1

Cuprins

ARGUMENT
CAPITOLUL I
1. Importanta apei
2. Stari de existenta ale apei in natura
3. Repartitia apei pe glob

CAPITOLUL II. Particularitati ale poluarii apelor

1. Generalitati
2. Caracteristicile Bazinelor de apa

CAPITOLUL III. Consecintele poluarii apelor asupra mediului

1. Poluanti. Surse de poluare

2. Impactul poluantilor asupra mediului
3. Impactul poluantilor asupra Marii Negre

CAPITOLUL IV . Masuri de protectie a apelor

1. Protectia apelor de uscat

2. Protectia apelor marine

Bibliografie

2
 ARGUMENT

În natura, apa se afla in continua miscare si transformare: ea trece din stare lichida in stare gazoasa
sau solida si din aceste stari din nou in stare lichida.
La caldura Soarelui, apa din rauri, lacuri, mari si oceane se evapora. Vaporii de apa se ridica in aer
si formeaza norii, care sunt purtati de vant la diferite inaltimi. Din ei se formeaza ploile. Iarna, cand este
foarte frig, apa cade sub forma de zapada.
 
Drumul pe care il dace apa in natura se numeste circuitul apei in natura (denumit uneori si ciclul
hidrologicsau ciclul apei). Acesta se desfasoara mereu, fara incetare.
  O parte din apa florilor, din topirea zapezii si a ghetii se scurge la suprafata pamantului prin
suvoaiele si torentii care ajung in rauri. O alta parte patrunde in sol si subsol. Din sol, plantele absorb o
parte din apa cu substante hranitoare, pe care o folosesc pentru pregatirea hranei. Plantele constituie, la
randul lor, hrana unor animale. Apa din plante trece in corpul animalelor.Cand vietuitoarele mor si
putrezesc, apa din corpul lor se intoarce din nou in pamant.
O parte din apa subterana iese la suprafata sub forma de izvoare, care se aduna in paraie, rauri,
fluvii si ajunge in mari si oceane.
 
Apa este o bogatie de nepretuit, folositoare omului atat in viata de toate zilele, pentru consum, cat
si in industrie, agricultura, transporturi, etc. De asemenea, apa contribuie la fabricarea unor produse (zahar,
hartie, conserve de legume, etc.). In agricultura e nevoie de sisteme de irigatii. In acest fel, se obtin recolte
bogate chiar si in anii in care nu ad ploi sau zapezi indestulatoare pentru nevoile plantelor.
Omul foloseste apa pentru baut, la prepararea mancarurilor, pentru curatenia corpului, imbracamintei,
locuintei, satelor si oraselor.
 
Apele provoaca uneori si pagube. Torentii si ploile mari dezradacineaza copaci, inunda, distrug
sosele si unele culturi. Din aceasta cauza, omul trebuie sa previna si sa construiasca diguri si stavile in calea
apelor, terase in forma de trepte pentru torenti, care micsoreaza viteza apelor si reduc pagubele. Pe coastele
abrupte, omul planteaza pomi, care impiedica distrugerile produse de ape.
Apele curgatoare din zone industriale contin multe reziduuri (resturi) care sunt daunatoare pentru
viata. Pentru inlaturarea acestui pericol se folosesc diferite metode de curatire a apelor, care sunt apoi
redate circuitului natural sau sunt refolosite.
Sa nu uitam, trebuie sa avem grija mereu sa nu risipim apa. La fel de important este sa pastram
curatenia apelor din fantani si a apelor curgatoare si statatoare.

3
 CAPITOLUL I
1. Importanta apei

Apa constituie o importanta covarsitoare pentru existenta apei. Fiind necesara in toate
sectoarele de activitate ale omului , sursa de apa constituie un factor de decizie a amplasarii
obiectivelor social-economice.

Desi apa acopera mai mult de o treime din suprafata globului pamantesc,in lume se
semnaleaza perspectiva lipsei de apa dulce pentru om si pentru necesitatile agriculturii si industriei.
Apa marilor si oceanelor contine prea multe saruri pentru a fi folosita ca atare.

Datorita proprietatilor sale fizice si chimice, apa are numeroase utilizari.

Apa se combina cu multi oxizi ai metalelor si nemetalelor, formand baze si acizi :

H2O + CaO = Ca(OH)2

H2O + SO3 =H2SO4

Reactioneaza energetic cu metale active si cu unele nemetale punand hidrogenul in

libertate :

2H2O + 2Na =2NaOH + H2

H2O + C2 = CO2 + H2

Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul, de mare puritate. Apa participa in
numeroase reactii chimice importante, ca de exemplu reactia de hidroliza este indispensabila pentru
priza cimentului in constructii, etc. .

4
 Cea mai importanta proprietate a apei este cea de dizolvare a diferitelor substante. Datorita
polaritatii sale mari, apa este considerata cel mai bun dizolvant. Ea dizolva acizi, baze, saruri si
numeroase substante organice, totodata este mediul ideal pentru diferite reactii . Datorita puterii de
dizolvare, apa este un agent de spalare important.

Avand caldura specifica mai mare decat a altor substante apa este un bun purtator de
caldura, fiind utilizata pentru racirea sau incalzirea aparatelor si utilajelor ; pentru alimentarea
cazanelor de abur precum si pentru realizarea numeroaselor procese tehnologice din diferite ramuri
industriale se consuma cantitati foarte mari de apa.

