NIVELURILE

COMUNICĂRII
În funcție de numărul participanților și tipul de relație dintre ei,
există cinci niveluri de comunicare:

1. Comunicarea intrapersonală;

2. Comunicarea interpersonală;

3. Comunicarea de grup;

4. Comunicarea publică;

5. Comunicarea de masă.
1. Comunicarea intrapersonală, în care emițătorul și receptorul
sunt aceeași persoană. Dialogul interior pe care îl purtăm cu noi
înșine reprezintă un autentic proces de comunicare. Fiecare
ființă umană se cunoaște și se judecă pe sine, își pune întrebări
și își răspunde, gândește, analizează, reflectează, evaluează
decizii. Comunicarea intrapersonală este foarte importantă
pentru echilibrul psihic.
2. Comunicarea interpersonală presupune trei aspecte esențiale:
 Cum se realizează comunicarea;

 Între cine și cine are loc comunicarea;

 Frecvența cu care se realizează comunicarea între grupuri.

Persoanele sunt atrase de o serie de motive precum: interese,

câștig net, competență, afinitate.
Comunicarea interpersonală presupune strict doi participanți și
prezintă calitatea de a influența opiniile, atitudinile sau
credințele oamenilor, permite dialogul cu celălalt. Obiectivele
acestei comunicări sunt extrem de multiple și complexe:
cunoașterea celor de lângă noi, crearea sau întreținerea
legăturilor umane, recunoașterea valorii personale, satisfacerea
nevoilor afective, de control și dominație.
3. Comunicarea de grup presupune mai mult de doi participanți.
Sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare
grupurile „mici”, cu cel mult 10-15 participanți. Se asigură
schimburi de idei și emoții, se împărtășesc experiențe și se
caută soluții de rezolvare a problemelor, se iau decizii și se
aplanează conflicte. Pentru constituirea grupului trebuie avut în
vedere următoarele: interacțiunea, dimensiunea grupului,
scopurile grupului.
4. Comunicarea publică implică prezența unui emițător unic și a
unei multitudini de receptori (prelegeri, discursuri); orice gen
de cuvântare, expunere sau prezentare susținută de către o
persoană direct în prezența unui auditoriu, mai mult sau mai
puțin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o formă de
discurs public sau comunicare publică.

5. Comunicarea de masă presupune producerea și difuzarea

mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de către un
sistem mediatic instituționalizat către un public variat și
numeros. Acest tip de comunicare se caracterizează printr-o
slabă prezență a feedbackului. Mesajele îmbracă cele mai
variate forme (carte, presă scrisă, transmisii radio, TV,
internet).