Sistemul nervos

Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea

senzitivo-senzoriala, iar sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea
inconstienta a viscerelor.
Sistemul Nervos Sistemul nervos central(ax cerebrospinal sau nevrax)
- Maduva spinarii Bulb rahidian
- Encefal Trunchi cerebral Puntea lui Varolio
Cerebel Mezencefal
Diencefal Talamus
Hipotalamus
Metatalamus
Subtalamus
Epitalamus
Emisferele cerebrale

Sistemul nervos periferic

 -Nervi Cranieni Senzitivi
Motori
Micsti

Spinali Micsti

Ganglioni Spinali si omologii lor cranieni

Vegetativi Laterovertebrali
Previscerali
Intramurali

Sistemul nervos somatic

vegetativ simpatic
parasimpatic
Prin cele doua functii esentiale, reflexa si de conducere, sistemul nervos
integreaza organismul uman in mediul de viata si realizeaza unitatea
functionala a acestuia.
• Functia reflexa realizeaza legatura intre partile componente ale
organismului si intre organism si mediu. Este coordonata de catre centrii
nervosi din substanta cenusie.
Functia reflexa se realizeaza prin actul reflex, al carui substrat anatomic
este arcul reflex. Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare,
prin care organismul isi pastreaza integralitatea si echilibrul dinamic.
• Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba, care formeaza cai
lungi ascendente si descendente si cai scurte.
Stimul
Receptor
Conexiune Conexiune
inversa(feed Cale aferenta senzitiva directa
back) Centru de comanda
Cale eferenta motoare
Efector
Proprietatile Neuronului. Sinapsa
Neuronul, unitatea de structura si de functiune a sistemului nervos, prezinta
urmatoarele proprietati:
- generarea influxului nervos (excitbilitatea)
- Conducerea influxului nervos (conductibilitatea)
Excitabilitatea reprezinta capacitatea materiei vii de a raspunde prin
manifestari specifice la actiunea stimulilor. In conductii experimentale,
poate fi determinata cantitativ la animale si om. Se caracterizeaza prin
uramatorii parametri:
a) Intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezinta intensitatea minima
necesara unui stimul pentru a produce un influx nervos. In cazul unei
stimulari repetate cu excitanti subliminali apare fenomenul de sumatie care
produce excitatie. Stimulii cu intensitate superioara pregului (supraliminali)
au acelasi efect ca si cei cu intensitatea prag (legea tot sau nimic)
b) Timpul util este timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag
pentru a genera un influx nervos
c) Cronaxia este timpul minim necesar unui stimul, avand o intensitate dubla
fata reobaza, pentru a induce aparitia unui influx nervos. Are valori de 10-
30 de ori mai mici decat timpul util si este cu atat mai scurta cu cat
excitabilitatea este mai mare. Are valori apropiate pentru neuronii senzitivi,
motori si efectori (secretori).
d) Labilitatea este capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar
de stimuli pe unitate de timp
e) Periaoda refractara reprezinta proprietatea neuronului de a nu raspunde la
un stimul nouin timpul unui raspuns la un stimul anterior
f) Bruschetea este rapiditatea cu care actioneaza stimulul
Conductibilitatea reprezinta capacitatea de autopropagare a influxului nervos
prin axon spre alt neuron sau spre efector. Suportul fizico-chimic al
excitabilitatii si al conductibilitatii este potentialul electric membranar.
Conform teoriei ionice a lui Julius Bernstein, acest potential electric apare
cao consecinta a repartitiei inegala a ionilor (Na ,K, Ca,) de o parte si de alta
a membranei celulare neuronale care prezinta permeabilitate selectiva.
Datorita miscarii ioniceimpuse de gradientul de concentratie, apar
diferentele de potential electric intre cele doua fete ale membranei.
In conditii de repaus neurilema este pozitiva pe fata externa si negativa pe
cea interna. Intre cele doua fete exista o diferenta de potential de 70 mV
numita potential de de repaus. In timpul potentialului de repaus, membrana
este permeabila pentru K si impermeabila pentru Na. Membrana devine
negativa la exterior si pozitiva la interior. Diferenta de potential devine 35
mV si se numeste potential de actiune. Acesta
Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice sau axodendritice,axoaxonice sau
dendrodentritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea,sinapsele pot fi
chimice sau electrice.
In urma interactiunii dintre mediatorul chimic eliberat in fanta sinaptica si receptorii de
pe membrana postsinaptica,apare de polarizarea membranei postsinaptice,numita
potential postsinaptic excitator,daca este vorba de un neuron postsinaptic, sau
potential terminal de placa,daca este vorba de o fibra musculara scheletica.Acest
potential,care nu trebuie confundat cu potentialul de actiune,are doua proprietati
speciale:sumatia temporala si cea spatiala .In prim caz,doua asemenea potentiale
produse prin descarcarea de mediator din aceeasi fibra presinaptica se pot
suma,rezultand un potential mai mare,iar in cel de-al doilea caz,potentialele
