Obada Ana.

Organele de simt,Analizatorii.
Organismul viu nu poate exista fara a primi informatii despre starea si
schimbarile ce au loc in mediul extern si infern,precum si in toate partile
corpului.

Perceperea excitatiilor din mediul extern si intern se efectuiaza de catre

receptori-formatiuni specializate,care transforma energia excitatiei externe in
impulsuri nervoase.

Toate impulsurile nervoase de la organelle de simt,

(ochiul,urechea,pielea,mucoasa nazala si limba)sunt transmise spre SNC,unde
are loc sinteza si analiza informatiei,prin urmare omul unde,vede simte
mirosul,gustul,senzatii tactile,de temperature durere.I.M.Secenov a descoperit
o noua forma de sensibilitate:Simtul artochinetic,adica simtul de pozitie si
miscare a membrelor.

Tipurile de receptori:

 Exteroreceptori (de la organelle de simt)

 Inferoreceptori (localizati in organelle interne)
 Proprioreceptori (in tendoanele muschilor articulatieii)
 Hemoreceptori (in singe continutul de CO2 in el)
 Osmoreceptorii (presirenti osmotice a singelui)
 Tremoreceptorii (receptori temperaturi)
 Mecanorecptori (la extinderea organelor)

Analizatorul e compus din 3 verigi:

1. Receptorul
2. Calea de conducere aferenta (senzitiva)
3. Zona scoartei cerebrale – analizator numit de I.P.Pavlov.

Daca una din verigi v-a fi disfrusa omul nu va putea percepe senzatiile
respective.

Ochiul-sistemul sensorial optic.

Structura ochiului:

1. Tunicile: externa (fibroasa): medie,interna

 2. Nucleul intern (cristalinul,corpul vitros,camerele anterioara, posterioara.)
3. Anexele (pleoapele,genele,sprincenile)
4. Aparatul lacrimal (glanda,lacrimala,caile lacrimale)
5. Aparatul oculomotor (muschii recti,oblici,ridicatoral pleoapei)

Fiziologia vederii:

Fotoreceptori ochiului – bastonasele si conurile sunt situati in stratul extern al

retinei si vin in contact cu neuronii bipolari,iar acestea la rindul lor – cu
neuronii ganglionarii,se formeaza un lant de celule care sub actiunea luminii
genereaza si conduce impulsul nervos.Prelengirile neuronilor ganglionari
formeaza nervul optic in retina exista circa 7mln.de conuri sic
ca.130mln,bastonase ultimile sunt mai sensibile la lumina si constituie asa-
numitul apparat al vederii (in amurg).Conurile sunt de cca 500 de ori mai putin
sensibili la lumina si constituie aparatul vederei diurne (in timpul zilei)si vederii
cromatice (in culori).Conurile si bastonasele sunt repartizatein retina
neuniform.Pe fundalul ochiului in dreptul pupilei se afla situate asa numita pata
galbena,iar in centrul ei exista o adincintura faveola centrala locul celei mai
bune vederei.Aici se focalizeaza imaginea obiectului supus examenului.In
faveola centrala a retinei se affla numai celule cu conuri:Spre periferia retinei
numarul de conuri scade, iar cel de bastonase creste.Periferia retinei contine
numai bastonase.

Structura ochiului:

Tunica externa – este fibroasa si formata din doua portiuni inegale:posterior

se afla sclerotic, iar anterior cornea.Intre sclerotic si cornee se afla santul
sclerocorneean,in profunzimea caruia se afla si canalul lui schlemm prin care
trece umoarea apoasa spre venele sclerei,unde excesul se va resorbi.

Corneea – este plasata in partea anterioara si este mai putin intinsa fata de
sclerotic.Este transparenta,neavind vase de singe,dar are in structura sa fibre
nervoase numeroase.

Sclerotica – tunica opaca,reprezinta 5\6 din tunica fibroasa.Pe sclerotic se

insera muschii extrinseci ai globului ocular.Ea prezinta orificii pentru vasele
sangvine si limfatice,iar la nivelul polului posterior este perforate de fibrele
nervului optic,care paraseste globul ocular,cit si de artera care intra in globul
ocular (lama ciuruita a sclerei).Sclerotica este constituita din testut conjunctiv
dens.In fata ei interna zona de tranzitie spre coroida contine celule
pigmentare.
Tunica medie – vasculara,este situate inauntrul tunicii externe,fibroase,si
prezinta trei segmente care dinspre posterior spre anterior,sunt:coroida,corpul
ciliar si irisul

Coroida - ochiului uman se situează între scleră și retină și în zonele

intermediare între corpul ciliar și iris. Aceasta asigură aprovizionarea cu
nutrienți a celulelor receptoare de la retină, menține constantă temperatura
retinei și are un rol de acomodare, și anume trecerea de la vederea la
apropiere și la distanță și invers - asemănător modului în care focalizează o
lentilă de cameră foto.

