia apei in ioni de hidrogen, exprimata in unitati
pH este un indicator important ale apei de irigatie. Valorile pH admise se
situeaza intre limitele 5,5-8,6, cu precizarea ca apele cu pH mai mic de 6,5
sau mai mare de 7,5 necesita masuri de ameliorare inainte de
utilizare. Cele mai multe culturi prefera, asadar, o reactie apropiata de cea
neutra, pentru apa de irigatie.

 Continutul in saruri solubile a apei de irigat  este cuprinsa intre 0,15 - 3 g/l

saruri solubile. Daca continutul de saruri solubile este de 4 g/l, apa incepe
sa devina vatamatoare pentru plante. Cele mai daunatoare saruri sunt
carbonatul si clorura de sodiu, care nu trebuie sa depaseasca 1 g/l.
 Conductivitatea electrica a unei solutii depinde de numarul de ioni, sarcinile
electrice ale acestora si mobilitatea lor si se exprima in unitati Siemens/cm
la 25 grade C (unitatea siemens, cu simbolul S, inlocuieste unitatea mho.
 Conductivitatea electrică a apei este, dependentă de temperatură, adică cu
cât este mai mare temperatura, cu atât conductivitatea este mai mare.
Conductivitatea electrică a apei crește cu 2-3% pentru o creștere a
temperaturii apei de 1 ° C.
 Valoarea optima a conductivitatii electrice a apei de irigatie = 1,5 -
2,5 unitati siemens
 Fructele pe plantă și greutatea medie a fructelor au fost cele mai
ridicate la max 2,5 EC. 
 O C.E mare împiedică absorbția nutrienților prin creșterea presiunii
osmotice, în timp ce o C.E mica poate afecta grav sănătatea plantelor.
 Pe baza analizelor fizice, chimice si biologice ale
apelor, se stabilesc indici calitativi care ajuta la
caracterizarea surselor de irigatie. Principalii indici
calitativi ai apelor de irigatie sunt: indicii salini –
reziduul salin, sarurile minerale dizolvate (cloruri,
sulfati de sodiu), indicele CSR (carbonat de sodiu
rezidual) si indicele SAR (raportul de absorbtie a
sodiului – sodium absorbtion ratio)

METODE DE IRIGAŢII

METODE DE IRIGAŢII
După modalitatea în care se oferă apa plantelor avem prin:
 submersiune sau inundare
 scurgere la suprafaţa solului
 circulaţie sau revărasare,
 aspersiune,
 subterană,
 prin picurare
 metode bivalente
 IRIGAȚIA HIDROPONICA
 Fiecare metodă are modalitatea ei de a distribui apa pe suprafţa de udat
astfel ca umectarea să fie cât mai uniformă iar cantitatea de apă dată plantelor
să corespundă normei de udare stabilite ca necesară, pentru a se obţine o
umezire a solului la nivelul capacităţii de câmp.
 O condiţie de bază a fiecărei metode este evitarea la maximum a normelor de
udare prin evaporaţie şi prin infiltraţie în timpul udării.

 Irigaţia prin submersiune sau
inundare
 La această metodă, folosită, la irigaţia culturii de orez, parcele care
trebuie irigate se inundă; o parte din apă se infiltrează încet în pământ,
iar o parte, neputând fi lăsată să stagneze prea mult (căci astfel ar
pierde prea mult oxigen şi ar permite materiei organice să intre în
putrefacţie), se evacuează.
 Pentru a se putea iriga prin submersiune, suprafaţa irigată se
împarte în parcele, care se compartimentează cu ajutorul unor diguleţe,
astfel ca fiecare parcelă să aibă terenul cât mai orizontal, ca apa s-o
inunde la aceeaşi înălţime.
 Irigaţia prin submersiune se poate folosi numai pe terenurile cu o
pantă sub 2% şi unde permeabilitatea pentru apă a solului este scăzută.
 Parcelele de orezărie au în ţara noastră o suprafaţă de 0,5 - 2,0 ha cu
dimensiunile 50x100-200 m; ele se înşiră pe ambele părţi ale unui canal
permanent de alimentare cu apă, aflat pe un diguleţ, şi au, pe latura
opusă, un canal de colectare şi evacuare a apelor în surplus
 Fiecare parcelă are o vană (gură) de alimentare cu
apă şi una de evacuare, aşezată pe partea opusă.
Înainte de recoltarea orezului, parcelele se videază
de apă şi solul se usucă; după recoltare, se aplică
îngrăşămintele şi se ară.
 Amenajarea orezărilor se face pe sole şi
parcele; 3 – 5 parcele constituie o solă, care
formează o unitate de lucru.
 Fiecare solă în parte se lucrează, se ară, se
însămânţează, se întreţine şi se recoltează pe
lungimea ei, motiv pentru care diguleţele interioare
sunt mai joase, pentru a putea fi uşor trecute de
tractoare în agregat cu diversele maşini agricole.
 Apa evacuată dintr-o parcelă nu mai poate fi
folosită pe alte parcele din motive sanitare; dacă ea
parcurge 10 – 15 km, devine iar aptă pentru a servi
la irigaţie.
 Rezultatele bune în cultura orezului se obţin
dacă algele albastre sunt lăsate să se
dezvolte moderat în apă, căci ele au
proprietatea de a fixa azotul din aer şi
murind, cad la fund şi îngraşă astfel parcela
cu azot. De asemenea, a dat rezultate bune
creşterea crapului în orezării.
 Metoda de irigaţie prin inundare dă
rezultate bune şi pe sărături, unde
contribuie şi la spălarea sărurilor şi
ameliorarea solului.
 Irigaţia prin scurgerea apei la
suprafaţa solului
 Această metodă de irigaţie constă în aducerea apei la
suprafaţa solului pe canale, conducte rigide sau
pliabile şi distribuirea ei prin scurgerea liberă, în care
timp are loc infilitrarea în sol şi deci umezirea stratului
de sol cu rădăcinile plantelor.
 Este astăzi cea mai răspândită metodă de irigaţie din
lume şi poate fi folosită pentru toate culturile agricole,
livezi şi vii,de pe terenurile cu pantă până la 3%.
 Ea are eficienţă economică,deoarece necesită un
consum de energie mecanică sau electrică mai mic
decât aspersiunea şi se obţine o productivitate a
muncii aproximativ egală cu cea a aspersiunii.
 Metoda de irigaţie prin scurgerea apei la suprafaţa solului utilizează
brazde sau fâşii.
 Brazdele sunt nişte canale de 10 – 15 cm adâncime şi de 200 – 600
m lungime, care se deschid cu ajutorul unei rariţe (plug cu 2
coame). Brazdele se fac la o distanţă între ele de 0,40 – 1,5 m.
 Cu cât terenul este mai impermeabil, cu atât fundul brazdei se face
mai lat.
 Pe aceste brazde se dă un debit de 0,5 – 3 l/s, deci foarte mic, şi
pentru ca apa să curgă este nevoie de o pantă a brazdei de 1 – 1,5
‰.
 Pentru vii şi livezi, brazdele se fac la distanţe de 40 – 100 cm de
tulpina pomilor sau viţei de vie, cu o lăţime pe fundul brazdei de 30
– 50 cm. Uneori în livezi se concep brazde care încojoară fiecare
pom în parte pe trei laturi. Pe intervalul dintre pomi se amplasează
3 – 5 brazde, iar la vie 1 – 2 brazde.
 Brazdele sunt alimentate cu apă din canale provizorii sau
rigole, cu ajutorul sifoanelor transportabile şi foarte rar cu
ajutorul brazdei de legătură (desfăcută cu sapa).
 Cu ocazia lucrărilor solului (prăşitul mai ales), brazdele se
distrug şi trebuiesc refăcute.
 Deoarece brazdele pe lungimea lor sunt pline cu apă un timp
inegal, ele umectează inegal solul. Pentru a se obţine o
umectare cât mai uniformă se propun metodele următoare:
 1. la începutul udării se dă un debit practic dublu şi când apa
atinge capătul opus, debitul se reduce la circa 1/3
 2. pe treimea inferioară a brazdei, pe fundul ei, se trece cu un
cuţit scarificator, ceea ce sporeşte solicitarea apei care ajunge
mai repede şi în acelaşi timp se realizează o udare mai
uniformă.
 Rigola este un canal de 200 – 600 m lungime, care
transportă un debit de 20 – 40 sau cel mult 60 l/s, ia apă din
canalul provizoriu şi o dă brazdei.
 Debitul canalului provizoriu este de 20 – 40 – 60 – 80 sau
100 l/s şi, ca rigola şi brazda, el nu se calculează, ci se ia
constructiv pentru a permite scurgerea debitului necesar.
 Toate celelalte canale permanente se calculează, fiecare în
parte, după sarcinile pe care le vor avea şi se
dimensionează pentru sarcina respectivă.
Rigole

