Poezia modernista Eu nu strivesc corola de minuni lumii

de Lucian Blaga
Promovand modernismul, curent literar al literaturii interbelice, revista "Sburatorul",
sub indrumarea lui Eugen Lovinescu, avea ca obiective imprimarea unor tendinte
moderniste in evolutia literaturii romane si promovarea tinerilor scriitori, "lampadoforii"
artei de maine, dupa cum ii numea Lovinescu, care sustinea ca "Elementul esential al
talentului este originalitatea si originalitatea inseamna diferentiere.". Acesta afirmatie
surprinde esenta artei si a valorii estetice: originalitatea. Faptul ca "originalitatea
inseamna diferentiere" se reflecta in diversitatea si in valoarea vocilor poetice ale
perioadei interbelice: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, stilul fiecaruia fiind
specific, inconfundabil, un timbru poetic aparte, asimiland elemente ale
avangardismului, expresionismului, ermetismului si simbolismului.
Sub imperiul modernismului cu influente expresioniste, ce promoveaza "pathosul" si
cunoasterea "ecstatica", opera lui Lucian Blaga induce sentimentul confuz al unei
prezente misterioase si lanseaz invitatia de a contesta aparentele, tema, eroii, conflictul,
subiectul fiind structurate pe conceptul de cunoastere. "Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii", asezata in fruntea volumului "Poemele luminii" 1919, are rolul de program
literar, fiind insa realizata cu mijloace poetice. Este o arta poetica moderna, autorul
exprimandu-si crezul liric, accentul cazand insa nu pe tehnica poetica, ci pe conditia
artistului, pe relatiile dintre poet, lume si creatie; spiritul eului creator nu ia forma
lucrului care-l sesizeaza, nu ramane pasiv, multumindu-se sa inregistreze totul cu
maxima fidelitate, ci esentializeaza si sublimeaza in metafore cu incarcatura metafizica.
Imaginile poeziei sugereaza astfel prezenta vie aunui univers rasfrant in adancul fiintei
omului prin considerarea "lumii" ca un receptacul al spiritului, ca o prelungire a
cosmosului prin miscarile sufletului, o explozie a sentimentului care da omului forta
demiurgica a reintegrarii lui in propria sa demnitate si spiritualitate, astfel in conceptia
lui Dumitru Micu in "Scurta istorie a literaturii romane" "modernismul blagian este,
inainte de orice, metafora revelatorie".
Primul argument in dovedirea faptului ca poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii" se incadreaza directiei moderniste si reprezinta in acelasi timp o il reprezinta
sistemul filozofic a lui Blaga asupra problemei cunoasterii care in conceptia poetului se
intrupeaza intr-o dihotomie: luciferica si paradiziaca, poetul optand pentru prima cale,

