Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Centrul de Excelenta in Constructii din Republica

Moldova

Referat
La Biologie

Tema:Analizatorul Vizual

Referatul a fost
efectuat de:
Chiperi Ion
Elev al grupei
CC.14.09.5

Referatul a fost evaluat

de:
Todorasco V.
Profesor de biologie

Chisinau 2015

Cuprins:
1.Analizatorul Vizual

2.Structura Analizatorului Vizual

3.Mecanizmul vederii

4.Bolile analizatorului visual

5.Igiena analizatorului vizual

1.Analizatorul vizual
Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel kinestezic, are rol important in
orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea
furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o
importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii,
formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.
Analizatorul optic este alcatuit din receptorul vizual, calea optica si centrii
corticali de analiza si sinteza a informatiilor vizuale.
Segmentul periferic
Ochiul este un organ pereche format din globul ocular si organele anexe
globului ocular; el este asezat in orbita si are o forma mai mult sau mai putin
sferica, putin turtit de sus in jos (diametrul vertical este de cca 23 mm, iar cel
antero-posterior este de 25 mm - acesta numit si axul anatomic al ochiului,
poate avea variatii mai mici sau mai mari si poate influenta functionarea
ochiului.

Segmentul de conducere al analizatorului vizual (calea optica) este format

din doua parti:
- calea infrageniculata, constituita din proto- si deutoneuronii retinieni care
ajung pana la corpii geniculati externi din metatalamus si
- calea suprageniculata, reprezentata de axonii neuronilor din corpii
geniculati externi (drept si stang) = al III-lea neuron, care va proiecta
informatiile de la retina pe scoarta cerebrala.
Segmentul central este reprezentat de ariile corticale unde informatiile sunt
transformate in senzatii specifice dupa procese de analiza si sinteza.

2.Structura Globului Ocular

Globul ocular este invelit, de la locul de patrundere a nervului optic pana
aproape de cornee, de o membrana conjunctiva, fibroasa, numita capsula
Tenon; intre aceasta si peretele osos orbitar exista o masa de tesut adipos cu
rol protector.
Globul ocular este format din trei tunici suprapuse (tunica externa, mijlocie
si interna), care intregescperetele globului, si trei medii transparente
cuprinse in interiorul acestuia: umoarea apoasa, cristalinul sicorpul vitros.
Tunica externa este fibroasa si alcatuita din sclerotica si cornee; prima este
o membrana alba, dura si opaca, care prezinta in partea sa posterioara o
regiune perforata, prin care ies fibrele nervului optic, numitalama ciuruita, iar
in partea anterioara se continua cu corneea - o membrana epitelialconjunctiva transparenta.
Tunica mijlocie (tunica vasculara) este reprezentata de coroida, corpul
ciliar si iris.

Coroida, de culoare bruna-negricioasa, in structura sa predomina vase

sanguine si celule pigmentare; are rol trofic in special pentru retina si
contribuie la formarea camerei obscure.

Corpul ciliar (zona ciliara) se compune din muschiul ciliar si procesele ciliare.
Irisul este o membrana circulara care continua tunica mijlocie in partea
anterioara a globului ocular; el prezinta la mijloc un orificiu circular - pupila.
Rolul irisului se manifesta prin:
- dozarea luminii care va ajunge la retina (similar diafragmei unui aparat de
fotografiat);
- impiedica patrunderea luminii prin partile periferice ale cristalinului si
- prin micsorarea pupilei, creste adancimea focarului ocular.
Tunica interna - retina este cunoscuta ca tunica nervoasa; ea captuseste
tunica mijlocie pe toata intinderea ei; din punct de vedere topografic prezinta
trei regiuni: retina propriu-zisa, ciliara si iridiana.
Regiunea posterioara, retina propriu-zisa sau retina optica, prezinta pata
galbena exact la capatul posterior al axului vizual al ochiului, unde se
formeaza imaginile cele mai clare, si papila optica (punctul orb) - o regiune
circulara asezata mai jos, unde se afla punctul de convergenta al tuturor
fibrelor nervoase care formeaza nervul optic. Retina optica fotoreceptoare,
acopera 2/3 din suprafata posterioara a coroidei.
Retina optica are o structura complexa, formata din zece straturi de celule,
dintre care stratul al doilea (extern) este structurat din celulele vizuale cu
conuri si cu bastonase, denumite astfel dupa forma conica sau cilindrica a
segmentului lor extern.
Celulele cu conuri, in numar de 5-7 milioane, sunt raspunzatoare de
vederea in lumina puternica; ele au un prag de sensibilitate mai performant in
perceptia culorilor si a formelor.
Conurile contin un numar mare de pigmenti fotosensibili, dintre
care iodopsina este cel mai important; el se descompune sub influenta
luminii si se recompune in prezenta vitaminei A. Celulele cu con se intalnesc
in numar foarte mare la nivelul petei galbene (macula lutea).
Celulele cu bastonase, aproximativ 125-130 milioane sunt mai numeroase
la periferie ,mai putine in pata galbena si lipsesc din fovea centralis (zona cu
acuitate vizuala maxima).Pigmentul fotosensibil al acestora este rodopsina.
Celulele cu bastonase asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.

