Flori de mucigai Tudor Arghezi Structura, compozitie si limbaj poetic

Poezia "Flori de mucigai" este structurata in doua secvente lirice inegale, prima
ilustrand crezul artistic arghezian, iar cealalta neputinta artistului de a crea in conditii
Volumul de povestiri intitulat sugestiv "Poarta neagra" din 1930 ilustreaza
de claustrare.
tragica experienta de viata a lui Tudor Arghezi (1880-1967) care a petrecut o scurta
perioada de detentie in inchisoarea de la Vacaresti, in perioada 1918-1919, din motive
Prima secventa sugereaza dorinta devoratoare a artistului de a se exprima in
politice. Volumul de poezii "Flori de mucigai", aparut in 1931 reediteaza aceeasi
versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea. Poetul, intr-o solitudine
experienta de viata in varianta lirica, in care lumea interlopa a hotilor, delincventilor
impusa si lipsindu-i uneltele scrisului, incearca sa zgarie "cu unghia pe tencuiaia / Pe un
este privita cu intelegere si omenie de poet. Titlurile poeziilor care compun acest
parete de firida goala, / Pe intuneric" versurile nascute din nevoia comunicarii.
volum sunt deosebit de sugestive ("Galere", "Ion Ion", "Tinea", "Uciga-l toaca",
Conditiile vitrege de viata ii seaca forta creatoare, "Cu puterile neajutate / Nici de
"Fatalaul", "Morfii" etc.) pentru lumea aceasta periferica, fata de care Arghezi are
taurul, nici de leul, nici de vulturul / Care au lucrat imprejurul / Lui Luca, lui Marcu si lui
compasiune, considerand ca "Pretutindeni si in toate este poezie, ca si cum omul si-ar
loan." Enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evanghelistilor, "taurul",
purta capul cuprins intr-o aureola de icoana. Toate lucrurile naturii si ale omuiui si
"leul", "vulturul", creeaza o imagine de mare forta sugestiva privind starea de
toate vietatile poarta tandara lor de aureola, pe dinafara sau pe dinauntru".
deprimare a poetului nefericit in absenta creatiei, in raport direct cu scrierile religioase
Poezia "Flori de mucigai" se afia in deschiderea volumului omonim si a caror esenta este Absolutul. Versurile sunt sapate in sufletul poetului, sunt "stihuri
constituie arta poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile fara an" ce nu pot fi exprimate in viata reala, dar sunt profund simtite de sensibilitatea
acestuia in actul creatiei, constituind -asadar - poezia programatica a acestui volum, artistului: "Stihuri de groapa / De sete de apa / Si de foame de scrum". Harul poetic,
asa cum "Testament" este arta poetica din volumul "Cuvinte potrivite". "unghia ingereasca", este tocit de efort, nu-i mai permite poetului revelatia, deoarece
ea "nu a mai crescut" sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regasi in sine, nu se mai
Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs spiritual si percepe ca pe un creator de valori spirituale: "Sau nu o mai am cunoscut".
consecintele pe care le are acesta asupra starilor interioare ale eului poetic, chinuit de
framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al Ultima secventa amplifica deznadejdea lui Arghezi, care este simbolizata de
harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare. atmosfera sumbra, e "intuneric", iar ploaia se aude "departe afara", ceea ce provoaca
poetului o durere simtita profunda, "ca o ghiara", din cauza neputintei totale de a se
Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereaza
exprima. Nevoia de comunicare a poetului cu lumea, setea de a-si dezvalui trairile il
frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si
silesc sa scrie "cu unghiile de la mana stanga". O simbolistica straveche asociaza mana
intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a lumii, in care valorile
stanga cu fortele demonice, in opozitie totala cu puterea divina a creatiei. Inchisoarea
umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este
este pentru Arghezi un fel de bolgie a Infernului lui Dante, insa, in acest cadru al
supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Titlul este, in acelasi timp, reprezentativ pentru
ororilor, frumosul nu este absent. Raul, uratul sunt numai conjuncturi ale destinului,
inovatia limbajului arghezian numita estetica uratului, o modalitate artistica intalnita in
carora omul le opune aspiratia spre frumos, care poate fi regasit in sine, in vis sau in
lirica europeana la Baudelaire, care scrisese "Florile raului". Asocierea celor doua
speranta implinirii.
categorii estetice contradictorii, frumosul - reprezentat de floare - si uratul - sugerat
de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele
In "Flori de mucigai" predomina registrele stilistice ale esteticii uratuiui, pe de o
estetice.
parte ca inovatie lingvistica, pe de alta parte ca substanta a ideilor exprimate.
Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si
oroare care capata valori noi, ele facand parte din existenta umana.
 Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care socheaza prin
