Tema “ Igiena institutiilor medico-sanitare”

1) Imprtanta igienei spitalelor din complexitatea masurilor de asanare a populatiei

Conditiile igiene optime sunt necesare in primul rand pentru insanatsirea cat mai rapida a
pacientilor. In afara de tratament, bolnavii au nevoie de o ingrijire buna, de un salon
luminos, curat, cald, cu o insolatie si ventilatie suficienta, plimbari in aer liber;
Deasemenea igiena spitalelor este considerata ca o profilaxie a infectiilor intraspitalicesti,
in special in sectiile de boli contgioase, de copii, de chirurgie, de obstretica. Igiena
spitalelor trebuie sa asigure tuturor lucratorilor medicali conditii sanatoase de munca.
La un spital trebuie să corespundă celor mai stricte cerințe igienice. Pentru aceasta
vorbesc următoarele argumente:

1)igiena î.c.p. e necesară procesului de tratament. Termenul de cazare în spital, calitatea

tratamentului depind în aceiaş măsură de sistemul de lecuire cât şi de regimul igienic din
spital. Factorul igienic este o parte componentă a întregului complex
de măsuri curativ- profilactice.

2)Condițiile igienice sunt necesare la formarea regimului curativ protectoriu care e bazat
anume pe condițiile igienice.

3)Condițiile igienice sunt necesare pentru profilaxia infecțiilor intraspitaliceşti.

4) Igiena spitalelor e necesară pentru a crea condiții optime de lucru personalului

medical:

a)pentru prevenirea acțiunii negative a factorilor profesionali; 

b)pentru a uşura îngrijirea bolnavilor;
c) pentru menținerea unei bune capacității de munca!
5)Igiena spitalului e necesară pentru introducerea în procesul de diagnostic şi tratament a
noilor descoperiri din tehnica medicine;

2.Functiile medicului curant in inspectia sanitara preventiva si curenta efectuată in

spitale
Medicul curant trebuie sa se ocupe de problemele inspectiei sanitare preventive a spitalelor,
una dintre care este expertiza proiectelor de spitale. Expertiza proiectului incepe de la
familiarizarea cu explicatia de proiect: denumirea obiectului, capacitatea lui tenologica, datele
cu privire la sectorul ales in vederea constructiei lui. După explicație urmează caracteristica
generală a spitalului, dimensiunile, orientarea lui, nr de blocuri. Deasemenea medicul curant
apreciază planul situational si atrage atentia asupra amplasarii terenului fata de roza
vanturilor, eventualelor obiecte de polure a mediului ambiant precum si a spitalului. El aproba
si planul general, la expertiza acestuia medicul trebuie sa atraga atenția asupra sistemului de
constructie a spitalului, zonele verzi, distanțele dintre blocuri daca sunt mai multe,
normativele igienice fata de cnstructie;
- Medicii şefi elaborează problema proiectului indicând în ea condiţiile climaterice,
patologia preponderentă, grupurile de vârstă, profilul necesar etc.
- Analizează proiectul.
- Participă la alegerea terenului de construcţie având în vedere factorii naturali (relief, sol,
masive verzi, bazine de apă), dimensiunea, asistenţă medicală în caz de urgenţă, reţelele
 de comunicaţie, posibilităţile de conectare la reţelele de apă, canalizare, termice,
electrice.
- În perioada construcţiei urmăreşte respectarea normelor igienice în vigoare.
- Darea în exploatare a IMS şi supravegherea sanitară în cazul reconstrucţiei.

Controlând permanent condiţiile de mediu medicul trebuie să aprecieze corect:

