Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al.

Odobescu” clasa a X-a E

Ochiul şi simţul văzului

Vederea furnizează peste 90% din informațiile despre mediul înconjurător, informând
despre forma, dimensiunea, culoarea obiectelor, despre mișcarea acestora și distanța dintre
ele. Împreună cu alte simțuri participă la orientarea în spațiu. De asemenea, menținerea
atenției și anumite forme de memorie sunt asigurate de simțul vederii.
Ochii sunt localizați în partea anterioară a feței. Ochiul este organ pereche, format din
globul ocular și organele anexe.

1) GLOBUL OCULAR: este aproape sferic, are un diametru de aproximativ 2,5 cm şi

conţine receptorii pentru vedere. Este alcătuit din trei învelişuri(tunici) şi ai multe medii
transparente(aparat optic), prin care lumina ajunge la receptori. Tunicile sunt: externă,
medie şi internă.

Tunicile:

Cele trei tunici, dispuse în straturi concentrice, formează peretele globului ocular.
Tunica externă este formată din cornee și sclerotică. Corneea este transparentă,
nevascularizată și se află în partea anterioară a ochiului, fiind acoperită la exterior de
conjunctivă. Ea este și primul mediu refringent străbătut de razele de lumină. Sclerotica
reprezintă cea mai mare parte din tunica externă, este albă și opacă, reprezentând „albul
ochiului“.
Tunica medie este formată din iris, corp ciliar și coroidă. Irisul este partea colorată a
ochiului. Se află în partea anterioară a tunicii medii. În mijloc, irisul prezintă un orificiu –
pupila. Diametrul pupilei este modificat în funcție de intensitatea luminii (și de alți factori
interni și externi), prin contracția mușchilor netezi radiari sau a mușchilor circulari ai irisului.
Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”
Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”
Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al. Odobescu” clasa a X-a E

Culoarea irisului este codificată genetic, dar copiii pot moșteni și o combinație între culoarea
irisului ambilor părinți.
Corpul ciliar este format dintr-o parte secretorie (procesele ciliare, care secretă umoarea
apoasă) și o parte musculară (mușchiul ciliar). Mușchiul ciliar este mușchi neted, cu fibre
circulare și fibre radiare, prinse de cristalin printr-un ligament. Contracția alternativă a acestor
două tipuri de fibre musculare determină modificări ale curburii cristalinului, în funcție de
distanța dintre ochi și obiectul privit, pentru o vedere clară.
Coroida este localizată sub sclerotică, este vascularizată și se continuă anterior cu corpul
ciliar. Vasele de sânge din coroidă au rol în hrănirea și reglarea temperaturii ochiului.
Tunica internă este retina, o membrană subțire, care conține numeroase tipuri de celule,
dintre care trei tipuri sunt neuroni conectați prin sinapse. Neuronii localizați spre coroidă sunt
neuroni fără dendrite (neuroni unipolari), dar cu corpul neuronal prelungit în formă de con sau
de bastonaș. În aceste prelungiri se află substanțe fotosensibile, pigmenții vizuali (iodopsina,
în celulele cu con și rodopsina, în celulele cu bastonaș).

Receptorii vizuali lipsesc din pata oarbă, care reprezintă zona prin care axonii
neuronilor din retină ce formează nervul optic părăsesc globul ocular.

Aparatul optic cuprinde mediile transparente ale ochiului: corneea, umoarea apoasă,
cristalinul(o lentilă biconvexă) şi umoarea sticloasă(cu consistenţă de gelatină, numită şi corp
vitros). Are rolul de a focaliza razele luminoase pe retină.