Corpul ciliar - joacă un rol major în ceea ce privește ochii noștri: acesta
secretă umoarea apoasă și conține mușchiul ciliar (musculus ciliaris). Prin
adaptarea cristalinului, acesta asigură vederea la depărtare și la apropiere.

Irisul - un inel colorat, înconjoară puplila și funcționează ca și o deschidere:

controlează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Într-un mediu cu multă
lumină pupila devine mai mică, permițănd să pătrundă mai puțină lumină. Pe
întuneric, se întâmplă invers: mușchiul circular, sfincterul pupilei de relaxează,
iar pupila se dilată. Astfel se asigură pătrunderea în ochi a unei cantități mai
mari de lumină pe întuneric, și a unei cantități mai mici pe lumină. Irisul
determină, de asemenea, culoarea ochilor noștri și este structurat în mod unic
la fiecare dintre noi. Și-a primit numele după zeița greacă a curcubeului.
Ciudat, dar culoarea irisului nu are nicio influență asupra vederii. Persoanele cu
ochi de culoare mai închisă nu văd lumea mai cenușie decât cei cu ochi de o
culoare mai deschisă, de ex. Albaștri.

Tunica interna – este reprezentata de retina.Ea este membrane

fotosensibila,responsabila de receptia si transformarea stimulilor luminosi in
refluxul nervos.Din punct de vedere morfologic si functional se disting doua
regiuni:retina vizuala sa partea optica si retina oarba (pata oarba),fara rol in
fotoreceptie numita si retina iridociliara,datorita raporturilor ei cu irisului si
corpul ciliar.

Retina optica – se intinde posterior de ora seratta si prezinta doua regiuni

importante:
 Pata galbena – situate in dreptul axului vizuak.La nivelul ei se gasesc mai
multe conuri decit bastonase.In centrul petei galbene se afla o
adincintura de 1.5mm2.
 Foseta centrala – in care se gasesc numai conuri.
  Pata oarba – situate medial si inferior de pata galbena,reprezinta locul
de iesire a nervului optic din globul ocular si de intrarea a arterelor
globului ocular.In pata oarba nu exista elemente fotosensibile.

Camerele ocular - Ochiul uman are o cameră anterioară și una posterioară.

Acestea sunt golurile din segmentul anterior care conțin un lichid apos. Acest
lichid conține substanțele nutritive cheie, indispensabile pentru cristalin și
cornee, le prevede cu oxigen și îi ajută în lupta împotriva agenților patogeni.
Lichidul apos din camerele ochiului are și un alt rol: contribuie la menținerea
formei ochiului.

Cristalinul - focalizează lumina care pătrunde prin pupilă și formează o imagine

clară pe retină. Este elastic și se poate adapta în formă cu ajutorul mușchiului
ciliar pentru a focaliza asupra obiectelor aflate la apropiere și la depărtare.
Atunci când ne uităm la obiectele din apropiere, cristalinul se curbează pentru
a asigura o vedere clară. Dacă se focalizează asupra obiectelor de mai departe
se aplatizează - asigurând iarăși o vedere clară. Lentila întoarce imaginea
perceptată și o proiectează pe retina din spate în față. Imaginea se întoarce
în poziția corectă după ce se prelucrează de către creier, mai târziu.

Corpul vitros - in interiorul ochiului între cristalin și retină se află corpul

vitros. Aceasta constituie cea mai mare parte a ochiului și după cum sugerează
și numele, reprezintă de fapt corpul său. Este transparent și este format în
proporție de 98 % din apă și 2 % din hialuronat de sodiu și colagen.

Anexele ochiului

Acestea se împart în anexe de mişcare şi anexe de protecţie.

Anexele de mişcare - sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai globului
ocular, care, spre deosebire de cei intrinseci, sunt striaţi. Se descriu patru
muşchi drepţi şi doi oblici.Mişcările globilor oculari sunt conjugate prin
conlucrarea bilaterală a unui număr de muşchi. Mişcarea de lateralitate se
efectuează prin contracţia dreptului extern de la un ochi, împreună cu dreptul
intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se realizează prin
contracţia muşchilor drepţi superiori şi a celor oblici inferiori, mişcarea în jos
prin contracţia drepţilor inferiori şi a oblicilor superiori.

Anexele de protecţie sunt - sprâncenele, genele, pleoapele, conjunctiva şi

aparatul lacrimal.

Aparatul lacrimal - prezintă o componentă secretorie  reprezentată de glanda

lacrimală principală şi glandele lacrimale accesorii şi o componentă
excretorie  reprezentată de căile lacrimale ce încep la nivelul punctelor
lacrimale situate în porţiunea internă a marginii libere palpebrale. Punctele
lacrimale se continuă cu canaliculele lacrimale ce ajung la nivelul sacului
lacrimal, iar de aici comunică cu fosele nazale prin intermediul canalului
lacrimo-nazal.

