TIPOLOGIA PRESEI ROMNETI

Dup 1990 a avut loc a doua explozie a presei romneti. Apar asociaiile de jurnali ti: aprau
interesele i se asigurau de deontologiile presei:
- 1991: Asociaia Tinerilor Gazetari
- 1995: Grupul Romn de Pres
Au aprut toate tipurile de pres: de informare, pentru minoriti, pentru partidele politice sau
pentru diferite domenii.
Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisa este ritmul de aparitie; distingem
astfel publicatii cu periodicitate zilnica (cotidienele), saptamanala, lunara, trimestriala,
semestriala si anuala. intre ritmul de aparitie si tipul de public pe care il are o anumita publicatie
se stabileste o corelatie stransa: pe masura ce publicul este mai numeros si mai eterogen (ceea ce
presupune abordarea unor teme foarte variate), frecventa aparitiilor este mai mare. Un public de
fani ai muzicii progresive sau de activisti ecologici nu poate consuma zilnic un produs mediatic
ce trateaza numai despre aceste preocupari (a caror tematica s-ar epuiza usor intr-un asemenea
ritm); in schimb, milioanele de oameni obisnuiti, ce au permanent nevoie de informatii practice,
referitoare la viata lor de zi cu zi, precum si de prezentarea ultimelor evolutii din politica, din
economie sau cultura, de interpretarea unor evenimente sau tendinte ale societatii in care traiesc,
vor face apel zilnic la produsul mediatic ce contine toate aceste date (si multe altele). Aceasta
corelatie ofera un prim indiciu util pentru reprezentantul biroului de presa ce doreste sa identifice
publicatiile adecvate pentru plasarea unor informatii: daca datele pe care doreste sa le transmita
vizeaza un public foarte larg (sunt de interes general sau de maxima actualitate), el poate face
apel la jurnalistii ce lucreaza la diverse cotidiene; daca ele vizeaza un public limitat, cu un contur
socioprofesional bine definit, atunci el trebuie sa-i caute pe jurnalistii de la publicatiile
specializate si, eventual, pe aceia care tin o rubrica de profil la ziarele cotidiene.
Publicatiile sunt diferite si dupa tirajul lor: unele au tiraje de milioane de exemplare zilnic (, iar
altele doar de cateva mii. Totusi, pentru specialistul in comunicarea cu presa, tirajul nu trebuie sa
fie un criteriu discriminator; el colaboreaza cu jurnalisti, cu oameni specializati intr-un anumit
domeniu, ce trebuie respectati pentru competenta lor, si nu pentru numarul de exemplare in care
se vinde publicatia unde lucreaza.

Un alt criteriu de clasificare, inspirat din experienta tipografica, este formatul publicatiei, in linii
mari, se pot distinge formatele de tip revista (variind in jurul dimensiunii unei coli de hartie A4)
si formatele de tip ziar. La randul lor, acestea se diferentiaza in formatul standard (asa-numitul
A2) si formatul tabloid (A3). Aceasta diferenta se coreleaza adesea cu periodicitatea: majoritatea
cotidienelor au formatul A2, iar majoritatea saptamanalelor fac apel la formatul tabloid.

Din perspectiva ariei de circulatie, publicatiile pot fi: nationale (au o difuzare ce acopera intregul
teritoriu al unui stat), regionale si locale, in ultima categorie intra atat jurnalele cu tiraje de cateva
mii de exemplare, tiparite de o comunitate oarecare, cat si marile cotidiene ale uriaselor
metropole moderne, cu tiraje de sute de mii de exemplare, fara o vocatie nationala (adica fara
subiecte referitoare la evenimentele de pe intregul teritoriu al unei tari si fara o distributie
nationala).
Continutul ziarelor si revistelor poate fi generalist sau specializat. Marile cotidiene trateaza teme
politice, economice, sociale, sportive, culturale, ale vietii casnice, probleme internationale etc.;
ele incearca sa nu ignore nici un subiect de interes si nici o arie a vietii, deoarece publicul lor este
eterogen, raspandit pe o arie geografica foarte vasta, cu probleme de viata, aspiratii si preocupari
extrem de diverse. Publicatiile specializate se pot clasifica dupa publicul-tinta si dupa continutul
specific. Exista, astfel, numeroase publicatii pentru femei, pentru copii sau tineret, pentru batrani,
pentru barbati, pentru locuitorii zonelor rurale, pentru diversele profesii (medici, juristi, cadre
didactice, specialisti in telecomunicatii etc.), la fel cum exista publicatii pe teme economice (si
chiar mai specializate, unele ocupandu-se de problemele financiare, altele de viata burselor, de
investitii, de imobiliar sau de anumite ramuri industriale etc.), pe teme casnice (despre arta
culinara, despre gradinarit, despre interiorul casei, despre ingrijirea copiilor etc.), pe teme
sportive (in general sau pe ramuri de sport), pe teme politice, pe teme religioase, pe temele
privind petrecerea timpului liber (de la programele emisiunilor de radio si televiziune la presa de
vulgarizare stiintifica sau la presa diverselor hobbyuri, cum ar fi moda, pescuitul, navigarea pe
Internet, navomodelismul, jocurile pe calculator, sahul, filatelia, muzica etc.), ori pe teme aflate
la limita dintre presa si literatura (asa-numita presa sentimentala, care publica povestiri tandre,
confesiuni, zodiacuri, sfaturi de viata etc.; Majoritatea publicatiilor specializate sunt saptamanale
sau lunare, dar acest lucru nu constituie o regula obligatorie: exista cotidiene de tip economic, de
tip sportiv (majoritatea marilor titluri din acest domeniu au aparitii zilnice) sau de tip religios.