Paralelă Flori de mucigai și Testament

de Tudor Arghezi
 
    Modernismul este un curent literar în arta și literatura sec. al XX-lea, caracterizat prin
negarea tradiției și prin impunerea unor formule de creație noi. Modernismul preia în pântec
curente artistice inovatoare precum: simbolismul, expresionalismul, dadaismul şi suprarealismul.
În spațiul românesc, curentul literar modernism se dezvoltă având ca punct de plecare
revista “Sburătorul” scrisă de către Eugen Lovinescu.

Tudor Arghezi se impune în prima jumătate a sec. al XX-lea ca un artist cu o viziune

unică în literatură română. Ilustrând modernismul interbelic, poetul a avut o contribuție
remarcabilă la innnoirea lirismului românesc, atât prin problematica, dar și prin mijloacele
artistice folosite.
 
APARIȚIE
Poezia „Flori de mucigai” deschide vol. omonim, “Flori de mucigai”, în 1931.
Poezia „Testament” deschide primul vol. al autorului, “Cuvinte potrivite”, în 1927.
 
SPECIE
Ambele texte lirice sunt arte poetice moderne, în care este exprimată, cu mijloace artistice,
concepţia despre creaţie și creator, despre relația poet-creație, poet-lume.

TESTAMENT
Este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică, specifică
liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi
tehnica poetică.
FLORI DE MUCIGAI
Este o artă poetică modernă, fiind un text de deschidere care dă titlul volumului. Această
poezie exprimă aderarea lui Tudor Arghezi la estetica realistă.

 
APARTENENȚA LA MODERNISM
a) Apartenenţa acestor poezii la modernism este dovedită de introducerea unei categorii
negative, estetica urâtului. Modelul inspirator este poetul francez Charles Baudelaire,
autor al poeziei „Les fleurs du mal”. Sintagma „estetica urâtului” alătură doi termeni
antitetici, care descriu drumul creaţiei de la sursă (urâtul) la produsul final (frumosul).

b) Limbajul inedit reprezintă o altă trăsătură modernistă a poeziei. Acesta se concretizează

în folosirea arhaismelor (,,stihuri”, ,,firidă”, ,,slovă”), a regionalismelor („mucigai”, „părete”,
„ghiară”), a unor cuvinte interzise literaturii (“unghie”, ,,tencuială”, ,,groapă”, ,,scrum”, „bube”,

1
„mucegaiuri”, „noroi”, „ciorchini de negi”), alături de termeni populari („râpi”, „gropi”, „sapă,
„brazdă”).
 

TITLUL
Titlul „Flori de mucigai" este un oximoron, deoarece asociază un termen din sfera
semantică a frumosului („flori”) cu unul din sfera urâtului, al degradării („mucigai”). Asocierea
celor două cuvinte creează o imagine reprezentativă pentru „estetică urâtului”. „Florile de
mucigai” simbolizează astfel frumuseţea care poate fi descoperită chiar şi într-un mediu ostil, al
damnării şi al întunericului.
Titlul “Testament” are două sensuri. Pe de-o parte, prin termenul „testament” se înţelege
actul juridic, prin care sunt lăsate ca moştenire bunuri materiale. Pe de altă parte, titlul face
referire la moștenirea spirituală pe care autorul dorește să o ofere urmașilor, constând în opera sa
artistică. 

TEMA
Tema ambelor poezii este creaţia.
FLORI DE MUCIGAI. Tema - creația și efortul pe care poetul îl depune. Apare și condiția
în care poetul își piede virtuțile
TESTAMENT. Tema - creația literară, o moștenire creată prin efort și inspirație și lăsată
unui fiu spiritual.
 
MOTIVE LITERARE
FLORI DE MUCIGAI: “părete”, “stihuri”, “unghia îngerească”, “unghiile de la mâna
stângă” - sunt asociate cu forțele demonice, în opoziție cu forța divină a creației.
Alte motive: “tencuiala”, “peretele”, “firidă goală” - sunt elemente ale spațiului care
sugerează închiderea, limitarea.
Laitmotivul: “întunericul” - sugerează izolarea eului liric.
 
TESTAMENT: „râpi şi gropi”, „icoane”, “veninul”, „bube, mucegaiuri şi noroi”, „Robul”,
„Domnul” - (prin aceste două substantive antitetice se accentuează o frumoasă relaţie de
comunicare artistică, scriitor-cititor naiv).
Motivul central: “cartea” - simbol pentru creație, simbol al inițierii și al începutului (în sens
spiritual), care asigură legătura dintre generații. Ea are o bogată serie sinonimică: “testament”,
“hrisovul vostru cel dintâi”, “cuvinte potrivite”, “slovă de foc și slovă făurită”.
 
COMPOZIȚIA
TESTAMENT. Structurată în 3 secvenţe poetice, prima sugerând legătura dintre poet şi
urmaşi, a două prezintă rolul estetic şi social al poeziei, iar a treia secvenţă conţine definirea
operei artistice.
Prima secvenţă lirică, cartea este văzută ca o moștenire lăsată de către poet (părintele
spiritual), cititorului (fiului).