- acţiunea factorilor mediului înconjurător asupra manifestării bolii şi efectelor de
tratament;
- posibilitatea apariţiei complicaţiilor sub influenţa factorilor înconjurători; la timp să-i
neutralizeze;
- influenţa mediului spitalicesc asupra duratei de cazare;
- va organiza condiţiile de muncă pentru personalul medical, regimul şi alimentaţia
bolnavilor
3.Exigentile igienice fata de amplasarea spitalelor in centrele populate:
Pentru constructia spitalului trebuie alocat un teren la marginea orasului. Raza de activitate a
spitalului este de 4,5 km. Terenul trebuie sa fie uscat, curat, cu inclinare usoara spre sud-est.
Roza vanturilor predomina din vest. Spitalul trebuie sa se margineasca cu o strada cu latimea de
7m, cu o circulatie intensa auto. Vizavi de spital pot fi amplasate blocuri locative a cate maxim 9
etaje. Aceste excigente vor facilita disponibilitatea spitalului pentru pacientii care urmeaza sa fie
adusi si tratati aici.
4 Exigentele igienice fata de terenurile destinate constructiei spitalelor:
Spitelele pot fi amplasate în raza orașului, aproape de zonele locative, ceea ce facilitează
asistența medicală. Totodată, spitalele, în asemenea cazuri, vor forma un cartier aparte, aproape
de zonele verzi. Amplasarea spitalelor la marginea localităților creează condiții mai bune pentru
tratament și protecție.
Spitalele mari, cu 600-1000 de locuri, și spitalele specializate (de oncolagie, psihiatrie) ocupă
suprafețe mari. De aceea, astfel de spitale vor fi situate la marginea orașelor sau chiar în afara
lor. Totodată, se va ține cont de facilitatea comunicării spitalelor cu cartierele locative: ele vor
avea drumuri accesibile, bune,acoperite cu material izolant, care diminuează zgomotul și
vibrațiile.

5. Aprecierea igienică a terenurilor destinate construcției spitalelor.

Spitelele pot fi amplasate în raza orașului, aproape de zonele locative, ceea ce facilitează
asistența medicală. Totodată, spitalele, în asemenea cazuri, vor forma un cartier aparte, aproape
de zonele verzi. Amplasarea spitalelor la marginea localităților creează condiții mai bune pentru
tratament și protecție.
Spitalele mari, cu 600-1000 de locuri, și spitalele specializate (de oncolagie, psihiatrie) ocupă
suprafețe mari. De aceea, astfel de spitale vor fi situate la marginea orașelor sau chiar în afara
lor. Totodată, se va ține cont de facilitatea comunicării spitalelor cu cartierele locative: ele vor
avea drumuri accesibile, bune,acoperite cu material izolant, care diminuează zgomotul și
vibrațiile.
Teritoriul spitalului va fi ferit de zgomot, de poluării cu gaze, adică se va afla la distanțe mari
de întreprinderi industriale, magistralele de transport, locurile de agrement (zgomotoase),
obiectivele comunale de neutralizare a deșeurilor.
Pentru protecția spitalelor de eventualele poluări, vor fi plantate fâșii forestiere.
Concentrațiile substanțelor nocive din aerul zonei spitalicești nu trebuie să depășească
concentrațiile maxime admisibile pentru anumite substanțe în aerul atmosferic al centrelor
poluate.
Pentru a evita poluarea aerului atmosferic, spitalele vor fi situate în locuri ferite de vânt.
Pentru asigurarea unor condiţii optime de tratament, pentru crearea unui regim curativ –
protectoriu sectorul de construcţie va fi ales ţinînd cont de:
a. factorii naturali;
b. dimensiunile terenului;
c. terenul din împrejurime;
d. perspectiva dezvoltării localităţii.

6. Noțiunea despre proiect. Semnele conventionale folosite in desenele proiectelor.

Proiect- Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-
economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții.

Reprezentările convenţionale folosite în planurile de lucrări în construcţii şi instalaţii sunt

semne
simbolice, care fac posibilă indicarea şi interpretarea unitară şi uniformă a materialelor folosite, a
elementelor sau a părţilor de construcţie, a obiectelor şi aparatelor pentru diverse instalaţii, a
mobilierului, a plantaţiilor etc.

Exemplu: Mobilierul pentru construcţiile civile şi industriale se reprezintă în proiect la scara

planului, prin semnele convenţionale stabilite de standarde.

