ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

- CURS 14 –

ANALIZATORII VIZUAL ŞI AUDITIV

Lector universitar Dr. Remus GLOGOJEANU

remus.glogojeanu@unefs.ro
 ANALIZATORII
Organele de simt contribuie la realizarea unitatii
functionale a organismului si la integrarea acestuia in
mediu.
Functia analizatorilor este de a receptiona, conduce si
transforma in senzatii specifice excitatiile din mediul
extern sau intern.
Organul de simt (analizatorul) este alcatuit din trei
segmente:
⚫ segmentul periferic sau receptorul;
⚫ segmentul intermediar, de conducere a impulsurilor,
cuprinzand caile nervoase directe si indirecte;
⚫ segmentul central, care include aria corticala specifica.
Acest ultim segment analizeaza si sintetizeaza
informatiile, elaborand senzatiile specifice constiente.
 CLASIFICAREA RECEPTORILOR
• Exteroceptorii sunt localizati la suprafata corpului si
receptioneaza stimuli din mediul extern;
• Proprioceptorii, localizati in muschi, oase, tendoane si
articulatii, furnizeaza informatii asupra pozitiei si miscarii
intregului corp sau a diferitelor sale segmente;
• Visceroceptorii (interoceptorii), localizati in organele
interne si in vasele de sange, furnizeaza informatii asupra
modificarilor biochimice, de presiune din mediul intern al
organismului;
• Chemoreceptorii sunt sensibili la modificari de
concentratie ale unor substante chimice dizolvate.
Exemplu, receptorii gustativi, olfactivi si cei situati in
vasele de sange;
 CLASIFICAREA RECEPTORILOR
• Mecanoreceptorii percep stimulii mecanici si de presiune.
Exemplu, receptorii de tact si presiune, auditivi si
vestibulari sau din muschi si articulatii;
• Termoreceptorii sunt sensibili la modificari de
temperatura;
• Fotoreceptorii situati in retina sunt stimulati de undele
luminoase;
• Nocireceptorii sunt sensibili la stimuli foarte puternici,
care produc leziuni celulare.
ANALIZATORUL
VIZUAL
 ANALIZATORUL VIZUAL
Vederea furnizeaza cea mai mare cantitate de informatii din mediul
extern (90-95%).
Ochiul transforma energia undelor electromagnetice din spectrul
vizibil (cu lungimi de unda intre 400 - 700 nm) in impuls nervos.
Vederea permite diferentierea formei, luminozitatii si culorii
obiectelor si in acelasi timp are un rol important in orientarea
spatiala, in mentinerea echilibrului si in activarea corticala
difuza, contribuind astfel la integrarea organismului in mediu.
Analizatorul vizual este format din:
⚫ globii oculari, in care se afla receptorii (segmentul periferic)
⚫ caile de conducere (segmentul intermediar)
⚫ segmentul cortical de proiectie (segmentul central)
 GLOBUL OCULAR
Globul ocular gazduieste receptorii pentru
vedere.
Este alcatuit din trei invelisuri si mai multe
medii transparente, prin care lumina
ajunge la acesti receptori.
Invelisurile globului ocular sunt:
⚫ sclerotica
⚫ coroida
⚫ retina
 INVELISURILE GLOBULUI OCULAR-
SCLEROTICA
Sclerotica este invelisul extern si are rol protector.
La exterior se prind muschii globului ocular: muschiul
drept extern, drept intern, drept superior, drept inferior,
oblic inferior si oblic superior.

La polul anterior al globului, sclerotica se bombeaza si

devine transparenta, si ia numele de cornee.
 INVELISURILE GLOBULUI OCULAR-
COROIDA
Coroida este invelisul care asigura nutritia globului ocular,
continand vase, nervi si pigmenti.
Spre partea anterioara prezinta o ingrosare numita corp
ciliar, alcatuit din muschi ciliari si din vase de sange
ghemuite numite procese ciliare. Muschii ciliari sunt
muschi netezi, orientati radiar si circular.
Procesele ciliare au rolul de a produce o substanta numita
umoare apoasa.
In prelungirea corpului ciliar, la polul anterior al globului,
se afla un diafragm numit iris, care are un orificiu central
- pupila.
In alcatuirea irisului se afla muschi netezi, circulari si
radiari. Contractia muschilor circulari, duce la micsorarea
pupilei, iar contractia muschilor radiari - la dilatarea
pupilei.
GLOBULUI OCULAR – MEDIILE
TRANSPARENTE
 GLOBULUI OCULAR – MEDIILE
TRANSPARENTE
Pentru a ajunge la celulele receptoare, lumina trebuie sa treaca
prin mai multe medii transparente: corneea, camera anterioara,
cristalinul si camera posterioara.
Corneea:
• nu contine vase
• este bogat inervata
• sensibila la stimuli externi
(durerosi, tactili)
Camera anterioara:
• intre cornee si cristalin
• contine umoarea apoasa
 GLOBULUI OCULAR – MEDIILE
TRANSPARENTE
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, care desparte camera
anterioara de cea posterioara. Este legat printr-un ligament
suspensor de corpul ciliar.
Muschii corpului ciliar au rolul de a regla convexitatea cristalinului:
atunci cand se contracta muschii circulari, cristalinul se bombeaza,
iar cand se contracta muschii radiari - cristalinul se aplatizeaza.

