ELEVUL DIN

PERSPECTIVĂ
ONTOGENETICĂ
Sit Dolor Amet
Etape ale dezvoltării

Perioade de dezvoltare:
◦ copilăria mică
◦ copilul antepreșcolar
◦ copilul de vârstă școlară
◦ adolescentul
Concepte-cheie

◦ Creștere – maturizare corporală, somatică

◦ Dezvoltare – maturizare funcțională

◦ Maturizare – atingerea unui optim funcțional

◦ Degenerare – pierdere funcțioală

 Aspecte ale dezvoltării

◦Biologice (dezvoltarea fizică, morfologică, biochimică)

◦Psihice (elaborarea şi evoluţia componentelor psihicului)

◦Sociale (tendinţe şi comportamente de rol social)

 Maturizare şi Învăţare - definiţii
◦MATURIZAREA
– proces de creştere fizică şi abilitare motorie
– prin intermediul eredităţii
– ritm şi succesiune de etape bine determinate

◦ÎNVĂŢAREA
- proces de cunoaştere şi achiziţii de informaţii
- experimentarea situaţiilor de viaţă
- produce schimbări durabile în gând, emoţie,
comportament
Factorii dezvoltării psihice

◦Ereditarea

◦Mediul

◦Educaţia
 EREDITATEA
◦ “Însuşirea fundamentală a materiei vii de autoconservare şi autoreproducere prin
transmiterea caracteristicilor de specificitate generaţiilor succesoare prin
intermediul codului genetic”

◦ Ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca o transmitere a trăsăturilor

antecesorilor

◦ Diversitatea psihologică umană are şi o rădăcină ereditară, dar nu se reduce la

aceasta

◦ Creează premisele unor momente de optimă intervenţie din partea mediului

educativ, în aşa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea
perioadelor – ineficientă (ex. mersul, scrisul).
 MEDIUL
◦“cuprinde toţi stimulii care îl influenţează pe om, toate relaţiile pe
care le stabileşte mai ales în mod direct (dar şi indirect) cu aspectele
existenţei naturale, teritorial-geografice (relief, climă, vegetaţie,
faună, etc.), social-economice (grupul social familial şi/sau mai larg,
condiţile de hrană, îmbrăcăminte ca şi cele culturale)”

◦Proximal şi distal

◦Nişa ecologică/de dezvoltare - totalitate a stimulilor mediului la

care este expus un individ la o anumită vârstă.
 Structura unei nişe ecologice / de
dezvoltare
obiectele şi locurile accesibile copilului la diverse vârste;

răspunsurile şi reacţiile anturajului faţă de copil;

cerinţele adultului vizând competenţele încurajate, vârsta la care sunt

solicitate şi nivelul de performanţă solicitat;

activităţile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta;

diferenţele interculturale care dau naştere unor nişe de dezvoltare diferite,

chiar pentru aceeaşi vârstă prezente concomitent în spaţii diferite.
 EDUCAŢIA

“Ansamblul de acţiuni şi influenţe fundamentate ştiinţific şi utlizate conştient

în direcţia procesului de formare a copilului ca personalitate”

Cel mai elaborat factor

Activitate socială, cu reguli şi context deosebit/specific

Are tendinţa de a-i domina pe ceilalţi doi factori, ereditatea și mediul

INSTRUIRE (competențe)+ FORMARE (impact asupra structurării

personalității)
Ereditate – Mediu - Educaţie

EREDITATE MEDIU

EDUCAŢIE

“Dezvoltarea se sprijină pe terenul eredităţii, îşi

extrage conţinuturile din datele furnizate de mediul
socio-cultural şi este ghidată de educaţie”
 Trei dublete conceptuale fundamentale
◦Ereditate vs. Mediu
Dezvoltarea este determinată de factori înnăscuți sau de factori din
mediu (inclusiv educația)?

◦Continuitate vs. Discontinuitate

Dezvoltarea este continuă și constantă sau discontinuă, în etape?

