ANALIZATORUL VIZUAL

Rolul analizatorului vizual : diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor; orientarea in spatiu;

Excitantul specific : razele de lumina.

Ochiul este un organ pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
ALCĂTUIRE OCHI: glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
-format din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular
-tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in nutritie) si tunica interna (cu celule
fotoreceptoare).
a) Tunica externa - formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) are culoarea alb-sidefie si este opaca, cu rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta
b) Tunica medie – formată din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol in nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar si procesele ciliare
Irisul este partea colorata a ochiului., central are un orificiu numit pupila.
c) Tunica interna - este reprezentata (alcatuita) de retina.
-formata din celule nervoase , celule pigmentare si celule de sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri( pt vederea diurnal și colorată) si cu bastonase(pt
vederea nocturna)
-prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba.In pata galbena predomina
celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai celule cu conuri (zona
de acuitate vizuala maxima).Pata oarba este locul pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita de
celule fotoreceptoare.
2.Sistem optic
-foormat din cornee, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea - este portiunea anterioara a tunicii externe
b) Umoarea apoasa - este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris
c) Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita
cristaloida.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros) - se afla intre cristalin si retina; este transparenta
cu consistenta de gel.Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in influxuri
(impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene, pleoape, glande
lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai globului ocular).Conjunctiva este o
membrana subtire care captuseste fata interna a pleoapei.
Segmentele analizatorului vizual
1.Segmentul periferic (receptor)
-reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri - au o prelungire externa sub forma de con. Sunt in numar de 5-7 milioane. Contin
pigmentul numit iodopsina, sensibile la radiatiile luminoase de mare intensitate.
b) Celulele cu bastonase - au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in numar de 125-130
milioane. Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt sensibile la radiatii luminoase de
mica intensitate.
2.Segmentul intermediar (de conducere) - reprezentat de trei neuroni:
Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina.
Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite) din
retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic.La nivelul chiasmei optice se incruciseaza
axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine.Din chiasma optica pornesc doua fascicule
numite tracturi optice.Fiecare tract optic conduce informatia din jumatatea temporala a retinei de aceeasi
parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile
scizurii calcarine.

Formarea imaginilor pe retina

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si formarea
senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic.Irisul regleaza
reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces numit mioza
(pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit midriaza
(pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct pe
retina.Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee
2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei este reala, mai mica
si rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului anteroposterior si
puterea de convergenta a mediilor transparente.Aceasta concordanta permite vederea clara, fara
acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m.In cazul obiectelor situate intre punctum
proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor, situate intre
25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu lungimea axului
anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie, hipermetropie si
astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a cuburii
crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau a curburii
scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare ale
acesteia.La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea pigmentilor
fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor fotoreceptoare pentru
ioni si se declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la segmentul
central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine,
unde sunt transformate in senzatie de vaz.
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina difuza, cand nu se
disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa, necesare pentru
vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin mai multe teorii.

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai cunoscuta teorie
care explica perceperea culorilor.Conform acestei teorii retina contine trei tipuri de celule cu conuri, care la
randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor trei tipuri de
celule cu conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.