Modernismul expresionist. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

Lucian Blaga

Modernismul, orientare estetica de larga circulatie, desemneaza in spatiul romanesc manifestarea opusa samanatorism-poporanismului antebelic si gandirismului, promovat intre cele razboaie mondiale, ilustrand efortul de sincronizare a literaturii noastre cu modelele europene. Scopul modernismului este acela de a face ca literatura autihtona sa inceteze sa mai vizeze obiective sociale sau nationale, sa nu mai ilustreze conceptul de specific national, dar sa redea expresie sufletului uman universal. Eliberata de ideologia social-politia, de etic si etnic, literatura romana modernista are in vizor sensul estetic prin cltul formei, rafinamentul limbajului si constructia textuala. onsiderarea, de catre E. lovinescu a samanatorismului ca !decadenta poetica" conduce la aspiratia spre estetism, de-sentimentalizarea discursului poetic, intelectualizarea emotiei si innoirea limbajului . #oezia modernista isi propune sa adopte functie ontologica, gnosologica si mistica- poezia conceputa ca element de cunoastere de revelare a adevarurilor fiintei si a lumii- , discursul poetic se apropie de orfism datorita ruperii de limbajul prozei-conotativ nu denotativ-, preferinta pentru metafora si simbol accentueaza densitatea semantica a textului, debarasarea de sentimente, exprimarea complexitatii sufletului uman, renuntarea la structuri regulate, iar nu in ultimul rand sa abandonarea vechilor teme$ se observa astfel preocuparea pentru arta poetica %rta poetica ilustreaza tocmai orientarea poetului asupra lui insusi. &ara un tipar specific, poeziile de tip !ars poetica" sunt o specie aparte, prin care poetul isi afirma crezul, raportul cu lumea, cu cititorul, cu limbajul, cu transcedenta$ sunt expresii ale convingerilor proprii ale creatorului, referitoare la misiunea sa sila functia atribuita poeziei. 'atorita caracteristiicii lirismului modern, aproape orice poezie poate fi !citita" ca ars poetica. #oezia !Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"" apartine directiei moderniste, pentru ca interesul autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatiile poet-lume, poet- creatie. (n aceasta arta poetica, exista o identitate intre planul autoului si cel al eului deoarece discursul reda aspecte ale filozofiei blagiene, precum si sporire a misterelor )niversului sau optiunea pentru cunoastere luciferica. 'e asemenea, dovada unei depline si coerente cristalizari a conceptiei blagiene despre poezie, poet, cunoastere, raport al fiintei cu lumea, atitudinea eului ca fiinta contemplativa, reflexiva fata de lume a carei esenta ascunsa si sacra este misterul, incadreaza poezia in tematica artei poetice. *itlul instaureaza raporul eu- lume subiect cunoscator, individual si obiectul de cunoascut, marele univers, organizat cosmotic, armonios, circular, platonician. Enuntul contine verbe la forma negativa,la indicativ prezent dar nu se face referire la o actiune desfasurata concomitent cu momentul vorbirii cu la un crez asumat, la o atitudine pe care eul o considera definitorie pentru propria fiinta. 'in punct de vedere al continutului semanic, verbul !a strivi" are ca sinonimie !a deforma" ! a distruge" unele sinonime apar in textul poeziei + ucid, sugrum, micsoreaza si desemneaza agresiuni carora li se opun atitudinea contemplativa si sentimentul iubirii$ lumea e un spatiu fascinant caruia eul i se abandoneaza- prin extaz, jubilatie- pentru a fi integrat cosmotic. ea mai cunoscuta metafora a lumii blagiene, aceea a !lumii corola" conduce la o asezare

ordonata, geometrizata de minuni sinonim cu taina, in limbajul blagian. (n aceasta geometrizare a universului, fiinta este fericit integrata in pozitie centrala $ mesajele lumii vor veni in intampinarea sa . substantivul corola transfera atributele florii asupra lumii. #oezia are o tema filozofica+ cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii !lumina mea" si ! lumina altora"" cele doua tipuri de cunoastere blagiene + cunoasterea paradisiacarece, analitica, logica- si cunoasterea luciferica- inglobeaza sentimentul, este sinttica, revelatorie, ec-statica. elor doua tipuri de cunoastere li se asocieaza regimul diurn, solar, ,nsemn al ratiunii si cel nocturn, selenar, eticheta a luminii feminine, ambigua, protectoare a tainei si generatoare de farmec . unoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, comunicarea afectiva totala. 'iscursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice precum + misterul, motivul luminii si contrarul sau motivul intunericului. Motivul central, lumina, sugereaza cunoasterea dar si iubirea pentru tainele lumii. (ubirea are valente creatoare, de ocrotire a fragilitatii lumii dar si de cunoastere$ iubirea este jubilatie in fata frumusetii+ prin aceasta stare de gratie a fiintei se instaureaza ec-staza -iesirea din sine, din limitat si contopirea cu Marele *ot. %sumarea iubirii este implicit si refuzul limitarii la logica, ratiune, intelectul en-static, rece, distructiv si limitator ceea ce a condus spre creearea unui discurs de torma antitetica intre+ !eu-altii", !lumina mea-lumina altora", . Simetria este data de repetarea sintagmei din titlu in incippit dar si prin repetabilitatea metaforelor enumerate in prima si ultima secventa poetica care surprind temele majore ale creatiei poetice imaginate ca si petalele unei !coroloe" uriase care adaposteste misterul lumii. Limbajul artistic si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filozofic secundar. .rganizarea ideilor in jurul unei imagini realizate printr-o comparatie empla a elementului de ordin spiritual cu un tremen concret consa intr-o particularitate stilistica. ultivarea figurilor de stil cu precadere a metaforei revelatorii dar si a metaforei plasticizate este o alta preferinta blaginana. La nivel lexico-semantic se observa terminologie abstracta imprumitat din sfera cosmica si a naturii$ campul lexical al misterului este realizat prin strucuri revelatorii. .pozitia lumina- intuneric releva relatia cunoastere luciferica- cunoastere paradiziaca. #oezia Eu nu strivesc//" exprima o conceptie estetica perfect coerenta, cristalizata inca de la debut si ramasa definitiva pe parcursul creatiei.