considerand ca adevarata cunoastere este cea care potenteaza misterul, deoarece este
sigura modalitate de a imita actul divin al creatiei realizat de Marele Anonim, tot ce este
terestru cautand acest lucru: "lacul oglindeste stelele pentru ca vrea sa fie cer", omul
nefacad exceptie. Aceasta cunoastere, prin actul sau, considera obiectul despicat in doua:
fanic-partea care se arata si criptic- partea care se ascunde, "manifestarea zeului in
absenta lui", avand ca scop potentarea, adancirea misterului, si nu lamurirea lui. Ea este
specifica sensibilitatii poetului, este indirecta si imbogateste fiinta artistica.
Un al doilea argument adus in vederea demonstrarii ca poezia "Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii" este un text poetic modernist validat care ilustreaza atitudinea poetica
in fata marilor taine ale universului, cunosterea lumii in planul creatiei poetice fiind
posibila numai prin comunicare afectiva totala aceasta reprezentand tema moderna
centrala a operei, in jurul careia converg toate celelate teme si motive ale operei. Blaga
opteaza pentru un lirism subiectiv, ale carui marci lexicogramaticale figureaza inca din
titlu, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"presupunand o situare orgoliosa, de
sorginte expresionista, a eului creator in centrul universului liric, in care "totul se
raporteaza la etern." - K. Edschmidt. Imaginile poeziei sugereaza astfel prezenta vie a
unui univers rasfrant in adancul fiintei omului prin considerarea "lumii" ca un receptacul
al spiritului, ca o prelungire a cosmosului prin miscarile sufletului, o explozie a
sentimentului care da omului forta demiurgica a reintegrarii lui in propria sa demnitate si
spiritualitate.
Discursul liric este organizat in jurul unor antiteze moderne: intuneric -lumina, trup
-spirit, cunoastere paradiziaca -cunoastere luciferica, in trei secvente poetice, marcate
prin scrierea cu initiala majuscula la inceput de vers. Modernismul blagian se manifesta
si la nivel prozodic prin uzitarea versului liber, lipsit de constrangerile formale, accentul
fiind pus pe curgerea ideilor poetice. Pompiliu Constantinescu reduce arta poetica la "o
ampla comparatie, cu un termen concret, de puternic imagism, si un termen spiritual de
transparenta intelegere".
Titlul este format din pronumele de persoana I, marca a eului liric exprimat subiectiv,
negatia care anuleaza lexemul a carui signaletica dominanta este duritatea -"strivesc" in
raport cu eul liric, si "corola de minuni a lumii"- ansamblu de minuni ale divinitatii, ce
beneficiaza de un caracter exhaustiv, acesta evidentiind gustul pentru mister al lui Blaga.
Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de
antiteze si lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii/[]/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte". Poezia este un act

de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a
formelor concrete.
Al treilea argument ce statuteaza opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" ca
fiind un text poetic apartinand directiei moderniste validat ca "metafora revelatorie" il
reprezinta viziunea si imaginarul poetic modern ale lui Blaga ce isi gasesc o expresie
concentrata in metafora centrala din poezie, plasata inca din titlu. Pentru poet, "metafora
revelatorie", adica cea care potenteaza misterul poeziei,"corola de minuni a lumii",
imagine a perfectiunii, rezultat al incongruentei dintre lumea concreta si cea a notiunilor
abstracte, semnifica misterele universale, iar rolul lui este de a adanci taina. Metaforele
enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole
uriase care adaposteste misterele lumii: flori -viata/ efemeritatea/ frumosul, ochi
-cunoasterea/ contemplarea poetica a lumii, buze -iubirea/ rostirea poetica, morminte
-tema mortii/ eternitatea/ transcenderea.
Un alt argument ce demonstreaza caracterul modern al poeziei "Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii" il reprezinta faptul ca Lucian Blaga utilizeaza terminologia abstracta.
Limbajul si imaginile artistice sunt puse in relatie cu un plan filosofic secundar, avand
rolul de a revela un mister esential pentru insusi continutul faptului; eufonia versurilor
libere sugereaza amplificarea misterului.
Blaga este primul poet care a demonstrat in literatura romana " identitatea in spirit a
poeziei cu filozofia" transformand poezia intr-o "reprezentare subiectiva a constiintei"Hegel. Afirmatia criticului E. Lovinescu despre originalitate si talent este definitorie
pentru zona artei. Ea isi gaseste o deplina ilustrare in creatia marilor poeti interbelici,
care au innoit lirica noastra, la nivelul conceptiei si al limbajului, realizand saltul in
modernism.
In concluzie, poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" a lui Lucian Blaga este
un text poetic apartinand modernismului filozofic, atat prin conceptia poetului asupra
marilor taine ale universului, cat si prin evolutia eului poetic blagian, centru generator al
universului poetic, ca sens al destinului uman fapt ce il determina pe criticul Dumitru
Micu sa afirme in "Scurta istorie a literaturii romane" ca "modernismul blagian este,
inainte de orice, metafora revelatorie".