Brazde de udare
 Fâşiile reprezintă mici suprafeţe pe care apa se scurge la suprafaţa
solului şi se folosesc la irigaţia culturilor agricole ce se seamănă
mai des, cum sunt cerealele, ierburile pajiştilor şi culturile furajere.
 Irigaţia pe fâşii constă în a da plantelor apă sub forma unei fâşii, ce
se scurge spre vale pe suprafaţa terenului, unei parcele de 2 – 8 m
lăţime şi de 80 – 400 m lungime. Se dă atâta apă încât până în
capătul din aval al fâşiei să nu rămână un exces de apă care să
necesite a fi evacuat.
 Lăţimea unei fâşii se ia egală cu lăţimea unei semănători (sau de 2 –
3 ori această lăţime), iar separarea fâşiilor se face cu ajutorul unui
dispozitiv care execută un diguleţ. Dispozitivul se numeşte ridger,şi
se aşează între tractor şi semănătoare.
 Irigaţia pe fâşii este cu atât mai eficientă cu cât fâşiile sunt mai
lungi. Debitul ce se dă unei fâşii este de 3 – 6 l/s. Apa se ia fie din
canalul provizoriu, fie din rigolă prin 2 – 4 sifoane.
 Odată cu amenajarea unui sistem de
irigaţie, ce va uda prin brazde, fâşii sau
rigole, la sfârşitul perioadei de vegetaţie se
face şi nivelarea capitală a terenului,
folosindu-se pentru această lucrare maşini
terasiere grele ca buldozere, gredere şi
screpere. Această nivelare se corectează în
fiecare an, sub forma unei lucrări de
nivelare de exploatare.
 Metoda de irigaţie prin circulaţie
sau revărsare
 Această metodă se foloseşte la irigaţia pajiştilor pe terenuri în
pantă şi frământate.
 Se efectuează prin una din următoarele forme:
 Irigaţia prin rigole.
 Rigolele folosite sunt foarte mici şi transportă debite de 0,5 – 1
l/s·ha provenite din izvoare mici sau pâraie.
 Rigolele pot fi aşezate orizontal (panta de circa 10%), din ele apa
se revarsă peste pajişte şi se scurge pe ea ca o peliculă subţire
 Rigolele se execută de pluguri speciale
 Apa, după ce pătrunde în rigolă şi atinge nivelul maxim, se
revarsă spre aval într-un strat uniform de 2 – 3 cm grosime, pe
întreaga suprafaţă a parcelei. Pe partea laterală, surplusul de apă
este preluat de rigola de evacuare şi transportat pentru evacuare.
- Irigaţia prin planuri irigate. Se foloseşte pe pajişti
cu panta de 5 – 8% şi seamnă cu irigaţia pe brazde,
cu deosebire că în loc de canalul provizoriu se fac
rigole de alimentare. Acestea îşi varsă apa în rigole
orizontale (de circa 50 m lungime şi aflate la 10 – 15
m una de alta), unde apa se ridică şi după ce atinge
nivelul maxim se revarsă spre aval.
 Irigaţia subterană
 Această metodă de irigaţie constă din a umecta solul cu
ajutorul apei care circulă prin conducte îngropate.
 Conductele pot fi făcute din:
 - drenuri de ceramică, când se poate folosi apa uzată;
apa iese pe la rosturi şi se ridică în zona rădăcinilor prin
capilaritate;
 - drenuri cârtiţă, făcute cu drenerul; apa se ridică prin
capilaritate;
 - conducte din plastic prevăzute cu orificii de ieşire a
apei, laterale sau în jos;
 - tuburi poroase, când pot fi folosite ape sălcii, care
ies prin porii conductei şi se deplasează în sol mai ales
prin evaporarea de pe suprafaţa conductei.
 Apa este luată de conductele subterane dintr-un canal
deschis. Pentru a evita colmatarea conductelor
subterane se prevede la gura fiecărui canal, câte un
filtru de pietriş.
 Se preferă ca apa să circule sub o oarecare presiune,
pentru ca umectarea în sus a solului să se facă mai
favorabil.
 Conductele subterane au o pantă de 7 – 15‰ şi o
lungime maximă de 300 m.
 Irigaţia subterană se folosea în sere şi răsadniţe, dar,
în prezent, prin introducerea largă a plugului cârtiţă ca
şi a materialelor plastice, această metodă de irigaţie se
extinde tot mai mult.
 Avantaje:
 un udător poate uşor uda 10 – 15 hectare pe zi;
 pentru amenajarea suprafeţei nu sunt necesare mari lucrări de nivelare;
 se foloseşte puţină energie mecanică sau electrică la hectarul udat;
 terenul nu are nici un fel de limite obligate formate de canale, ceea ce
permite o largă mecanizare a tuturor lucrărilor agricole curente;
 solul umectat de jos, nu i se strică structura şi în spaţiul lui lacunar rămâne
totdeauna aer.
 pot fi folosite larg pentru udări o serie de ape uzate ale centrelor populate
sau ale unor fabrici, fără murdărirea frunzelor sau fructelor plantelor agricole
 Dezavantaje:
 umectarea nu este prea bună şi mai ales la suprafaţa solului;
 sunt foarte mari pierderile de apă prin infiltraţie;
 necesită la amenajarea sistemului de irigaţie multe lucrări de terasamente,
muncă calificată şi o mare precizie în instalarea amenajării.
Se folosesc la această metodă conducte din plastic perforate
sau conducte cu porozitate dorită făcută din bitum,
amestecuri diferite, materiale plastice sau conducte din
plastic, beton şi azbociment găurite lateral şi deschise sau
închise la capete. Apa care intră în conductele poroase
trebuie să fie neapărat decantată. S-a constatat că direcţia de
răspândire a apei din conductele subterane este de 5 ori mai
mare pe orizontală decât pe verticală.
La suprafaţa solului apa ajunge după 20 – 30 de ore de
udare, dacă conductele se găsesc la adâncimea de 80 cm,
motiv pentru care se recomandă să se ude de 4 – 5 ori pe
săptămână, cu o normă de 60 – 80 m3/ha pe zi.
Lungimea conductei de udare nu trebuie să depăşească 130
m, iar distanţa între conducte să fie de 1,2 – 1,5 m.
 Irigarea prin picurare subterană
(sistem subsolier de irigare)
 Linia de picurare este îngropată sub suprafața solului,
alimentând planta cu apă direct la rădăcină,
 sistemul subsolier de irigare prin picurare este cea mai
buna solutie de irigare pe termen lung, 10-15 ANI.
 Adâncimea și distanța liniei de picurare este amplasată in
funcție de tipul de sol și de structura rădăcinii plantei.