2) ORGANELE ANEXE:
Organele anexe ale globului ocular sunt organe de protecție și organe de
mișcare.
Organele de protecție sunt sprâncenele, genele, pleoapele, conjunctiva și glanda
lacrimală. Conjunctiva este o membrană subțire, transparentă, vascularizată, care căptușește
pleoapele și acoperă partea anterioară a globului ocular. Glanda lacrimală este localizată în
partea superioară a orbitei, spre unghiul extern al ochiului. Lacrimile sunt eliminate prin
canale mici la suprafața ochiului, iar din unghiul intern al ochiului trec printr-un canal în fosa
nazală de aceeași parte. Lacrimile protejează ochiul, menținând umedă suprafața conjunctivei
și distrugând agenții patogeni. Lacrimile au efect antimicrobian, deoarece conțin substanța
lizozim, prezentă și în salivă, unde are același rol.

Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”

Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”
Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al. Odobescu” clasa a X-a E

Organele de mișcare sunt cei șase mușchi striați dispuși în jurul globului ocular. Un capăt
al mușchilor este prins la exteriorul globului ocular, iar celălalt este prins în orbită. Acești
mușchi au, deci, rol de prindere și de mișcare a globului ocular în orbită.

Rolul ochiului:
Ochiul primeşte lumina de la corpurile luminoase sau de la corpurile luminate. Razele
luminoase străbat mediile transparente(aparatul optic) ale globului ocular înainte să ajungă la
retină.
Formarea imaginilor pe retină se datorează faptului că, trecând prin aparatul optic,
razele luminoase suferă trei refracţii: una la nivelul corneei şi celelalte la nivelul celor două
feţe ale cristalinului şi se concentrează(se focalizează) pe retină. Atunci când privim un
obiect, imaginea formată pe retină este reală, mai mică şi răsturnată.
Claritatea imaginii în cazul obiectelor aflate la distanţă şi în apropiere se datorează:
-acomodării ochiului prin bombarea sau aplatizarea cristalinului, datorită contracţiei
muşchilor ciliari(circulari şi radiari); atunci când se contractă muşchii circulari, cristalinul se
bombează, iar când se contractă muşchii radiari – cristalinul se aplatizează. Punctul cel mai
apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, când cristalinul se bombează la maximum, se
numeşte punctul proximum. Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de
acomodare, se numeşte punctum remotum(6 m.). Punctul proxim se depărtează de ochi cu
vârsta, din cauza diminuării elasticităţii cristalinului.
-modificării diametrului pupilei, ca urmare a contracţiei muşchilor irisului(circulari şi
radiari), care reglează cantitatea de lumină care ajunge la retină. Când privim obiecte
apropiate, prin contracţia muşchilor circulari ai irisului, pupila se micşorează, iar când privim
obiecte aflate la distanţă, prin contracţia muşchilor radiari, pupila se dilată.

Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”

Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”
Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al. Odobescu” clasa a X-a E

Stimularea celulelor fotoreceptoare din retină şi formarea

senzaţiei vizuale:
Pigmentul fotosensibil din celulele cu bastonaş se numeşte rodopsină, iar pigmenţii din
celulele cu con se numesc iodopsine. Aceşti pigmenţi provin din vitamina A. Sub influenţa
luminii se descompun şi celulele fotoreceptoare descarcă impulsuri nervoase, care vor ajunge
în nervii optici şi apoi în centrii nervoşi din encefal(lobul occipital), unde se formează
imaginea dreaptă, reală a obiectului privit.

Vederea alb-negru şi color:

Vederea diurnă (din timpul zilei sau în lumină puternică) este asigurată de celulele
cu con, care asigură și vederea cromatică. Vederea cromatică este asigurată de cele trei
tipuri de celule cu con, care au pigmenți diferiți (iodopsine); astfel, unele celule cu con sunt
sensibile la roșu, altele la verde, altele la albastru. Stimularea inegală a celor trei tipuri de
celule determină celelalte culori, iar stimularea egală determină senzația de alb. Vederea
nocturnă (în timpul nopții sau în lumină slabă) este asigurată de celulele cu bastonaș, care,
având sensibilitate mult mai mare, pot recepționa și stimuli luminoși foarte slabi. Celulele cu
bastonaș nu permit însă perceperea culorilor, asigurând vederea alb-negru, inclusiv a
nuanțelor de gri.
Adaptarea la lumină are loc la trecerea de la întuneric la lumină, când celulele cu con se
activează, fiind stimulate de stimuli suficient de puternici. Procesul durează între câteva
secunde și câteva minute.
Adaptarea la întuneric are loc la trecerea de la lumină la întuneric, când celulele cu
bastonaș sunt stimulate de stimulii foarte slabi, permițând vederea formelor obiectelor.
Deoarece vederea în întuneric poate avea loc după refacerea pigmenților vizuali (descompuși
la lumină), adaptarea la întuneric durează mai mult, între câteva minute și 20 de minute.

Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”

Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”
Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al. Odobescu” clasa a X-a E

Defecte de vedere:
-miopia: globul ocular este mai lung decât cel normal, imaginea formându-se în faţa
retinei; este corectată cu ajutorul lentilelor divergente(biconcave);
-hipermetropia: globul ocular este mai scurt decât cel normal, inaginea formându-se în
spatele retinei; este corectată cu ajutorul lentilelor convergente(biconvexe);
-prezbitismul: apare în general după vârsta de 45 de ani, din cauza scăderii elasticităţii
cristalinului, ceea ce limitează capacitatea de acomodare; este corectat cu ajutorul lentilelor
convergente(biconvexe);
-astigmatismul: rezultatul deformării corneei; se corectează cu lentile cilindrice;
-strabismul: rezultatul slăbirii unuia dintre muşchii externi ai globului ocular; acesta se
poate corecta prin exerciţii de întărire a musculaturii sau chirurgical, după caz;
-daltonismul: incapacitatea de a distinge unele culori, în special roşu şi verde; este o
boală ereditară, care afectează în special bărbaţii;
-cataracta: afectează cristalinul; acesta își pierde transparența, de obicei din cauza
vârstei înaintate. afecțiunea este corectată chirurgical prin transplantul de cristalin.

Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”

Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”
Roman Voicu Denisa-Florentina C.N. „Al. Odobescu” clasa a X-a E

Igiena ochilor:
Funcţionarea normală a ochiului şi prevenirea îmbolnăvirilor se pot realiza numai dacă
sunt respectate anumite reguli: iluminatul suficient şi corect(lumina să vină din partea stângă,
şi nu direct asupra ochilor), alternarea activităţilor de concentrare a atenţiei şi a văzului cu
activităţi care permit lărgirea orizontului vizual şi relaxarea muşchilor care asigură
acomodarea ochiului, respectarea normelor de igienă şi de protecţie din sălile de sport sau de
la locurile de muncă, evitarea acţiunii factorilor de risc asupra ochiului, precum: factorii
mecanici(petarde, obiecte dure, tăioase etc.), fizici(lumina prea puternică sau prea slabă),
chimici(acizi şi baze puternice), biologici(ciuperci, bacterii, virusuri).

->Vederea binoculară reprezintă capacitatea scoarţei cerebrale de a uni într-o senzaţie

unică cele două imagini formate de retina fiecărui ochi. La om, cea mai mare parte a câmpului
vizual este asigurată de ambii ochi, iar din suprapunerea imaginilor date de fiecare ochi se
obţine imaginea finală. Nou-născutul are o acuitate vizuală slabă şi nu are vedere binoculară.
Acest lucru este cauzat de faptul că pata galbenă nu este complet dezvoltată şi nu se percep
detalii. Pentru a sesiza detalii este nevoie de o dezvoltare de 2-3 a acuităţii vizuale maxime,
care se atinge la vârsta de 5 ani. La 3 luni un copil urmăreşte cu privirea un obiect, la 6 luni
poate fixa obiectul 1-2 minute. Se apreciaza că vederea binoculara este deja dezvoltată la 5
ani, dar perfecţionarea ei se face până la 10-12 ani.

Bibliografie: manual biologie, clasa a VII-a, editura “Didactica Publishing House”

Manual biologie, clasa a VII-a, editura „Litera”