Sunteți pe pagina 1din 5

Secretia pancreatica

Pancreasul, situat paralel si in spatele stomacului, este o glanda compusa mare, avand o structura similara cu a glandelor salivare. Acinii pancreatici secreta enzimele digestive, iar ducturile mici si mari secreta importante cantitati dintr-o solutie bogata in bicarbonate de sodiu. Amestecul acestor doua component curge de-a lungul canalului pancreatic principal care adeseori conflueaza cu coledocul, putin mai inainte de varsarea lor in duoden printr-un orificiu comun prevazut cu sfincterul Oddi. Secretia de suc pancreatic este stimulata mai ales de prezenta chimului gastric la nivelul portiunii superioare a intestinului subtire, iar compozitia sucului pancreatic este determinate pana la un anumit punct de tipul alimentelor din chim. Pancreasul, pe langa secretia de suc pe care il trimite in duoden, mai contine un numar imens de mase celulare-insulele lui Langerhans care secreta insulin, pe care o deverseaza in sange. Proprieti Volum = de 1-1,5 l/zi. Lichid izoosmotic cu pH=8. Compoziie n compoziia sucului pancreatic intr substane anorganice i organice. Dintre substanele anorganice concentraiile de Na+ i K+ sunt asemntoare cu cele din plasm; n schimb HCO3- este crescut. Concentraia HCO3- variaz cu debitul secretor, de la 70 mEq/l la rate sczute de secreie pn la 130 mEq/l la rate nalte. Rolul HCO3- este de neutralizare a sucului gastric ajuns n duoden i de asigurare a unui pH optim pentru activitatea enzimelor pancreatice. Concentraia Clvariaz invers proporional cu a HCO3-. Substanele organice sunt reprezentate de enzime. Sucul pancreatic conine enzime a cror aciune se exercit asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide i glucide. Enzimele pancreatice sunt secretate sub form de proenzime ce devin active numai n lumenul intestinal, n prezena enterokinazei, protejnd astfel glanda de autodigestie. Componenta enzimatic este produsul de secreie al celulelor acinare i are loc n dou etape. Procesul de sintez al enzimelor are loc la nivelul reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate intracelular pn la aparatul Golgi, unde vor fi transformate n vacuole prin nvelire cu o membran. Vacuolele se unesc apoi i formeaz granulele de zimogen. Enzimele sunt stocate n granulele de zimogen localizate la polul apical al celulelor acinare. Apoi, ca rspuns la secretagoge, coninutul granulelor de zimogen este eliberat prin exocitoz n lumenul ductelor acinare. Sinteza este foarte rapid astfel c n 24 de ore pancreasul secret o cantitate de proteine egal cu cea din structura sa.

SECRETIA ENZIMELOR DIGESTIVE PANCREATICE :


Sucul pancreatic are in compozitia sa enzime digestive pentru toate principiile alimentare: proteine, glucide si grasimi. El mai contine mari cantitati de ion bicarbonic, care neutralizeaza chimul acid deversat din stomac in duoden. Cele mai importante enzime proteolitice ale sucului pancreatic sunt TRIPSINA, CHIMOTRIPSINA si
CARBOXIPOLIPEPTIDAZA . De departe cea mai abundenta este tripsina. Tripsina si chimotripsina scindeaza

proteine native sau partial digerate in polipeptide de diferite dimensiuni, dar nu elibereaza aminoacizi. Carboxipolipeptidaza, pe de alta parte, desface peptidele in aminoacizi individuali, completand digestia celei mai mari cantitati a proteinelor pana la stadiul de aminoacizi. Enzima digestiva pentru glucide este AMILAZA PANCREATICA ; ea digera amidonul, glicogenul si alti compusi glucidici (cu exceptia celulozei) pana la stadiul de dizaharide si uneori trizaharide. Principalele enzime pentru digestia grasimilor sunt: LIPAZA PANCREATICA , capabila sa hidrolizeze grasimile neutre in acizi grasi si monogliceride; COLESTEROL ESTERAZA , care hidrolizeaza esterii colesterolului, si FOSFOLIPAZA, care desprinde acizii grasi din fosfolipide. Celulele pancreatice sintetizeaza enzimele proteolitice in forma inactiva de tripsinogen, chimotripsinogen si procarboxipolipeptidaza. Ele se activeaza abia dupa ce au ajuns in tractul intestinal. Trispsinogenul este activat de o enzima numita enterokinaza, secretata de mucoasa intestinala la contactul cu chimul gastric. Apoi chimotripsinogenul este activat de catre tripsina spre a forma chimotripsina, si in maniera similara este activate si procarboxipolipeptidaza. Secretia inhibitorului tripsinei. Faptul ca enzimele sucului pancreatic nu devin active decat dupa ce au ajuns in intestin este deosebit de important, deoarece altfel, tripsina si celelalte enzime proteolitice ar digera insasi pancreasul. Din fericire, concomitent cu secretia enzimelor proteolitice aceleasi cellule secreta o alta substanta numita inhibitorul tripsinei. Aceasta substanta este depozitata in citoplasma celulei glandulare, in jurul granulelor cu enzime, si astfel previne activarea tripsinei atat in interiorul celulei cat si la nivelul acinilor si a ducturilor pancreasului. Deoarece tripsina activeaza celelalte enzime proteolitice, inhibitorul tripsinei previne si activarea in continuare a acestora. Totusi, in cazul afectarii grave a pancreasului, sau ca urmare a blocarii canalelor excretorii, are loc o mare acumulare de suc pancreatic in ariile afectate. In aceste conditii actiunea inhibitorului tripsinei este depasita uneori, enzimele proteolitice se activeaza si literalmente digera pancreasul in cateva ore, stare denumita pancreatita acuta. Aceasta este deseori letala din cauza starii de soc ce o insoteste. Dar chiar daca nu este letala, conduce la o insuficienta pancreatica pentru tot restul vietii.

Secretia ionilor de bicarbonat:


In timp ce enzimele sucului pancreatic sunt secretate numai de acini, celelalte doua componente majore ale sucului, apa si bicarbonatul sunt secretate in mari cantitati mai ales de catre celulele epiteliale ale canaliculelor si ductuurilor ce pornesc de la acini. Cand este stimulate secretia abundenta de suc, are loc o crestere a concentratiei de bicarbonate pana la 145 mEq/l, valoare de cinci ori mai mare ca in plasma. Evident ca aceasta cantitate are menirea de a neutraliza acidul deversat de catre stomac in duoden. Mecanismul de secretie al bicarbonatului Secreia spontan a celulelor ductelor intralobulare prezint K+ i HCO3- n concentraii mai mari dect n plasm. Sinteza i secreia de HCO3- n celulele acestor ducte este prezentat n figur. CO2 difuzat n celulele epiteliale ale ductelor este hidratat n prezena anhidrazei carbonice. Disocierea H2CO3 este urmat de expulzia H+ prin pompa H+/K+ de la nivelul membranei bazolaterale, iar HCO3- este schimbat apical cu Cl-. Cl- este rentors n lumen prin canale de Cl- electrogenice. Electronegativitatea celulei este meninut prin efluxul K+ prin canalele de K+ de la nivelul membranei bazo-laterale. Ionii de Cl- ajung n lumenul acinar prin canalele de Cl- ale membranei apicale de la nivelul celulelor acinare ct i ale celulelor epiteliale ductale. Canalele de Cl- sunt activate de AMPc i Ca2+ din celulele acinare. Membrana bazolateral prezint cotransportul Na+/2Cl-/K+ i canale de K+ ce realizeaz eflux ionic, activate de Ca2+ intracelular.