Camera posterioara:
• intre cristalin si retina
• contine umoarea vitroasa
(corpul vitros)
 ANALIZATORUL VIZUAL
Este format din:

⚫ globii oculari, in care se afla receptorii

(segmentul periferic)

⚫ caile de conducere (segmentul intermediar)

⚫ segmentul cortical de proiectie (segmentul
central)
ANALIZATORUL VIZUAL – SEGMENTUL PERIFERIC
Celulele receptoare sunt de doua feluri:
- cu bastonase
- cu conuri
Celulele cu bastonase (125-130 milioane)
- foarte sensibile la lumina
- sunt receptorii vederii nocturne
- nu pot percepe detalii ale obiectelor sau culorile
- se afla in cantitate mare la periferia retinei
- sunt absente in foveea centralis
Celulele cu conuri (5-7 milioane)
- prag de sensibilitate mult mai inalt
- sunt raspunzatoare de vederea la lumina puternica si de
distingerea culorilor
- ocupa in exclusivitate foveea centralis
- se afla in numar redus la periferia retinei
 ANALIZATORUL VIZUAL – SEGMENTUL
INTERMEDIAR
Segmentul de conducere este format dintr-un lant de neuroni
bipolari (protoneuronul caii), care prin dendrite fac sinapsa cu
celulele fotosensibile, iar prin axoni, cu neuroni ganglionari
multipolari (deutoneuronul caii)
Neuronii care intra in alcatuirea retinei reprezinta primul si al II-lea
neuron al caii vizuale.
Axonii celui de-al II-lea neuron se grupeaza, formand nervul optic,
si parasesc ochiul prin pata oarba
Al III-lea neuron al caii vizuale se afla in metatalamus, de unde
informatia este proiectata in emisferele cerebrale
 ANALIZATORUL VIZUAL – SEGMENTUL
CENTRAL
⚫ Este reprezentat de aria vizuala primara, aflata in lobul occipital
⚫ In vecinatate se afla mai multe arii de asociatie, conectate cu
lobii frontali si parietali, implicate in procese psihovizuale
complexe.
Campul vizual este spatiul cuprins cu privirea atunci cand
aceasta este fixata asupra unui punct.
La om, cea mai mare parte a campului vizual este asigurata de
ambii ochi (vedere binoculara) si doar o parte din campurile
temporale de catre un singur ochi (vedere monoculara)
Campul vizual binocular reuneste cele doua campuri monoculare,
suprapuse in zona nazala
 FORMAREA IMAGINILOR
Este realizată de către globul ocular (sistem optic centrat) alcătuit
din 3 medii dioptrice succesive:
- corneea şi umoarea apoasă (lichidă);
- cristalin;
- umoarea vitroasă = corpul vitros (vâscos)
Acestea realizează pe retină o imagine reală, inversată şi mai mică
 ACOMODAREA
– se realizează prin intermediul unui reflex controlat de
SNV → nervul cranian III (oculomotor)
– are trei componente:
1. bombarea cristalinului prin contracţia muşchiului ciliar
- relaxează fibrele zonulare
- ↑ convexitatea şi puterea de refracţie a cristalinului
- ochiul poate focaliza obiecte situate mai aproape
2. contracţia pupilei are ca scop reducerea ariei prin care
lumina poate intra în ochi
3. convergenţa privirii - axele celor doi ochi îşi modif.
poziţia pt. a menţine ambii ochi focalizaţi pe obiect
ACOMODAREA
 ACOMODAREA
Se poate face intre anumite limite:
- punctum remotum (cel mai indepartat de ochi, de la
care incepe acomodarea, aproximativ 6 m)
- punctum proximum (cel mai apropiat de ochi, la care
convergenta cristalinului este maxima).
Punctum proximum scade cu varsta din cauza diminuarii
elasticitatii cristalinului.
La persoanele varstnice acomodarea ochiului are loc intre
limite reduse.
Defectiunea se numeste presbitism si se corecteaza cu
lentile convexe.
 DEFECTE ALE VEDERII - MIOPIA
Miopia este un defect al vederii manifestat prin imposibilitatea de
a distinge clar obiectele situate la o distanţă mai mare.
- Razele paralele care vin de la un obiect, atunci când traversează
globul ocular, se focalizează înaintea retinei.
- Globul ocular al persoanelor mioape este mai alungit, fiind
nevoie de lentile divergente pentru a corecta vederea,
deplasând focarul pe retină.