postsinaptice excitatorii,produse de doua terminatii presinaptice vecine pe aceeasi
membrana postsinaptica,se pot cumula.
Oboseala transmiterii sinaptice.Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii
este urmata de descarcari foarte numeroase ale neuronuluipotsinaptic,pentru ca,in
urmatoarele milisecunde,numarul acestora sa scada accentuat.In acest caz,avem de-a
face cu un mechanism de protectie impotriva suprastimularii,care se realizeaza prin
epuizarea depozitelor de mediator chimic de la nivelul terminatiei presinaptice.
Sinapsele chimice:
1)sunt alcatuite din terminatie presinaptica,fanta sinaptica,celula postsinaptica.2)Se
foloseste sub actiunea impulsului nervos;ca mediator chimic interactioneaza cu
receptorii specifici de pe membrana postsinaptica,3)SN vegetative,placa motorie
Sinapsele electrice:
1)sunt alcatuite din doua cellule de aceleas\i dimensiuni,2) folosesc la trecerea ionilor si
a moleculelor prin aceste locuri de jonctiune.3)exemple:miocardul,muschi neted
 Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex.
Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone
receptoare.Termenul de reflex a fost introdus de matematicianul si filozoful Rene
Descartes.Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex,alcatuit din cinci componente
anatomice:receptorul,calea afferenta,centrii nervosi,calea eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de
potential gradate proportional cu intensitatea stimulului.Majoritatea receptorilor
sunt cellule epiteliale differentiate si specializate in cellule
senzoriale(gustative,auditive,vestibulare).Alti recptori din organism sunt
corpusculii senzitivi.
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.In
functie de provenienta stimulului,se deosebesc:exteroreceptori-primesc stimuli
din
afara organismului;interoreceptori-primesc stimului din interiorul
organismului;proprioreceptori-primesc stimuli de la muschi,tendoane,articulatii
si informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii.
In functie de tipul de energie pe care o prelucreaza:chemoreceptori-stimulati
chimic:muguri gustativi,epiteliul olfactiv,corpii carotidieni si aortici;nociceptorii sunt
considerati ca facand parte din aceasta categorie,deoarece sunt stimulati de
substante chimice eliberate de celulele distruse;fotoreceptori-sunt stimulati de
lumina:celule cu conuri si bastonase;termoreceptori-raspund la variatiile de
temperatura:terminatii nervoase libere;mecanoreceptori-stimulati de deformarea
membranei cerebrale:receptori pentru tact,vibratii si presiune.
Nevroglia
La mamiferele superioare, nevrogliilor de 10 ori numarul neuronilor. Forma si
dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca
numar. Se descriu mai multe tipuri de nevroglii: celula Schwann,
astrocitul, cligodendroglia, microglia, celulele ependimare si celulele
satelite. Nevrogliile sunt celulele care se divid intens, nu contin
neurofibrile si nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru neuroni, de
protectie, trofic, rol fagocitar, in sinteza tecii de mielina si in sinteza de
ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica
poate genera un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intr-o zona a membranei neuronale
determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar,
aparitia unui potential de actiune intr-un anumit punct al membranei
axonale este consecinta primului potential de actiune generat la nivelul
axonului respectiv.
Conducerea la nivelul axonilor amielinici (fig. 12)
In acest caz, potentialul de actiune poate sa apara in orice zona a membrei.
Proprietatile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor
adiacente, iar potentialul de actiune este condus intr-o singura directie,
deoarece in directia opusa, unde s-a produs potentialul de actiune
anterior, membrana este in stare refractara absoluta.
Conducerea la nivelul axonilor
mielinizati
In acest caz, datorita proprietatilor
izolatoare ale mielinei, potentialul de
actiune apare la nivelul nodurilor
Ranvier si “sare” de la un nod la altul
intr-un tip de conducere numita
“saltatorie”. Acest tip de conducere
permite viteze mult mai mari. Aceasta
explica aparitia mai rapida a unor
reflexe decat altele.
Sinapsa este conexiunea
functionala intre un neuron si o alta
celula. In SNC, a doua celula este tot
un neuron, dar in SNP ea poate fi o
celula efectoare, musculara sau
secretorie. Desi similara cu cea
neuroneurala, sinapsa
neuromusculara se numeste placa
motorie sau jonctiune neuromusculara.
La nivelul sinapselor,
transmiterea se face intr-un singur
sens.
In functie de viteza de adaptare:
-fazici-raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului,da,in ciuda
mentinerii acestuia,activitatea lor scade ulterior:receptorul olfactiv;
-tonici-prezinta activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii
stimulului:receptorul vizual.
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in
informatie nervoasa specifica.