De asemenea, in cantitati mari, apa se consuma ca apa potabila in consumul menajer si in

industria alimentara.

2. Stari de existenta ale apei in natura

Apa este cea mai raspandita substanta in natura, gasindu-se intr-o continua transformare,
trecand dintr-o faza de agregare in alta, in procesul neintrerupt numit « circuitul apei in narura ».

In functie de conditiile de formare si de acumulare se disting trei feluri de apa in natura :

 Ape meteorice

 Ape freatice

 Ape de suprafata

Ape meteorice

Apa de la suprafata oceanelor, marilor, lacurilor si chiar a solului sub influenta caldurii
solare de evaporare in cantitati mari. Cand vaporii de apa ajung in atmosfera, la mari inaltimi se
racesc, condenseaza si formeaza nori, din care apa ajunge inapoi pep amant sub forma de ploi si
zapezi.

5
 Apa atmosferica este pura in momentul formarii, dar in drumul catre suprafata pamantului
dizolva componenti ai aerului(O2,N2,CO2) si retine praful atmosferic sub forma de suspensie. Ca
rezultat al descarcarilor electrice in atmosfera, aceste ape mai contin dizolvate si diferite cantitati de
ozon si azot de amoniu. In vecinatatea regiunilor industriale, se gasesc si alte gaze, cum ar fi : oxizii
de azot, de sulf, hidrogen sulfurat, clor, HCl, NH3, etc. , care sunt de asemenea dizolvate de
picaturile de ploaie. In apropierea lacurilor si marilor apele de ploaie pot sa contina si cantitati
variabile de clorura de sodiu, sulfat de sodiu. Datorita faptului ca apa de ploaie contine oxigen si
dioxid de carbon din atmosfera, ea este foarte coroziva.

Cantitatea gazelor dizolvate depinde de coeficientul de solubilitate al gazului respectiv.

Coeficientul de solubilitate al unui gaz, reprezinta volumul de gaz dizolvat intr-un litru de apa la
temperatura de 00C si presiunea de 760mmHg. Coeficientul de solubilitate scade cu cresterea
temperaturii si cu continutul de substante minerale al apei.

Deoarece gazele industriale au un coeficient de solubilitate foarte mare in comparatie cu

cel al gazelor care intra in compozitia aerului, rezulta ca apele de ploaie din regiunile
industriale,avand in vedere proprietatile gazelor dizolvate, prezinta un pericol pentru vegetatie si
pentru constructiile metalice(coroziune). Ajunse la suprafata solului apele meteorice se imbogatesc
cu microorganisme si substante provenite din procesul de descompunere al plantelor si
organismelor animale, capatand coloratie si miros neplacut.

Apele freatice

Apele freatice se formeaza si in urma infiltrarii apei atmosferice prin straturile permeabile
ale solului si acumularii sale in bazinele subterane. Compozitia apelor freatice este foarte diferita.
Ea depinde de compozitia straturilor de sol prin care a trecut. Dioxidul de carbon si O 2 dizolvat in
apa atmosferica reactioneaza cu multe mineralepe care le intalnesc in cale.

Carbonatii neutri de calciu, magneziu si fier, sub actiunea CO 2 din apa trec in saruri
acide(bicarbonati) usor solubile in apa. Datorita acestui fapt pe masura ce trece prin straturile de
pamant, apa se imbogateste cu saruri solubile. Apele freatice contin de asemenea cloruri si sulfati ai
metalelor alcalino-pamantoase, combinatii ale fierului si siliciului. Strabatand straturile permeabile
ale solului, apa de infiltratie incarcata cu microorganisme si substante in suspensie se filtreaza
devenind limpede si sterila. Apele freatice ies la suprafata pamantului sub forma de izvoare, fantani
arteziene sau se cot cu ajutorul pompelor, pentru a fi folosita in diverse scopuri terapeutice.

6
 Apele de suprafata

Apele de suprafata sunt prezentate prin apele rauilor, lacurilor, marilor si oceanelor. Prin
rauri apa atmosferica ajunge din nou in mari si oceane inchizand astfel circuitul apei in natura.
Compozitia apelor de suprafata este foarte variata. Ea depinde de natura rocilor regiunilor pe unde
trece. Dupa cantitatea de sare pe care o contin se deosebesc ape dulci si ape sarate.

general, se numesc ape dulci cele care au un continut mic de saruri sub 0,2% . Continutul
in saruri al marilor si oceanelo este mult mai ridica ; de exemplu apa Marii Negre contine 1,5%
saruri, a Oceanului Atlantic3,8% etc.. In apele sarate se gasesc cantitati mari de clorura de sodiu
alaturi de alte saruri. Apele marilor contin aproape toate elementele cunoscute.

Apele raurilor poate fi folosita ca apa potabila sau ca apa industriala. Ea este pregatita in
functie de folosinta pe care urmeaza sa o aiba, pentru asigurarea indicatorilor de calitate impusi de
acesta.

