Sunteți pe pagina 1din 4

Arta poetica moderna

Flori de mucigai
Tudor Arghezi
Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Peintuneric,in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucratimprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghiaingereasca
Am lasat-o sa creasca
si nu mi-a crescut
Sau nu o mai am cunoscut.
Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.
si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

o Perioada literara
Perioada interbelica lanseaza in literatura romana o serie de poeti si scriitori care
imbratiseaza curentele moderne, aduse de schimbarea culturala si in spatiul autohton.

o Autor
Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi scrie o opera
unica in versuri si proza orientata pe o tematica diversa.

o Teme argheziene
Cele patru mari teme ce se regasesc in opera poetica diversifica in subteme si ipostaze.
Poezia filozofica urmareste ca tema majora contradictia esentiala vazuta in ipostaza filozof.
Subtemele urmaresc: arta poetica (volumul Cuvinte potrivite 1928), confruntarea cu ideea de
divin, poetul reusind sa impuna 3 tendinte in raportul eul liric-divinitate, supunerea fata de D-zeu si
condamnarea acestuia, negarea (de ex. Psalmii arghezieni in nr de 16, unul singur, Psalmul de
toamna abordand tema iubirii, publicati majoritatea in volumu Cuvinte potrivite) si confruntarea
cu ideea non-fiintei, a mortii, pe care poetul o vede in dubla ipostaza: moartea ca un joc menit sa-i
obisnuiasca pe copii cu ideea disparitiei parintilor (de-a v-ati ascunselea) si moartea in sens radical,
cea care duce la disparitia a tot (duhovniceasca).

A doua mare tema este reprezentata de poezia sociala. Volumul reprezentativ in care se
dezvolta tehnica estetica a uratului, o prima tendinta a temei este Flori de mucigai (1931). Marile
evenimente sociale se regasesc in volumul (1907 Peisage), iar omul in evolutia sa este cantat in
volumul Cantare omului.
Poezia Iubirii ocupa un loc aparte in volumul versuri de seara. APar aici tendinte in abordarea
temei: iubita-vazuta in ipostaza casnica de sotie, stapana a universului exterior, dar nu si a inimii
poetului, de exemplu mireasa si iubita dorita, visata, dar refuzata in momentul implinirii acestuia
(melancolia).
Un loc apare il ocupa tema jocului regasita in poezia ludica a boalei, faramei, poezie destinata atat
celor mici cat si adultilor (buruieni, martisoare, cantec de adormit Mitzura).

o Elemente de modernism
Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism: poezia peste
expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre stari contradictorii sau
incompatibile, tentatia absolutului , exista unor categorii negative: estetica uratului si
crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a regulilor, libertatea absoluta a inspiratiei; poezia
poate transfigura artistic ale realitatii altadata respinse. Lumea marginalizata a hotilor sau a
criminalilor ascunde un mesaj optimist: mizeria sau pacatul nu distrul fondul de umanitate.
Infatisarea pentru prima data in poezia romana, implinirea prin iubirea de tip casnic si ipostaza
femeii-sotie, limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate, magia limbaului si forta sa de sugestie se
realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul lexical si sintactic. Limbajul socant aduce neasteptate
asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte
banale. Rolul poetului este de a potrivi cuvintele; sparge tiparele topice si sintactice (se creeaza un
nou limbaj poetic) fantezia metaforica provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic
incompatibile, innoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente
ale prozodiei clasice).

o Volumul
In anul 1930, poetul publica volumul in proza Poarta neagra in care surprinde o lume de
margine de Bcuresti, o lume a talharilor, hotilor si criminalilor, nevalorificata moral. In anul 1931,
prin publicarea volumui Flori de mucigai, poetul, aplicand tehnica esteticii uratului, valorifica moral
mediul marginalizat, incluzand mediul inchisorilor.
Titlul volumului este sugestiv cu privire la valorificarea artelor poetice in exprimarea conceptiei
despre univers.
Titlul poeziei Flori de mucigai, omonim cu cel al volumul, surprinde in mod artistic conceptia
argheziana asupra poeziei sociale.

o Ipoteza
Opera literara Flori de mucigai apartine genului liric si este o arta poetica moderna.

o Teorie
Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite conceptia sau
viziunea asupra universului poeziei si procesului de creatie. Modernismul reprezinta o orientare
culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor
de tip traditional.

o Explicarea titlului
Din punct de vedere morfologic, titlul poeziei este format din doua substantive comune,
care, denotativ se referea la plante cu florescenta si la putreziciune, degradare, dezintegrare. Din

punct de vedere conotativ, titlul este un oximoron care dezvolta in textul poetic doua capuri
antitetice. Florile exprima sublimul, sensibilul, emotia pe care poetil o transpune in stihuri. In ampul
semantic se regasesc sintagme precum stihuri, unghia ingereasca, unghiile de la mana stanga,
stihuri fara an, stihuri de groapa, stihurile de acum. Campul semantic al mucegaiului este
semnificativ pentru ceea ce defineste un mediu al carcerei, nepropice actului creator si lipsit de
amprenta divinitatii. Din acest camp se remarca sintagme precum parete de firida goala,
tencuiala, intuneric, singuratate, puterile neajutate, imprejurul. Legatura dintre
semnificatia esteticii uratului care reprezinta esenta poeziei si este data de metafora unghiile de la
mana stanga. Aceasta metafora arata poezia imperfecta, dar care totusi trebuie scrisa pentru ca
menirea poetului este de a crea.

o Tema
Tema poziei Flori de mucigai este creatia si efortul pe care poetul il depune. Apare si conditia
in care poetul isi pierde virtutile. Motivele literare prezente in text sunt parete, stihuri, unghia.