7.Exigente față de sistematizarea interioară a construcției spitalicești:

1. Secția medicală de spitalizare va fi amplasată de preferință pe un singur nivel. Se acceptă
amplasarea pe două niveluri a secțiilor mari, care au în componență compartimente
relativ autonome.
2. În componența unei secții medicale de spitalizare intră următoarele categorii de spații:
a) saloanele pacienților și dotările sanitare aferente;
b) încăperi pentru asistența medicală;
c) încăperi pentru deservirea pacienților;
d) cameră de gardă cu grup sanitar și duș;
e) diverse spații pentru activitățile gospodărești ale secției.
3. În spitalele clinice pot fi amenajate spații suplimentare, destinate activităților didactice
(studenților și cursanților care își desfășoară practica medicală sau specializarea la patul
bolnavului).
4. Salonul pentru pacienți adulți se va conforma următoarelor cerințe:
a) capacitate maximă de 6 paturi în saloane curente și maximum două paturi în rezerve;
b) arie utilă minimă de 7 m2/pat în saloane curente, 8 m2/pat în rezervă;
c) cubaj de 20 m3/pat de aer, în caz de ventilație naturală.
5. Dotarea minimă sanitară aferentă salonului va include:
 a) la saloanele cu 1-2 paturi: grup sanitar propriu/comun (duș, WC, lavoar);
b) la saloanele cu 3-4 paturi: grup sanitar propriu, comun la două saloane (duș, WC, lavoar);
c) la saloanele cu 5-6 paturi: grup sanitar propriu (WC, lavoar);
d) un duș la 15 asistați când saloanele nu sunt prevăzute cu dușuri. Sălile de dușuri pot fi grupate
pe unități de îngrijire.
Pentru grupa de vârstă 3-6 ani, secția pediatrie, se prevăd grupuri sanitare comune.

6. Orientarea ferestrelor salonului ventilat natural va fi după cum urmează:

a) favorabilă sau acceptabilă: sud-est, sud, nord-vest;
b) se va evita orientarea ferestrelor spre nord și nord-est (vânturi dominante reci);
c) se poate accepta orientarea spre vest și sud-vest, în cazul asigurării unei protecții
corespunzătoare a ferestrelor față de excesul de însorire.
Condiționările privind orientarea ferestrelor nu mai sunt imperative la secțiile de spitalizare
de bolnavi acuți (durata mică de spitalizare: 10-12 zile) și la saloanele la care se face tratarea
aerului (climatizare).
7. În mod curent pentru activități medicale din secție se vor prevedea următoarele spații:
a) săli pentru tratamente-pansamente, fiecare cu suprafața de 16-18 m2;
b) cabinete de consultații, fiecare cabinet cu suprafața de 12-14 m2, amplasate numai la
intrarea în secție;
c) spații de lucru pentru asistenți medicali (oficiu medical), cu posturi de supraveghere a
bolnavilor (monitorizare, dacă este cazul), cu anexe pentru depozitarea instrumentarului și
medicamentelor;
d) încăperi pentru conducerea medicală a secției: medic-șef, asistent-șef, raport de gardă,
secretariat;
e) grupuri sanitare și vestiare pentru personal;
f) pentru unele dintre profilurile medicale, în cadrul secției se mai pot prevedea și alte spații
pentru activități medicale: camere pentru investigații, tratamente speciale, săli de intervenție
chirurgicală cu anexele respective și alte dotări în funcție de specificul specialității.
8. Obligatoriu, în componența secției vor intra următoarele spații pentru activitățile
gospodărești:
a) camera de spălare-sterilizare a ploștilor și a altor recipiente ("ploscar"): un ploscar la 25-
30 de paturi;
b) spațiu de colectare a rufelor murdare și boxă de curățenie;
c) depozit de lenjerie curată.

9. Secțiile medicale pot fi organizate în sistemul unităților de îngrijire.

 O secție de spital poate cuprinde 2-4 unități de îngrijire, din care cel puțin una va fi destinată
izolării pacienților cu risc septic.

10. În sistemul de organizare a secțiilor pe unități de îngrijire, anexele medicale și

gospodărești ale secției vor fi repartizate pe unități de îngrijire (câte un cabinet medical, o
sală de tratamente-pansamente, un post pentru asistenți medicali, un spațiu de igienizare,
o cameră de zi etc.), rămânând comune spațiile conducerii secției, oficiul alimentar, 1-2
încăperi destinate investigațiilor și tratamentelor speciale.
8. Secția de internare: sistematizarea, utilarea și principiul igienic de lucru.
Secţia de internare este o subdiviziune structurală a spitalului. Internarea bolnavilor poate fi
efectuată:
a. Centralizat (pentru toate unităţile, cu excepţia bolnavilor cu boli infecţioase, pediatrie,
obstetrică);
b. Decentralizat - când fiecare secţie îşi are încăperile sale de internare.