◦Nomotetic (universal) vs. Idiografic (individual)

Dezvoltarea urmează un pattern general de dezvoltare sau este
individualizată?
 Dezvoltare – arii de dezvoltare

Dezvoltarea este globală, ariile sunt interconectate sistemic

Arii de dezvoltare:
◦Dezvoltare fizică și motrică
◦Dezvoltare cognitivă
◦Dezvoltare emoțională/socială
◦Dezvoltare autonomiei
◦Dezvoltarea comunicării
 PRINCIPII ALE CREȘTERII ȘI DEZVOLTĂRII

◦Dezvoltarea este un proces ordonat, care se manifestă

sistematic
◦Rata și patternurile de dezvoltare sunt specifice pentru
diferite părți ale corpului
◦Există diferențe interindividuale majore în creștere și
dezvoltare
◦Creșterea și dezvoltarea sunt influențate de factori multipli
Stadii ale dezvoltării
Stadiile sunt etape de dezvoltare, relativ omogene
Trecerea de la un stadiu la celălalt presupune achiziționarea unor
repere calitative superioare

◦Freud
◦Piaget
◦Erickson
◦Kholberg
 Vârsta sau stadiul de
Sarcini sau limitări
dezvoltare

Încredere vs. neîncredere (Erikson)

Atașament securizat vs. nesecurizat (Bowlby)
Diferențierea între sine și alții
De la naștere la 1 an Socializare reciprocă
Dezvoltarea permanenței obiectului (Piaget: obiectele axistă
chiar și atunci când sunt în afara câmpului vizual)
Primul pas, primul cuvânt

Autonomie vs. rușine și îndoială (Erikson)

Independență crescută, auto-afirmare și mândrie
Începuturile conștiinței de sine
Imitația socială și începuturile empatiei
Antepreșcolar: 1–2.5 ani
Începuturile auto-controlului
Imitația întârziată și gândirea simbolică
Volumul vocabularului crește la 100 de cuvinte
Dezvoltarea abilităților motorii și a comportamentului explorativ
Vârsta sau stadiul de
Sarcini sau limitări
dezvoltare

Inițiativă vs. vină (Erikson)

Inabilitate de decentrare (Piaget: legătură logică cu percepția;
Probleme cu aparența/realitatea)
Egocentric (perspectivă emoțională și fizică; o emoție pe moment)
Preșcolar: 2.5–6 ani
Creștere a reglării emoționale (subregulare vs. supraregulare)
Nevoie crescută pentru reguli și structură
Poate identifica sentimentele: vina și conștiința sunt evidente
Apar anxietățile, fobiile și temerile

Competență vs. inferioritate (Erikson)

Sentimentul competenței, capacității, eficacității
Operații concrete (Piaget: nu mai există limitații legate de aparență,
Vârsta școlară: 6–11 ani dar există o inabilitatea de a gândi abstract)
Poate experimenta emoții amestecate (dragoste-ură)
Conceptul de sine și conștiința morală
Temeri realiste (răniri, eșec) și temeri iraționale (șoareci, coșmaruri)
Vârsta sau stadiul de dezvoltare Sarcini sau limitări

Identitate vs. confuzia de rol (Erikson)

Gândire abstractă (Piaget)
Amestecuri emoționale referitoare la sine și la
alții (ambiguitate)
Adolescență
Reîntoarcerea egocentricității (Piaget /Elkind:
audiență imaginară și fabulație personală)
Conceptul de sine în relație cu acceptanța din
partea congenerilor și competență
 Teorii psihodinamice
◦O anumită personalitate sau ego evoluează pe măsură ce
impulsurile primitive (id) intră sub influența din ce în ce mai
mare a superego-ului sau a conștiinței.
◦Freud descrie comportamentele anormale de la vârsta adultă ca
semne ale fixațiilor sau regreselor, care își au debutul în stadiile
timpurii ale dezvoltării.
◦Aceste conflicte inconștiente pot să rezulte din frământări
interioare și frustrări determinate de lipsa gratificațiilor sau
datorate supragratificațiilor într-un stadiu timpuriu al dezvoltării și se
vor manifesta sau vor reapărea mai târziu în viață sub forma unui
conflict simbolic individual.
 Erik Erikson și stadiile
psihosociale
◦încredere versus neîncredere.
◦autonomie versus rușine și îndoială.
◦întreprindere/hărnicie versus inferioritate.
◦identitate versus confuzie de rol.
 Dezvoltarea cognitivă - Piaget
Piaget: asimilare+acomodare-echilibru
◦Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) – activități fizice și percepții imediate,
aici și acum
◦Stadiul pre-operațional (2-7 ani) – funcția simbolică, egocentrismul,
centrarea
◦Stadiul operațiilor concrete (7-11/12 ani) – reversibilitatea operațiilor,
capacitatea de decentrare; clasificare și categorizare; operațiile mintale
rămân dependente de manipularea materialelor concrete
◦Stadiul operațiilor formale (peste 11/12 ani – 16/17 ani sau niciodată)
– dimensiunea ipotetico-deductivă a gândirii, însușirea raționamentului
Modelul stadial de dezvoltare morală (Lawrence Kohlberg
◦ MORALITATEA are trei nivele de dezvoltare:

 MORALITATE PRE-CONVENȚIONALĂ
◦ La nivel pre-convențional (0-9 ani), nu există un cod moral personal, propriu, ci el este modelat de către standardele adulților și de
consecințele care apar atunci când sunt încălcate anumite reguli.
◦ Autoritatea se află în afara individului și raționamentele se bazează pe consecințele fizice ale acțiunilor.

 MORALITATE CONVENȚIONALĂ
◦ La nivel convențional (adolescenții și majoritatea adulților), începem să internalizăm standardele morale ale modelelor de rol adulte
valorizate, apreciate.
◦ Auhoritatea este internalizată, dar nu pusă sub semnul îndoielii, iar raționamentele sunt bazate pe normele grupului căruia îi aparținem.

 MORALITATE POST-CONVENȚIONALĂ
◦ Judecata individuală se bazează pe principii alese de către individ, iar raționamentele morale se bazează pe convingerile personale de
dreptate și justiție. În opinia lui Kohlberg, acest nivel este cel mai superior model de raționamet/gândire morală pe care majoritatea
oamenilor îl poate atinge.
◦ Doar 10-15% dintre oameni sunt capabili de acest tip de gândire abstractă necesar pentru stadiul 5 și 6 (moralitate post-
convențională). Altfel spus, majoritatea oamenilor își asumă perspectivele/opiniile morale de la cei din jurul lor, doar o minoritate
evaluează prinipiile etice prin prisma personală
 MORALITATEA PRE-CONVENȚIONALĂ
◦• Stadiul 1. Obedieță și orientare în funcție de pedepse:
copilul/individul este bun pentru a evita pedeapsa.
”Dacă o persoană este pedepsită, asta înseamnă că a făcut ceva
rău”.

◦• Stadiul 2. Individualism și schimb: la acest nivel, copiii

realizează că nu există doar o singură opinie/perspectivă
corectă care este transmisă/impusă de către autorități. ”Diferiți
indivizi au diferite opinii/puncte de vedere.”
 MORALITATEA CONVENȚIONALĂ
◦• Stadiul 3. Realații interpersonale bune: copilul/individul
este bun pentru a fi văzut ca o persoană bună de către ceilalți.
Astfel, răspunsurile sunt relaționate/dependente de aprobarea
celorlalți.

◦• Stadiul 4. Menținerea ordinii sociale: copilul/individul

devine conștient de regulile majore ale societății, astfel încât
judecata morală se realizează cu scopul de a se supune
regulilor, cu scopul de a respecta legea și de a evita
sentimentul de vină.
 MORALITATEA POST-
CONVENȚIONALĂ
◦ • Stadiul 5. Contract social și drepturi individuale. Copilul/individul devine
conștient de faptul că, atâta timp cât regulile/legile pot exista pentru binele
majorității, există situații când ele acționează împotriva intereselor unor indivizi
particulari. 
◦ Problemele nu sunt întotdeauna clare ca și cristalul.

