Plumb

de George Bacovia
Tema si viziunea despre lume

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta in sec. al XIX lea, ce se op

unea naturalismului si parnasianismului potrivit careia valoarea fiecarui obiect
si fenomen din lumea nconjuratoare poate fi exprimat si descifrat cu ajutorul si
mbolurilor. Cel care a promovat simbolismul a fost Jean Moreas, in 1886, in lucr
area Le Symbolisme ; se amintesc si alti reprezentanti ai acestui curent literar: C
harles Boutlaire, Arthur Rimbaud si Paul Verlaine. Printre principiile poeziei s
imboliste se numara: folosirea simbolurilor ce exprima corespondente intre dif
erite elemente ale universului; cultivarea sugestiei; muzicalitatea este asigur
ata prin aliteratie si asonanta, dar si prin refrene sau repetitii obsedante a u
nor cuvinte, care se constituie adesea in laitmotiv; sinestezia este folosita ca
o modalitate superba de a reda imagini artistice diferite in aceeasi structura;
intrebuintarea versului liber ; este prezenta estetica uratului.
In Romania, curentul literar a fost promovat de Alexandru Macedonski, prin artic
ole programatice, reviste si cenaclul simbolist, alaturi de Ion Minulescu si Geo
rge Bacovia. Publicate in perioada interbelica, volumele lui Bacovia apartin unei
faze tarzii a simbolismului , cu deschideri spre modernism.
Poezia simbolista Plumb de G. Bacovia, apare in anul 1916, deschide volumul cu ace
lasi titlu, fapt ce ii confera statutul de arta poetica. Prin acest text program
atic, el isi va exprima conceptia despre literatura si isi va defini relatia cu
societatea/mediul, si in final cu sine.
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de a
spiratii si artificiala, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comuni
carii si evadarii; meditatia referitoare la neputinta iubirii de a asigura elanu
l ascensional, evolutia spirituala, ci, prin absenta, decaderea, regresul implac
abil.
Poetul da nastere unei lumi monotone, limitate, reci, gri, in care nu exista pos
ibilitatea evadarii, un univers ce are ca granite un sentiment al claustrarii im
placabile. Viziunea despre lume este derivata dintr-o estetica a raului, caracte
ristica liricii decadente. Versul Stam singur in cavou este reprezentativ pt desci
frarea viziunii bacoviene, dand tonul intregii poezii. Eul liric este singur, in
tr-un univers solitar, cavoul fiind un posibil simbol al lumii inconjuratoare, o
lume moarta, inghetata in plumb. Mineralizarea a devenit atat de puternica inca
t afecteaza si sentimentele, extirpate din suflet. Amorul este mort, in concorda
nt cu restul universului inconjurator. Versul am inceput sa-l strig evidentiaza in
cercarea disperata de salvare a umanitatii, zdrobita insa de singuratatea apocal
iptica stam singur . Finalul poeziei marcat de metafora aripile de plumb arata tragis
mul asumat cu luciditate. Lumea este intr-o cadere continua, un paradoxal zbor i
n jos ce simbolizeaza regresul universal. Frigul si vantul sunt simboluri ale re
gresiunii lumii exterioare, ce contribuie la sporirea impresiei de captivitate a
eului liric in cavoul existential.Lirismul este subiectiv, evidentiat prin nume
roase marci ale subiectivitatii: vb la pers I sg (stam, am inceput) si adj pron
posesive (amorul meu).
Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii: plumbu
l, cimitirul, sicriele, cavoul, somnul, vantul, frigul si configureaza decorul f
unerar. Ele se asociaza cu stari sufletesti sau existentiale nelamurite, confuse
, care constituie, obiectul poeziei simboliste: singuratate, izolare, angoasa, s
pleenul, spaima de moarte, disperarea, tragicul existential. Laitmotivul stam sin
gur subliniaza senzatia de pustiire sufleteasca.
La nivel lexical observam ca majoritatea cuvintelor sunt substantive, ceea ce
ulterior vor reda o lume concreta, sumbra, rece, care nu da posibilitatea evadar
ii; de asemenea predomina cuvinte din campul semantic al mortii- sicriu , cavou , mort ,
oroane . La nivel fonetic se remarca predominant vocalelor inchise o , i , u , care dau un
sentiment de vid interior, iar consoanele b , p , m , n , creeaza o sonoritate bizara, lu
ra : plumb . In plan morfologic, apar verbele la imperfect, un timp al actiunii con
tinue, neterminate, ce sunt dispuse simetric in paralelism ( dormeau / dormea ; scartai

