Modernismul eclectic. Tudor Arghezi.

Testament

Modernismul romanesc se manifest in perioada interbelic simultan

cu alt manifestare, opusa chiar terminologic
-tradiionalismul( gndirism-ortodoxism).
Teoreticianul modernismului romnesc este Eugen Lovinescu care a
contribuit decisiv la intrarea literaturii romne intr-o noua faz de evoluie. Prin
cenaclul si revista Sburtorul, criticul definete formele prin care literatura
poate evolua. Eugen Lovinescu susine c exist un spirit comun al veacului
care determin aceeai evoluie a culturilor. innd cont de faptul ca exista
decalaje intre culturi (civilizaii), analiznd fondul cultural romn, criticul
considera necesara imitarea formelor culturale avansate; teoria
imitaiei vine aadar in contradicie cu teoria formelor far fond a lui Titu
Maiorescu. Eugen Lovinescu susine ca formele pot sa-si creeze fondul, astfel
se faciliteaz modernizarea literaturii, eliminarea golurilor culturii, deci ncadrarea
in spiritul veacului.
Mai mult considera necesara nnoirea literaturii prin acceptarea
schimbului de valori, deci prin principiul sincronismului; Eugen Lovinescu
nu considera modernizarea o eliminare a elementelor naionale, si, nici o antiteza
cu trecutul, ci o promovare a factorului estetic, ca garanie a unei literaturi/
culturi valoroase.
In consecin, pentru sincronizarea literaturii cu celelalte literaturi
propune o serie de schimbri in tematica literara: tematica rurala nlocuita cu
cea urbana, promovarea prozei obiective, a romanului analitic,
intelectualizarea poeziei.
Dovada principiului estetic, care trebuie sa primeze dincolo de ideile
de modernizare, este ca, teoreticianul apreciaz un roman care nu se supune
tematicii/schimbrilor propuse: Ion de Liviu Rebreanu.
O reflectare deplina a intelectualizrii emoiei sunt creaiile
cunoscuilor poei: Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu. Daca unul ocheaz
prin limbaj, valorificarea estetica a uratului (Flori de mucigai) , altul
proiecteaz ideile filozofice in maniera artistica(Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii) iar cel de-al III-lea ncifreaz poezia pura adresata
celor iniiai( Oul dogmatic).
Poet proteic, uimete prin diversitatea domeniilor lirice abordate:
poezie programatica, sociala, erotica, filozofica, pentru copii, poezia
universului religios, Arghezi este un modernist ndeosebi prin interesul acordat
cuvntului. Lexicul poeziei sale se gsete in toate registrele limbii arhaic, bisericesc, cotidian. Modern este si ipostaza de poet meteugar
sau poeta faber pentru a sugera a poezia este un produs fabricat. Tot
modernista este si utilizarea esteticii uratului, a categoriilor estetice
decadente (Flori de mucigai).

Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna in care se

regsete identitatea intre planul autorului si cel al eului liric, relaia poetului cu
cuvntul, misiunea poetului. Opera asambleaz trsturile componente ale
viziunii asupra lumii si a vieii: transfigurarea a oricror aspecte ale realitii prin
cuvnt si imagine artistica: Bube, mucegai, noroi/ Iscat-am frumusei si preturi
noi, orice aspect al realitii poate constitui material poetic.
Tema poeziei este creaia cu valoare testamental , iar
motivul subordonat este cel al crii care simbolizeaz ideea de cunoatere,
legtura ntre generaii.
Titlul reflect pe de o parte un concept juridic prin care se
exprima dorinele materiale ce urmeaz a fi ndeplinite dup moarte, pe
de alta parte, tipul de relaie autor-cititor: ideea de motenire literar.
Cartea este unicul bun lsat motenire, are nsa o valoare
inestimabila, fiind liant intre generaiile aceluiai neam - opera este cea
care exprima si construiete contiina unitii de neam. Cartea treapta este
cea care-i va da motenitorului statutul de fiu, urma legitim al poetului
nsui, succesor al strbunilor asumai. Cartea-hrisov l atesta pe posesorul
ei drept urma legitim al unui creator, avnd dreptul asupra numelui,
originii si implicit obligaia de a-si cinsti naintaii. In succesiunea
definiiilor crii poemul arghezian eternizeaz trecutul, este un martor
ce supravegheaz lumea pstrnd doua fete: profanul si sacrul,
suferina si rscumprarea, frumosul si urtul, devenind sinteza a
contradiciilor lumii.
Finalul poemului ofer definiia poeziei: sinteza intre harul
divin slova de foc si artizanatul muncii, cu materia cuvntului slova
furita. Rolul poetului este de a da cuvintelor urate bube,
mucegai, noroi coninuturi noi transformndu-le in versuri si
icoane.
Sursele expresivitii si ale sugestiei se regsesc la fiecare nivel
al limbajului poetic, Arghezi fiind apreciat pentru nnoirile lexicale, chiar ocante,
aduse din toate straturile limbii. La nivelul lexico-semantic se observa
acumularea de cuvinte nepoetice care primesc valente estetice potrivit
esteticii urtului. Excepionalul limbajului provine din valorificarea
diferitelor straturi in asocieri surprinztoare: arhaisme: hrisov, regionalisme:
grmdii, termeni religioi: icoane, neologisme: obscur. Versul Fcui din
zdrene, muguri si coroane exprima ideea transfigurrii artistice a unor
aspecte ale realitii. La nivel morfosintactic sugestia trudei creatorului se
face cu ajutorul dislocrii topice si sintactice: Si dnd in vrf[]/ Rodul
durerii de vecii ntregi. Caracterul testamentar (programatic) al textului este
susinut de singurul verb la viitor nu-ti voi lsa, care, in context dobndete
sens afirmativ. Verbele la prezent vine, aeaz este nfieaz efectele si
esena poeziei - act/ document izbvitor. Verbele la trecut am luat, am
fcut, a jucat susin ideea continuitii de neam, o istorie creia poetul
ii slujete. Alternanta persoanei I singular cu persoana I plural reda relaia cu

strmoii, responsabilitatea creatorului fata de popor: sa schimbam eu

am ivit .
La nivel stilistic se remarca epitete, metafore, comparaii, enumeraii,
antiteza. Epitetul-metaforic seara rzvrtit releva istoria zbuciumata,
trecutul, care e dezvluit urmailor prin poezie. Enumeraia rpi si gropi
sau bube, mucegaiuri si noroi nfieaz un drum plin de obstacole si
dezumanizat care ilustreaz efortul de a dinui al naintailor continuat
de meteugul care metamorfozeaz existenta. Abilitatea argheziana a
mpletirii neateptate a cuvintelor o remarcam si in crearea oximoronului veninmiere sau zdrene-coroane, fiind de fapt rezultatul unor serii opuse, un
joc care demonstreaz ca poezia distileaz cuvintele.
In poezie, convieuiesc aspecte romantice: paseismul
discursului, dimensiunea sociala, cu cele tradiionaliste: ideea
elementului de neam si cu altele moderniste: estetica uratului.
Aceasta tripla ntlnire este specifica modernismului eclectic arghezian.