"Cartea mea-i fiule o treapta": cartea este in poezia lui Arghezi o metafora a

cunoasterii, o treapta in evolutia omului prin care acesta transmite

intelepciunea "de la strabunii mei pana la tine"

"cenusa mortilor din vatra [...] am facut-o Dumnezeu de piatra": cenusa

mortilor e tot o metafora, de data aceasta a suferintelor poporului roman pe
care poetul doreste sa le cimenteze in opera sa pentru a pastra memoria
strabunilor intacta.

"cuvinte potrivite" e o metafora a mestesugului poetic. De fapt in poemul

asta Arghezi isi dezvaluie crezul sau artistic, asa numita estetica a uratului.

"Cuvinte potrivite" este o metafora a echilibrului dintre spontaneitatea

limbajului colocvial si delicatetea limbajului literar, poetic.