Sunteți pe pagina 1din 11

ANALIZATORII

Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare care au rolul de a


receptiona, conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile primite din mediul
extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
1.Segmentul periferic (receptor)
Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si este stimulat de
variatia unei anumite forme de energie si determina formarea potentialului de
actiune (potentialului receptor) care se transmite in segmentul urmator.
Clasificarea receptorilor in functie de topografie (localizare)
-exteroceptori, localizati in piele
-propioceptori, raspanditi in sistemul locomotor
-interoceptori (visceroceptori), situati in peretele organelor interne
Clasificarea receptorilor dupa natura excitantului
-mecanoreceptori, stimulati de atingere, presiune si lovire
-termoreceptori, stimulati de diferentele de temperatura
-algoreceptori, stimulati de orice excitant care produce durere
-chemoreceptori, stimulati de modificarea concentratiilor unor substante
-receptori electromagnetici, stimulati de radiatii electromagnetice luminoase
Clasificarea receptorilor dupa distanta de la care actioneaza stimulul
-de contact (de exemplu: receptorii tactili)
-de distanta (de exemplu: receptorii auditivi)
2.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii nervosi superiori
3.Segmentul central
Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere.
La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si sinteza informatiilor primite
formand in final senzatiile constiente specifice.
Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul vizual, analizatorul acusticovestibular, analizatorul cutanat, analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv si
analizatorul motor.
I. ANALIZATORUL VIZUAL

Rolul analizatorului vizual consta in:


- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.
Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.
Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului.Ochiul este un organ
pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.
1

1.Tunicile globului ocular


De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in
nutritie) si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are culoarea alb-sidefie si
este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta (permite
razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol in nutritia
globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede dispuse radiar si
circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se afla un orificiu numit pupila.Irisul este
format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.Retina este formata din celule nervoase
(celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba.In pata galbena
predomina celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai
celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima).Pata oarba este locul pe unde iese nervul
optic din retina si este lipsita de celule fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular: corneea,
umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris (in camera
anterioara) si intre iris si cristalin (in camera posterioara).Umoarea apoasa este un lichid
transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita
cristaloida.La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor.Focalizeaza
razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de gel.Rolul
corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in
2

influxuri (impulsuri) nervoase.


II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene, pleoape,
glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai globului
ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care captuseste fata interna a pleoapei.

Segmentele analizatorului vizual


1.Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele
cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.Sunt in numar de 5-7 milioane.
Contin pigmentul numit iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile luminoase de mare intensitate.Sunt
receptori pentru vederea diurna si cromatica.Au prag de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in numar de 125-130
milioane.Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt sensibile la radiatii
luminoase de mica intensitate.Sunt receptori pentru vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite)
din retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic.La nivelul chiasmei optice se
incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine.Din chiasma optica
pornesc doua fascicule numite tracturi optice.Fiecare tract optic conduce informatia din
jumatatea temporala a retinei de aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe
marginile scizurii calcarine.
3

Formarea imaginilor pe retina


Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si
formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic.Irisul
regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces
numit mioza (pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit
midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct
pe retina.Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee
2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei este reala,
mai mica si rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente.Aceasta concordanta permite
vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m.In cazul
obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este
clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor,
situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
4

- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari


- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu
lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie,
hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a
cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau
a curburii scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.
d)Prezbitsm:
- este fenomenul de diminuare a puterii de acomodare a ochiului datorat imbatranirii
-se refera la pierderea progresiva a elasticitatii cristalinului
Baza fotochimica a vederii
Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare
ale acesteia.La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea
pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor
fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la
segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe
marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina difuza,
cand nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa, necesare
pentru vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin
mai multe teorii.
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai cunoscuta
5

teorie care explica perceperea culorilor.Conform acestei teorii retina contine trei tipuri de celule
cu conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor trei
tipuri de celule cu conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de lumina
alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.
II. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR
Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu, depistarea pericolelor si
perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul adecvat al analizatorului
auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la nivelul urechiei
interne.Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este alcatuita din trei
parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna.
1.Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv extern.Conductul auditiv extern se
intinde de la pavilion la timpan.Timpanul se afla la limita dintre urechea externa si urechea
medie.
2.Urechea medie
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele printr-un canal numit
trompa lui Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea interna, prezinta doua orificii numite
fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala.Talpa scaritei se
sprijina pe fereastra ovala.
3.Urechea interna
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul osos.Labirintul osos
este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos (cohlee).In interiorul
labirintului osos se afla labirintul membranos.Labirintul membranos este format din trei canale
semicirculare membranoase, vestibul membranos si melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit endolimfa.Intre labirintul osos si cel
membranos se afla un spatiu care contine lichidul numit perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite utricula si sacula.In
canalele semicirculare membranoase se afla receptori vestibulari (receptori pentru echilibriu).In
melcul membranos se afla receptori auditivi.