In afara de cornee, globul ocular mai prezinta trei medii refringente:

Cristalinul - un organ lenticular biconvex, situat inapoia irisului; este cel

mai important in mecanismul dioptric. El este alcatuit din fibre
conjunctive elastice, drept pentru care se poate deforma usor si permite
astfel clarificarea imaginii prin procesul de acomodare.

Umoarea apoasa este un lichid incolor, perfect transparent, care umple

camerele anterioara si posterioara ale ochiului, delimitate de fata
posterioara a corneei, de iris si cristalin.

Corpul vitros este reprezentat de o substanta gelatinoasa care ocupa tot

spatiul cuprins intre partea posterioara a cristalinului si peretele globului
ocular. Aceasta substanta gelatinoasa prezinta la exteriormembrana
hialoida, iar la interior umoarea sticloasa.

3.Mecanismul vederii cuprinde:

formarea imaginii pe retina fotoreceptia;
formarea imaginii la nivel cortical - perceptia vizuala.
Imaginea se formeaza pe retina cu ajutorul aparatului dioptric al ochiului
(cornee si cristalin) care concentreaza razele luminoase pe retina,
orificiul pupilar intervenind pentru a adapta si varia cantitatea de lumina
ce patrunde in ochi. Aceasta imagine retiniana este reala, rasturnata si
mai mica decat obiectul; pentru ca vederea sa fie clara, imaginea
trebuie sa se formeze pe retina, indiferent de distanta la care se afla
obiectul fata de ochi. Aceasta se realizeaza prin procesul de
acomodatie a cristalinului.
Fotoreceptia
Sub actiunea excitatiei luminoase la nivelul retinei se produc modificari
anatomice, fizico-chimice si electrice:

Modificarile anatomice. Constau intr-o deplasare a granulatiilor

pigmentare (din epiteliul pigmentar) spre celulele vizuale, fotoreceptoare
(celulele cu conuri si bastonase).

Modificarile fizico-chimice. Constau in descompunerea si

reconstituirea substantei fotochimice prezenta in celulele vizuale.
Aceasta substanta este diferita pentru conuri si bastonase; pentru
conuri substanta vizuala este iodopsina (violetul retinian) descoperita de
Studnitz in 1936, pentru bastonase pigmentul vizual este rodopsina
(purpura retiniana), descoperita de Boll in 1876.
Sub actiunea luminii, rodopsina, continuta in bastonase, se
descompune intr-o substanta carotenoida numita retinen si o proteina,
numita opsina. In acest fel rodopsina se decoloreaza (devine alba) si
apare depolarizarea celulei. Acest fenomen este punctul de plecare al

influxului nervos care ajunge in final la scoarta occipitala. Cu cat lumina

actioneaza mai mult, retinenul se degradeaza si el ajungand la vitamina
A. Vitamina A care este necesara regenerarii purpurei retiniene este
produsa de celulele epiteliului pigmentar.
Descompunerea pigmentului vizual continut de conuri, iodopsina se
face tot sub actiunea luminii, iar vitamina A este necesara regenerarii lui
este adusa pe cale circulatorie. Descompunerea pigmentului vizual
continut de conuri, iodopsina se face tot sub actiunea luminii, iar
vitamina A este necesara regenerarii iodopsinei este adusa pe cale
circulatorie. Descompunerea fotochimica a rodopsinei (din bastonase)
este de 25 de ori mai rapida fata de cea a iodopsinei (din conuri), in
schimb refacerea pigmentului vizual este mai rapida in conuri. La nivelul
retinei se afla aproximativ 7 milioane de conuri si 130 milioane de
bastonase.

Fenomenele electrice. Se produc prin descompunerea

substantelor fotochimice de la nivelul conurilor (iodopsina) si de la
nivelul bastonaselor (rodopsina). Prin mecanismele fizico-chimice
amintite se elibereaza energie care produce o diferenta de potential, ce
provoaca un curent de actiune care poate fi evidentiat prin
electroretinograma (ERG). Aceasta reprezinta culegerea potentialului
electric retinian provocat printr-o stimulare luminoasa si arata activitatea
cuplului celula vizuala (con sau bastonas)-celula bipolara.
In obscuritate, la nivelul retinei exista o incarcatura electrica
permanenta, straturile cele mai interne fiind electropozitive, iar cele mai
externe, electronegative. Aceasta diferenta permanenta de potential
poate fi culeasa la nivelul intregului glob ocular considerat un dipol, sub
forma electrooculogramei (EOG), care reprezinta functia epiteliului
pigmentar si a conurilor si bastonaselor.
Senzatiile componente ale functiei vizuale sunt reprezentate de:
1.
Senzatia de lumina;
2.
Senzatia de forma;
3.
Senzatia de culoare;
4.
Vederea binoculara.