7
 CAPITOLUL II
PARTICULARITĂȚI ALE POLUĂRII APELOR

1.Generalitati

Poluarea apei reprezinta alterarea calitatilor fizico-chimice si biologice ale apelor

receptoare prin introducerea in mediu ambiant, de catre om, a factorilor nocivi, provenind din viata
sa fiziologica si din activitatea industriala.

Poluarea afecteaza in egala masura, apa, aerul si solul, cu consecinte nefaste asupra intregului
regn animal si vegetal. Apele de suprafata au cele mai mari sansa sa fie poluate.

Compozitia apelor curgatoare se modifica la trecerea lor pe langa centrele industriale sau pe
langa marile orase, deoarece ele primesc ape reziduale ale diferitelor intreprinderi, precum si apele
de la canalizarea oraselor. In felul acesta are loc o impurificare a apelor curgatoare cu substante
nocive, produse de descompunere, microorganisme etc., care pericliteaza existenta vietii acvatice si
face apa neutralizabila in diverse scopuri.

Principalele surse de poluare sunt :

 Ape uzate, casnice si sanitare

 Ape reziduale industriale

 Poluarea cu ingrasaminte chimice si antidaunatori

 Poluarea cu detergenti

 Poluarea cu substante radioactive

Mediul acvatic, comparativ cu mediul aerian, prezinta o serie de particularitati, din punct
de vedere ecologic:

8
 - apa are densitatea si vascozitatea relativ mare, absorbind puternic rediatiile ionizate
si U. V. deosebit de utile vietii.

- apa reprezinta o caldura specifica mare, ceea ce face ca biotopurilr acvatice sa fie
mai putin sensibile la fluctuatiile termice sezonire, fata de mediile aeriene si terestre de la aceeasi
latitudine.

- apa dezvolta usor cantitati importante de saruri minerale si gaze(CO2, O2 etc.)

Aceste particularitati explica, printre altele, de ce viata a aprut mai intai in mediile
acvatice, acum doua miliarde de ani. Bazinele naturale de apa(rauri, lacuri, mari si oceane)
formeaza biomuri specifice, alcatuite din numeroase comunitati ecologice acvatice. Cea mai
importanta, cantitativ, este masa de apa sarata din mari si oceane in care se gaseste biomul marin.

Curentii de apa, ca si cei din aer, au un rol important in dispersarea agentilor poluanti si a
materiilor nutritive, in efectuarea schimburilor de energie calorica, in distributia oxigenului etc. .
Bazinele de apa prezinta unele particularitati, astfel in lacuri curentii verticali si orizontali produc o
simpla amestecare, pe cand in apele curgatoare sunt antrenate continuu si unidirectionale rezervele
de substante nutritive si agentii poluanti.

1. Caracteristicile bazinelor de apa

Bazinele de pa dulce, provin din canalizarea apei raurilor, fluciilor, lacurilor si a pei de
ploaie. Bazinele de apa sarata sunt marile si oceanele. Datorita interconexiunilor dintre mari si
oceane, apa lor este intr-o circulatie intensa, motiv pentru care contin un singur biom marin. Apele
continentale pot fi ape curgatoare si ape statatoare cu biomuri specifice.

Turbulenta mare a apelor curgatoare ajuta la difuzia agentilor poluanti, ingreuneaza

sedimentarea si accentueaza aerarea. Pe fundul apelor curgatoare se afla mal si nisip(setonul), pe
care se gasesc concentrati, prin adsorbtie diferiti agenti poluanti. Rezulta ca poluantii din ape sunt
repartizati astfel :solubili in apa, in suspensie si depusi(adsorbiti de seson).

Apele statatoare au specifitatea lor, tinand seama de faptul ca ele contin comunitati
ecologice »inchise », pentru care sursele de hrana sunt cele locale.

Marile si oceanele prezinta din punct de vedere ecologic zone distincte, ata pe orizontala cat
si pe verticala.

Zona litorala este zona marginala pana la circa 200m adancime. Din punct de vedere al florei
si faunei se imparte in zona eulitorala, care se ininde pana la 40-60m adancime, adica pana unde
mai exista plante fixate pe fundul apei si zona sublitorala, intinsa pana la circa 200m
adancime.Zona pana la 100m, adica pana unde mai poate patrunde lumina solara se numeste zona
fotica.

9
 Zonele de profunzime sunt : zona archibentica intre 200 si1000m si zona abisala la mai
mult de 1000m.

Microorganismeledin zona de suprafata sunt constituite din plancton. Fitoplanctonul si

zooplanctonul sunt vectori ai agentilor polunti, paraleli cu curentii marini, iar nectonul este un
vector ce poate raspandi polunatii in directii independente de directia de miscare a curentilor marini.

Poluarea acestor biocenoze de suprafat are o deoasebita importanta deoarece concentreaza

elementele toxice spre hrana omului. Ploluarea din zona abisala este produsa, mai ales de deseurile
radioactive si toxice depuse pe fundul marilor, inchise in containere.

2. Circulatia agentilor poluanti in ape

Principalele cai de vehiculare a agentilor poluanti, ata in apele continentale cat si in cele marine si
oceanice, sunt :

 Ingerarea directa a apei poluante de catre om . Consumul de ape potabile este de circa 800
l/persoana /an., spre deosebire de aer , cand o parte din poluantii sunt expirati, apa parcurge intreg
corpul omenesc ;

 Ingerarea poluantilor odata cu hrana. Din plantele si animalele acvatice, poluantii

patrunde in lanturi al omului prin pesti, raci, scoici, etc.