Calea aferenta.Receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice

ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi
cranieni.
Prin centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul
nervos central care participa la actul reflex respectiv.Sistemul nervos
central are trei nivele majore,cu atribute functionale specifice:nivelul
maduvei spinarii,nivelul subcortical si nivelul cortical.
Calea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi
prin care se transmite comanda catre organul efector.
Efectorii.Principalii efectori sunt muschii striati,muschii netezi si glandele
exocrine.
 NEURONI
CELULELE GLIALE

1. CORP CELULAR

2. PRELUNGIRILE NEURONALE
• DENDRITELE
- prelungiri citoplasmatice ce
contin neurofibrile si
corpusculi Nissl
- conduc influxul nervos
centripet
• AXONUL
- teaca lui Schwann
- teaca lui Henle
- teaca de mielina
Substanţa albă a măduvei spinării

Fasciculele nervoase ascendente

Calea sensibilităţii exteroceptive
1. PROTOPATICĂ – tact, presiune, durere, variaţii termice
N1 (ganglionul spinal) dendrita este în raport cu organele receptoare
axonul pătrunde pe calea rădăcinii posteriore în MS face sinapsă
cu N2 în coarnele posterioare de unde
- fie prin CORDONUL VENTRAL SPINOTALAMIC
(sensibilitatea difuză şi excitaţia de presiune)
- fie prin CORDONUL LATERAL SPINOTALAMIC
(sensibilitatea termică şi dureroasă)
ajung la N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II

2. EPICRITICĂ – fină, discriminativă

N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul
posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR
N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach
N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II
Calea sensibilităţii PROPRIOCEPTIVE
1.CONŞTIENTĂ – articulaţii, oase, periost –
CALEA SPINO-TALAMO-CORTICALĂ
N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach
(cordonul posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR
N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach (bulb) formează încrucişarea
Senzitivă Banda Reil medială
N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II (girusul postcentral)

2. INCOŞTIENTĂ – informaţii de la nivelul fusurilor nuero-musculare,

receptorilor tendinoşi
N1 gaglionul din MS, scurt traiect ascendent, apoi sinapsă cu
N2 neuronii somatosenzitivi nuclei Clarke (cordonul lateral de aceeaşi parte)
Bechterev (cordonul lateral de partea opusă)
se formează tractul cerebelos direct Flechsing şi încrucişat Gowers
traiect ascendent prin pedunculii cerebeloşi inferiori şi superiori ajung la
N3 din cerebel
Sensibilitatea interoceptivă
N1 ganglionul spinal zona senzitivă N2
 cale multisinaptică, multineuronală cu traiect până la formaţiunea
reticulată a trunchiului cerebral
 calea ascendentă spinotalamică laterală care ajunge până la nucleii
reticulaţi ai talamusului şi apoi, axonul N3 se proictează difuz la
nivelul scoarţei cerebrale
SNC cai centrale
 NERVII SPINALI

• sunt căile de conducere ale influxului

nervos de la periferie spre măduva
spinării şi invers
• sunt 31 de perechi aşezaţi de o
parte şi de alta a măduvei spinării:
 8 cervicali
12 toracali sau dorsali
 5 lombari
 5 sacrali
 1 coccigian.
 NERVII SPINALI sunt formaţi din:

Rădăcina posterioară: - senzitivă

- prezintă pe traiectul ei un ganglion spinal în care se
găsesc neuronii de origine pentru fibrele senzitive
- prelungirile periferice neuronale (dendritele) ajung la
structurile receptoare, iar cele centrale (axonii) intră
în măduva spinării
Rădăcina anterioară: - motorie
- conţine fibre motorii , axoni ai neuronilor din coarnele
medulare anterioare şi laterale
Trunchiul nervului spinal: rezultă prin unirea celor 2 rădăcini,
- înainte de a părăsi canalul medular; conţine fibre: senzitive, motorii
- după ieşirea din canalul vertebral se divide în:

 ramura ventrală
 ramura dorsală Rădăcina posterioară
 ramura comunicantă albă Ganglion spinal
 ramura meningeală.
Trunchiul nervului spinal

Rădăcina anterioară
 NERVII SPINALI
 Ramura ventrală îşi distribuie fibrele în muşchii şi pielea regiunilor anterioare
ale gâtului, trunchiului, membrelor superioare şi inferioare
- ramurile anterioare se anastomozează şi formează plexurile: cervical, brahial,
lombar, sacral, coccigian.

 Ramura dorsală îşi distribuie fibrele în tegumentul şi musculatura regiunii

dorsale a trunchiului, de o parte şi de alta a liniei mediane a corpului.