Serviciul de internare va avea o planificare care va asigura principiul de flux în mişcarea

bolnavilor internaţi şi celor externaţi. Pentru a fi respectat acest principiu, în componenţa acestui
serviciu, vor fi cel puțin, următoarele încăperi:
1. sala de aşteptare cu registratura, vestiar şi biroul de informaţii;
2. cabinetul medicului ;
3. grupul sanitar unde bolnavul este supus unei prelucrări în sensul igienei corporale;
4. sala de proceduri;
5. boxă şi saloane de diagnostic pentru bolnavii cu o diagnoză nestabilită;
6. blocul sanitar;
7. sala de externare, care va fi pe lângă fiecare secţie

În spitalele mari de profil larg în afară de încăperile enumerate în componenţa serviciului de

primire mai sunt:
1. sala de operaţii urgente,
2. laborator de urgenţă,
3. cabinet radio-diagnostic etc.

Funcţiile serviciului de internare:

1. Înregistrarea
2. examenul medical
3. prelucrarea sanitară
4. acordarea primului ajutor medical.

9.Sectia de ingrijire medicala.tipurile de sectii ,exicentele igienice fata de

sistematizarea si utilarea lor.
Stationarul spitalicesc are in compunenta lui sectii specializate,destinate in tratamentul
bolnavilor cu boli de acelasi gen.In dependent de ce tipuri de boli se trateaza avem mai multe
tipuri de sectii :
 Sectie cardiologie,gastrologie,nefrologie,terapie,dermato-venerologie,etc
In norma sectile sunt isolate una fata de alta,adica fara trecere dintr-o sectie in alta
Aspectul interior:
-Pereti si plafoanele varuite
-pina la 2 m inaltime vopsit cu culori deschise,podeaua linoleum.
In buffet,sala de baie,wc,peretii sunt acoperiti cu teracota alba,iar podeaua cu placi de
samota.
Utilarea:
-bufetul-comunica cu subsolul printr-un ascensor pentru transportarea alimentelor,sunt
aragaze,lavoare,dulapuri,frigider
-Sufrageria; 4 mese,16 scaune,frigider pentru alimentele pacientilor.
-Sala de baie : cada,dus ,scaun,dulap.
-Bloc sanitar: scaun,lavoar pentru plosti,uscatorie pentru plosti,dulapuri .
-Sala de tratamente : cuesta,masuta pentru instrumente medicale,masa,3 scaune,2 stative
pentru transfuzii,dulap pentru instrumente sterile,lavoar.
Postul a/m :este o incapere cu 2 scaune,masa,2 dulapuri pentru medicamente,safeu.
Cabinete pentru medici,si cabinet pentru seful sectiei.
Saloane :cu 1,2,3,4, paturi.
Holul : are 2 paturi pentru odihna de zi a pacientilor,2 fotolii,2 mese pentru
reviste,ghiveciuri cu flori.
*Ventilatia sectiei e mixta,naturala,si refulare-aspiratie cu multiplu de schimb 2:3 pe
ora.Wc ,salile de baie,bufetul au canale de aspiratie ce maresc multiplul de aspiratie.
*Iluminarea artificiala : in coridoare,sufragerie,hol –lampi luminiscente cu lumina alba-
calda cu intensitate 100 lx,in celelalte incaperi corpuri de iluminat difuz cu becuri
incandescente cu intentitati diferite: buffet,sala de tratament,cab.pers 75 lx ,in baie,bloc
sanitar,wc 20 lx.

10.Salonul
spitalicesc,tipuri,normativeigienice(suprafataa,volumul,orientarea,amplasarea paturilor si
a utilajuli.