 Utilizarea apei poluante contaminante pentru irigatii, ocazia in care agentul poluantul in
reteaua trofica a plantelor, apoi in cea a animalelor domestice si in final al omului ;

 Acumularea agentului poluant a seston, pe nisipul plajelor, folosite in scopuri sportive si

recreative.

3.
Caracteristicile
fizico-chimice si
biologice ale apelor

Apa reprezinta
habitatul
comunitatilor
acvatice si un vector esential in raspandirea agentilor poluanti, produsi de diferite surse de poluare.

Apa este un bun dizolvant, mediu electrolitic si reactant de aceea participa la mai multe reactii unii
poluanti pot fi transformati in compusi netoxici. Caracterisricile ei influenteaza evolutia ata a
procesului naural de autoepurare cat si a celui industrial.

10
 4. Caracteristicile fizice ale apei

Densitatea este de circa 800 ori mai mare decat a aerului. Este maxima la 4 0 C
adica 1000g/csi de 0,999g/cm3 la 00C. Variatia de densitate produc stratificarea apei in bazinele de
apa.

Vascozitatea apei permite plutirea organismelor planctonice de mica dimensiune.

Curentii joaca un rol important in functionarea ecosistemelor acvatice, prin

uniformizarea temperaturii si a elementelor nutritive. De asemenea , larvele planctonice ale
numeroaselor specii de pesti sunt transportate de masele de apa, in miscarea lor, spre zonele unde se
pot fixa, pentru desavarsirea stadiului de larva.

Lumina este un factor ecologic limitat pentru mediul acvatic.Datoritaabsorbtiei luminii

de catre apa, vegetale(autrotofe)se dezvolta in stratul superficial(zona fotica, cca 100m).

Turbiditatea si culoarea.

Turbiditatea apelor uzate indica un mod grosier continutul de materie in suspensie. Printr-o
apa tulbure lumina patrunde greu, ceea ce are efect ridicarea de la adancime a algelor
fotosintetizante. Pe de alta parte pe suprafata particulelor aflate in suspensie sunt concentrati
comunitati acvatice.

Culoarea apei uzate proaspete este gri deschis, a celor de diferite culori indica patrunderea in ele
a unor cantitati importante de ape uzate industriale.Astfel daca contine clor culoarea este galbena,
iar daca provine de la vreo fabrica de conservare este de culoare verde, etc. .

Temperatura ridicata mareste viteza reactiilor de oxidare a substantelor organice,

micsoreaza solubilitatea oxigenului, perturba dezvoltarea biocenozelor favorizand proliferarea
algelor albastre care murdaresc apele si prin toxinele lor produc pagube faunei.

11
 Cresterea temperaturi apelor perturba totodata ciclul de reproducere a vietuitoarelor acvatice.
Astfel pe raul Oder s-a constatat ca incubarea icrelor de peste dureaza 225 zile, cand temperature
apei este de 20C, iar daca temperature creste la 80C aceasta este de 57 de zile ; pestisorii in ultimul
caz s-ar forma toamna sau iarna cand nu au de mancare.

CAPITOLUL III
Consecințele poluarii apelor asupra mediului

12
 1. Poluanti . Surse de poluare

Poluarea afecteaza toate formele apei in natura.Exista cai de patrundere a unor substante
poluante in apa atmosferica, in apa scursa la suprafata solului, in apa marilor si oceanelor si in apa
subterana.

Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe
glob in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid, fara luarea unor masuri pentru
protectia calitatii apelor. Primejdia impurificarilor apelor a devenit evidenta tocmai in acele regiuni
intrucat dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa curata.

Sursele de poluare a apei sunt diferite. Cele care produc murdarirea in urma evacuarii
unor substante in ape prin intermediul unor instalatii destinate urmatoarelor scopuri : orase
canalizate, crescatorii de animale sau evacuari de industrii etc sunt surse organizate, iar cele care
produc murdaria prin patrunderea necontrolata a unor substante in ape, locuri necanalizate sunt
surse neorganizate.

 Dupa actiunea lor in timp, sursele de poluare se pot grupa in :

 permanente;

 nepermanente;

 accidentale.

13
   Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi :

 naturale;

 atrificiale , datorate activitatii omului care, la randul lor, pot fi subdivizate in :

- ape uzate;

- depozite de deseuri.

Referitor la apele subterane, sursele de poluare provin din :

 impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrari
miniere sau foraje;

 impurificari produse de inflatiile de la suprafata solului a tuturor categoriilor de

ape care produc si impurificarea dispersata a surselor de suprafata;

 impurificari produse de sectiunea de captare, din cauza nerespectarii zonei de

protectie sanitara sau a conditiilor de executie.

Sursele de poluare permanente naturale a apelor sunt surse cu caracter permanent.Ele provoaca
adesea modificari influentand negativ folosirea lor.

Principalele conditii in care se produce poluarea naturala a apelor sunt:

 trecerea apelor din zona cu roci solubile constituie principala cauza de patrundere a unor
saruri in cantitati mari in apele de suprafata sau in straturile acvifere.Rocile radioactive pot duce la
contaminarea unor ape de suprafata sau subterane.

 Trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoaca

impurificari prin particulele solide antrenate daca solurile sunt compuse din particule fine cum sunt
cele din marne si argile care se mentin mult timp in suspensie.

 Vegetatia intensa acvatica fixa sau flotanta conduce la fenomene di impurificare variabile
in timp in functie de perioada de vegetatie;

 Vegetatia de pe maluri produce o impurificare atat prin caderea frunzelor cat si prin
caderea plantelor intregi.Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire si descompunere
care conduc la o impurificare a apelor, in special in perioade de ape mici sau sub pod de gheata.

14
 Sursele de poluare accidentala naturale sunt in general rare.Ele se datoreaza unor fenomene cu
caracter geologic.

Sursele de poluare permanent artificiale

Principala sursa de poluare permanenta o constituie restitutiile de ape dupa utilizarea lor de catre
folosinte.

Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate :

 ape uzate menajere;

 ape uzate publice;

 ape uzate industriale;

 ape uzate de la unitati agrozootehnice si piscicole;

 ape uzate rezultate din satisfacerea nevoilor tehnologice proprii de apa ale sistemului de
canalizare de la spalatul si stropitul strazilor si incintelor;

 ape meteorice infectate.

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deseuri sau de

diferite reziduri solide, asezate pe sol, sub cerul liber.impurificarea provenite de la aceste depozite
poate fi produsa prin antrenarea directa a rezidurilor in apele curgatoare de catre apele de ploaie,
in cadere sau de catre apele care se scurg in sol.Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala,
dar ele sunt in marea lor majoritate legate de problema de risc industrial.

Multa vreme am crezut – sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin
imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa
ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani – in cursul
carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole
precedente – pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.

A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o.

Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in
seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare.

Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate – solide, lichide,
gazoase, radioactive – apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face

15
improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial,
pentru industrie si turism.

Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile)

duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor
afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare,
pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se
considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste
poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite
de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare
concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte
substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati
care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati
si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata
si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din
nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de
nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii
apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei
moderne,

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si

pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a
evaluat la 13,1 % proportia de
dermatoze (afectiuni ale pielii)
provocate de detergenti. La fel de mare
este si gradul de poluare a apelor cu
PCB (policlorobifenili), care se
utilizeaza foarte mult in industria
materialelor plastice sau care apar
datorita intrebuintarii in orezarii a
octoclordifenilului. Pe langa aceste
substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele
continentale.

Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide,
minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la
exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea

16
termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale
termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la
modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele
respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele
acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate
acestea determina asa-numita 'poluare termica'.

O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor
caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a
reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la
cercetarile nucleare.

2. IMPACTUL POLUANTILOR ASUPRA MEDIULUI

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea
lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si
nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului . Putin cate putin, lacul se colmateaza, se
ingusteaza si dispare.

Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura
agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul
este puternic afectat de numeroase pesticide, mai
ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa
Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor.
Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte
toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot
muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar
majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de
lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita
pesticidelor si a reziduurilor toxice.

Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care
atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea
biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului
iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.

De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este
necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului
chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista
tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din

17
substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga,
potrivit cerintelor.

Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este
in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit,
degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare
obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.

Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au
intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la
sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite
uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.

Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe
care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a
preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.

Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea
hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca
pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa
plonjeze si sa ramana scufundate in

ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si
permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri
si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid.

Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o saracire generala a
florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora
marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se
intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora
de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se
aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii.

Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca
petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si
testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si
activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare.

Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei
generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din
lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze
mediul nostru.

18
 Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in
aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua
lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.

3. Impactul poluantilor asupra Marii Negre

Marea Neagra , cu o suprafata de 413.490 km 2, un volum de apa de 529.955m3,

adancimea maxima de 2234 m si o lungime a tarmurilor de 4074km, sufera profund din pricina
activitatii iresponsabile a omului, fiinta egoista, care a cautat intotdeauna sa isi satisfaca dorintele,
indiferent de urmarile distructive pe care actiunile sale le-au avut asupra naturii. Poluarea
industriala, activitatea portara intensa, evacuarea apelor uzate sau insuficient epurate sunt doar
cateva dintre cauzele care au afectat puritatea apelor sale. Despre Marea Neagra se poate afirma ca
este un »unicum hidrobiologicum », ca urmare a limitarii miscarilor mareice, a lipsei curentilor
verticali, a diminuarii schimbului de ape dintr-un sens in altul, a blocarii aproape totale a migrarii
faunei, a caracterului salmastru, a prezentei hidrogenului sulfurat si a stratificarii pe verticala a
maselor de apa. Ca rezultat al evenimentelor geologice, aproximativ 87% din volumul de apa al
marii este lipsit de oxigen, contine mari cantitati de hidrogen sulfurat si este fara viata, iar restul de
13% reprezinta zona cu oxigen, cu viata.