o Structura compozitionala
Structura operei Flori de mucigai este alcatuita din 3 parti. Primare parte este cuprinsa intre
primul vers si al VIII-lea, semnificand inchisoarea, locul ingust format de 4 pereti prin care lumina
intra doar printr-o mica fereastra. Cea de-a doua secventa cuprinde urmatoarele 4 versuri momentul
in care intampina obstacole si isi pierde inspiratia. A 3-a secventa este constituita de ultima strofa a
poeziei in care se repeta ideea de singuratate si reprezinta nevoia eului liric de a aborda un nou tip
de versuri.

o Comentariu
Poezia Flori de mucigai debuteaza cu problemele personale prin care sunt desemnate
stihurile ca rod al creatiei poetice. Eul liric devine propriul Dumnezeu intr-un spatiu impropriu pe
intuneric, in singuratate. Actul creator este ilustrat prin verbele le-am scris si au lucrat. Mediul
carcerei se realizeaza plastic prin folosirea substantivelor parete, tencuiala, intuneric si
singuratate. Peretele de firida goala din care lipseste flacara vie a indrumarii divine prefigureaza o
poezie imperfecta. Adjectivul goala semnifica lipsa creatiei, golul din mintea eului poetic.
Imperfectiunea este ilustrata prin prezenta a doar 3 dintre apostoli lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Animalele din versul nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul reprezinta obiecte totemice pentru
apostoli, ele protejandu-i, fiind ca un simbol, putere fizica si psihica, dar si spirit de observatie (ochi
de vultur). Poezia se regaseste sub forma stihurilor, termeni ce simbolizeaza o lume veche,
pierduta, imposibil de regasit intr-o alta dimensiune temporala sunt stihuri fara an semnifica
pierderea notiunii timpului, nu se tine cont de timpul pierdut. Versurile sugereaza teme poetice
specifice eului poetic, ingradit vesnicia, moartea, dorinta de renastere, dorinta de libertate stihuri
de groapa reprezinta moartea, in care eul liric este prins, Si de foame de scrum semnifica
renasterea, pasarea Phoenix renascuta din cenusa, eul liric bazandu-se pe aceasta idee, renasterea
din scrum, din nimic. Versurile sunt specifice doar acelui moment stihurile de acum. Metafora
unghiei ingeresti simbolizeaza harul divin, inspiratia eului poetic care dispare cad nu s-a tocit unghia
ingereasca. Harul divin pe care eul liric incearca sa si-l insuseasca, crezandu-se Dumnezeu, dar este
la fel de neputincios si acest lucru continua deoarece inspiratia nu-i revine Am lasat-o sa creasca/ Si
nu mi-a crescut / Sau nu o am mai cunoscut. Eul liric se pierde in neputinta totala, contempandusi conditia damnata. Intunericul se opune luminii, libertatii si completeaza mediul descris in prima
secventa lirica.
Mediul sumbru ramane, blocand orice raza de lumina, iar apoi apare dualitatea apei. In a
doua secventa, apa (De sete de apa) semnifica dorinta de renastere, dar acum apa (ploaia batea

departe, afara) reprezinta ploaia care degradeaza un mediu deja supus putreziciunii. Libertatea este
tot mai indepartata, ca urmare si conditia de poet este supusa degradarii. Efortul creator devine
dureros si ma durea mana ca o ghiara, unde gheara este simbol al maleficului, al sentimentelor
distructive. Neputinta este subliniata din nou Neputincioasa sa se stranga. Eul liric incearca sa-si
readuca inspiratia. In ultimul vers, poetul constientizeaza ca doar prin poezie isi poate menine
conditia umana, iar versurile ce vor urma (Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga)
exprima o poezie intoarsa in care sentimentul neputintei incearca sa estompeze toate trairile
negative, astfel eul liric nu renunta si isi foloseste si utima sursa de inspiratie.
Stilul artistic devine expresiv, tocmai prin imbinarea termenilor din diverse stiluri registrice si
modelarea figurilor de stil pentru a evidentia simbolistica metaforei si a oximoronului.

o Limbajul artistic
Morfologic, poezia se axeaza pe substantive care se opun mediului creator (tencuiala,
intuneric, ploaia, parete de firida goala) mediul si substantive creatoare (stihuri). Verbele
definesc actul creator atata ca mod de a scrie poezia cat si ca fiintare a ei (am scris, sunt).
Substantivele se organizeaza in figuri de stil moderne: oximoronul flori de mucigai si metafora
unghia ingereasca. Rolul acestora este subliniat prin folosirea termenilor religiosi Luca, Marcu,
Ioan, taurul, leul, vulturul. Ca figuri de stil, avem epitetul firida goala, enumeratiile nici de
taurul, nici de leul, nici de vulturul si lui Luca, lui Marcu si lui Ioan, comparatia ma durea mana ca
o ghiara. Ca si imagini artistice avem imaginile vizuale Era intuneric, Ploaia batea departe, afara,
imagini dinamice m-am silit sa scriu cu unghia de la mana stanga.

o Moduri de exunere
Modurile de expunere sunt descrierea artistica si monologul liric adresat in forma confesiva.
Mediul inchisorii si poezia creata sunt evidentiate descriptiv. Durerea interioara a eului si neputinta
sunt eidentiate confesiv. Ca urmare, lirismul devine subiectiv.
Marcile lexico-gramaticale prin care este evidentiata prezenta eului poetic sunt verbele la persoana I
am scris, am cunoscut, am lasat, pronume personale si reflexive la persoana I singular mi,
ma, monologul liric adresat le-am scris cu unghia pe tencuiala.

o Concluzie
Ca urmare a celor mentionate anterior, opera Flori de mucigai este o arta poetica
moderna.