◦ • Stadiul 6. Principiile universale. La acest stadiu, oamenii și-au dezvoltat

propriul set de ghiduri morale, care s-ar putea să se potrivească sau nu legii.
Principiile se aplică tuturor.
◦ De ex., drepturile omului, dreptate și egalitate. Persoana va fi pregătită să acționeze
pentru a apăra aceste principii, chiar dacă asta înseamnă să acționeze împotriva
restului societății în acest proces și să plătească prețul, să suporte consecințele de
tip dezaprobare sau încarcerare.
 EDUCAȚIE ȘI
PERSONALITATE
 Personalitatea
◦ Personalitatea umană - ansamblul de elemente, trăsături, aptitudini, motivaţii şi roluri caracteristice
fiecărui individ.
◦ fiecare personalitate are o notă particulară, deoarece personalitatea depinde nu numai de elementele
din care este constituită, ci şi de modul în care elementele respective sunt organizate şi ierarhizate.
◦ G.W. Allport - personalitatea este formată dintr-o serie de trăsături comune, dar şi dintr-o serie de
trăsături individuale, care derivă din modul în care sunt organizate elementele sistemului.
◦ Structura personalităţii. Personalitatea umană este rezultatul colaborării tuturor factorilor morfologici,
fiziologici, psihici, cognitivi, afectivi, motivaţionali şi volitivi care reuşesc să dea naştere unei structuri
integrate, completată/acompaniată de sentimentul de sine, care ne distinge de toţi ceilalţi indivizi.
◦ Dar personalitatea nu este numai rezultatul colaborării structurilor organismului, ci şi a influenţelor pe
care mediul le are asupra organismului în cadrul jocului pe care acesta trebuie să îl susţină cu mediul. Iar
în cadrul jocului pe care trebuie să îl susţină cu mediul, personalitatea trebuie să dea dovadă nu numai
de unitate, de stabilitate şi de consecvenţă, ci şi de plasticitate, de flexibilitate şi de adaptabilitate
pentru a putea supravieţui într-un mediu foarte variabil şi de multe ori chiar foarte ostil.
 ◦ Personalitatea reprezintă un pattern relativ stabil de reacții cognitive, emoționale și
comportamentale
◦ Personalitatea nu este ci devine, se construiește de-a lungul vieții
 A. Nivel biologic – proces de dezvoltare fizică, morfofiziologică și biochimică a
organismului uman și a subsistemelor lui;
 B. Nivel psihic – constituirea și perfecționarea continuăa unor structuri și
mecanisme psihice (procese, funcții, însușiri, capacități etc.), în vederea adaptării
DEZVOLTAREA optime la solicitările mediului și dezvoltarea personalității;
PERSONALITĂȚI
I UMANE  C. Nivelul social – reglarea conduitei, comportamentelor, în raport cu valori
culturale, norme și reguli sociale, în vederea adoptării comportamentelor
acceptabile social, elaborate și instituite de către societate.

Teorii inneiste, ereditariste – pesimism pedagogic

Teorii ambientaliste, environmentale – optimism pedagogic
Teorii interacționiste și constructiviste – realism pedagogic
Dezvoltarea ◦ Este Un proces de formare și re-elaborare continuă a unor

personalității structuri și mecanisme psihocomportamentale

 Se sprijină pe premisele/datele ereditare;
umane  Este modelată de factorii din mediul social;
 Este ghidată de către educație;
 Se desăvârșește prin activitatea de învățare a individului.

În plan educațional, aceste realități solicită:

Organizarea activității educaționale în conformitate cu
particularitățile și cerințele nivelului actual al dezvoltării
psihice a educabilului;
Respectarea particularităților de vârstă și ale nivelului de
dezvoltare ale educabilului;
Abordarea diferențiată, individualizată a elevilor în
activitatea didactică.
 COMPONENTELE PERSONALITĂŢII ELEVULUI

Personalitatea poate fi definită ca un patern cognitiv, emoţional, comportamental şi

biologic distinct al unei persoane care:

◦ (a) îi defineşte stilul personal (temperament, aptitudini)

şi
◦ (b) îi influenţează interacţiunile cu mediul (caracterul, atitudinile).
 COMPONENTA COMPORTAMENTALĂ

Avantajele descrierii unei persoane pe baza comportamentelor:

◦ - descripţiile sunt mult mai specifice şi mai detaliate;
◦ - permit intervenţii mai ţintite;
◦ - promovează individualitatea subiectului: unii sunt mai amabili într -un fel, alţii în
alt fel; unul este anxios într-o situaţie, altul în alta
 TRĂSĂTURĂ /
ETICHETĂ
(conştiinciozitate)