- În jur de 26% din populaţia lumii sufera de miopie.

 DEFECTE ALE VEDERII - HIPERMETROPIA
Hipermetropia este un defect al vederii caracterizat prin formarea
imaginii în spatele retinei (imaginea devine înceţoşată)
- Diametrul antero-posterior al globului ocular - mai mic decât
normal
- Se datorează unui viciu de refracţie, caracterizat printr-un deficit
de convergenţă (imaginea se formeze în spatele retinei)
- Persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanţele si
trebuie să depună constant un efort de acomodare pentru a
focaliza (duce la încordare, dureri de cap şi oboseală oculară)
- Persoanele ce suferă de hipermetropie văd totuşi relativ mai bine
la distanţă, deşi văd obiectele depărtate mai aproape decât sunt
în realitate. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme
în a focaliza imaginile apropiate şi nu pot realiza activităţi precum
cititul sau cusutul.
Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrară miopiei.
DEFECTE ALE VEDERII
ANALIZATORUL
AUDITIV
 UNDELE SONORE
DEFINIŢIE
–sunt vibraţii sonore transmise prin aer sau medii elastice
(apa)
CARACTERISTICILE UNDELOR SONORE:
– Frecvenţa sau tonalitatea:
⚫ reprezintă numărul de vibraţii cu care se propagă un
sunet în unitatea de timp
⚫ se exprimă în cicli / sec sau Hz
⚫ urechea umană percepe sunete cu frecvenţe cuprinse
între 20 – 20.000 Hz
⚫ vocea umană cuprinde sunete cu frecvenţe între 1000–
3000 Hz
⚫ sunetele cele mai bine auzite au frecvenţe între 1024–
4096 Hz, cu un maxim la 2048 Hz
– Timbrul
⚫ caracterizează totalul armonicelor supraadăugate
sunetului de fond
⚫ permite deosebirea între două sunete de aceeaşi
tonalitate şi intensitate
ANALIZATORUL AUDITIV - ALCATUIRE