Lista neagra

Poluarea a condus in ultimile doua decenii la reducerea populatiilor a numeroase specii de

pesti, nu numai rapitori, ci si specii cu importanta economica : scrumbia, calcanul, hamsia, stavridul
si sturionii. ’’Lista neagra’’, intocmita de Institutul de Cercetare si Dezvoltare Marina ’’Grigore
Antipa’’, cuprinde numele a peste o suta de specii din Marea Neagra , amenintate cu disparitia.
Conform datelor prezentate de institut , se pare ca 6% dintre specii au disparut cu totul , in special
cele de nevertebrate, procentul vietuitoarelor periclitate este de 9%, al celor vulnerabile, de 5%, iar
al celor aproape amenintate de 13%. Poluarea, pescuitul excesiv si alte fenomene nocive ameninta
cu disparitia aproape toate formele de viata din Marea Neagra : algele, microfite, nevertebratele,
sturionii, rechinii, mamiferele(trei specii de delfini si vidra)si pestii (25 de specii) .

Sarmanii delfini

Pentru a creea o imagine edificatoare despre disparitia treptata a vietuitoarelor marine, este
suficient sa parcurgem datele statistice prezentate de organizatia ecologica ’’Marem Nostrum’’

19
 din Constanta care atesta ca « in urma cu 60 de ani numarul delfinilor din Marea Neagra a fost
estimat la doua milionane-aproape cat populatia Bucurestiului. Din cauza pescuitului industrial al
delfinilor, a capturilor accidentale in plasele pescarilor, a poluarii apei marii si reducerii cantitatii
de peste ce constituie hrana preferata a acestora, au mai ramas doar 50.000 de delfini, numar
comparabil cu populatia unui oras mic al Romaniei ».

Disparitia in decurs de 40 de ani a unui numar atat de mare de delfini indica in mod cert o
problema serioasa a apelor Marii Negre. Iar daca cineva se mai indoieste de acest lucru, Eugen
Micu, medic veterinar de peste 30 de ani la Delfinariu si o somitate in domeniul mamiferelor
marine, ne-a prezentat un raport medical ce cuprinde concliziile unei examinari efectuate pe doi
delfini morti, in laboratorul din Brema, Ucraina. Dat fiind faptul ca 47 de delfini comuni esueaza pe
plajele nordice ale Marii Negre, de la jumatatea lui iulie pana in septembrie 1994, mult mai multi
decat in anii precedenti, s-a luat hotararea ca doua dintre exemplare sa fie examinate in detaliu,
pentru a incerca sa se determine cauza ratei de esuare.

Din raportul final, chiar daca abunda in termeni de specialitate, se poate intelege clar ca
situatia nu este roz : ’’ Leziunile lor au inclus pneumonii bronho-interstitiale, cu tipul II de
hiperplazii de celule epiteliale si celule sinctiale multinucleate, necroze neuronale, gliozis si
meningite nesupurative ale creierului, stomatite necrotice, gastroenterite si cholangitis, depletie
limfoida a splinei si noduli limfatici. Tesuturile bolnave au fost colorate pozitiv intru-un test cu
imunoperoxidoza si s-a observat la microscopul electronic ca ele contin particule intranucleare de
forme regulate, de circa 22 nanometri in diametru. Ele au fost pozitive la reactia lant polimeroza
(PCR) pentru gena de morbilivirus. Totusi, nu s-a evidentiat morbilivirus in tesuturi congelate, nici
nu s-a izolat virusul sau antigenul ELISA. Concentratia de sigma DDTS in vezica ambilor delfini a
fost cu circa 50-100 de ori mai mare decat nivelul acesteia la cetaceele cu dinti din Marea Nordului,
Oceanul Atlantic de Nord si Marea Baltica. Leziunile au fost comparate cu cele gasite la alte specii
cu boala morbivirala si test pozitiv la imunoperoxidoza’’. Numarul incredibil de boli descoperite la
delfini demonstreaza inca o data ca apele Marii Negre sunt poluate si ca toate vietuitoarele din
mediul marin sunt afectate de acest fenomen.

Cauze si necazuri

O problema majora cu care se confrunta Marea Neagra este eutrofizarea. Cu ocazia cursurilor de
specialitate organizate in 2003 de Institutul National de Cercetare si Dezvoltare Marina « Grigore
Antipa » si  Balknic Environmental Association pe tema « poluarea apelor marine » , cercetatorul
Nicolaie Papadopol a explicat cursantilor ce inseamna eutrofizarea si care sunt cauzele ce conduc la

20
aparitia acestui fenomen. Ea este cel mai semnificativ proces de degradare, generat de puternica
suprafertilizare, mai ales cu unii compusi de azot si fosfor, ca rezultat al activitatii din agricultura .

Cea mai importanta sursa de materie organica din Marea Neagra o reprezinta algele minuscule
care se dezvolta in apa de la suprafata marii, numite fitoplancton. Fiecare specie de fitoplancton are
cerinte specifice de dezvoltare legate de temperatura, lumina, azot, fosfor, si alte combinatii de fier
si vitamine. Diatomeele, spre exemplu, au un invelis exterior din siliciu si, de aceea , au nevoie
pentru a supravietui de prezenta acestor elemente chimice in stare dizolvata.

Acesti nutrienti patrund in Marea Neagra din cele 17 tari situate in bazinul sau geografic, prin
fluviile si raurile care se revarsa in ea : Dunarea, Niprul, Nistrul, Bugul si alte rauri mai mici. Se
estimeaza ca numai cele 6 tari costiere genereaza 70% din nutientii care ajung in mare.