COMPORTAMENTE
- C1 (îşi planifică munca cu una sau două zile înainte)
- C2 (studiază 5 ore pe zi)
- ..…

Îşi planifică munca cu una sau două zile

înainte, studiază 5 ore pe zi, îşi termină
De ce se temele
comportă astfel?
înainte de ora 20, merge la şcoală
de fiecare dată cu lecţiiile citite şi cu
temele făcute pentru că este un
= elev conştiincios
CONŞTIINCIOZITAT
E

Fig. 1. Relaţia circulară trăsătură -comportamente

 Dezavantajele etichetării

◦ (a) comportamentele umane au o cauzalitate complexă, iar simpla lor etichetare nu este suficientă pentru
identificarea soluţiilor necesare rezolvării unor probleme de viaţă bine definite;
◦ (b) saltul de la comportamentele specifice la o trăsătură de personalitate nu oferă decât pseudoexplicaţii
pentru comportamentele aferente (explicații tautologice, circulare);
◦ (c) pentru a explica un comportament este important să se urmărească relaţiile funcţionale dintre
variaţia comportamentului şi antecedentele sau consecinţele care produc variaţia (analiza funcțională a
comportamentului, modelul ABC al comportamentului);
◦ (d) explicații tautologice, cerc vicios;
◦ (e) a nu știi nimic despre cauze, antecedente, motivații și funcții ale comportamentelor face ca abordarea
educativă, disciplinară sau terapeutică să nu dețină informații vitale, să fie inificiente sau dăunătoare.
Efectele negative specifice fenomenului etichetării elevilor de către profesor (Băban & Mih, 2001)

◦întăresc comportamentele dezadaptative;

◦atribuie anumite roluri – (ex., indisciplinatul clasei" se identifică
cu rolul, şi –l asumă şi se va comporta corespunzător rolului)
(profeția autoîndeplinită, Merton);
◦reduc atât şansele de dezvoltare personală, cât şi motivaţia de
schimbare;
◦favorizează apariţia biasărilor - Rosenthal & Jacobson (1968)
(efectul Pygmalion, efectul de halo).
 COMPONENTA COGNITIVĂ a personalității

◦Nivelul cognitiv vizează diversele modalităţi de operare cu

informaţiile şi cunoştinţele dobândite pe parcursul vieţii.
◦categorii de informații/structuri cognitive: convingeri,
atribuiri, evaluări, decizii, teorii, asumpţii, expectanţe;
◦tipuri de informații: informaţii despre sine, informaţii
despre ceilalţi, informaţii despre lume,
societate,informaţiile despre înţelegerea modului în care
funcţionează psihicul uman (metacogniţii), informaţii
despre viitor etc.
◦Gândurile, atitudinile, convingerile mediază
comportamentul și emoțiile
◦Modelul ABC cognitiv
 Pe oameni îi tulbură nu lucrurile, ci părerile
lor despre lucruri (Epictet, 55-135 AD)
Distorsiuni cognitive
◦Suprageneralizarea
◦Gândirea dihotomică de tip alb sau negru
◦Personalizarea
◦Saltul la concluzii
◦Catastrofizarea sau deformarea selectivă
◦Abuzul de ”trebuie”
 COMPONENTA
EMOŢIONALĂ
◦Emoţiile sunt trăiri subiective, care rezultă din acordul sau
discrepanţa dintre expectanţele unei persoane şi realitate.
◦Ele constituie componenta fenomenologică a personalităţii,
care este asociată cu manifestări comportamentale,
cogniţii, reacţii fiziologice.
◦Afectivitatea negativă în școală: tulburările de tip anxios,
depresia
◦Afectivitatea negativă este consecinţa unor reprimări emoţionale
recurente şi se manifestă cu precădere prin: anxietate,
depresie, iritabilitate, frustrare, senzaţii de disconfort.
 Dimensiunea cognitivă a educaţiei