https://www.youtube.com/watch?v=Oi37HF5RE3E
 Avantaje:
 –  eficienta maxima în cazul suprafețelor cu topografii neregulate, denivelate si in
panta
 Lipsa evaporării face ca apa să fie utilizată de către plantă la maximum.
 Alimentarea directă a rădăcinilor reduce riscul îmbolnăvirii plantelor.
 –  consum redus de apa si energie
 –  asigură producție consistentă
 –  reduce numărul de angajați
 –  operare simpla
 –  mentenanta scazuta
 –  reduce interactiunea cu utilajele agricole
 -Întreținerea sistemului este mult mai ieftină
 -Lucrările manuale agricole pot fi făcute fără a afecta sistemul, etc.
IRIGAŢIA
PRIN
PICURARE
de suprafață

Constă în distribuirea apei pe teren în

mod lent picătură cu picătură.
 Metoda de irigaţie prin picurare îşi are originea în
Israel si Australia (1961-1965)
 Metoda are avantajul de a folosi cantităţi de apă
reduse (cu circa 50% faţă de metoda prin aspersiune)
 Se udă 3 – 4 ore pe zi şi chiar până la 12 ore pe zi.
 Pentru a aplica această metodă, terenul amenajat se
organizează cu o staţie de pomare, care trimite apa pe
conducte, trecând-o printr-un filtru.
 Apa pătrunde în conducte de transport şi din ele în
conducte de udare prevăzute cu găuri în dreptul
fiecărei plante pe lângă care trec.
 Apa ţâşneşte slab din aceste găuri şi picură pe tulpina
plantei cât mai jos posibil, umectând astfel solul.
 Conductele de transport au un diametru de 38 – 50 mm,
iar cele de picurare de 12 – 20 mm şi chiar de 6 – 10 mm
şi lungimi până la 40 m.
 Se fac circa 30 de găuri pe fiecare cm2 sau se fac mici
pante ca apa să formeze picături cu diametrul de 2 mm.
 Toate conductele se aşează deasupra solului.
 Între conductele de picurare este o distanţă 0,8 – 6 m.
 În găuri se fixează un dop care se înşurubează-
deşurubează
 Debitul picăturii este de 3,8 l/ha.
 La hectar sunt necesare circa 3 – 10 km de conducte.
Irigarea prin picurare este solutia cea mai folosita pentru
irigarea culturilor de legume in solarii si in camp, pentru
gradini de flori sau ghivece, culturi de vita de vie si pomi
fructiferi.