2
 Secvența a două vorbește despre creația poetică. Aici poetul filtrează și transformă
realitatea, chiar urâtă și dureroasă, în poezie.
Secvența a treia descrie procesul creației. În poezie, există o interferență între inspirația
divină – „slovă de foc” și efortul propriu al autorului – „slovă făurită”.
FLORI DE MUCIGAI. Structurată în 2 secvenţe lirice inegale, prima ilustrând crezul
artistic arghezian, iar cealaltă neputinţa artistului de a crea în condiţii de claustrare.
Prima secvenţă lirică sugerează dorinţa devoratoare a artistului de a se exprima în
versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea.
A doua secvenţă lirică amplifică deznădejdea lui Arghezi, care este simbolizată de
atmosfera sumbră, e „întuneric”, iar ploaia se aude „departe afară”, ceea ce provoacă poetului o
durere simţită profund, „ca o ghiară”, din cauza neputinţei totale de a se exprima.

MĂRCI LEXICO-GRAMATICALE
            FLORI DE MUCIGAI. 
- Durerea interioară a eului și neputința sunt evidențiate confesiv. Asadar, lirismul este subiectiv.
- Mărcile lexico – gramaticale prin care este evidențiată prezența eului poetic sunt:

- vb. la pers. I „am scris”, „am cunoscut”, „am lăsat”

- pron. pers. și refl. la pers. I sg. „mi”, „mă”
- monolog liric adresat „le-am scris cu unghia pe tencuială”.

            TESTAMENT.
-Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat/ dialog imaginar
între tată şi fiu, între străbuni  şi urmaşi, între rob şi Domn, tot atâtea ipostaze ale eului liric.
- Lirismul subiectiv este un monolg adresat care se realizează prin atitudinea poetică transmisă
în mod direct, la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivității (mărci lexico-gramaticale) prin
care se evidențiază eul liric:

- vb. și pron. la pers. I sg “eu am ivit”, “am preschimbat”

- vb. și pron. la pers. II “te”, “ține”, “urci”
- adj. pron. posesive “cartea mea”
-substantiv în vocativ “fiule”
 
ELEMENTE DE PROZODIE
TESTAMENT
Elementele de prozodie contribuie la modernitatea textului.
- măsura variabilă intre 9-11 silabe,
- strofele inegale de la 4 la 18 versuri,
- rima este împerecheată, alternând rima masculină (în care accentul cade asupra ultimei silabe),
cu cea feminină (în care accentul cade pe silaba penultima),
- metrica şi ritmul variabile (în funcţie de intensitatea sentimentelor şi de ideile exprimate).
3
FLORI DE MUCIGAI.
La nivel prozodic, poezia respectă trăsăturile modernismului, deși Arghezi nu utilizează
ingambamentul: 
- măsura variabilă,
- organizarea strofică inegală,
- rima este (în mod neașteptat) împerecheată.
FIGURI DE STIL

FLORI DE MUCIGAI.
Figurile de stil, sporesc expresivitatea textului, plasticizează starea sufletească pe care o
transmite poetul.

- epitetul (“firidă goală”) - sugerează mediul captiv precarc și singurătatea artistului.

- enumerația (“Stihuri fără an, stihuri de groapă”) - prezentă îndeosebi în exprimarea concretă a
creației
- metafora (“Pe întuneric, în singurătate”), (“Era întuneric. Ploaia bătea...”) - sugerează
absența luminii fizice și spirituale.
 - metaforă („unghia îngerească”) - simbolizează harul divin, inspirația eului care dispare. Harul
eului liric încearcă să și-l însușească, crezându-se Dumnezeu, dar rămâne la acea neputință,
deoarece inspirația nu-i revine.
 
TESTAMENT.
Figuri semantice, care nunațează și sporesc puterea de evocare a imaginilor, potențând
considerabil realitatea prezentată.

-epitetul dublu („durerea noastră surdă și amară”), oximoronul („izbăvește

pedepsitor”), (inversiunea „iscat-am”) - toate contribuie la expresivitatea deosebită a textului.

- metafora: („Întinsă leneșă pe canapea, /domnița sufera în cartea mea”) - poate evoca tentația
reprimată a efectului artistic facil sau impulsul alinierii scriitorului la o matrice de concepție sau
la un stil care să fie ale timpului său.

- enumerația („Din bube, mucegaiuri și noroi”), completată de versul („Iscat-am frumuseți și

prețuri noi”) -  constituie frază-cheie a textului, promovându-se astfel ideea că în artă nu există
urat sau frumos, că în artă urâtul nu are niciun sens, că numai exprimarea artistică greșită poate
genera urâtul, numai tehnică artistică lipsită de talent pot duce la realizarea unei opere literare
inestetice.

 
4
 Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care șochează, prin expresivitatea
fascinantă, cuvinte “urâte”, al căror sens capătă noi valori.
 
Concluzie Ambele poezii sunt arte poetice moderne, ce transmit ideea că actul creator
presupune, întâi de toate, meșteșug și trudă creatoare, pentru că poetul devine, în concepţia lui
Arghezi, un născocitor, iar poezia presupune meşteşugul, truda creatorului.