MESAJUL

Poate fi definit ca acea combinaie de semne pe care emitentul o transmite receptorului. Din
nefericire, simplitatea acestei definiii este contrabalansat de faptul c nu exist un punct de
vedere unanim acceptat cu privire la proprietile intrinseci ale mesajului.
Astfel, pentru Saundra Hybels i Richard Weaver mesajul este alctuit din ideile, emoiile i
sentimentele pe care locutorul vrea s le transmit alocutorului sub forma material a semnelor1.
Aceast poziie presupune reducerea semnificaiei semnelor la anumite entiti psihice private,
care pot fi transmise de la un individ la altul n diverse situaii de comunicare.Or, unul i acelai
semn se asociaz, n funcie de context, cu seturi de idei, credine, atitudini, emoii sau
sentimente diferite. ntr-o variant mai nuanat, Tatiana Slama-Cazacu susine c mesajul
(material) poart cu sine i semnificaia, astfel nct alocutorul primete o dat cu stimulii
perceptibili i germenii productivi ai sensului2.
Nici acest punct de vedere nu este ntru totul acceptabil. Fr ndoial, atunci cnd formuleaz un
mesaj, emitentul are o intenie de comunicare i coreleaz semnele din alctuirea mesajului cu
semnificaiile aferente. ns, intenia de comunicare i semnificaiile n cauz nu intr n
alctuirea mesajului, pentru a-i forma coninutul. Dac ar fi aa, atunci receptorul ar fi
condamnat s-l neleag perfect pe emitent, devreme ce, intrnd n posesia mesajului, a
preluat att intenia de comunicare, ct i semnificaiile emitentului. Or, nu sunt rare situaiile n
care receptorul sau nu nelege, sau nelege parial, sau nelege greit mesajele primite.
n consecin, putem spune c ceea ce se transmite este o form i nu un sens 3. Cu alte
cuvinte, locutorul acioneaz n mod intenionat asupra alocutorului prin intermediul unui
complex de semne pur material i perceptibil, interpretarea acestuia corelarea lui cu anumite
obiecte materiale sau mentale, cu anumite sisteme i practici sociale, cu anumite comportamente
etc. fiind opera exclusiv a receptorului. Firete, aceast informaie recreat, dei aparine
alocutorului, este pus apoi, cu mai mult sau mai puin ndreptire, n seama locutorului, ca
autor al mesajului primit.

1 Saundra Hybels i Richard L. Weaver, Communicating Effectively, Random House, New York, 1986, p. 8.
2 Tatiana Slama-Cazacu, Psiholingvistica o tiin a comunicrii, Editura ALL, Bucureti, 1999, p. 104.
3 Jean Dubois et collab., Dictionnaire de linguistique et des sciences du lagage, Larousse, Paris, 1994, pp. 298-299.