~Paralela intre arta poetica a lui Arghezi si a lui Blaga~ Att poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian

Blaga, ct i poezia Testament de Tudor Arghezi fac parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din perioada interbelic, perioada in care se pune accent pe intelectualizarea poeziei si constientizarea menirii poetului prezentata prin intemediul operei.. Ambele poezii fac parte din volumul de debut al fiecrui autor, respectiv volumulPoemele iubirii (1919) al lui Blaga i volumul Cuvinte potrivite (1927) al lui Arghezi; avnd rol de program literar, realizat prin mijloace poetice. Aceste poezii sunt arte poetice deoarece autorii i exprim propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modalitati de expresie si de creatie) si despre rolul poetului( raportul acestuia cu lumea si creatia).Alte arte poetice: Catre cititori(Lucian Blaga), Flori de mucigai, Cuvant(Tudor Arghezi), Joc second(Ion Barbu). Titlul poeziei lui Blaga este o metafor revelatorie care semnific ideea cunoaterii luciferice. Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea sa intiala poate corespunde influenelor expresioniste(exacerbarea eului), dar mai ales exprima atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii,izvorata din iubire. Verbul la forma negativa: nu strivesc exprim refuzul cunoaterii de tip raional, dar dorina arztoare pentru cunoaterea luciferic. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a perfeciunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg,semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana. n raport cu titlul poeziei lui Blaga, Testament are dou semnificaii: sensul propriu al cuvntului desemnnd un act juridic ntocmit de o persoan prin care aceasta i exprim dorinele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dup moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. Aceasta este insa acceptia laica a termenului. In acceptie religioasa,cuvantul face trimitere la cele doua mari pri ale Bibliei: Vechiul Testament i Noul Testament n care sunt adresate nvturile proorocilor i apostolilor adresate omenirii. Din aceasta acceptie religioasa deriva si sensul conotativ al termenului pe care il intalnimin poezie. Astfel, creatia argheziana devine o mostenire sprituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Ambele poezii au ca tema creatia si conceptia despre arta, insa viziunea autorilor este diferita. Arghezi vede poezia un rod al muncii si prin intermediul acesteia devine creator fara a-si asuma mandria creatorului. Blaga considera ca prin intermediul poeziei se pot revela misterele lumii; se integreaza in tainele universului, devenind asemenea creatorului. El face distinctie intre cunoasterea paradisiaca(pe calea ratiunii), misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului; si cunoasterea luciferica (intuitive, din care face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al trairii interioare. Creatia este un mijlocitor intre eu si lume. Ambele opere au caracter confesiv. La Arghezi, textul este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasat drept unica mostenire cartea,metonimie care desemneaza opera literara . De aceea se intalneste lirismul subiectiv realizat prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii ( marcile lexico-gramaticale prin care se evidentiaza eul

liric):Pronume personale, adjective pronominale posesive, verbele la persoana I si a II-a singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a; topica afectiva (inversiuni si dislocari sintactice).Curentul modernist refuz copierea realului prin orientarea spre interioritate, astfel se renun la regulile de versificaie, considerndu-se a fi o constrngere, se pune accentul pe un limbaj sugestiv, ncifrat, impunndu-se o nou sintax poetic. Apartinand acestui curent cele doua opere literare au versul liber, ingambament, ambiguitatea limbajului, la Arghezi strofele sunt inegale, in timp ce la Blaga lipsesc. Compoziia discursului poetic i metaforele la care apeleaz cei doi poei sunt altetrsri ce ilustreaz modernismul lor. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este alctuit din trei secvene poetice. Prima secven reprezint incipitul poetic i reia atitudinea protectoare a eului liric fa de mister, atitudine reprezentat prin verbele la forma negativ (nu strivesc, nu ucid) care corespund principiilor cunoaterii luciferice i se opun cunoaterii paradisiace. Diferitele forme pe care le ia misterul sunt ilustrate n enumeraia din finalul secvenei: n flori, ochi, pe buze, n morminte fiecare dintre aceti termeni formnd corola, n timp ce sintagma calea mea definete destinul poetic creat printr-o viziune proprie. Opoziia dintre cele dou atitudini se realizeaz att la nivel morfologic (prin opoziia verbelor sugrum/ sporesc), ct i la nivel stilistic prin metafora lumina altora, care se opune metaforei lumina mea. Metafora vraja neprunsului ascuns sugereaz farmecul misterului pe care lumina altora l-ar putea distruge, iar repetiia pronumelui personal accentueaz prezena eului liric, ilustrnd lirismul subiectiv. Ultima secven are rol conclusiv: cci eu iubesc/ i flori i ochi i buzei morminte, ideea c principiul care st la baza cunoaterii luciferice este iubirea. Incipitul poeziei argheziene este conceput ca o adresare direct a eului liric ctreun fiu spiritual, coninnd ideea motenirii spirituale un nume adunat pe-o carte, care devine simbol al identitii obinute prin cuvnt. Metafora seara rzvrtit face trimitere la trecutul zbuciumat al strmoilor, care se leag de generaiile viitoare prin carte. Enumeraia rpi i gropi adnci sugereaz drumul dificil al cunoaterii strbtut de naintai. Vocativul, fiule este adresat cititorului, poetul identificnduse, simbolic, cu un tat, mentor al generaiilor viitoare. Strofa a treia are ca idee central transformarea poeziei ntr-o lume obiectual. Astfel sapa unealt folosit pentru a lucra pmntul devinecondei unealt de scris, iar brazda devine climar, autorul aplicnd aceeai trud transformatoare prin care plugarii supuneau pmntul. Poetul transform graiul lor cu-ndemnuri pentru vite n cuvinte potrivite, metafor care desemneaz poezia ca meteug, trud i nu ca inspriratie divin. Ultima strof evideniaz faptul c muza, arta contemplativ, domnia pierde n favoarea elui poetic: ntins lene pe canapea,/Domnia sufer n cartea mea. Poezia este att rod al inspiraiei, al harului divin, slova defoc, ct i rezultatul meteugului, al trudei poetice, slova furit. Condiia poetului este reprezentat n versul Robul a scris-o, Domnu o citete, artistul este un rob, un truditor al condeiului i se afl n slujba cititorului Domnului.