In unele zone de mai mica adancime, unde lumina ajunge la fundul marii, se dezvolta alge
pluricelulare si iarba, care formeaza adevarate pajisti marine si constituie hrana pentru multe
organisme din mare, dar si adapost pentru acestea, reprezentand un habitat care protejeaza sistemul
de actiunea adversa. Partea de nord-vest a Marii Negre, unde platforma are adancimea de 100m, a
fost aproape in intregime acoperita cu o pajiste subacvatica. Tot aici, alga rosie (filofora) era
raspandita in anii ’50 pe o suprafata echivalenta cu cea a Belgiei si Olandei la un loc. In perioada
1973-1993, ecosistemul din platforma de nord-vest a Marii Negre a suferit o dereglare catastrofala.
Revolutia verde, inregistrata in agricultura anilor’60 si cresterea intensiva a animalelor au constituit
principalele cauze ale producerii eutrofizarii.

Scurgerea surplusului de nutrienti si a altor substante chimice in mare, fara o neutralizare

corespunzatoare, a generat dezvoltarea excesiva a acestor alge microscopice(inflorirea algala).
Astfel, s-a redus accesul luminii catre fundul apei, respectiv catre campul de alge. Pajistea marina a
inceput sa moara. Imensele cantitati de substante organice de pe fundul marii au intrat intru-un
proces de oxidare, care a generat moartea prin asfixierea organismelor bentonice : drept urmare,
peste 60 de milioane de tone de organisme de pe fundul apei au fost aduse la mal. In ultimii zece ani
s-a remarcat totusi o reducere usoara a cantitatilor de nutrienti identificati in mare, acestea
mentinandu-se inca la cote ridicate, chiar duble fata de anii ’60.

Deversarea apelor uzate, insuficient epurate, genereaza contaminari microbiologice si

devine o amenintare la adresa sanatatii omului si a organismelor din mare, o piedica pentru
dezvoltarea turismului si a acvaculturii. In zona costiera a Marii Negre traiesc peste 10 milioane de
locuitorii de la care se deverseaza anual peste 517 milioane m3 de apa uzata , uneori insuficien
epurata. Din acest motiv, orasul Constanta a investit sume considerabile pentru construirea unor
statii de epurare a apelor uzate, moderne si foarte eficiente , astfel incat apa deversata in Marea
Neagra sa fie mult mai curata si sa nu afecteze negativ flora si fauna marina sau turismul estival. De
asemenea , produsii petrolieri ajung in Marea Neagra ca urmare a accidentelor sau deversarilor

21
efectuate de surse de pe uscat, putand fi regasiti in special in zona de coasta, la gurile Dunarii si in
porturi.

Datele statistice din 2003 consemnau faptul ca aproximativ 30.000t de produsi petrolieri
sunt deversate odata cu apele uzate menajere , 5000t provin din industria petroliera, 53000t sunt
deversate sin Dunare, iar aproape 100.000t au ajuns in mare din cauza unor accidente de poluare
navala, dat fiind faptul ca pe apele Marii Negre circula 50.000 de nave anual. In plus, zona
litoralului romanesc sufera si din
pricina activitatii portuare si a
activitatii Platformei Industriale
Navodari.

O alta activitate umana care se constituie in sursa de poluare a apei Marii Negre este
eliminarea apei din satina vapoarelor. Aceasta manevra este o deversare operationala, prin care
petrolul scurs in timpul explotarii si a transportului naval ajunge in mare. Din cand in cand, pe plaja
apar zone cu petrol la limita de bataie cu valurile, reprezentand reziduuri petroliere provenite din
tancurile de combustibili. Un astfel de fenomen a fost semnalat chiar in vara anului 2005 cand a fost
aduse la tarm bucati negre, in forma de banuti, de reziduuri petroliere solidificate.

In ultima vreme s-a acordat mai multa atentie marii si s-au initiat mai multe proiecte de
salvare a delfinilor. Reducandu-se poluarea si eutrofizarea s-au constatat o usoara imbunatatire a
mediului marin si o refacere a ecosistemului. O veste cu adevarat buna este aceea ca in ultima
vreme au inceput sa reapara unele specii considerate disparupe, precum scrumbia albastra ,
palamida, corbul-de-mare, pastravul-de-mare si sardina care timp de 30 de ani, nu a mai aparut in
plasele pescarilor.

Implicarea serioasa a ONG-urilor ,care au drept scop protectia mediului inconjurator, a

institutiilor si autoritatilor locale constantene si a tineretului educat sa actioneze in sprijinul ocrotirii
naturii constituie premisa unei actiuni sustinute de salvare a Marii Negre de la o soarta pe care nu o
merita : Marea Neagra , o a doua Marea Moarta…

22
 CAP V

1.Protectia apelor de uscat

Legislatia adoptata dupa razboi va depasi viziunea ingusta privitoare la protectia apelor, in sensul
ca fenomenul degradarii calitatii acestora ca fi abordat sub multiplele sale aspecte, ca accentul se va
pune nu numai pe masurile cu caracter juridic, ci vor fi luate in considerare si elementele de ordin
tehnic si administrativ, iar scopurile vizate nu vor fi doar de remediere, ci si de profilaxie,
conjugarea lor presupunand eleborarea unor politici pe termen lung si implicit existenta
unei »planificari »in acest domeniu.