• Segmentul periferic
⚫ Urechea externă
⚫ Urechea medie
⚫ Urechea internă

• Segmentul de
conducere
• Segmentul central
 ANALIZATORUL AUDITIV - Segmentul
periferic
URECHEA EXTERNĂ
- pavilionul auricular
- canalul auditiv extern
– este delimitată de urechea
medie prin membrana
timpanica
– are rolul de a direcţiona undele
sonore spre componenta
receptor a aparatului auditiv
 ANALIZATORUL AUDITIV-URECHEA
EXTERNĂ
1. PAVILIONUL URECHII
- aşezat pe părţile latero-inferioare
ale capului şi are un schelet
fibrocartilaginos, care îi dă o formă
neregulată, datorită căreia are loc
recepţia undelor sonore din orice
direcţie
Pavilionul participă la trei funcţii:
- 1. protecţia urechii
- 2. localizarea surselor sonore
- 3. amplificarea semnalului sonor
 ANALIZATORUL AUDITIV-URECHEA
EXTERNĂ
2. CONDUCTUL AUDITIV
Este un canal de formă aproximativ
cilindrică, sinuos, cu o lungime
medie de 25 mm şi având un
diametru între 5 şi 10 mm
Este căptuşit cu firişoare de păr
Glandele sebacee şi ceruminoase,
prezente în dermul lui, secretă
cerumen
Acţionează ca un rezonator
amortizat, care îndeplineşte
următoarele funcţii:
- transformă undele acustice sferice
în unde plane
- constituie sediul unor unde
staţionare
- prezintă o rezonanţă specifică
 ANALIZATORUL AUDITIV-URECHEA
EXTERNĂ
3. TIMPANUL
Este o membrană elastică circulară,
având un diametru de aproximativ
1 cm, situată la capătul intern al
conductului auditiv extern
Membrana timpanică, acţionează ca un
receptor de presiune, deci este
insensibilă la variaţiile de viteză,
dar este foarte sensibilă la
variaţiile de presiune. Ea intră în
vibraţie datorită undelor
staţionare care se formează în
conductul auditiv extern.
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
MEDIE
Cavitate de mici dimensiuni în
care se găseşte aer şi care
poate comunica cu
faringele prin intermediul
trompei lui Eustachio
Este în contact cu urechea
externă prin membrana
timpanică şi cu urechea
internă prin intermediul
ferestrelor ovală şi rotundă
Urechea medie include:
- cavitatea timpanică
- sistemul de oscioare
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
MEDIE
Transmiterea vibratiilor este realizata de trei oscioare articulate,
suspendate de peretii urechii medii prin ligamente si doi
muschi.
Oscioarele auzului sunt:
- ciocanul, care este prins pe fata interna a timpanului
- nicovala
- scarita, care se sprijina pe fereastra ovala.
Muschii atasati oscioarelor contribuie la modificarea intensitatii
sunetelor: contractia muschilor ciocanului poate diminua
amplitudinea sunetelor prea puternice, contractia muschilor
scaritei amplifica vibratiile prea slabe.
La amplificarea sunetelor mai contribuie si diferenta de
suprafata dintre timpan si membrana ferestrei ovale
(timpanul este de 17 ori mai mare)
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
INTERNA
Se afla intr-o cavitate situata in stanca osului temporal
Este formata din labirintul osos, alcatuit la randul sau din:
- vestibul osos
- canale semicirculare osoase
- melc osos sau cohlee
In interior se afla labirintul membranos, format din:
- vestibulul membranos, avand doua vezicule (utricula si sacula)
- canalele semicirculare membranoase
- melcul membranos sau canalul cohlear
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
INTERNA
Melcul osos (cohleea): canal osos, spiralat in jurul unui ax numit
columela. De la columela porneste o lama osoasa, subtire (lama
spirala osoasa), care imparte incomplet cavitatea melcului in doua
compartimente:
- superior (rampa vestibulara)
- inferior (rampa timpanica)
Cele doua compartimente contin perilimfa, lichid cu o compozitie
asemanatoare lichidului cefalorahidian
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
INTERNA
Labirintul membranos
- se află în interiorul
labirintului osos, fiind
separat de el prin
perilimfă, care-l
protejează de acţiunea
factorilor mecanici şi
termici
-este umplut cu un lichid,
numit endolimfă
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
INTERNA
Melcul membranos, în interiorul melcului osos, este aşezat pe
membrana bazilară, ce constituie cca 50000 de coarde acustice
(fibre microrezonatoare), care corespund unui anumit număr
de vibraţii, similar coardelor unui pian. El găzduieşte segmentul
periferic al analizatorului acustic - organul Corti, care se află pe
membrana bazilară şi este format din membrana tectoria şi
celule senzoriale auditive
 ANALIZATORUL AUDITIV - URECHEA
INTERNA
Pe fiecare dintre corzile membranei bazilare se afla
mecanoreceptori (receptori pentru vibratii), formand organul Corti.
Unele celule, dispuse in arcade, formeaza tunelul Corti, altele sunt
celule de sustinere, iar cele auditive sunt celule senzoriale ciliate.
Aceste celule receptoare auditive sunt inconjurate la baza de
prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti,
situat in columela (protoneuronul caii). Extremitatea ciliata a
celulelor auditive vine in contact cu membrana tectoria, aflata
deasupra organului Corti
 ANALIZATORUL AUDITIV–SEGMENTUL DE
CONDUCERE
Axonii neuronilor din ganglionul Corti formeaza ramura
acustica a nervului cranian VIII (acusticovestibular)
Acesta face sinapsa cu neuronii din nucleii cohleari
pontini (deutoneuronul caii).
Majoritatea axonilor deutoneuronilor se incruciseaza in
punte si fac sinapsa cu al treilea neuron, in corpul
geniculat medial (metatalamus).
Din metatalamus informatia auditiva ajunge la scoarta
cerebrala.
 ANALIZATORUL AUDITIV – SEGMENTUL
CENTRAL
Aria auditiva primara se afla in lobul temporal. Aici se formeaza
senzatia de auz.
Exista si arii de asociatie, localizate in cortexul parietal.
Din impulsurile nervoase, care codifica sunetele receptate,
neuronii din cortex incheaga armonii, melodii, etc.
Cortexul este dispozitivul integrator care leaga senzatiile auditive
de cele vizuale, tactile, musculare etc., realizand o perceptie
complexa care este memorata in circuite si mecanisme de
retea.
In general, perceptiile auditive „imbraca" un obiect vizualizat in
notiunile abstractizate logic prin cuvant.
 MECANISMUL AUZULUI
Membrana ferestrei ovale vibreaza cu frecventa si amploarea
transmisa de oscioare.
Vibratiile acestei membrane sunt transmise perilimfei din rampa
vestibulara si, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica.
Vibratia perilimfei se transmite endolimfei, undele lichidului fiind
similare cu cele ale aerului (produse de sunet).
Undele endolimfei se abat peste corzile membranei bazilare, care
prin miscarea lor vibratorie ridica celulele senzoriale auditive.
Cilii acestor celule inclavate in membrana tectoria sunt indoiti, iar
celulele auditive sunt excitate.
Excitatia se transforma in impulsuri nervoase, care sunt transmise
cortexului.
Fazele remodelarii