Substanţa cenuşie
 Ramura comunicantă albă Substanţa albă
conţine fibre vegetative Rădăcina posterioară
Rădăcinile
preganglionare. Rădăcina posterioară
Ganglionul spinal nervului

Ramura dorsală
 Ramura meningeală Ramura ventrală
conţine fibre vasomotoare Nerv spinal
pentru meninge. Ramura comunicanta

Lanţul ganglionar simpatic

 XII Perechi de Nervi Craniani
• Oftalmic
• Optic
• Oculomotor comun

• Patetic (Trohlear)
• Trigemen
• Oculomotor extern (Abducens)

• Facial
• Acustic (Acustico-vestibular)
• Glosofaringian

• Vag
• Spinal (Accesor )
• Hipoglos
 NV I
Nervul olfactiv
Lobul
Frontal

• Nerv senzitiv
Bulbul olfactiv
Tractul
olfactiv

• Epiteliul senzitiv Lama ciuruită

a
din cavitatea lamei ciuruite

nazală Filamentele
Nervului
olfactiv
Mucoasa
• Lipsa mirosului - nazală

anosmie
 NV II
Nervul optic
Globii oculari

Retina
• Nerv senzitiv
• Nervul optic
anopsie
• daltonism
Chiasma optică

Tractul optic

Nucleul geniculat
din talamus

Conexiuni optice

Cortexul vizual
 NV III
Nervul oculomotor comun
• Nerv motor

• Fibrele somatomotorii:
- muşchiul drept superior
- muşchiul drept inferior
- muşchiul drept intern
- muşchiul oblic inferior
- muşchiul ridicătorului
pleoapei

• Fibrele vegetative
- muşchii ciliari
- muşchii circulari ai irisului

• diplopia ,ptoză
palpebrală
 NV IV
Nervul trohlear

• Nerv motor

• Are originea la nivelul

coliculilor cvadrigemeni
• Acţionează asupra
muşchiului oblic superior
al globului ocular
 NV V
Nervul trigemen
• Nerv mixt

• Originea reală în nucleul

masticator din punte
• Coordonează
sensibilitatea feţei şi a
dinţilor prin intermediul
ramurilor senzitive
oftalmică, maxilară şi
prin fibrele senzitive ale
ramurii mandibulare
• Controlează muşchii
masticatori prin fibrele
motorii ale ramurii
mandibulare
• Nerv motor NV VI
• Muşchiul drept extern al Nervul abducens
globului ocular
(oculocomun
extern)
• Nerv mixt NV VII
Nervul facial
• Fibrele senzitive: papilele
gustative din cele 2/3
anterioare ale mucoasei
linguale
• Fibrele motorii: mimica feţei
• Fibrele vegetative motorii:
glandele salivare sublinguale
şi submandibulare
 NV VIII
Acustico-vestibular

• Nerv senzitiv

• Ramura acustică:
organul lui Corti din
urechea internă

• Ramura vestibulară:
receptorii statici din
urechea internă
 NV IX
Nervul Glosofariangian
Nerv mixt

• Fibrele senzitive:
 papilele gustative din 1/3 de
la baza limbii şi mucoasa
faringiană
 amigdalele palatine
 cavitatea timpanică
 trompa auditivă
• Fibrele motorii: muşchii
faringelui superior
• Fibrele vegetative motorii:
glandele salivare parotide
• Culege şi sensibilitatea de la
nivelul arterei carotide
interne – din jurul sinusului
carotidian (chemo- şi baro-
receptori)
 NV X
Nervul vag
• Nerv mixt

• Fibrele motorii:
 musculatura vălului palatin
 musculatura faringelui, laringelui

• Fibre senzitive:
 tegumentul pavilionului urechii
 mucoasa laringelui
 esofagul, stomacul
 inima
 aparatul respirator

• Fibre vegetative:
• laringe
• trahee, bronhii, plămâni
• inimă
• stomac, ficat, pancreas,
• splină
 NV XI
Nervul spinal (accesor)
• Nerv motor

• Organele inervate:
 muşchiul sterno-cleido-
mastoidian
 muşchiul trapez
 NV XII
Nervul hipoglos

• Nerv motor

• Organele inervate:
- musculatura limbii
- musculatura regiunii
subhioidiene
ENCEFALUL

este partea din sistemul nervos central

situată în cutia craniană.

Poate fi subdivizat:
- într-o regiune aşezată în prelungirea
măduvei spinării: trunchiul cerebral pe a cărei
parte dorsală se găseşte cerebelul
- într-o regiune ce formează creierul
Meningele cerebrale
sunt membranele conjunctive care acoperă
encefalul

1. Pia mater
- aderă la suprafaţa creierului, pătrunde în şanţuri
- are rol hrănitor

2. Arahnoida
- acoperă creierul trecând peste şanţuri şi fisuri fără a pătrunde în ele din
loc în loc aderă de pia mater şi formează cisternele cu lichidul cefalorahidian.