https://www.youtube.com/watch?v=6RL2y5Z6MM0
Componente principale ale sistemului de irigare prin picurare
Componente principale ale sistemului de
irigare prin picurare
1. sursa de apa
2. sistemul de filtrare- obligatoriu si este dimensionat in functie de calitatea apei si de
suprafata irigata;
3. sistemul de ferilizare;optional;
4. Conducte de transport (parte fixă) (magistrală), confecţionate din material plastic rigid
PVC (pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele aşezate la
suprafaţă; acestea au rolul de a alimenta cu apă conductele (furtunurile) de udare;
5. Conductele de udare, acestea reprezentând partea activă a instalaţiei de irigare prin
picurare. Acestea sunt confecţionate din polietilenă şi sunt prinse pe conductele de
transport. Distanţa dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferită (10 cm,
20 cm, 30 cm), în funcţie de distanţa dintre plante pe rând.
Distanţa dintre conductele de udare pe conductele de transport se
poate stabili în funcţie de distanţa dintre rândurile de plante. (la viță
de vie și pomi).
La legume distanța este de 1,4-3 m la castraveți, tomate, fasole, varză și de 1.6-1.8m
la salată, ridichi, ceapă, verdețuri.
SISTEM AUTOMAT DE IRIGARE PRIN PICURARE ALIMENTAT DE LA PANOURI
FOTOVOLTAICE
 Avantaje:
 - economie de apă
 - pierderile prin evaporație și infiltrație sunt mici datorită ariei mici umezite de la
suprafața solului
 - economie de forță de muncă;
 - distribuția apei poate fi automatizată
 - permite aplicarea îngrășămintelor odată cu apa de irigare și chiar a tratamentelor
fitosanitare
 - poate fi folosită pe terenuri cu pante mari și cu texturi extreme
 se reduce riscul de apariție a bolilor criptogamice (produse de ciuperci ex:
 mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula necator) si putregaiul cenusiu al
strugurilor (Botrytis cinerea Pers.) deoarece frunzele plantei nu sunt udate.
 - poate folosi la irigare apă cu grad ridicat de mineralizare
Dezavantaje:

 Investiții mari pentru sistemul de irigații

 Dificultăți în exploatare datorită înfundării
picurătoarelor
 Fragilitatea instalației (pericolul ca
rozătoarele să înțepe sistemul)
 Pericolul apariției sub picurător a a
excesului de apă și levigarea substanțelor
nutritive în adâncime
 Materiale folosite la
irigarea prin picurare

Pentru montarea sistemelor de irigare prin picurare

se folosesc o gama variata de accesorii si fitinguri.
Cele mai importante sunt:
 Start conector cu filet pentru instalatia de irigare

Piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de picurare.

Acest conector poate fi cu filet sau cu inel.
Acest tip de conectori se utilizeaza pentru instalatia de irigare prin
picurare tip banda.
 Robinet (minivalve)

Se utilizeaza ca piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de

picurare.
Pot fi utilizati pentru instalatie de irigare prin picurare tip
banda dar si pentru cea instalatie de irigare prin picurare tip TUB.
Avantajul utilizarii robinetului in montarea sistemelor de
irigare prin picurare este ca poate fi oprita complet irigarea pe
randul respectiv.
 Mufă îmbinare tub picurare

- Mufa de legatura este piesa utilizata pentru unirea a doua parti

de instalatie de irigare prin picurare.(Se foloseşte la îmbinarea capetelor
tubului de picurare)
- Sunt prevăzute cu inel de siguranţă care impiedică desprinderea tuburilo
- Se utilizeaza atunci cand se doreste marirea randului irigat
sau in cele mai multe cazuri atunci cand instalatie este deteriorata
din diverse motive (taiate, zgaraiate, muscate de coropisnite sau alte
animale, etc).
 Racord 16mm x 3/4 cu filet exterior.

 Face legătura între conducte, benzi de udare

Teu 16x16x16

Se foloseşte la ramificarea tubului de

picurare de 16mm.
 Dopul

 Este piesa montata la capatul liber al benzii sau

tubului de irigare prin picurare pentru a impiedica
curgerea apei.
 Dopul poate fi cu inel sau cu filet
 Cu cat banda este mai intinsa cu atat dopul este
mai bine prins, se desface foarte usor permitand
golirea benzii de nisip si alte impuritati
 Garnitura


Se utilizeaza pentru etanseizarea

punctului de legatura dintre teava de apa si
conector sau robinet.

Filtru cu sita Picurător

 Injector Ventouri

 Utilizat pentru introducerea

Fertilizatorilor in instalatia de irigat
Banda picurare 5mill S10-10,6lh/m 3962ml/rola

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 10 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea de lucru este de 0.6 bar
Lungimea bobinei este de 3962 metri.

Banda picurare 8mil S15(2300m)

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 15 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea maxima este de 1 bar
Lungimea bobinei este de 2300 metri.
 Sectiune banda de irigatie
Tub picurare de 16mm
 CARACTERISTICI:
 Tubul de picurare cu compensare de presiune
este recomandat a se utiliza in zonele cu
diferente mari de nivel si unde sunt necesare
lungimi mari de rand.

 Acesta asigura un debit unform in fiecare

punct al sistemului.

 Constructia speciala a pastilelor cu

compensare de presiune nu permite
depunerea sedimentelor in interiorul acestuia.

 Presiunea de utilizare a furtunului este intre

0.5 si 4bar.

 Debitul nomial este de 2.1lph.

Lungimea maxima de rand intre 60 si 130ml
(in functie de presiune).
Grosimea de perete 1.05mm (0.44mil).

Tub orb Dn16mm
CARACTERISTICI
-Este recomandat a se utiliza in
situatiile in care avem nevoie de
mai mult de 30cm distanta intre
picuratoare.
-Pe acest tub se pot monta
picuratoare cu debite de la 2 la 8l/h.
- Presiunea de utilizare a furtunului
este intre 1 si 3bar.
- Grosimea de perete 0.9mm .
Tub picurare D16-33cm-4l
CARACTERISTICI
- Poate fi utilizat  la irigarea
florilor, pomilor, gazonului,
legumelor etc.
- Diametrul interior este de 16mm
- Grosimea tubului este de 0.9 mm
- Rata nominala de scurgere este
de 3.6 litri/ora la o presiune de
lucru de 1 bar
- Presiunea de lucru minim 1 bar,
maxim 3 bari
- Distanta intre picuratoare este
de 33 cm
- Bobina are lungimea de 400 m
https://www.youtube.com/watch?v=YbSUntR29bw
Montare sistem irigare
Pentru 150mp de grădină sunt necesari:

- 100ml banda picurare cu pastila Ø16mm,

cu distanta dintre picuratoare de 30cm
- 15ml tub Ø20mm
- 1buc dop Ø20
- 1buc cot Ø20
- 10buc robinet Ø16
- 1buc regulator presiune 3/4"
- 1buc racord Ø20x3/4"
- 1buc robinet FI 3/4"
- 1buc unealta de gaurire
- 4buc mufa Ø16
 In grădini şi parcuri se utilizează
ţevi de picurare cu perete mai
gros de 0,8-1,1mm.
 Se folosesc mai ales la arbuşti,
arbori mici pentru o irigare de
precizie
 Unele ţevi de picurare se pot şi
îngropa.
Observații:
 Picurătoarele, pentru a realiza udări de calitate trebuie să îndeplinească
condițiile:
 - să realizeze debite mici și constante
 - să fie rezistente la înfundare.
 Numărul de picurătoare la o plantă se stabilește în funcție de consumul de
apă al plantelor, de densitatea de plantare și de felul culturii:
 Pentru vița de vie se pun 1-4 picurătoare la butuc-2 buc frecvent
 Pentru pomi se pun 1-10 picurătoare la pom- 4 buc frecvent
 - picurătorul se amplasează la o distanță = cu raza de umectare a lui față de
tulpina plantei
 - debitul picurătorului este 1-8-12 l/h și se alege în funcție de textura solului
pentru evitarea băltirii
 Distanța între conductele de udare:
1.4-1.8 m, flori, la pomi, d= distanța
dintre rânduri
 Lungimea conductei de udare:50-
100m, astfel încât, diferența de
presiune de la primul picurător până la
ultimul să fie mai mică de 10%.
Ciuperci cu picurătoare:
 Ciuperci de picurare:
Se folosesc mai ales in sere si solarii la culturi
fara sol, culturi in ghiveci cu irigare individuala.
- 1 ciuperca de 2-3 l/h cuprinde: 60-80 cm tub
capilar + tepus cu ghiara cu scurgere libera.

- 1 ciuperca de 4l/h cu ramificatie dubla sau

ciuperca de  8 l/h cu ramificatie in patru cuprind:
60-80 cm tuburi capilare + tepuse cu labirint
(2l/h)

- Ciupercile sunt antiscurgere; in pozitia de baza

când sunt inchise retin apa la o diferenta de
nivel de 0,8-0.6m. La pornirea sistemului datorita
presiunii apei se deschid toate in acelas timp si
la oprire se inchid toate in acelasi timp
 Ciuperca de picurare are un debit reglabil intre 0-
100 l/h si un picior de sustinere ce se imppanta in
pamant pentru fixarea ciupercii de irigare in locul
dorit.
 Conexiunea la coloana de transport a apei de
irigat se realizeaza printr-un microtub spaghetti
Ø5 care intr-o parte se conecteaza la adaptorul
prevazut pe piciorul de fixare a ciupercii de
picurare iar cealalta parte se introduce cu
ajutorul unui adaptor, in coloana de transport a
apei de irigat.
 Este utilizata la confectionarea instalatiilor de
irigare la: trandafiri, arbusti, plante ornamentale
si in general tuturor culturilor la care distante
sunt inegale intre plante sau distante sunt mai
mari decat cele ale furtunelor de picurare sau, de
asemenea, se doreste reglarea debitului de irigat.
Irigarea prin aspersiune
 Irigaţia prin aspersiune constă în a pulveriza în aer apa
trimisă sub presiune de la sursă prin intermediul unor
echipamente moderne numite aspersoare.
 Aspersoarele sunt dispozitive hidromecanice din componenţa echipamentelor de udare
prin stropire care asigură transformarea apei aflată sub presiune în picături pe care le
repartizează apoi pe suprafaţa de irigat.
 Pulverizarea se realizează datorită presiunii de lucru, vitezei jetului de apă prin duza
aspersorului, dar şi în funcţie de forma şi parametrii geometrici ai ajutajului.
 Construcţia aspersoarelor este diversă, realizându-se în prezent o gamă foarte mare,
de la simple duze sau conducte perforate până la aspersoare cu funcţionare controlată.
 Criteriile de clasificare a aspersoarelor sunt următoarele:
  presiunea de lucru si numărul jeturilor;
  unghiul de dispunere a ajutajului faţă de orizontală;
  destinaţia aspersorului.
  raza de stropire;
  gradul de mobilitate;
 . Mărimea picăturilor trebuie să fie cât mai redusă, astfel pot fi rupte
frunzele sau plantele, se distruge structura solului etc.;
 Această metodă se extinde pe suprafeţe noi, pe care se aplică cu
succes, căci prezintă următoarele avantaje: se poate aplica pe terenuri
inaccesibile altor metode (microrelief framantat, pe soluri nisipoase sau
argiloase); nu necesita lucrari de nivelare, permite controlul riguros al
apei distribuite -poate fi dată plantelor o normă relativ mică de apă (200
m3/ha); oferă posibilitatea de a aplica îngrăşăminte pesticide
amestecate în apa de irigaţie, poate fi folosita la spalarea solurilor, ofera
posibilităţi de automatizare, nu necesita un grad ridicat de calificare a
udatorilor.
 Totuşi metoda este afectată de o serie de dezavantaje: necesită un
consum ridicat de metal, energie electrică sau combustibil la hectarul
udat; solicită la introducerea irigaţiei, o cheltuială foarte mare pentru
ţevi, instalaţii etc.; la udări practicate în zile cu vânt (cu v > 3,5 m/s)au
loc umectări foarte neuniforme; în zile calde şi pe vânt se pierde multă
apă prin evaporare direct în atmosferă a picăturilor fine, favorizeaza
atacul unor boli, taseaza solul, se realizeaza numai cu echipamente
moderne.
Metoda de irigaţie prin aspersiune cunoaşte
următoarele variante:
 - metoda de aspersiune cu jet lung;
 - metoda de aspersiune cu agregate mobile şi
conducte;
 - metoda de aspersiune cu conducte îngropate
de joasă presiune;
 - metoda de aspersiune cu conducte îngropate
de înaltă presiune;
 - meoda de aspersiune circulară
 Elemente tehnice şi indicii de calitate ai
udării prin aspersiune
 Ploaia artificială realizată prin aspersiune trebuie să fie în strânsă corelaţie cu
condiţiile naturale, climă, sol şi cerinţele plantelor cultivate.
 Se impune o foarte bună cunoaştere a elementelor tehnice şi calităţile
aspersorului, respectiv ale instalaţiilor mobile de udare.
 Elementele tehnice ale udării prin aspersiune sunt:
 intensitatea ploii,
 fineţea ploii,
 uniformitatea udării,
 eficienţa udării,
 timpul de funcţionare pe o poziţie,
 ciclul de udare
 necesarul de echipamente mobile.
 Intensitatea ploii
 Intensitatea ploii sau pluviometria orară reprezintă înălţimea stratului
de apă realizat prin aspersiune la suprafaţa solului în unitatea de
timp.
 Acest parametru trebuie corelat cu caracteristicile solului (textură,
viteza de infiltraţie a apei în sol) pentru a evita fenomenul de băltire şi
scurgere a apei la suprafaţa terenului şi cea a factorilor de
climă(temperatura,evaporaţie, viteza vântului) pentru a evita o udare
neuniformă. În acest context, cercetările de specialitate au stabilit
valorile limitative ale acestor parametrii, cât şi influenţa lor asupra
 aspersiunii.
 Intensitatea medie orară este redată în tabelul cu caracteristicile
tehnice ale aspersoarelor, şi se determină cu relaţia:
 I h = 1000xqasp/d1xd2

