In dulcele stil clasic - Nichita Stanescu

- Apartenenta la neomodernism

In domeniul poeziei,neomodernismul este curentul literar ce se manifesta prin poeti
precum Nichita Stanescu,caracterizat prin repunerea in drepturi a liricului,prin
continuarea experientelor poesie modernisteinterbelice,a carei evolutie fusese brutal
intrerupta de interventia evenimentelor istorice si politice. De aceea numele curentului
exprima,cel putin intr-o prima faza,o reluare a unor teme,motive,conventii,procedee
specifice modernismului,cristalizate intr-o noua sensibili tate.
Poezia In dulcele stil clasic de Nichita Stanescu publicata in 1970,fiind asezata in
fruntea volumului omonim , este arta poetica deoarece exprima crezul artistic al
poetului: rafinarea expresiiei si parodierea modello/conventiilor poetilor inaintasi fata de
care se apropie cu duiosie si ironie in acelasi timp. Volumul apartine celei de-a doua
etape de creatie a poetului,cand rafinarea expresiei pare a fi un scop in sine,iar poetul
se manifesta ca un constructor in interiorul limbajului. Temele poeziei sunt iubirea sau
exprimarea conceptiei despre arta si menirea artistului,versul refren prin care se
exprima inefabilul clipei revelatiei. Poezia In dulcele stil clasic de Nichita Stanescu
consti tuie o poetica a existentei si a cunoasterii.
Fiind text neomodernist, [n dulcele stil clasic se particulariyeaya prin ambiguitatea
planurilor si a limbajului,reprezentarea abstractiilor in forma concreta,insolitul
imaginilor artistice,subtilitatea metaforei,noile sonoritati si semnificatii obtinute prin
plasarea unor clisee verbale din poezia inaintasilor in noi contexte.
La N. Stanescu ipostaza eului liric pare dublata: indragostitul si Creatorul,care
sustine transferul dintre concret si abstract,pun in discutie relatia dintre constiinta si
existenta. Epitetele dulce si domnisoara ne amintesc de poezia pasoptista si de
poezia romantica,dar este,de fapt,privirea melanconica a poetului,care la 1970 este pus
in fata lumii schimbate pe care trebuie s-o invete,s-o exprime in poezia sa. Si eul
creator se manifesta contemplativ:si afectiv inima incet mi-afunda. Eul liric in
ipostaya poetului este readus la conditia de victima a propriei iluzii si deplange
ineficienta simturilor omenesti,la imposibilitatea de a retine superba urma a artei: Mai
ramai cu mersul tau/parca pe timpanul meu / blestemat si semizeu / caci imi este
foarte rau. Percepe viata ca o stare de boala,deoarece constientizeaza dualitatea
propriei existente. Textul depaseste notiunea de arta poetica,caci e si o poveste de
dragoste in care urmarim o intalnire a poetului cu inspiratia. In lectura poeziei, sunt
necesare doua chei: patrunderea in planul existentei,iar a doua in planul
cunoasterii.
Titlul reflecta intoarcerea poetului la teme,motive,procedee,conventii ale literaturii
trecutului (in stil clasic),fata de care atitudinea este de admiratie si totodata de
usoara ironie (epitetul dulce);inca din titlu se confirma anuntarea experientelor de tip
neomodernist ,caracterizat prin parodierea elementelor din trecutul literar.
Poezia are o structura ce descrie etapele intalnirii cu iubita/muza : primele doua
strofe prezinta aparitia acesteia,ce declanseaza o stare de detasare ,euforie si implinire
eului liric,catrenul urmator deplange efermitatea clipei de gratie si deschide perspectiva
secventei urmatoare,in care se implora prelungirea momentului revelatiei,pentru ca
ultimul catren sa accentueze starea de melanconie prin sublinierea ideii ca in afara
momentului iubirii/al creatiei,intreg universul este vaduvit de culoare si esenta. Finalul
poeziei este un monovers cu caracter gnomic,sintetizand resemnarea
indragostitului/artistului.
O alta trasatura specifica neomodernismului o reprezinta raportarea la experientele
poetice ale predecesorilor,fata de care se apropie cu ironie si duiosie in acelasi
timp,ceea ce justifica si epitetul dulcele din titlul. Aceste aluzii se regasesc in toate
secventele textului. In primele doua strofe observam respectarea prozodiei,prezenta
unui refren poetic,precum si repetarea substantivului domnisoara care aminteste de
efuziunile limbajului poetic pasoptist. In strofa a treia regasim aluzii la conventii din tre
cut prin aducerea voalata in discutie a principiului mimesisului din versul Eu l-am fost
zarit in unda,in care atrage atentia si perfectul compus armai. Nu il ultimul rand,
versul final aminteste de poezia gnomica de tip glossa (Pasul rece eu rama.) prin
prezentul etern si prin tonalitatea axiomatica.
Poezia lui N. Stanescu In dulcele stil clasic ascunde o alta conceptie despre
arta,viyavi de cea a clasicilor. Desi foloseste chiar si unele clisee romantice,el confera
sensuri noi in contexte noi. Arta,in viziunea acestui poet,urmeaza sa fie lipsita de
rationamente.

Mijloace artistice
Elemente de versificatie