4.Boli ale Analizatorului Vizual

Miopia incapacitatea de a vedea clar obiectele ndeprtate. Este de obicei
datorat faptului c globul ocular este puin mai mare, ceea ce nseamn c
imaginea cea mai clar a unui obiect se formeaz n faa retinei. Aceasta se
corecteaz purtnd ochelari cu lentile divergente(concave).
Hipermetropia, din contr, apare atunci cnd globul ocular este prea scurt,
avnd ca rezultat faptul c imaginea clar a unui obiect aflat aproape se
formeaz n spatele retinei. Aceasta se corecteaz folosind ochelari cu lentile
convergente(convexe).
Alt defect comun de vedere este presbitismul, care este o incapacitate a
ochiului de a vedea clar obiectele aflate n apropiere, ca rezultat al pierderii
elasticitaii cristalinului. Deficiena apare n mod natural odat cu naintarea n
vrst si se poate corecta purtnd ochelari cu lentile convergente.
Astigmatismul este rezultatul faptului c globul ocular este discret deformat,
fcnd ca imaginea unui obiect s devin deformat. Acest defect poate fi
corectat prin purtarea ochelarilor, cu lentile cilindrice, care anuleaz
distorsiunea cauzat de ochi.
Daltonismul este un defect al vederii care const n imposibilitatea de
percepie a uneia sau a mai multor culori. Dei aceast deficien nu se
trateaz, daltonitii nu au impresia c sufer de vreun handicap deoarece ei
dezvolt
alte
ci
de
a
vedea
lumea.
Boala ereditar a vederii, daltonismul atinge mai ales brbaii. Acest sexism al
maladiei este consecina localizrii cromozomiale a genelor implicate n
percepia colorat: dou dintre ele, genele care codeaz pigmenii rou i
verde, se situeaz pe cromozomul sexual X, pe care brbaii l au doar ntr-un
singur
exemplar.
Adesea, prin termenul de daltonist se nelege doar incapacitatea de a vedea
culorile rou i verde, ns se cunosc aproape tot atatea forme de daltonism
pe cte culori exist.

Igiena ochiului
Datorita rolului sau in viata omului, ochiul poate fi considerat cel maiimportant
organ de simt; de aceea, el trebuie sa fie protejat si ingrijit incadin copilarie,
prevenindu-se actiunea factorilor de risc.La copii si adolescenti, cristalinul fiind
mai elastic, puterea deacomodare a ochiului este mai mare decat la adulti.
Din aceasta cauza,acuitatea vizuala este mai buna decat la varsta
adulta.Pentru a pastra cat mai multa vreme ochiul in buna stare,
estenecesara respectarea urmatoarelor reguli de igiena:-cand cititi si scrieti,
lumina trebuie sa cada pe obiect si nu pe ochi si savina din partea stanga
sau de sus. Iluminatul trebuie sa fie suficient, altfelochiul oboseste. Distanta
optima dintre ochi si carte este de 25-30 cm .-lumina prea puternica oboseste
retina, de aceea purtarea ochelarilorfumuriii este obligatorie in anumite situatii.
Expunerea ochilor la o luminafoarte puternica poate duce la dezlipirea retinei
si la orbire.-Creionul, pixul, compasul, petardele, prastia, prcum si alte obiecte
pot fipericuloase pentru ochi, daca sunt indreptate asupra lor.-In cazul
unui accident ocular, prezentarea imediata la medical oftamologeste
obligatorie.Stari patologice ale ochiului
Conjunctivitase manifesta pin inflamarea conjunctivitei datoritainfectarii cu
microbi sau patrunderii unor corpuri straine sub pleoape.
Xeroftamiaeste o boala a ochiului provoca de lipsa vitaminei A
dinalimentatie. In acest caz, corneea devine opaca.
Orbirea poate fi provocata de urmatoarele afectiuni:
tumora sau hemoragie la nivelul centrului visual dinscoarta
cerebrala;
lezarea, presarea nervului optic sau tumoare a hipofizei;
desprinderea retinei;
opaficierea corneei si conjunctivitei sau infectarea lor cumicrobi;
hipertensiune la nivelul vaselor de sange din coroida