 în care:
 - qasp - debitul aspersorului (m3/h);
 - d1 - distanţa dintre aspersoarele de pe aripă (m);
 - d2 - distanţa dintre aripile de udare (m).
Pentru a nu se produce fenomenul de băltire, între
intensitatea orară Ih şi viteza de infiltraţie a apei în sol
Vi (m/s) trebuie să existe corelaţia următoarea:
Vi ≥ Ih
 Fineţea ploii
 Fineţea ploii reprezintă gradul de pulverizare a jetului de apă
de către aspersor.
 Are importanţă în practica irigaţiilor prin corelaţia ce se
realizează cu solul şi planta.
 Mărimea picăturilor de apă influenţează viteza de infiltraţie a
apei în sol.
 Se recomandă ca mărimea picaturilor să fie între 0,5 şi 1 mm.
Picăturile mai mici de 0,5 mm duc la pierderi mari prin
evaporaţia apei din jet şi la stabilitate mică la vânt, modificând
mult raza de stropire a aspersorului, în timp ce picăturile mai
mari pot provoca distrugerea culturilor sensibile.
 Aprecierea fineţii ploii se face cu următorii indici:
 a. Indicele de fineţe:

 în care: d - diametrul duzei aspersorului (mm);

H - presiunea apei la aspersor (m.C.A.);
 Calitatea ploii se poate interpreta astfel:
 - Kp < 0,3 se consideră ploaie fină, recomandată pentru tutun, plante
semincere (plante lăsate neculese după recoltare, destinate producerii de
semințe), altor culturi sensibile, terenuri de curând însămânţate, flori pe
soluri grele;
 - Kp = 0,3 - 0,5 ploaie medie, recomandată pentru pomi, plante ierboase, pe
soluri medii, medii spre grele;
 - Kp > 0,5 ploaie grosieră, recomandată pentru păşuni şi fâneţe, pe soluri
nisipoase şi uşoare
 b. Coeficientul de fineţe :
 β = R/H
 în care:
 R - raza de acţiune a aspersorului (m);
 H - presiunea apei la aspersor (m.C.A.);
 În funcţie de valorile coeficientului β ploaia poate fi apreciată
astfel:
 - β < 1 ploaie foarte fină, recomandată pentru legume;
 - β = 1,0 - 1,1 ploaie fină, pentru terenuri şi culturi variate;
 - β = 1,1 - 1,2 ploaie medie, pentru culturi stabile;
 - β = 1,2-1,3 ploaie potrivit de mare, pentru păşuni şi fâneţe;
 - β > 1,3 ploaie mare, nefolositoare.
c. Coeficientul de pulverizare:
 - α = H/ d
 în care:
 H - presiunea apei la aspersor (– m.C.A.);
 d - diametrul duzei aspersorului (mm);
 Recomăndările după valorile coeficientului de pulverizare sunt
următoarele:
 - α = 2,5 - 5 - valori recomandate;
 - α > 5 - se consumă a cantitate prea mare de energie;
 - α < 2,5 ploaie grosieră;
 Pentru irigarea legumelor şi florilor se recomăndă α = 3,3 - 5,0,
 Pentru culturi de câmp: α = 2,5 - 3,3.
 Eficienţa udării
 Eficienţa udării evaluează cantitatea de apă ajunsă pe sol, restul
fiind pierdută prin evaporare:
V  Cu
 unde: Eu 
 100cea total aspersată
V - cantitatea de apă căzută pe sol şi plante din
(aproximativ 90 %);
 Cu - coeficientul de uniformitate a udării după Christiansen (%).
 Coeficientul de apreciere a eficienei udării Eu; are întotdeauna valori
subunitare Eu < 1, datorită pierderilor de apă prin evaporare.
 sub 60% - udare slabă;- 60 – 65% - udare acceptabilă;- 65 – 70%
- udare bună;- peste 70% - udare foarte bună
Uniformitatea udării
 Uniformitatea udării reprezintă modul de repartizarea a apei aspersate pe
suprafaţa terenului.
 Poate fi determinată experimental în laborator şi în camp;
a. în laborator se determină uniformitatea de udare a unui singur aspersor,
b. în câmp se determină uniformitatea de udare a aspersoarelor aşezate în
schemă de udare (d1 x d2).
Pentru aprecierea uniformităţii udării prin aspersiune se folosesc
următoarele metode:
 - metoda Christiansen;
 - metoda Pearson;
 - metoda determinării uniformităţii de udare în câmp (pe suprafeţe
neudate, părţial udate sau udate în exces).
Timpul de udare

 Timpul de udare sau timpul de funcţionare pe

o poziție de udare, se calculează cu relaţia:

m
t
 unde: 10  ih
 m - normă de udare (m3/ha).;
 ih- intensitatea orară a ploii (mm/h).
 Ciclul de udare
 Ciclul de udare (T) reprezintă timpul necesar pentru efectuarea tuturor operaţiilor
aferente pentru punerea în funcţiune a unui echipament pe o nouă poziţie de udare.
 La mutarea mecanizată, T se calculează astfel:
 T = tf + tm (ore)
 unde:
 tm - timpul de mutare (ore);
 tf – timpul de udare (ore)
 La mutarea manuală, T se calculează astfel:
 T = tf + tm+tzv (ore)
 în care: tzv - timpul de zvântare a terenului (ore)- e de 0,5 – 1,0 oră pe terenuri
mijiocii, udate vara şi 1,5- 2 ore pentru cazul când s-au folosit aspersoare mari, pe
terenuri grele, primăvara.
 Necesarul de echipament mobil de udare
 Necesarul de echipamente mobile de udare
se calculează la proiectare în funcţie de
suprafaţa deservită de o aripă de udare.
 Suprafaţa udată de o aripă de aspersiune Sa
este dreptunghiulară, având lăţimea dată de
distanţa dintre două aripi d2 şi lungimea udată
Lu.
 Lungimea udată de o aripă de aspersiune
este:
Lu = la+ d1 (m) unde: Lu
 Lu- lungimea reală a aripii de aspersiune (m);
 d1- distanţa dintre aspersoare pe aripă de
udare; (m);

