Metabolismul

Sursele de energie şi materiale de construcţie pentru organismele vii. În calitate de material de

construcţie şi sursă de energie pentru creşterea masei celulare, pentru repararea structurilor lezate,
organismele vii folosesc substanţele organice: proteinele, glucidele şi lipidele. În funcţie de modul
de obţinere a acestor substanţe, distingem organisme autotrofe şi heterotrofe.

Autotrofii sintetizează substanţe organice din cele anorganice, folosind în acest scop energia
Soarelui (organisme autofototrofe – plantele, algele, cianobacteriile) sau energia legăturilor chimice
(organisme autochemotrofe – unele bacterii).

Heterotrofii folosesc substanţele organice sintetizate de plante (animale erbivore) sau de alte
animale (animale carnivore).

Esenţa metabolismului. Totalitatea proceselor interdependente de transformare a substanţelor şi

de transportare a energiei în organism reprezintă metabolismul sau schimbul de substanţe şi
energie. Procesele metabolice se grupează în procese de sinteză a compuşilor, alcătuind
anabolismul (metabolismul plastic sau asimilaţia), şi procese de descompunere, care constituie
catabolismul (metabolismul energetic sau dezasimilaţia). Procesele metabolice sunt indisolubil
legate între ele: toate reacţiile de sinteză au nevoie de energie, care este pusă la dispoziţie de
reacţiile de descompunere. Acestea, la rândul lor, au loc doar cu participarea fermenţilor, sintetizaţi
în procesul de asimilaţie.

Particularităţile metabolismului plastic la diferite grupe de organisme.

Metabolismul plastic la heterotrofi.

La animale, metabolismul plastic se realizează în trei faze.

În prima fază, cea de digestie, substanţele nutritive (proteine, glucide, lipide) conţinute în hrana
ingerată sunt scindate sub acţiunea fermenţilor din tractul digestiv până la cele mai mici unităţi
structurale (monomeri): proteinele până la aminoacizi, polizaharidele – la monozaharide, lipidele –
la acizi graşi şi glicerină.

În cea de-a doua fază, cu sângele, monomerii ajung la celule unde şi are loc etapa de asimilaţie a
metabolismului: sinteza proteinelor, glucidelor şi lipidelor specifice organismului. Toate reacţiile de
sinteză sunt însoţite de consum de energie şi decurg cu participarea fermenţilor. Produsele de
sinteză sunt utilizate după necesitate: ca material de construcţie sau ca sursă de energie.

În etapa a treia, resturile nedigerate sunt evacuate din organism. Schematic, asimilaţia la animale
se reprezintă astfel:

Substanţe nutritive (digestie) monomeri (sinteze biologice) macromoleculele corpului.

Metabolismul plastic la autotrofi. Plantele verzi sintetizează substanţe organice din cele
anorganice în prezenţa luminii solare, proces numit fotosinteză. Fotosinteza decurge în două faze:
de lumină şi de întuneric.

 În faza de lumină, în granele cloroplastelor, în prezenţa luminii, are loc fotoliza apei
(descompunerea apei sub acţiunea luminii), în urma căreia se formează ioni H+ , se degajă
oxigen şi se acumulează energie sub formă de ATP.
 În faza de întuneric, energia acumulată în faza de lumină este folosită pentru sinteza
monozaharidelor, de exemplu, a glucozei, din CO2 şi H+ printr-o serie de reacţii complexe cu
participarea fermenţilor.

Ecuaţia sumară a fotosintezei se prezintă astfel:

6СO2 + 6Н2O hν clorofilă С6Н12O6 + 6O2 (glucoza).

Din monozaharide se pot forma dizaharide, polizaharide, monomerii proteinelor şi lipidelor. Aceste
reacţii au loc în stroma cloroplastelor în prezenţa sau lipsa luminii.

Sinteza organică a autochemotrofilor este numită chemosinteză. În linii generale ea se aseamănă cu

una din fazele fotosintezei. Schematic, asimilaţia la autotrofi se reprezintă în felul următor:

Substanţe anorganice (fotosinteză, chemosinteză) - monomeri (sinteze biologice) -macromoleculele

corpului.
Esenţa metabolismului energetic.

Principalul substrat energetic al celulei sunt glucidele. În cazul deficitului de glucide, sursă de
energie pot deveni lipidele sau proteinele. Schematic, metabolismul energetic se reprezintă astfel:

Compuşi organici + Oxigen → Dioxid de carbon + Apă + Energie.

Transformările substanţelor nutritive în vederea obţinerii de energie decurg în trei etape.

Să examinăm aceste etape pe exemplul glucidelor.

În prima etapă – pregătitoare – poliglucidele sunt descompuse până la monomeri, de ex. glucoza.
Toată energia acestei etape, care la animale are loc în tractul digestiv, iar la nivel celular în lizozomi,
se elimină sub formă de căldură.

Glucoza trece în citoplasma celulei unde are loc cea de-a doua etapă a catabolismului –
scindarea anaerobă. Aceasta constă în descompunerea glucozei, în lipsa oxigenului, cu participarea
fermenţilor, în două molecule de acid piruvic (C3H4O3) proces numit glicoliză.

40% din energia eliberată în urma glicolizei se depozitează sub formă de legături macroergice
(legături bogate în energie) ale compusului chimic numit adenozintrifosfat – ATP (la ruperea unei
astfel de legături se obţin 40 kJ). Celelalte 60% din energie se dispersează sub formă de căldură.
Întrucât procesul decurge în mai multe etape, căldura se elimină treptat, în cantităţi mici, şi celula
nu se încălzeşte.

Aflaţi mai multe. Descompunerea glucozei până la C3H4O3 este caracteristică pentru animale şi
pentru unele bacterii. La majoritatea plantelor şi la drojdii etapa a doua a metabolismului energetic
prezintă o fermentaţie alcoolică.

Pentru organismele aerobe este specifică cea de-a treia etapă a metabolismului energetic –
scindarea aerobă completă sau respiraţia celulară. În procesele acestei etape, produsele formate în
etapa a doua sunt descompuse în mitocondrii până la produse finale: CO2 şi H2O. 55% din energia
degajată la respiraţia celulară se depozitează în 36 de molecule de ATP. Bilanţul energetic total al
scindării unei molecule de glucoză sunt 38 de molecule de ATP (С6Н12O6 + 6O2 → 6СO2 + 6Н2O +
38АТP).

În caz de necesitate (la aportul insuficient de glucide cu hrana), scindării în vederea obţinerii
energiei sunt supuse proteinele şi lipidele. Astfel, la scindarea unei molecule de acid gras se
sintetizează 51 de molecule de ATP.