Segmentele analizatorului auditiv


1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe
membrana bazilara din structura cohleei.Organul Corti este format din celule senzoriale auditive
si celule de sustinere.Celulele senzoriale auditive prezinta la polul apical cili.Cilii strabat
membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva formata din
patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din columela.Columela
este axul central al cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele senzoriale auditive, iar
axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La capatul
acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor
trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la
modificarea intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si
endolimfei.Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana
vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei bazilare
pe care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza un
influx nervos.Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in
girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie de auz.
Analizatorul vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a corpului in
spatiu.Excitantul specific al analizatorului vestibular este constituit de schimbarea pozitiei
7

capului sau a intregului corp.Receptorii vestibulari se afla in canalele semicirculare


membranoase (utricula si sacula).
Segmentele analizatorului vestibular
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si de
aparatul otolitic.
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor semicirculare membranoase.Contin celule de
sustinere si celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita cupula.Mentin
echilibriul in conditiile acceleratiilor circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula.Contine celule de sustinere si celule senzoriale cu
cili, aflati in contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale microscopice de carbonat
de calciu).Mentin echilibriul in conditii statice si dinamice.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar este reprezentat de calea vestibulara formata din trei neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul vestibular Scarpa.Dendritele sale se afla
in contact cu celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura vestibulara a nervului acusticovestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in bulbul rahidian.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vestibular se afla in girusul temporal superior, in vecinatatea
ariei auditive.

Fiziologia analizatorului vestibular


i. Repaus
Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri
8

nervoase catre segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.


ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral)
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus
miscarii.In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si
determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare
aflate in planul rotatiei respective.La nivelul receptorilor iau nastere impulsuri
nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise prin nervul vestibular catre segmentul central, aflat
in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale
Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical
(rasuciri, intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale
Canalele semicirculare verticale informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri,
caderi).
III. ANALIZATORUL CUTANAT
Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele.Pielea este
alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si
durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de
mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii
exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la
scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
9

3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal.

1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)


Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii.Zone cu sensibilitate
mare sunt buzele si pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce leziuni
celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de discriminare.Receptorii
pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis.
NOIUNI ELEMENTARE DE IGIEN I PATOLOGIE:
1. Herpes: este reprezentat de infecia cu virusul Herpes simplex , const n
apariia unei erupii cutanate sau mucoase cu aspect caracteristic (vezicule).
Infecia poate fi primar sau recurent. Se poate transmite de la om la om.
Terapia se face cu medicamente antivirale.
2.Cataract
-reprezint opacifierea cristalinului, ceea e duce la pierderea gradat a
acuitii vizuale, pn la pierderea complet a vederii
-opacifierea se datoreaz unor modificri chimice ale proteinelor din
compoziia cristalinului
10

-modificrile apar a urmare a unor infecii, traumatisme sau naintri n


vrst
-este principala cauz de pierdere a vederii
- se caracterizeaz prin schimbarea treptat a culorii pupilei n alb-cenuiu
-tratamentul const n indeprtarea chirurgical a cristalinului afectat i
implantarea unuia artificial.
3.Glaucom
-este a doua cauz de pierdere a vederii
-apare la persoane de orice vrst, dar 95% din cazuri apar la persoane de
peste 40 de ani
-const n creterea presiunii intraoculare
-umoarea apoas nu dreneaz corespunztor prin sistemul venos
-celulele retinine sunt distruse iar nervul optic se poate atrofia, ceea ce poate
duce la orbire
4. Conjunctivit
- reprezint inflamaia mucoasei conjunctivale i poate avea cauze
multiple:alergice, infecioase, traumatice
5.Otit
- otita extern este un termen general prin care se denumete orice infecie
a urechii externe(micotic, baterian, viral)
-otita medie purulent acut este o infecie a urechii medii
-patogenii ajung la acest nivel, de obicei prin trompa lui Eustachio, sucednd
cel mai adesea unei amigdalite sau rceli
-simptomul cel mai frecvent este durerea la nivelul urechii medii, iar
presiunea exercitat de inflamaia de la acest nivel poate duce la ruperea
membranei timpanice.

11