3. Dura mater
- căptuşeşte cutia craniană şi se continuă cu dura mater spinală
- în interiorul cavităţii craniene trimite septuri durale care împart cavitatea
în compartimente:
 un sept între cele două emisfere cerebrale
 un sept între creierul mare şi creierul mic
 un sept între cele două emisfere ale creierului mic.
Trunchiul cerebral cuprinde:

- Bulbul rahidian
- Puntea lui Varolio
- Pedunculii cerebrali
Faţa anterioară a
trunchiului cerebral

1. Chiasma optică
2. Hipofizaa
3. Hipotalamusul
4. Pedunculii cerebrali
5. Puntea lui Varolio
6. Bulbul rahidian
7. Olivele bulbare
8. Decusaţia piramidală
9. Măduva spinării
10.Nerv spinal

II - XII nervii cranieni

Faţa posterioară a
trunchiului cerebral

6. Bulbul rahidian
11. Glanda epifiză
12. Coliculii cvadrigemeni
13. Ventriculul IV
14. Pedunculul cerebelos
superior
15. Pedunculul cerebelos
mijlociu
16. Pedunculul cerebelos
inferior

IV - VII nervii cranieni

La nivelul bulbului substanţa cenuşie reprezentată sub formă de nuclei:
- nuclei senzitivi ai nervilor cranieni:
nervului V (nervul trigemen), nervului VII (nervul facial),
IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag)
ramura vestibulară din nervul VIII

- nucleii motori :
nervul cranieni IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag) , XI
(nervul accesor), nervului hipoglos (XII)

- nuclei vegetativi ai nervilor cranieni

nucleul salivar inferior (IX)
nucleul dorsal al nervului vag (X)

- nuclei proprii bulbului rahidian:

nucleii olivari
nucleii Gol şi Burdach
nucleii substanţei reticulate: nucleii respiratori, cardioinhibitori şi
vasomotori.
Substanţa albă este organizată sub formă de cordoane reprezentând o
continuare a celor de la măduvă.
Tracturile nervoase ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll şi
Burdach localizate în cordonul posterior.
Tracturile spinotalamice au traseu ascendent prin cordoanele
anterioare şi laterale, fără a face sinapsă în bulb, în drumul lor spre
talamus.
Fasciculele spinocerebeloase trec prin bulb şi punte şi ajung la nivelul
cerebelului.

Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu

origine la nivelul cortexului cerebral. Ele au traseu prin bulb fără a se
opri la acest nivel cu excepţia celor care se încrucişează la nivelul
decusaţiei piramidale trec de partea opusă.
Sistemului motor extrapiramidal, cu originea în nucleii trunchiului
cerebral: fasciculele rubrospinal, tectospinal, vestibulospinal, dar şi
fibrele care fac legătura între nucleii hipotalamici şi nucleul dorsal al
vagului din bulb.
La nivelul bulbului rahidian se închid următoarele reflexe:
 de vomă, strănut, tuse
 reflexul de deglutiţie,
 reflexul salivar
 reflexele secretorii motorii digestive
 reflexele respiratorii
 reflexele adaptative cardio-vasculare.
 Puntea lui Varolio
Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nucleii:
-motori: V trigemen, VI abducens, VII facial

-senzitivi: sunt nucleul terminal principal al nervului

trigemen V, nucleul nervilor acustici VIII

-vegetativi: nucleul salivar superior, nucleul lacrimal

-proprii:
nucleii pontini ai substanţei reticulate,
oliva superioară,
nucleii lemisului lateral,
nucleul corpului trapezoid.
 Substanţa albă de la nivelul Punţii lui Varolio

Fasciculele ascendente: fascicule spinotalamice,

spinobulbare şi spinocerebeloase, care au traseu
ascendent spre cortex.

Fasciculele descendente aparţin căilor motorii piramidale

şi căilor corticopontine, ambele căi motorii voluntare.

Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi

mijlocii.
 Puntea lui Varolio

Funcţia reflexă realizată prin prezenţa

centrilor de reglare a unor procese
fiziologice importante:
 salivaţia,
 masticaţia,
 secreţia lacrimală,
 clipirea,
 salivaţia
 cardiovascular.
Mezencefalul se află situat între Puntea lui Varolio şi
diencefal.
Este format din pedunculi cerebrali şi corpi cvadrigemeni
 Mezencefal

Substanţa albă este formată din fascicule conducătoare

ascendente şi descendente.

Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nuclei:

 motori: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear

(III,IV)
 senzitivi: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)
 vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III) care
controlează musculatura ciliară şi muşchii corpului ciliar
 nuclei proprii:
nucleul roşu: cu rol inhibitor asupra tonusului muscular
coliculii cvadrigemeni: reflexul oculocefalogir
substanţa neagră: cu rol în mecanismele de veghe.
Cerebelul sau creierul mic
este aşezat pe partea
posterioară a
trunchiului cerebral,
în etajul posterior al
cutiei craniene.