expresivitatea fascinanta, cuvinte "urate", al caror sens capata noi valori. De pilda,
cuvantul "mucigai" este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al
degradarii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiva catre om,
deoarece el insoteste cuvantul "flori", care poate semnifica viata, lumea. Arghezi
utilizeaza cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca "firida", "stihuri", din
vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evanghelisti - Luca, Marcu, loan -
pentru a sugera atemporalitatea starilor sufletesti de tristete, dezamagire si deprimare
ale poetului.
Oximoronul "flori de mucigai" transmite ideea complexa a imperfectiunilor vietii, a
conditiilor vitrege la care este supusa fiinta umana, fapt care ii provoaca poetului
aversiune, repulsie. Metaforele argheziene potenteaza starea de disperare a omului
claustrat, a artistului care nu poate crea liber, fiind constrans sa-si reprime setea de
comunicare. Neputinta creatoare a artistului este sugestiv relevata de metafora "cu
puterile neajutate", desi poetul avea resurse spirituale profunde. Lumea inchisorii
poarta in ea stigmatele raului care actioneaza negativ asupra naturii angelice a fiintei
umane, toceste s"unghia ingereasca", impiedicand-o astfel sa e exprime.
La noutatea limbajului arghezian s-a referit si Tudor Vianu, care afirma: "Renovarea
liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului
"Luceafarului", este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi
inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - n.n.)".
Perioada literara
Perioada interbelica lanseaza in literatura romana o serie de poeti si scriitori data in poezia romana, implinirea prin iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie,
care imbratiseaza curentele moderne, aduse de schimbarea culturala si in spatiul
autohton. Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul lexical si sintactic. Limbajul socant aduce
scrie o opera unica in versuri si proza orientata pe o tematica diversa.
Teme argheziene
Cele patru mari teme ce se regasesc in opera poetica diversifica in subteme si
ipostaze. Poezia filozofica urmareste ca tema majora contradictia esentiala vazuta in
ipostaza filozof. Subtemele urmaresc: arta poetica (volumul Cuvinte potrivite 1928), clasice).
confruntarea cu ideea de divin, poetul reusind sa impuna 3 tendinte in raportul eul
liric-divinitate, supunerea fata de D-zeu si condamnarea acestuia, negarea (de ex.
Psalmii arghezieni in nr de 16, unul singur, Psalmul de toamna abordand tema iubirii,
publicati majoritatea in volumu Cuvinte potrivite) si confruntarea cu ideea non-
fiintei, a mortii, pe care poetul o vede in dubla ipostaza: moartea ca un joc menit sa-i
obisnuiasca pe copii cu ideea disparitiei parintilor (de-a v-ati ascunselea) si moartea in
sens radical, cea care duce la disparitia a tot (duhovniceasca).
A doua mare tema este reprezentata de poezia sociala. Volumul reprezentativ
in care se dezvolta tehnica estetica a uratului, o prima tendinta a temei este Flori de
mucigai (1931). Marile evenimente sociale se regasesc in volumul (1907 Peisage), iar
omul in evolutia sa este cantat in volumul Cantare omului.
Poezia Iubirii ocupa un loc aparte in volumul versuri de seara. APar aici
tendinte in abordarea temei: iubita-vazuta in ipostaza casnica de sotie, stapana a
universului exterior, dar nu si a inimii poetului, de exemplu mireasa si iubita dorita,
visata, dar refuzata in momentul implinirii acestuia (melancolia).
Un loc apare il ocupa tema jocului regasita in poezia ludica a boalei, faramei,
poezie destinata atat celor mici cat si adultilor (buruieni, martisoare, cantec de
adormit Mitzura).
Elemente de modernism
Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism:
poezia peste expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland
intre stari contradictorii sau incompatibile, tentatia absolutului , exista unor categorii
negative: estetica uratului si crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a
regulilor, libertatea absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic ale realitatii
altadata respinse. Lumea marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj
optimist: mizeria sau pacatul nu distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima
limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate, magia limbaului si forta sa de sugestie se
neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi, arhaisme, neologisme,
expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a potrivi cuvintele; sparge
tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic) fantezia metaforica
provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile, innoiri prozodice
(cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente ale prozodiei
 Volumul
In anul 1930, poetul publica volumul in proza Poarta neagra in care surprinde
o lume de margine de Bcuresti, o lume a talharilor, hotilor si criminalilor, nevalorificata