In dependenta de numarul paturilor din salon avem si dimensiuni diferite:

Suprafat minima a salonului pentru un loc =9m2.
Salon cu 1 pat : 4.20m lungime,2.80 m latime,intaltimea 3.3 m,pervazurile 0.8m,ferstre
cu sticla dubal;
Salon cu 2 paturi: 4.60 m lungime,3 m latime
Salon cu 3 paturi:6 m lungime,3.6 m latime
Salon cu 4 patrui:6 m lungime,4m latime.
Incalzire: centralizat cu calorifere sub geamuri
Ventilare:naturala si mecanica,coeficinetul de refulare-aspiratie 3:2,volumul minim de
ventilatie pentru un bolnav =80m3.
Iluminarea artificiala:lampi incandescente montate in corpuri de iluminat cu lumiona
reflectata difuz.in saloane de 1 2 paturi -2 becuri 75 W,in saloane de 3-4 paturi -4 becuri 75 W.
Instalatia radio:fiecare pat are buton semnalizare a personalului.
Orientarea ferestrelor : la sud-est, sud, nord-vest;
Amplasarea paturilor : paturile vor fi așezate paralel cu frontul ferestrei și vor fi
accesibile pe ambele laturi lungi;
- distanța dintre două paturi nu va fi mai mică de 0,70 m;
11. Exigente igienice fata de sistematizarea si utilarea maternitatilor.
Maternitatile se amplaseaza in bloc separate al complexului spitalicesc sau in bloc cu teren
propriu. In unul si acelasi bloc pot fi amplasate:
1) Consultative de femei
2) Maternitate
3) Ginecologie
In astfel de situatii ele se vor izola, vor avea accese separate.
In component maternitatii sunt 3 grupuri de incaperi:
1) Primire si examinare
2) Nastere
3) Postnatale
In structura departamentelor obstetrice include urmatoarele diviziuni:
1) De primire;
2) Blocul de nastere;
3) Sectia fiziologie postnatala;
4) Sectia de observare;
5) Sectia patologia graviditatii( 25-30% din nr.total de paturi obstetrice);
6) Sectia pentru n.n;
7) Serviciu administrative;
8) Laborator, farmacie, incaperi auxiliare.
Serviciul de primire si examinare include:
1) Sala de asteptare;
2) Filtrul;
3) Incaperi p/u examinare;
4) Incaperi p/u prelucrare sanitara.
Incaperi p/u examinare vor fi 2: una p/u primirea gravidelor si pacientelor in unitatea de
fiziolofie; una- in unitatea de observare.
Daca in component maternitatii este unitate de ginecologie, ea va avea incaperi de primire si
examinare separate.
In camera de asteptare gravid sau pacienta isi scoate haina apoi trece in filtru. Aici medical
decide in ce unitate va fi indepartata parturienta. In component incaperilor de examinare vor fi
incaperi p/u prelucrare sanitara. Din aceste incaperi parturienta trece in salon prenatal (bloc de
nastere) iar gravid In unitatea de patologie a graviditatii.
Sectia de maternitate trebuie echipata cu reserve de nastere individuale cu echipamentele si
mobilierul adecvate precum paturi de nastere, saloane de examinare premonitorizare cu
echipament.
Zona de nastere trebuie completata de Sali de operatie cezariana; acestea sunt echipate in
acelasi mod cu salile de operatie.

12. Exigentele igienice fata de sectia de chirurgie, blocul operator.

Sectia de chirurgie.
In spitalele modern multifunctionale nr.de locuri chirurgicale constituie de la 25-45% din
nr.total de locuri. Sectia de chirurgie consta din saloane si bloc operator.
Conditiile igienice fata de component sectie de chirurgie aproape ca nu se deosebeste de
celelalte, suplimentar in aceste sectii va fi sala de pansamente.
Pentru o buna functionare a unei astfel de sectii trebuie sa avem in vedere amplasarea ei: de
preferat o zona cit mai izolata de celelalte sectii, dar totodata acestea trebuie sa detina o
comunicare cu sectiile de terapie intensive care sa faca posibila o deplasare a bolnavului la
nevoie. Numarul pacientilor dintr-un salon este limitat, un nr.prea mare de bolnavi favorizeaza
contaminarea mediului din salon.
Repartizarea bolnavilor se face pe baza unui algoritm ce are la baza mai multe criteria de
clasificare: in cadrul sectiilor septic- sunt internati cei cu supuratii, infectii, iar in sectia aseptic
cei cu risc infectios redus.