Aparatul oculomotor – Fiecare ochi are cite sase muschi,ce vin de la inelul
tendinous din jurul nervului optic in adincul abitei si se fixzeasza pe globul
ocular.Din cei 6 muschi ai fiecaruia ochi,patru sunt muschi recti (muschii
superior inferior lateral si medial)Acesti muschi functioneaza in asa mod incit
amindoi ochi se misca impreuna,fiind indreptati spre unul si acelasi punct.Tot
din inelul tendinous incepe muschiul ridicata al pleoapei superioare.Muschii
ochiului sunt compusi (din fibre musculare striate si se contracta in mod
voluntar.

Urechea – organul auzului si al echilibrului.

Urechea interna – cuprinde pavlionul si conductul auditiv extern.

Pavilionul urechii – este situat pe fata laterala a capului si prezinta doua fete
(laterale si medial) si o circumferinta.Pavilionul urechii prezinta un schelet
fibrocartilaginos,cu fibre elastic,care lipseste la nivelului lobuluilui.Pe cartilajul
pavilionului se prind muschii auriculari,atrofiati la om.La exterior se afla pielea
ce se continua cu cea care acopera conductul autidiv extern.

Conductul auditiv extern – seintinde de la orificiul auditiv extern pina la

timpan.In structura sa destingem o portiune laterala fibrocartilaginoasa,si o
portiune medial osoasa,sapata in stinca temporalului.Are o lungime de
1.5cm.Conductul este acoperit de piele care se continua la nivelul
pavilionului.Pielea conductului auditiv extern prezinta firisoare de par (vibrise)
la baza caruia se gasesc glande ceruminoase care secreta o substanta grasoasa
galbuie,numita cerumen.Acumularea in exces a acestei substante duce la
formarea dopului de ceara care determina hipoacuzia.

Urechea medie - contine in interiorul sau un lant articulat de oscioare care o

traverseaza de la membrane timpatica spre fereastra ovala:ciocanul,nicovala si
scarita.

1. Ciocanul - se insera pe membrane timpanica prin intermediul unei apofize

lungi,numita mineral ciocanului.Capul ciocanului se articuleaza cu corpul
nicovalei.
2. Nicovala – se articuleaza in continuare cu corpul scaritei.
3. Scarita – se articuleaza de o parte cu nicovala, iar prin talpa ei,situate
la baza scaritei,acopera fereastra ovala.

Urechea interna – este formata dintr-un system de incapere,numite labirint

osos,sapate in stinca temporalului.In interiorul labirintului osos se afla un
sistem de camera membranoase care alcatuiesc labirintul membranos.Intre
labirintul osos sic el membranos se afla perilimfa,iar in interiorul celui
membranos endolimfa.

Labirintul osos – este format din vestibulul osos,canalele semicirculare osoase

si un melc osos,numit si cohlee osoasa.

Vestibulul osos – este o cavitate cu sase pereti:(extern,intern

superiori,posteriori si inferiori)De la vestibulul osos porneste spre fata
posterioara a stincii un canal ingust numit apeductul vestibulului osos,prin care
perilimfa comunica cu lichidul cefalorahidian.

Cele trei canale semicirculare se vor deschide,deci in vestibule prin cinci

orificii.

Melcul osos - (cohleea osoasa) este situate anterior de vestibule si prezenta o

forma conica, cu un ax osos central numit columela,in jurul caruia melcul osos
realizeaza 2 ture.
Labirintul membranos - Descris ca un sistem de canale și vezicule ai căror
pereți sunt formați din țesut conjunctiv fibros și conține endolimfă, labirintul
membranos este situat în interiorul labirintului osos. Acesta este alcătuit din
două vezicule și patru canale împărțite după funcția care o îndeplinesc astfel:
– organul vestibular (cel al echilibrului) cuprinde utricula, sacula și cele trei
canale semicirculare membranoase
– organul acustic (cel al auzului) reprezentat de ductul cohlear.

Utricula - este o veziculă ovalară, alungită și neregulată, situată postero-

superior la nivelul vestibulului osos.
Sacula - este reprezentată de o veziculă cu dimensiuni mai mici, rotunjită și
situată antero-inferior. Ambele structuri posedă câte o maculă otolitică,
acesta fiind una dinte cele doua formațiuni ce alcătuisc segmentul receptor al
analizatorului vestibular. Celule epiteliale căptușesc tot labirintul membranos,
cele dispuse de partea opusă a maculei sunt specializate în menținerea unor
compoziții și cantități constante a endolimfei.