Noile politici de gospodarire a apelor se intemeiaza, pe o serie de principii ce se regasesc in

programele din majoritatea tarilor.Mai intai este vorba de inventarierea si clasificarea apelor,
aceasta din urma fiind facuta atat in functie de intrebuintare cat si de bazinul hidrografic caruia ii
apartine apa respectiva.Apoi se i-au in considerare,atunci cand se abordeaza problema porotejarii
fiecarui curs de apa, nu numai natura si efectele posibile ale substantelor deversate, ci si capacitatea
de autoepurare a apei respective, debitul sau,starea biologica etc.Incepand cu prima jumatate a
secolului XIX au debutat masuri ce interziceau utilizarea substantelor explozibile si altor produse
chimice in scopuri de braconaj si de versarea unor ape uzate chimic in apele raurilor scopul
principal a acestor masuri fiind protejarea pestelui.

23
 Legile ecologice stau la baza constituirii si functionarii ecosistemelo acvatice,bazinele fiind
concepute ca mari unitai hidrogeologice ce delimiteaza in acelasi timp marile ansambluri de ape
subterane.

O prima forma a poluarii apelor de uscat este eutrofizarea, care se produce ca urmare a
introducerii, datorita diverselor activitati umane, a unor cantitati excesive de nutrienti. Cresterea
gradului de concentrare a nutrientilor, indeosebi a fosforului, determina o proliferare spectaculoasa
a algelor.

Ca principale surse de sporire a concentratiilor de nutrienti in apele raurilor si lacurilor se pot

mentiona apele care se scurg prin sistemele de canalizare si care provin din asezari omenesti si
intreprinderi industriale ; ingrasamintele chimice folosite in agricultura, din care o parte inseamnata
este dizolvata si antrenata prin apele de siroire, infiltratie sau de sistemele de drenaj ale irigatiilor ;
deseurile organice provenite din marile ferme zootehnice, precum si detritusul organic ce provine
din eroziunea solului sau din diferitele activitatii agricole si forestiere.

Fenomenul eutrofizarii afecteaza astazi un numar din ce in ce mai mare de lacuri din tarile
industrializate, flora caracteristica a acestor lacuri fiind inlocuita cu specii noi si foarte prolifice,
cele mai multe cu un pronuntat caracter toxic, ceea ce determina modificarea faunei, si chiar
disparitia unor insemnate componente ale acesteia. De asemenea, el s-a extins si asupra marilor
fluvii, avand efecte asemanatoare cu cele intalnite in cazul lacurilor.

Eutrofizarea lacurilor si a apelor curgatoare duce la deteriorarea calitatii apei, precum si la

modificarea negativa a ecosistemelor existente in aceste zone. Poluarea si degradarea apelor de
uscat au ca principale rezultate « desertificarea » biologica a acestora si reducerea amenintatoare a
resurselor de apa necesare omului si, in genere, vietii existente pe uscat.

1. Protectia apelor marine

In ce priveste oceanul planetar, acesta constituie o componenta de baza a ecosferei si un

principal support al vietii pe pamant. Dupa cum bine stim el acopera cea mai mare parte din
suprafata Terrei, avand un rol determinant in regularizarea climei, a circuitului apei pe glob, in
producerea fenomenelor ce au loc in atmosfera.Exista o lege a Marii ce reprezinta baza juridica
pentru protectia si folosirea judicioasa a spatiului marin.

Poluarea oceanelor se produce prin deversarea acelor substante care, indiferent de forma lor
de agregare produc insemnate modificari fizice, chimice sau biologice ale apelor marine, facandu-le
improprii sau periculoase pentru sanatatea omului ca si pentru viata acvatica diminuandu-le
capacitatea de utilizare pentru pescuit, pentru industrie si turism.Contaminatii care reprezinta cel

24
mai mare pericol pentru mediul marin sunt apele uzate, produsele chimice, sedimentele, deseurile
menajere si materialele plastice , metalele, deseurile radioactive si produse petroliere. Unele dintre
aceste materiale toxice patrund treptat in mediu si se acumuleaza in organisme vii.

O alta sursa de poluare o constituie deversarea produselor petroliere in mare ca urmare a

navigatiei , a accidentelor maritime si a deversarilor neglijente. Poluarea marii cu petrol afecteaza
viata acvatica in principal prin diminuarea florei datorita formarii peliculei de petrol care acopera
suprafata apei impiedicand oxigenarea ei si a faunelor prin distrugerea oualelor si larvelor din apele
de suprafata sau prin impregnarea penajului pasarilor cu petrol care isi pierd perna de aer protector
impotriva temperaturilor scazute si sucomba astfel din cauza frigului dar afecteaza si sanatatea
omului.

Contaminarile radioactive ale apelor oceanice, actioneaza atat asupra vietii acvatice cat si asupra
omului.

Acestea fiind datele problemei , concluzia ce se impune este doar una si anume aceea ca
natiunile trebuie sa-si asume obligatia de a controla si reduce degradarea mediului marin astfel incat
sa mentina si sa imbunatateasca capacitatile sale de productie si de intretinere a vietii

25