◦Nivelul cognitiv: modalităţi de operare cu informaţiile şi cunoştinţele

dobândite pe parcursul vieţii.
◦Tipuri de informaţii: convingeri, atribuiri, evaluări, decizii,
teorii, asumpţii, expectanţe
◦Categorii: informaţii despre sine, informaţii despre ceilalţi,
informaţii despre lume, societate, informaţiile despre
înţelegerea modului în care funcţionează psihicul uman
(metacogniţii), informaţii despre viitor etc.
Modelul tridimensional a lui Lang
Exemplu
CONCLUZII
◦Procesul continuu de modelare a personalităţii umane este rezultanta
interacţiunii susţinute a factorilor genetici şi factorilor de mediu.
◦La construcţia personalităţii participă structuri biologice,
comportamentale, cognitive şi emoţionale, aflate într -o perpetuuă
interacţiune.
◦Caracterul dinamic al dezvoltării personalităţii copilului şi elevului derivă
inclusiv
◦din elementul cel mai stabil al acesteia, temperamentul.
◦Comportamentele elevului au o cauzalitate complexă, iar simpla lor
etichetare nu este suficientă pentru identificarea soluţiilor necesare
rezolvării unor probleme comportamentale survenite în procesul
educaţional.
◦Este necesară identificarea relaţiilor funcţionale dintre variaţia
comportamentului şi antecedentele sau consecinţele care produc
această variaţie.
 Nomotetic vs. idiografic
◦ nomotetic (din greaca: „nomos" = universal)
◦ idiografic („idio" = individual).
◦ metoda generalizanta - proprie stiintelor naturii („nomotetice", pentru ca se finalizeaza cu legi
generale)
◦ metoda individualizanta - din stiintele umane sau „idiografice".
◦ problema individualitatii: „Scientia non est individuorum„, in mare parte, fenomenele umane se manifesta
in forme individuale.
◦ ? Cum vor putea atunci stiintele umane sa se ocupe de ceea ce este unic si personal, fara sa renunte
totusi la metoda nomotetica? Cum se vor stabili aspectele generale, regulate si recurente ale unor
manifestari personale, irepetabile?
◦ Allport (1961): „Ca individul este o unitate structurata, este o realitate. Ca stiinta inclina spre universal si
nu spre particular, este o alta realitate. Si, totusi, personalitatea este un fenomen universal, chiar daca se
manifesta doar prin forme individuale. Ca fenomen universal, ea trebuie abordata de catre stiinta, insa nu
poate fi studiata complet daca neglijam ipostazele sale individuale. Aceasta dihotomie reprezinta o
problema fundamentala a cunoasterii stiintifice".
 Nomotetic și idiografic în educație
◦ Allport considera ca orice fenomen uman poate fi abordat din trei unghiuri de vedere:
dupa normele universale
dupa normele de grup
după normele individuale
◦ Astfel, personalitatea poate fi: a) aceeasi la toti oamenii (normele universale); b) aceeasi la anumiti
oameni (normele de grup); c) unica pentru fiecare individ (normele individuale).
◦ În ceea ce privește educația:
formarea omului este un fenomen recurent si general, determinat de legi stiintifice pe care
trebuie sa le descoperim
educatia are trasaturile si experientele proprii unei culturi, unui grup social, institutii sau
comunitati pedagogice
educatia fiecarei persoane este un proces unic, inaccesibil legilor generale, pe care insa trebuie
sa-1 studiem in egala masura.
◦ Suchodolski (1960): pedagogia esentei (se refera la normele universale ale educatiei) si pedagogia
existentei (se ocupa de normele individuale sau de manifestarile existentiale ale omului educat)
 Exerciţiu (1)
◦ Care credeți că sunt principalele comportamente
disruptive care se pot manifesta în clasa de elevi?
Evaluaţi pe o scală de la 1 la 5 frecvenţa şi
gravitatea lor, din punctul d-voastră de vedere.

Comportament frecvenţă gravitate

De ce apar comportamentele disruptive?
(exerciţiul 2)

◦ Care credeţi că sunt motivele pentru care copiii se

comportă inadecvat în clasă?
◦ Enumeraţi 5 motive.
Întocmirea unei analize funcţionale a comportamentului

◦ Exerciţiul 3
Gândindu-vă la un caz particular din clasa dumneavoastră,
completaţi fişa de observaţie şi evaluare funcţională a
comportamentului

- ! Completarea şi discutarea fişei de observaţie

comportamentală