moral. In anul 1931, prin publicarea volumui Flori de mucigai, poetul, aplicand
tehnica esteticii uratului, valorifica moral mediul marginalizat, incluzand mediul
inchisorilor.
Titlul volumului este sugestiv cu privire la valorificarea artelor poetice in
exprimarea conceptiei despre univers.
Titlul poeziei Flori de mucigai, omonim cu cel al volumul, surprinde in mod
artistic conceptia argheziana asupra poeziei sociale.
Ipoteza
Opera literara Flori de mucigai apartine genului liric si este o arta poetica moderna.
Teorie
Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite
conceptia sau viziunea asupra universului poeziei si procesului de creatie.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului
20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.
Explicarea titlului
Din punct de vedere morfologic, titlul poeziei este format din doua substantive
comune, care, denotativ se referea la plante cu florescenta si la putreziciune,
degradare, dezintegrare. Din punct de vedere conotativ, titlul este un oximoron care
dezvolta in textul poetic doua capuri antitetice. Florile exprima sublimul, sensibilul,
emotia pe care poetil o transpune in stihuri. In ampul semantic se regasesc sintagme
precum stihuri, unghia ingereasca, unghiile de la mana stanga, stihuri fara an, stihurilor, termeni ce simbolizeaza o lume veche, pierduta, imposibil de regasit intr-o
stihuri de groapa, stihurile de acum.
Campul semantic al mucegaiului este semnificativ pentru ceea ce defineste un
mediu al carcerei, nepropice actului creator si lipsit de amprenta divinitatii. Din acest
camp se remarca sintagme precum parete de firida goala, tencuiala, intuneric,
singuratate, puterile neajutate, imprejurul.
Legatura dintre semnificatia esteticii uratului care reprezinta esenta poeziei si
este data de metafora unghiile de la mana stanga. Aceasta metafora arata poezia
imperfecta, dar care totusi trebuie scrisa pentru ca menirea poetului este de a crea.
Tema
Tema poziei Flori de mucigai este creatia si efortul pe care poetul il depune.
Apare si conditia in care poetul isi pierde virtutile. Motivele literare prezente in text
sunt parete, stihuri, unghia.
Structura compozitionala
Structura operei Flori de mucigai este alcatuita din 3 parti. Primare parte este
cuprinsa intre primul vers si al VIII-lea, semnificand inchisoarea, locul ingust format de
4 pereti prin care lumina intra doar printr-o mica fereastra. Cea de-a doua secventa
cuprinde urmatoarele 4 versuri momentul in care intampina obstacole si isi pierde
inspiratia. A 3-a secventa este constituita de ultima strofa a poeziei in care se repeta
ideea de singuratate si reprezinta nevoia eului liric de a aborda un nou tip de versuri.
Comentariu
Poezia Flori de mucigai debuteaza cu problemele personale prin care sunt
desemnate stihurile ca rod al creatiei poetice. Eul liric devine propriul Dumnezeu intr-
un spatiu impropriu pe intuneric, in singuratate. Actul creator este ilustrat prin
verbele le-am scris si au lucrat. Mediul carcerei se realizeaza plastic prin folosirea
substantivelor parete, tencuiala, intuneric si singuratate. Peretele de firida
goala din care lipseste flacara vie a indrumarii divine prefigureaza o poezie imperfecta.
Adjectivul goala semnifica lipsa creatiei, golul din mintea eului poetic.
Imperfectiunea este ilustrata prin prezenta a doar 3 dintre apostoli lui Luca, lui Marcu
si lui Ioan. Animalele din versul nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul reprezinta
obiecte totemice pentru apostoli, ele protejandu-i, fiind ca un simbol, putere fizica si
psihica, dar si spirit de observatie (ochi de vultur). Poezia se regaseste sub forma
alta dimensiune temporala sunt stihuri fara an semnifica pierderea notiunii timpului,
nu se tine cont de timpul pierdut. Versurile sugereaza teme poetice specifice eului
poetic, ingradit vesnicia, moartea, dorinta de renastere, dorinta de libertate stihuri de
groapa reprezinta moartea, in care eul liric este prins, Si de foame de scrum
semnifica renasterea, pasarea Phoenix renascuta din cenusa, eul liric bazandu-se pe
aceasta idee, renasterea din scrum, din nimic. Versurile sunt specifice doar acelui
moment stihurile de acum. Metafora unghiei ingeresti simbolizeaza harul divin,
inspiratia eului poetic care dispare cad nu s-a tocit unghia ingereasca. Harul divin pe
care eul liric incearca sa si-l insuseasca, crezandu-se Dumnezeu, dar este la fel de
neputincios si acest lucru continua deoarece inspiratia nu-i revine Am lasat-o sa
creasca/ Si nu mi-a crescut / Sau nu o am mai cunoscut. Eul liric se pierde in
neputinta totala, contempandu-si conditia damnata. Intunericul se opune luminii,
libertatii si completeaza mediul descris in prima secventa lirica.
Moduri de exunere
Modurile de expunere sunt descrierea artistica si monologul liric adresat in
forma confesiva. Mediul inchisorii si poezia creata sunt evidentiate descriptiv. Durerea
interioara a eului si neputinta sunt eidentiate confesiv. Ca urmare, lirismul devine
subiectiv.