Stabilirea suprafeţei deservite

de o aripă de udare
 Suprafaţa deservită de o aripă de aspersiune se
determină cu relaţia:
Sa = lu x d2 (mp)
 Suprafaţa deservită de o aripă de udare într-o zi este
calcuată cu relaţia:
 Szi = Ncz x Sa în care:
 Ncz - numărul de cicluri zilnice;
 Sa - suprafaţa deservită de o aripă de aspersiune:
 Sa = lu x d2 (mp)
Alegerea tipului de aspersor şi modul de aşezare a
aspersoarelor
Se alege tipul de aspersor aflat în dotarea instalaţiei şi
la care indicii funcţionali (în special intensitatea ploii)
corespund caracteristicilor tipului de sol
 MAȘINĂ DE IRIGAT
cu furtun si infasurare pe tambur, cu 1 sau 2 aspersoare, optional rampe
de irigat 50m, dimensiuni pana la 750m lungime, pana la 140 mm diametrul
furtunului, deschideri ale aspersorului pana la 100m.
lungimi pana la 800m, dimensiuni teava
110/140/168/203/250, viteze de deplasare pana la 1,6m/min,
realizari in functie de cerintele beneficiarului, norma de apa
pana la 80 l/m2
 Tambur metalic cu 150 m furtun polietilenă
Ø 110mm
Alimentează maşinile de irigat aflate la 10-150 m de sursa de apă.
Cui se recomandă derulatorul? Tuturor celor care au deja o maşina de
irigat şi le este necesar a uda p`nă la 150m lungime în plus.
CARACTERISTICI TEHNICE: lungime furtun 150m, diametru furtun 110
mm
DIMENSIUNI DE GABARIT: masa (fără apă) 855 kg, lungime 2380 mm,
 Instalatiile de irigatii prin aspersiune pentru gradini, parcuri si
terenuri de sport sunt instalatii automatizate de udare cu
componente ingropate, controlate de un minicomputer ce comanda
deschiderea si inchiderea secventiala a unor electrovane (robineti
electrici), care permit trecerea apei ridicarea sub presiune a
corpurilor de udare si realizarea udarii. 

 Dupa inchiderea automata a electrovanelor corpurile de udare intra

la loc in pamant, pana la urmatoarea udare ramanand ascunse
vederii.
     
 Santurile se sapa la adancimea de 30-50 cm. iar sistemul se goleste
cu aer pe perioada de iarna

 Sistemele folosite in Romania sunt de marci cunoscute: Hunter,

Irritrol, Toro sau Rainbird.
     
Sistem automat de irigaţii cu aspersoare de tip
rotor pentru surafeţe mari
Aspersoarele cu rotor sunt aspersoare pop-up care ies din pamant
din cauza presiunii apei. Raza de udare de la 5m in sus, unghiuri
reglabile sau cerc
Sistem automat de irigaţii cu aspersoare de tip
spray pentru surafeţe mici sau înguste
Aspersoarele Spray sunt aspersoare pop-up care
ies din pamant din cauza presiunii apei.
Raza de udare variaza intre 1,5 - 5,5m, unghiuri reglabile sau in forma
de cerc
 La irigarea parcurilor, gradinilor,
terenurilor de sport se recomanda
urmatoarele marci de aspersoare:
K-Rain, Hunter, Rain Bird, Irritrol, Toro.
Aspersor K-Rain
 Aspersoare Hunter

 Hunter I - 20 Ultra
 Aspersorul Hunter I20 se poate folosi la spaţii
mari, are raza de la 5,2 m la 14,3 m.
 Permite închiderea unui jet cu menţinerea
funcţionării restului sistemului.
 Conţine şi capac integral din cauciuc pt. fixare
bună şi protejarea zonelor cu joc.
 suport vertical din oţel inoxidabil
 supapă de reţinere pentru scurgere pentru
modificare a înălţimii de până la 3 m.
 Transmisie cu roţi dinţate lubrifiată cu apă.
  Hunter I - 25 Ultra
 Conţin arc pentru ajustări
uşor de la 40 ° -360 °. Când
este setat la 360 grade
aspersorul merge continuu,
intr-un singur sens.
Hunter I - 40 Ultra
Aspersorul Hunter I 40 funcţioneaza pe cerc
complet/incomplet într-un singur rotor.
. Sistemul de duze principale uda uniformă cu o rază
de 13,7 m - 21,3 m.
 Hunter PGP

Funcţionare reversibilă pe cerc complet/incomplet

într-un singur dispozitiv: reglare rapidă şi simplă,
40° - 360°.
Sita de filtrare mare pentru apă murdară: împiedică
înfundarea duzelor.
- raza de stropire 17- 29m
 Aspersor Rain Bird

Sunt folosite pentru peluze, terenuri sportive si la

terenurile de golf.
Carcasa închisă ce protejează mecaismul de depuneri.
Ungerea mecanismului intern se face cu apă.
Arc pentru mecanismul mobil din oţel.
-raza de stropire 17- 29m
Electrovană premontată pe corpul rotorului.
Regulator de presiune de 5.5 bar.
Diferenţa maximă de nivel: 6.1 m
 Rain Bird Seria 3500

- sunt aspersoare de 3/4” cu turbină, pentru raze medii şi scurte,

uşor de instalat şi convenabile pentru aplicaţii rezidenţiale.
- stropeşte cu un jet de apă, astfel consumul de apă pe minut
este scăzut, se poate stabili economicos.
-mecanismul construit din plastic de mare rezistenţă
şi oţel inoxidabil.
- raza de stropire 17- 29m
-cu şurubul de spargere a jetului se poate reduce raza de
stropire cu 25% fără schimbarea duzei.
 Aspersor Toro.

Pentru aplicaţii rezidenţiale şi comerciale.

