Simbolismul: Plumb de George Bacovia

Plumb

De George Bacovia

Poezia simbolista Plumb de George Bacovia, face parte din volumul cu

acelasi nume, aprut in 1916. Asezarea sa in fruntea primului volum publicat de
Bacovia ii ofera calitatea de text programmatic.

Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specific liricii

simboliste: motivul singuratatii apasatoare, sentimentul indaptarii producand
izolarea, instrainarea si dorinta de evadare.

Textul poetic se inscrie in estetica simbolista prin tema si motive, prin

cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondente, decor, cromatica,
tehnica repetitiilor ce confera poeziei muzicalitate interioara si dramatism
trairii eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se
stabileste intre materie si spirit. Textul poetic nu cuprinde niciun termen
explicit al angoasei, starea poetica simbolista fiind transmisa pe calea
sugestiei, prin decor si simboluri.

Poezia este o elegie, deorece exprima sentimentul de tristete spaima de

moarte, sub forma monologului liric al unui eu fantomatic (N.Manolescu).

Titlul Plumb este o metafora simbol prin care se realizeaza un transfer

semantic din planul metalului greu, de culoare cenusie, in planul
semnificatiilor conotative al apasarii sufletesti, al tristetii si soltitudinii.

Compozitional, poemul este alcatuit din doua catrene aflate in relatie de

simetrie, conturata prin intermediul metaforei din incipitul fiecaruia. Astfel,
primul catren ilustreaza o realitate exterioara a recuzitei mortuare, in timp
ce al doilea catren prezinta o realitate interioara, a sentimentului iubirii
sortit neimplinirii.

Incipitul poemului releva metafora realitatii exterioare a mortii :

Dormeau adanc sicriele de plumb din punct de vedere stilistic, verbele la
Simbolismul: Plumb de George Bacovia

imperfect: dormeau , stam ,scartaiau sugereaza continuitatea,

durabilitatea obsesiei mortii.

Tema poeziei o constituie conditia poetului izolat intr-o societate lipsita

de aspiratii si artificial, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea
comunicarii, moartea iubirii.

Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al mortii:

plumbul, cimitirul, sicriele, cavolul, somnul, vantul, frigul, si configureaza
decorul funerar. Ele se asociaza cu stari sufletesti sau existential
nelamurite, confuze, care constituie obiectul poeziei simboliste: singuratate,
izolarea, spaima de moarte, angoasa, spleenul, tragicul existential,
disperarea, inadaptarea, privirea in sine ca intr-un strain. Laitmotivul stam
singur subliniaza senzatia de pustiire sufleteasca.

Viziunea despre lume este sumbra, nemetafizica ( fara speranta de

salvare) si de un tragism asumat cu luciditate. Poezia bacoviana este a unui
solitar si a unui prizonier, a unei constiinte inspaimantate de sine, de neant si
de lumea in care traieste. Imaginarul poetic din Plumb infatiseaza lumea ca
pe un imens cimitir, tot ce e viu ( flori , amor) fiind impietrit/mineralizat
sub efectul metalului toxic. Eul fantomatic rataceste fara sens printr-o
lume-inchisoare afalata in disolutie.

Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin marcile

subiectivitatii: persoana I singular a verbelor stam , am inceput,sa
strig, persoana I singular dedusa din adjectival posesiv (amorul) meu.

In prima strofa, eul apare in ipostaza insinguratului, intr-o lume pustie si

moarta: Stam singur in cavousi era vant. Conditia poetului condamnat din
cauza imposibilitatii comunicarii cu lumea exterioara se amplifica in strofa a
doua, devenind incomunicare in plan interior, sufletesc.
Simbolismul: Plumb de George Bacovia

In strofa a doua, moartea iubirii/iubitei acutizeaza angoasa si sentimentul

de singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de implinire, la
Bacovia moartea amorului sugereaza pierderea ultimei sperante de salvare ,
acesta fiind si motivul pentru care exteriorizarea spaimei de neant se face
prin strigat : si-am inceput sa-l strig .

Poezia Plumb transmite spaima de neant a fiintei, fiind realizata ca un

tablou static, cu imagini vizuale preponderente, dar impresia de cosmar se
amplifica in prezenta unor imagini auditive : in prima strofa, verbul
onomatopoic reda zgomotul inspaimantator al obiectelor din cimitir, sugerand
dezacordul eului cu lumea scartaiau coroanele de plumb, iar in strofa a
doua vuietul se interiorizeaza, devenind un strigat de disperareal fiintei.
Simbolurile frigul si vantul reprezinta disolutia materiei si realizeaza, prin
senzatii tactile, corespondenta dintre planul naturii si golul sufletesc
exprimat de laitmotivul stam singur.

Finalul poemului ilustreaza imaginea vizuala a zborului frant sub greutatea

aripilor de plumb: Si-i atarnau aripile de plumb. Aceasta cadere este
asociata in plan poetic obsesiei, nevrozei din care eul liric este incapabil de a
evada.

In opinia mea, poezia bacoviana se situeaza intre simbolism si

modernitate. Poetul apeleaza la tehnicile simboliste pentru a exprima tema
soltitudinii si o viziune tragic depre lume, viziunea descompunerii universale.
Pentru a prezenta viziunea omului modern ca fiinta insingurata intr-o lume
artificiala, aflata in disolutie, in volumul de debut poetul reia obsesiv
limbajul, motivele si imaginarul simbolist, monotonia fiind un efect cautat,
voit.
Simbolismul: Plumb de George Bacovia