Poezia simbolista Plumb de George Bacovia, face parte din volumul cu
acelasi nume, aprut in 1916. Asezarea sa in fruntea primului volum publicat de Bacovia ii ofera calitatea de text programmatic.
Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specific liricii
simboliste: motivul singuratatii apasatoare, sentimentul indaptarii producand izolarea, instrainarea si dorinta de evadare.
Textul poetic se inscrie in estetica simbolista prin tema si motive, prin
cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondente, decor, cromatica, tehnica repetitiilor ce confera poeziei muzicalitate interioara si dramatism trairii eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre materie si spirit. Textul poetic nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei, starea poetica simbolista fiind transmisa pe calea sugestiei, prin decor si simboluri.
Poezia este o elegie, deorece exprima sentimentul de tristete spaima de
moarte, sub forma monologului liric al unui eu fantomatic (N.Manolescu).
Titlul Plumb este o metafora simbol prin care se realizeaza un transfer
semantic din planul metalului greu, de culoare cenusie, in planul semnificatiilor conotative al apasarii sufletesti, al tristetii si soltitudinii.
Compozitional, poemul este alcatuit din doua catrene aflate in relatie de
simetrie, conturata prin intermediul metaforei din incipitul fiecaruia. Astfel, primul catren ilustreaza o realitate exterioara a recuzitei mortuare, in timp ce al doilea catren prezinta o realitate interioara, a sentimentului iubirii sortit neimplinirii.
Incipitul poemului releva metafora realitatii exterioare a mortii :
Dormeau adanc sicriele de plumb din punct de vedere stilistic, verbele la Simbolismul: Plumb de George Bacovia
Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate lipsita
de aspiratii si artificial, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comunicarii, moartea iubirii.
Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii:
plumbul, cimitirul, sicriele, cavolul, somnul, vantul, frigul, si configureaza decorul funerar. Ele se asociaza cu stari sufletesti sau existential nelamurite, confuze, care constituie obiectul poeziei simboliste: singuratate, izolarea, spaima de moarte, angoasa, spleenul, tragicul existential, disperarea, inadaptarea, privirea in sine ca intr-un strain. Laitmotivul stam singur subliniaza senzatia de pustiire sufleteasca.
Viziunea despre lume este sumbra, nemetafizica ( fara speranta de
salvare) si de un tragism asumat cu luciditate. Poezia bacoviana este a unui solitar si a unui prizonier, a unei constiinte inspaimantate de sine, de neant si de lumea in care traieste. Imaginarul poetic din Plumb infatiseaza lumea ca pe un imens cimitir, tot ce e viu ( flori , amor) fiind impietrit/mineralizat sub efectul metalului toxic. Eul fantomatic rataceste fara sens printr-o lume-inchisoare afalata in disolutie.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile
subiectivitatii: persoana I singular a verbelor stam , am inceput,sa strig, persoana I singular dedusa din adjectival posesiv (amorul) meu.
In prima strofa, eul apare in ipostaza insinguratului, intr-o lume pustie si
moarta: Stam singur in cavousi era vant. Conditia poetului condamnat din cauza imposibilitatii comunicarii cu lumea exterioara se amplifica in strofa a doua, devenind incomunicare in plan interior, sufletesc. Simbolismul: Plumb de George Bacovia
In strofa a doua, moartea iubirii/iubitei acutizeaza angoasa si sentimentul
de singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de implinire, la Bacovia moartea amorului sugereaza pierderea ultimei sperante de salvare , acesta fiind si motivul pentru care exteriorizarea spaimei de neant se face prin strigat : si-am inceput sa-l strig .
Poezia Plumb transmite spaima de neant a fiintei, fiind realizata ca un
tablou static, cu imagini vizuale preponderente, dar impresia de cosmar se amplifica in prezenta unor imagini auditive : in prima strofa, verbul onomatopoic reda zgomotul inspaimantator al obiectelor din cimitir, sugerand dezacordul eului cu lumea scartaiau coroanele de plumb, iar in strofa a doua vuietul se interiorizeaza, devenind un strigat de disperareal fiintei. Simbolurile frigul si vantul reprezinta disolutia materiei si realizeaza, prin senzatii tactile, corespondenta dintre planul naturii si golul sufletesc exprimat de laitmotivul stam singur.
Finalul poemului ilustreaza imaginea vizuala a zborului frant sub greutatea
aripilor de plumb: Si-i atarnau aripile de plumb. Aceasta cadere este asociata in plan poetic obsesiei, nevrozei din care eul liric este incapabil de a evada.
In opinia mea, poezia bacoviana se situeaza intre simbolism si
modernitate. Poetul apeleaza la tehnicile simboliste pentru a exprima tema soltitudinii si o viziune tragic depre lume, viziunea descompunerii universale. Pentru a prezenta viziunea omului modern ca fiinta insingurata intr-o lume artificiala, aflata in disolutie, in volumul de debut poetul reia obsesiv limbajul, motivele si imaginarul simbolist, monotonia fiind un efect cautat, voit. Simbolismul: Plumb de George Bacovia