Superior este acoperit de

emisferele cerebrale
de care este despărţit de
un sept al dura mater.
Suprafaţa este brăzdată
de şanţuri paralele de
diferite adâncimi:

-cele superficiale
delimitează lamele

-cele adânci delimitează

lobuli

- cele profunde delimitează

lobii cerebeloşi
Cerebelul este alcătuit:
- dintr-o porţiune mediană –vermis
- două porţiuni laterale - numite emisfere cerebeloase.
El are trei feţe:
1. una superioară, care vine în raport cu cortul cerebelului şi prin
ea cu emisferele cerebrale,
2. una inferioară care vine în raport cu fosele cerebeloase ale
osului occipital,
3. alta anterioară, care vine în raport cu triunghiul cerebral
Substanţa cenuşie
formează scoarţa
cerebeloasă:
- strat molecular extern
- strat celule Purkinje
- strat granular intern.
 Substanţa albă este formată din trei formată din trei feluri de
fibre:

Fibrele de asociere fac legătura dintre diferitele regiuni ale

scoarţei cerebeloase şi dintre scoarţa cerebeloasă şi nucleii
cerebeloşi.

Fibrele comisurale realizează legătura dintre diferitele zone din

cortexul cerebelos ale unei emisfere cerebeloase cu cele similare din
emisfera cerebeloasă opusă.

Fibrele de proiecţie leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi

cu alte segmente ale nevraxului.
Fibrele de proiecţie aferente şi eferente realizează legăturile
sau conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale
nevraxului.
a. Fibrele aferente vin de la măduvă, trunchiului cerebral
şi scoarţa cerebrală şi se termină la scoarţa cerebeloasă sau
nucleii cerebeloşi,
Fasciculul spinocerebelos anterior.
Fasciculul spinocerebelos posterior.
Fasciculul bulbocerebelos.
Fasciculul olivocerebelos.
Fasciculul vestibulocerebelos.
Fasciculul corticopontocerebelos.
b. Fibrele eferente pleacă din scoarţa cerebeloasă şi din
nucleii cerebeloşi şi se termină la trunchiul cerebral şi la
talamus.
Fasciculul fastigiobulbar.
Fasciculul dentorubric.
Fasciculul dentotalamic.
 Cerebellar
Peduncles

Pedunculii cerebeloşi:
- inferiori sau, corpii restiformi unesc cerebelul cu bulbul;
- pedunculii cerebeloşi mijlocii sau braţele punţi leagă cerebelul de punte;
- pedunculii cerebeloşi superiori sau braţele conjunctive unesc cerebelul
cu mezencefalul.

Pedunculii cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre nervoase care vin la cerebel
sau care pleacă de la cerebel.
 Cerebellum
Şanţ primar

Lob anterior

Reglarea tonusului
muscular,
Coordonarea activităţilor
voluntare
Lob posterior

Programarea şi
iniţierea
Mişcărilor Lob
voluntare Flocculo-Nodular

Menţinerea echilibrului,
Vestibulocerebellum
Controlul mişcărilor ochiului
Spinocerebellum
Folia Cerebrocerebelum
Balance
Motor Skill

Pablo Casals
Pablo Casals
 Posture
Gait – Ataxia
Tremor
 a b c
Cerebellar
Ataxia

Ataxic gait and

position:
d Left cerebellar tumor

a. Sways to the right in

standing position

b. Steady on the
right leg

c. Unsteady on the
left leg

d. ataxic gait
 Cerebellar
Medulloblastoma

Cerebellar tumors on vermis

- Truncal Ataxia
- Frequent Falling

The child in this picture:

- would not try to stand
unsupported
- would not let go of the bed rail
if she was stood on the floor.
 Diencefal

Diencefalul sau creierul intermediar este un segment al

encefalului interpus între mezencefal şi trunchiul cerebral şi
sub emisferele cerebrale:
talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi hipotalamus.
 TALAMUSUL