Mediul sumbru ramane, blocand orice raza de lumina, iar apoi apare dualitatea Marcile lexico-gramaticale prin care este evidentiata prezenta eului poetic sunt
apei. In a doua secventa, apa (De sete de apa) semnifica dorinta de renastere, dar verbele la persoana I am scris, am cunoscut, am lasat, pronume personale si
acum apa (ploaia batea departe, afara) reprezinta ploaia care degradeaza un mediu reflexive la persoana I singular mi, ma, monologul liric adresat le-am scris cu
deja supus putreziciunii. Libertatea este tot mai indepartata, ca urmare si conditia de unghia pe tencuiala.
poet este supusa degradarii. Efortul creator devine dureros si ma durea mana ca o
Concluzie
ghiara, unde gheara este simbol al maleficului, al sentimentelor distructive. Neputinta
este subliniata din nou Neputincioasa sa se stranga. Eul liric incearca sa-si readuca Ca urmare a celor mentionate anterior, opera Flori de mucigai este o arta
inspiratia. In ultimul vers, poetul constientizeaza ca doar prin poezie isi poate menine poetica moderna.
conditia umana, iar versurile ce vor urma (Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana
stanga) exprima o poezie intoarsa in care sentimentul neputintei incearca sa
estompeze toate trairile negative, astfel eul liric nu renunta si isi foloseste si utima
sursa de inspiratie.

Stilul artistic devine expresiv, tocmai prin imbinarea termenilor din diverse
stiluri registrice si modelarea figurilor de stil pentru a evidentia simbolistica metaforei
si a oximoronului.

Limbajul artistic

Morfologic, poezia se axeaza pe substantive care se opun mediului creator

(tencuiala, intuneric, ploaia, parete de firida goala) mediul si substantive
creatoare (stihuri). Verbele definesc actul creator atata ca mod de a scrie poezia cat
si ca fiintare a ei (am scris, sunt).

Substantivele se organizeaza in figuri de stil moderne: oximoronul flori de

mucigai si metafora unghia ingereasca. Rolul acestora este subliniat prin folosirea
termenilor religiosi Luca, Marcu, Ioan, taurul, leul, vulturul. Ca figuri de
stil, avem epitetul firida goala, enumeratiile nici de taurul, nici de leul, nici de
vulturul si lui Luca, lui Marcu si lui Ioan, comparatia ma durea mana ca o ghiara.
Ca si imagini artistice avem imaginile vizuale Era intuneric, Ploaia batea departe,
afara, imagini dinamice m-am silit sa scriu cu unghia de la mana stanga.