- Oferă valoare şi eficienţa apei atunci când
zona de peisaj este prea mare pentru spray-uri, dar prea
mica pentru un full-size rotor.
- arcul asigură ajustări uşor de la 40 ° -360 °.
- racordul de intrare e cu filet interior de 1/2 ".
Raza de udare între 6,1 - 10,7 m.
 Aspersor Irritrol

. Este primul aspersor tip turbina din material ABS integral.

Asigură cel mai înalt nivel de flexibilitate, durabilitate şi de
încredere pentru toate tipuirile de aplicaţii rezidenţiale şi
comerciale.
Capac robust, rezistent la călcare
.Singurul aspersor care are ridicare de 12 cm şi o rază de stropire
de 15 m
. Etanşeitate foarte bună chiar şi la presiune redusă.
Prin şurubul special raza de stropire se poate micşora cu 25%.
 Aspersor multifunctional cu 8
diuze diferite

Jeturile sunt uşor de ajustat rotind

discul aspersorului
 FILTRE
DE APĂ

 Aceste produse sunt fabricate conform normelor în

vigoare ISO 9002 şi UNI ISO 7/1. Este o piesă care nu
poate lipsi din sistemul de stropit şi care are rolul de a
opri şi a îndepărta impurităţile din apa destinată
stropirii.
 Materii prime componente: corp din polipropilenă
întărită cu fibră de sticlă, plasă de filtrare din oţel
inoxidabil, respectiv din polipropilenă, sau disc (rolă). 
 Rezistente la coroziune
 Întreţinerea este uşoară: cartuşul cu plasa de
filtrare se poate scoate şi curăţa uşor
 Pierdere de presiune minimă
 Etanşare cu garnitură – inel la capac
 Caracteristici:
 Capacitate mare de filtrare: reduce numărul
operaţiunilor necesare de curăţare
 Dimensiuni: ¾” – 4”
 Electrovalve
 Electrovalvele sunt robineti electrici care la
un impuls permit trecerea apei prin el. Sunt
invizibile pe teren deobicei sunt montate in
boxe
 posibilitate de reglare a debitului pentru
adaptare la cerinte.
 Electrovalve
într-un
sistem de irigare
Fitinguri canelate din polietilenă
Sunt destinate îmbinării tuburilor ce transportă apă pentru stropit.
Valoarea maximă a presiunii lor este de 3,2 bari.
Materialul lor este din polipropilenă.
Sunt ideale la îmbinarea tuburilor din polietilenă moale şi cele
de picurare
pentru că sunt economicoase, se montează uşor şi rapid.
La realizarea racordurilor sunt necesare coliere pentru fixare.
Culoarea lor caracteristică este neagră.
La unele tipuri inelul albastru asigură o fixare suplimentară.
Aceste fitinguri sunt mai economicoase decât cele din metal.
Fitinguri cu olandez

Prin fitingurile cu olandez se realizeaza

distributia apei in electrovalve.
Folosirea acestor fitinguri are efect accelerarea si
simplificarea procesului de montaj.
 Prize de apă

 Robinet de grădină cu cutie

Acest cămin rotund, complet închis, are încorporat
din fabricaţie un robinet, cu racordare de ¾” pe
filet interior. Este cea mai simplă soluţie dacă pe
teren avem nevoie de un punct de alimentare cu
apă.
Diametrul: 205,5 mm
Înălţimea: 110 mm
Greutatea: 1,1 kg
Conector de apă
- reprezintă un punct de  alimentare cu
apă pe teren. Odată cu introducerea cheii,
apa începe să curgă, ea se opreşte la
scoaterea cheii. Presiunea statică maximă
la care se mai poate introduce cheia este
de 3,5 bari.
Racordul inferior: ¾” pe filet exterior
Racordul superior: ¾” pe filet exterior
 Pompa electrică
 Pompa electrica este destinată în locurile unde
este energie electrica, se utilizeaza de obicei la
case pentru irigare şi uz casnic.
 Cresc presiunea din reţeaua comună de apă
potabilă
Pompe pentru irigatii de 12 V
 Programatoare
 Au rolul de a porni respectiv de a opri
sistemul de irigat la intervale de timp
prestabilite.
 Senzori de ploaie
 Aparat care ne ajuta sa nu irosim apa pentru irigat. Contine o
sonda cu sensibilitate reglabila si modeleaza solul gradinii.
Acest aparat este setat ca pe timp de ploaie sa blocheze
irigarea si putem seta la cati mm de precipitatie sa se
intample aceasta si pentru cat timp sa fie blocat.
 Daca cantitatea de precipitatie ajunge la valoarea setata,
senzorul de ploaie alerteaza si opreste irigarea. Repornirea
depinde in mare parte de starea vremii, astfel irigarea poate fi
suspendata pentru mai multe zile.
 Din moment ce sistemul de irigat se poate seta la pornire in
zori, nu se iroseste apa si e nevoie de mai putina apa pentru
ingrijirea gradinii.
ASPERSIUNEA CLASICĂ
TAMBURI PENTRU
IRIGATII
TAMBURII Se folosesc la irigarea tuturor tipurilor de culturi şi la irigarea
terenurilor de sport.
Prezinta un mare avantaj in pretul relativ scazut raportat la suprafata pe
care o poate acoperii si la durata mare de viata.
Partile componente ale instalatiei de irigat cu tambur:
- Conducta de diverse lungimi infasurata pe un tambur cuprinse intre 30
- 500 m
Diametrul conductei de PE intre 25 - 110 mm
Aspersor cu unghi reglabil montat pe un carucior cu roti (raza 9 - 70 m)
Turbina - actioneaza mecanismul de retragere al caruciorului pe baza
presiunii apei
Dispozitiv de reglare a vitezei de retragere a caruciorului cu aspersor
Dispozitiv de oprire si ridicare a caruciorului la finalul irigarii
Aspersor cu unghi reglabil
 Mod de functionare TAMBUR:
 Se pozitioneaza tamburul pe directia de intandere a conductei
 Se intinge conducta pozitionand caruciorul din capatul
acestuia pe locul cel mai indepartat de tambur
 Se regleaza unghiul de actiune al aspersorului (0 - 360 grade)
 Se conecteaza la sursa de apa
 Se deschide robinetul sursei sau se porneste pompa
 Se regleaza viteza de retragere a caruciorului cu aspersor
 nu necesita o supraveghere permanenta, fiind dotate cu
dispozitive care, o data cu terminarea ciclului de irigat,
comanda oprirea instalatiei.