• FUNCŢII

1. transmiterea specifică a mesajelor senzoriale

2. transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale

3. transmiterea activităţii senzoriale asociative

4. reglarea activităţii corticale

 1. TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR
SENZORIALE
FUNCŢIILE TALAMUSULUI
− staţie de releu pentru toate căile senzitive care merg la
scoarţa cerebrală (excepţie sensibilitatea olfactivă)
− sensibilitatea interoceptivă are releu talamic → după o
staţie sinaptică în hipotalamus
− rol în starea de plăcere sau neplăcere, care însoţeşte
senzaţiile venite de la periferie

 axonii neuronilor talamici proiectează strict somatotopic în

aria somato-senzitivă principală, în funcţie de tipul
informaţiilor conduse
 neuronii talamici au câmpuri receptoare inhibitoare şi
excitatoare
EMISFERELE CEREBRALE REPREZINTA PARTEA
CEA MAI VOLUMINOASA A S.N.C.
 CORPUL CEREBRALE
CALOS SUNT
SEPARATE
TRIGON PRIN FISURA
CEREBRAL INTEREMISFER
ICĂ ŞI UNITE
ÎN PARTEA
COMISURILE BAZALĂ PRIN
ALBE FORMAŢIUNI
ANTERIOARA
SI
DE
POSTERIOARA SUBSTANŢĂ
ALBĂ

SANŢUL
CENTRAL
ROLANDO

SANŢUL
LATERAL
SYLVIUS

CONFIGURATIE EXTERNĂ
 Emisferele cerebrale –vedere laterală
Lobii emisferelor cerebrale : frontal-albastru parietal-alb temporal-verde
occipital-maro
FEŢELE
EMISFERELOR SUNT
STRĂBATUTE DE
ŞANTURI ADÂNCI-
CARE DELIMITEAZĂ
LOBI
ŞI ŞANŢURI MAI
PUŢIN ADÂNCI,
CARE DELIMITEAZĂ
CIRCUMVOLUŢIUNI
(girusuri)
 Substanţa albă –la interior

Formată din fibre mielinizate:

1-de proiectie-ascendente
-descendente

2-comisurale-leagă cele doua

emisfere

3-de asociaţie-leaga zone ale

aceleeasi emisfere

Substanta cenusie –la exterior

formeaza cortexul cerebral(2-6 mm
grosime)
- la baza emisferelor formeaza
ganglionii bazali(corpii striati)
 CONFIGURAŢIA
INTERNA

ÎNVATARE,
MEMORIE,
CONTROL
COORDONARE,
INTEGRARE SENZATII,
CORTEXUL ESTE SEGMENTUL SUPERIOR CU ROL IN:
VOINTA,
STĂRI EMOŢIONALE
ŞI
COMPORTAMENTALE.
 SCOARTA CEREBRALA
NEOCORTEX ARHICORTEX SI PALEOCORTEX

GALBEN -CORTEX CINGULAT

Functional cuprinde :
1. neocortexul receptor VERDE -HIPOCAMPUL

2. neocortexul motor ROSU(inf) -NUCLEUL

AMIGDALIAN
3. neocortex de asociatie
 LOBII CEREBRALI SI ARIILE CORT
COR
•Aria motorie-bleo
hasurat
• Aria somatosenzitivă –
galben hasurat
•Aria vizuală –albastru
hasurat
•Aria Broca-negru
• Aria Wernicke-in lobul
temporal hasurat
orizontal
• Aria auditivă in lobul
temporal galben punctat

CORTEXUL
CUPRINDE :

•Neocortex motor -din •Neocortex receptor senzitiv •Neocortex de asociaţie:

girusul precentral care (homunculus)
somato-senzitiv vizual ,
formeaza un Homunculus si senzoriale:vizuala,olfactiva,
motor foarte asemanator cu auditiv, motor.
Homunculus senzitiv. gustativa, auditiva,vestibulara
 CORTEXUL MOTOR-
localizat în lobul
frontal în faţa şanţului
central Rolando

INIŢIAZĂ SEMNALE MOTORII PENTRU MIŞCĂRILE VOLUNTARE

Arie Aria Broca-centrul motor al vorbirii,pronunţie si articulaţia
cuvintelor
motorie Se afla in lobul frontal stang.
Nu are corespondent in emisfera
dreaptă
 Localizarea ariilor
senzoriale si
motorie
primare la nivelul
cortexului
cerebral

SUNT ARII CARE PRIMESC SI PROCESEAZĂ SEMNALE

SENZORIALE SI INIŢIAZĂ MIŞCĂRILE VOLUNTARE
ARIILE SENZITIVE : HOMUNCULUS SENZITIV

Reprezentarea grafică in aria somestezica I

(LOBUL PARIETAL) unde se proiectează
sensibilitatea cutanată si proprioceptivă a regiunilor
corpului, in functie de densitatea receptorilor
Aria vizuală (arie
senzorială) – cu rol în

formarea

imaginilor

(cortexul vizual)
 1.Localizarea
ariilor de
asociaţie

si

2.Ariilor motorii
secundare si de
asociatie

1.Primesc si interpreteaza informatiile de la ariile senzoriale primare

apoi utilizeaza informatiile din memorie pentru a le interpreta.
2.Coordoneaza miscarile de mare fineţe si miscarile voluntare ale
ochilor, mainilor si capului
ARIE DE ASOCIAŢIE TERŢIARĂ aria Wernicke-inţelegerea limbajului

