Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea neuronilor
După numărul prelungirilor se deosebesc următoarele tipuri de neuroni:
•neuroni multipolari
•neuroni bipolari
•neuroni pseudounipolari
Structura neuronului
Axonul, prelungirea unică, lungă, denumit şi fibră nervoasă conduce centrifug potenţialul
de acţiune, influxul nervos, generat în conul axonic prin sumarea potenţialelor locale, care
au luat naştere în porţiunea receptoare a neuronului.
Excitabilitatea este proprietatea neuronilor sau a oricărei celule vii de a intra în activitate
sub influenţa unui stimul. Excitabilitatea este datorată structurii membranei celulare.
Sinapsa
Sinapsa este regiunea de comunicare neuro-neuronală sau neuro-efectoare (muşchi
sau glande). Impulsurile nervoase sunt transmise de la un neuron la altul prin joncţiuni
funcţionale interneuronale denumite sinapse.
Clasificarea sinapselor
•Sinapse chimice la care efectul asupra zonei postsinaptice se exercită prin producerea unei
neurosecreţii de către zona presinaptică. Aceste sinapse predomină la mamifere şi la om.
•sinapse inhibitorii
•tipul II, sinapse axo-somatice cu o fantă sinaptică mai îngustă (20 nm) cu o
membrană presinaptică mai subţire, veziculele sinaptice sunt turtite sau alungite.
•tipul III de sinapse sunt cele cu spaţiu sinaptic îngustat de 2 nm. Din acest tip fac
parte sinapsele electrice.
Date generale privind mediatorii chimici
Transmiterea sinaptică
Conducerea unidrecţionată. Propagarea impulsului nervos prin sinapsă se face într- o singură
direcţie, din zona presinaptică spre zona postsinaptică. Dirijarea în sens unic a mesajului
nervos se explică prin amplasarea veziculelor cu mediator chimic doar în zona
presinaptică şi prin prezenţa receptorilor membranari cu specificitate pentru mediatorii
eliberaţi numai pe membrana postsinaptică.
Clasificarea stimulilor
•electrici
•temici
•chimici
•fizici
•mecanici
Proprietatile stimulilor
•intensitatea
•durata
•bruschetea
Arcul reflex
Prin act reflex se înţelege reacţia de răspund involuntară şi inconştientă a organismului,
apărută la aplicarea unui stimul asupra unei zone receptoare, cu participarea sistemului
nervos. Reflexele secretorii şi motorii gastrice şi intestinale, reflexele respiratorii, circulatorii
precum şi reflexele motorii care menţin echilibrul şi postura se desfăşoară fără un control
conştient. Atingerea cu degetul a unei suprafeţe ascuţite provoacă retracţia mâinii înainte de
apariţia durerii conştiente, ceea ce demonstrează caracterul involuntar al reflexului.
Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, compus din cinci elemente:
receptorul, calea aferentă, centrul reflex, calea eferentă şi efectorul.
Receptorii
Receptorii transformă diferitele forme ale variaţiilor de energie din mediul
înconjurător, în semnale nervoase. In receptori are loc în acelaşi timp o codificare a
informaţiei.
Din punct de vedere structura, receptorii sunt fie terminaţii nervoase libere, fie formaţiuni
specializate. Clasificarea receptorilor a fost făcută pentru prima dată de Sherrington în 1906, în
funcţie de localizarea lor: exteroreceptori şi interoreceptori. Exteroreceptorii răspund la stimuli
care iau naştere în afara organismului, iar interoreceptorii la cei din interiorul lui.
La mușchii striaţi transmiterea informaţiei de la nivelul sistemului nervos central se face prin
intermediul unor formaţiuni numite plăci motoare, care reprezintă sinapse neuromusculare.
•corp muscular
•jonctiune tendino-musculara
•teci sinoviale
•burse serosae
•membrana
•terminatii nervoase
•vase de sange
•vase limfatice
Axonul celulei nervoase pierde teaca de mielină, se ramifică la capătul terminal, formând
placa motorie care se invaginează în fibra musculară, dar se află așezată în afara sarcolemei.
Fibra musculară striată are o lungime cuprinsă între 1 mm şi 12 cm, iar diametrul de 10-
100μ şi este formată din:
•miofibrilele sunt în număr de câteva sute până la câteva mii în fibrele musculare. Fiecare
miofibrilă conţine cca. 1500 de filamente de miozină dispuse în formă de hexagon şi cca. 300
de filamente de actină, dispuse câte 6 în jurul unui filament de miozină, astfel încât un
filament de actină să fie dispus la egală distanţă de trei filamente de miozină vecine. Miozina
şi actina reprezintă proteinele contractile.
Proprietăţile muşchilor
Indiferent de tipul anatomic (muşchi netezi, muşchi striaţi, miocard) prezintă pe lângă
proprietatea comună cu alte sisteme (excitabilitatea), muşchii mai prezintă şi proprietăţi
specifice: contractilitatea, extensibilitatea, elasticitatea şi tonicitatea.
•Extensibilitatea este proprietatea muşchiului de a se alungi pasuv sub acţiunea unei forţe
exterioare. Substratul anatomic al extensibilităţii îl reprezintă fibrele conjunctive şi elastice
din muşchi şi modul special de organizare al filamentelor de actină şi miozină.
•Elasticitatea este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma sub acţiunea unei
forţe şi de a reveni pasiv la forma de repaus când forţa a încetat să acţioneze.
Alte informatii
Reflexele motorii ce se încheie în măduvă sunt reflexe segmentare. Cele mai importante
reflexe medulare sunt reflexele miotatice (osteotendinoase, proprioceptive) şi reflexele de
flexiune (exteroceptive).
Reflexele miotatice ajută, în primul rând, la menţinerea posturii verticale. Sub influenţa
forţei gravitaţionale, genunchii au tendinţa să se îndoaie.
Fiziologia mezencefalului
Mezencefalul reprezintă porţiunea cea mai rostrală (anterioară) a trunchiului cerebral.
La nivelul său întâlnim funcţia reflexă, funcţia de conducere, precum şi funcţia de
ansamblu a trunchiului cerebral.
•reflexul pupilar de acomodare la distanţă: Este un reflex mai complex ce constă în mioză,
convergenţă oculară şi bombarea cristalinului ce se produc atunci când privim un obiect aflat
mai aproape de 6 m de ochi;
• Menţinerea posturii caracteristice fiecărei specii se face în mod automat prin două
categorii de reflexe somatice (tonice şi de redresare); aceste reflexe se studiază pe animale
decerebrate (la care axul cerebrospinal este secţionat între coliculii cvadrigemeni superiori şi
inferiori).
Fiziologia talamusului
Talamusul îndeplineşte patru funcţii:
•Functia de releu
•Functia de asociatie
•Functia motorie
•Functia nespecifica
Fiziologia hipotalamusului
Hipotalamusul reprezintă centrul superior de integrare, reglare şi coordonare a
funcţiilor principale ale organismului (circulaţie, respiraţie, digestie, metabolism,
secreţie internă, echilibru hidric etc.) şi de aceea este considerat creierul vegetativ al
organismului.
•Porţiunea periferică este situată în afara sistemului nervos centrală, fiind reprezentată
prin ganglionii vegetativi şi fibre nervoase vegetative.
Sistemul nervos parasimpatic, la fel ca şi cel simpatic este format dintr-o porţiune
centrală şi alta periferică.
•Porţiunea periferică cuprinde fibre senzitive, neuroni vegetativi grupaţi, sau nu, în
ganglioni viscerali parasimpatici, fibre nervoase motorii (preganglionare şi postganglionare).
Functiile sistemului parasimatic