au / atarnau ) sau repetate in versul-refren ( stam / stam , era / era ). Singurele care
unt am inceput si sa strig ce marcheaza constientizarea dramatic a eului liric. La n
ivel sintactic, propozitiile sunt predominant principale, independente, deseori
coordinate prin conjunctiva si , ceea ce intensifica, prin aglomerare, senzatiile s
i dau o continuitate aparte. De asemenea, se remarca topica inversa, cu subiectu
l postpus: Dormeau adanc sicriele de plumb . La nivel stilistic se remarca prezenta
simbolului central plumb , asociat metaforelor : flori de plumb , coroane de plumb , ari
i de plumb . De asemenea, apare asonanta : Dormea intors amorul , aliteratia: Stam si
ngur . La nivel metagrafic, punctele de suspensie si liniile de pauza, fragmenteaz
a discursul, subliniaza constientizarea starii in care se gaseste, concomitant c
u discursul poetic. Masura versurilor este de 10 silabe, ritmul iambic, iar rima
imbratisata.
11. Plumbul simbolizeaza sufletul poetului; trairile, sperantele sunt atrase dat
orita greutatilor acestora intr-o lumea izolata, singuratica, intr-un univers mo
rtuar. Focalizarea simbolului
plumb din titlu sugereaza apasarea, angoasa, greut
atea sufocanta, cenusiul vietii, universal monoton, inchiderea definitive a spat
iului existential, fara solutii de iesire. Simbolul se asociaza cu diferite senz
atii tactile (raceala, duritatea, greutate), cromatice( gri, sau potrivit martur
isirii autorului, galben: Plumbul ars este galben. Sufletul ars este galben. Galb
enul este culoarea sufletului meu ) si auditive (alcatuirea cuvantului din patru c
onsoane si o vocala sugereaza caderea grea, fara ecou).In prima strofa este desc
risa lumea exterioara, prin campul semantic al mortii: (sicrie, cavou, funerar,
flori, coroane). Sufletul poate fi vazut ca un cimitir interior, iar sicriele su
nt sperantele moarte, esecuri, deziluzii. Realitatea oximoronica flori de plumb e
generatoare de suferinta; fragilitatea sufletului se protejeaza de agresiunea e
xteriorului si de el insusi. Este prezenta o atmosfera marcata de linistea apasa
toare a caderii si solitudinii ( dormeau adanc ). Vesmantul isi pierde functia prote
ctoare, pana la pierderea esentei lui, lasand sufletul singur si dezgolit. Strof
a sugereaza conditia umana precara, caracterizata de decadere, disperare si nepu
tinta. Intregul ambient capata greutatea apasatoare a plumbului, iar eul poetic
se retrage in spatiul inchis al cavoului , simbol al izolarii. Se remarca prezenta
unor corespondente simbolice intre vant ce va produce stridente acustice si senzat
ia de rece specifica mortii, in imaginea auditiva din versul Si scartaiau-sentime
nt al anxietatii-coroanele de plumb . Timpul imperfect al vb. dormeau , scartaiau , susp
enda timpul etern, facand loc unui prezent derizoriu. Strofa a doua contureaza o
lume interioara, reprezinta o punte de face trecerea spre caderea definitive a
omului intr-o lume a mortii, precum si metafora aripi de plumb ce sugereaza faptul
ca inaltarea este imposibila, odata ce sufletul omului este prins intr-un unive
rs paralel, marcheaza un zbor descendent, o anomalie a infiintarii. Versul am inc
eput sa-l strig reda incercarea de salvare a eului liric. Acesta isi priveste sen
timental ca pe un spectator: Stam singur langa mort , imagine tragica si absurda a
instrainarii de sine. Metafora amorul meu de plumb , sugereaza faptul ca sufletul e
ste intr-o ultima faza, din care nu poate fi salvat, datorita efectului toxic al
plumbului, ce a cuprins si lumea interioara.
In opinia mea, poezia Plumb de G. Bacovia, se situeaza intre modernism si simbolis
m. Cu ajutorul tehnicilor simboliste, acesta prezinta conditia omul izolat, soci
etatea artificiala transmitandu-I sufletului sentimente de disperare, singuratat
e, ce il vor ingradi, aducandu-l intr-o ultima etapa, ce vor conduce in final fi
inta spre decadere.