PRIMEŞTE ŞI
INTEGREAZĂ INFORMAŢII
DE LA ALTE ARII DE
ASOCIAŢIE

ESTE O ARIE
INTERPRETATIVA
Aria Corticală
Cortex motor asociativ
Cortex prefrontal
Cortex Motor Primar
Cortex somatosenzitiv primar
Arii senzitive de asociatie
Aria vizuala de asociatie
Cortex vizual
Aria Wernicke
Aria auditiva de asociatie
Cortexul auditiv
Centrul vorbirii ,Aria Broca
Functii
Coordoneaza miscarile complexe
Rezolvarea Problemelor, Emotii, Gandire complexa
Initiatierea miscarilor voluntare
Receptioneaza informatiile tactile din corp
Proceseaza informatii multisenzoriale
Prelucrare complexa a informatiilor visuale
Detectarea stimulilor vizuali simpli
Intelegerea limbajului
Prelucrare complexa a informatiilor auditive
Detectarea calitatii sunetelor (intensitate, tonalitate)
Pronuntia si articularea cuvintelor
 FUNCTII:
1-proiecţie si integrare
olfactivă

2-regleaza activitatea
vegetativă si endocrină

3-mentine homeostazia
mediului intern

4- emotii

5-instinctele :
alimentare
sexuale

6.-recompensă si
pedeapsă

7. motivatiile

SISTEMUL LIMBIC
Arhicortex si Paleocortex
 FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• STRUCTURA
– este formată din celule şi fibre nervoase
– constituită dintr-o multitudine de nuclei → 5 grupe:
 nuclei cu conexiuni cerebeloase
 nuclei ce formează ariile respiratorii bulbare, presoare şi
ariile de inhibiţie a reflexului miotatic
 nuclei cu rol receptor şi asociativ
 nucleii rafeului median din tegmentum mezencefalic
 nuclei ce corespund ariei limbice a mezencefalului
 FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• FUNCŢII
1. intervine în controlul motricităţii somatice prin intermediul căilor
reticulo-spinale:
 sistemul reticulat descendent facilitator
− se găseşte în regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral
− are tonus propriu
− are rol de întărire a reflectivităţii medulare
 sistemul reticulat descendent inhibitor
− se găseşte în regiunea ventromediană a trunchiului cerebral
− reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari
− nu are tonus propriu
− constituie o cale finală comună a centrilor inhibitori
suprajacenţi  sistemul inhibitor cortico-cerebelo-reticulo-
spinal

 sistemele reticulate descendente controlează reflexele tonice şi

posturale, prin intermediul motoneuronilor alfa şi gama
 FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• FUNCŢII
2. influenţează funcţiile vegetative prin centrii reglatori de la acest nivel:
 respiraţia
 vasomotricitatea
 salivaţia
 voma
 deglutiţia
 secreţia şi motilitatea gastro-intestinală
 termoreglarea
 metabolismul
 micţiunea

3. în reglarea stării vigile şi a comportamentului:

− constituie sistemul de alertare al scoarţei cerebrale, prin sistemul
reticulat ascendent activator
− are două modalităţi de acţiune: - fazică (de trezire) - tonică
(starea de veghe)
− asigură gradarea controlului stării vigile şi a conştienţei
 FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• ACTIVAREA FORMAŢIUNII RETICULATE se realizează prin:

– mecanismul autonom
 determinat de proprietatea de pacemaker a structurilor
constituiente
 întreţinută de - aferenţele unor circuite locale
- influenţe umorale (este sensibilă la modificările
pO2 , pCO2 , [H+], substanţe biologic active
endo- şi exogene)
 în întreţinerea activităţii autoritmice a neuronilor formaţiunii
reticulate intervin : - mecanisme adrenergice (specifice
substanţei reticulate)
- mecanisme colinergice
− căi ascendente → de la periferie (prin colateralele aferenţelor
senzitivo-senzoriale)
– căi descendente → de la cortexul cerebral
 FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• EFERENŢELE FORMAŢIUNII RETICULATE care duc la scoarţa
cerebrală urmează două căi:
– calea talamică - prin nucleii talamici nespecifici, cu proiecţie difuză

- reglează tonusul cortical prin 2 categ. de

aferenţe:
 sistemul talamic difuz desincronizator
− cu efect de trezire şi menţinere a stării vigile
− foloseşte mediaţia catecolaminergică
 sistemul talamic difuz sincronizator (sist. de recrutare talamic)
− cu efect hipnogen
− foloseşte mediaţia serotoninergică
– calea extratalamică

influenţează toate aspectele activităţii nervoase superioare:

− conştienţă
− atenţie
− învăţare
Sistemul
nervos
vegetativ
coordonează
funcţiile
diferitelor
organe interne.