Blocul operator.
Unitate complet separate de restul spatiului de spitalizare. Aceasta este organizat si dotat
pentru a corespunde principiilor asepsiei si antisepsiei. Blocul operator cuprindeo serie de alte
sali:
1) Filtrul- incapere a blocului operator in care personalul care urmeaza sa participle la
interventia chirurgicala, isi schimba imbracamintea cu cea curate, sterile, echiparea cu boneta,
masca.
2) Sala de spalare- are loc spalarea mainilor, incaperea detine substante cu efect antiseptic.
3) Sala de operatie propriu-zisa: incaperea in care are loc actul operator. Peretii salii vor fi
netezi p/u a putea fi prelucrate cu substante dezinfectante. Toate comunicatiile si conductele vor
fi montate in interiorul peretilor. Se recomanda ca salile de operatie sa fie colorate cu vopsea de
ulei de culori deschise.
Iluminarea trebuie sa fie:
1) De o intensitate mare
 2) Spectrul iluminatiei artificial sa fie aproape de cel natural
3) Sa nu faca umbre pe masa de operatii
4) Corpul de iluminat sa nu emita radiatie termica
Temperatura: in perioada de vara temperature optimal este de 26C, individual ea variaza intre
17.5-24C.
Umeditatea: 50-55%.
Pentru respectarea asepticii in salile de operatii o mare importanta au instalatiile autonome de
ventilare mecanica- prin aspiratie-exhaustare. Pentru ca sala de operatii sa se injecteze cu aer, se
va face o epurare dubla.

13.Sectiile de boli contagioase.Particularitatile sistematizarii si specificul lucrului in aceste

sectii.
Sectiile de boli contagioase. Afectații de boli contagioase sint internați in sectiile
respective nu numai pentru a li vindecați, dar și pentru a fi izolați de cei
necontagioși. De aceea In aceste secții sistematizarea interioară, regimul sanitar are
anumite particularitati, scopul carora este de a preveni aparitia infectiilor
interspitaliceşti.

Bolnavii de boli contagioase evitá sectiile de internare centrală, sint spitalizați in

boxa de examinare a sectiei respective.
După termometrie și examen medical bolnavilor li se face prelucrarea sanitarä, iar
hainele se expediază in secția de dezinfecție.
Boxa de examinare dupa fiiecare bolnav se deretica, se aerisește și se
deziniectează.
Recomandabile lämpile bactericide.
două intrari - una pentru bolnavi, alta pentru lucrátorii medicali și pentru
substantele curate .
Secțiile de boli contagioase, chiar și cele mici se sistematizează aşa, ca sa poata fi
repartizate in subdiviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infecții de același gen.
Fiecare subdiviziune: va avea ecluza sa, ele prezentindu-se ca lacat bactericid" nu
numai in secțiile de boli contagioase, dar și in cele de chirurgie, de pediatrie ș. a.
Ecluza are doua uși. Cind se deschide una din ele, cealaltă va fi inchisa. Pentru o
sigurants mai mare ecluza poate avea o lampa bacte- ricida (4-5 VI la I m' de aer).
Intrind in ecluză, lucrătorul medical işi va spăla miini- le, va schimba halatul şi
boneta, işi va pune o mască de tifon. Subdiviziunea va avea blo- cul său sanitar.
O altă particularitate constă în faptul, că în saloane se aranjează unu-două paturi
(maxim patru). În toate saloanele sint lavoare. Pentru a preveni răspîndirea
infecțiilor aeriene in secțiile de pediatrie, saloanele sint boxate. În astfel de saloane
sînt internați bolnavii cu infecții de același gen, spre exemplu numai bolnavii cu
difterie sau scarlatină.
La intrarea în salon este ecluză. În secțiile de boli contagioase sint saloane de un
loc cu ecluză, saloane-semiboxe şi saloane-boxe.
Salonul semiboxă constă din salon, ecluză şi loc sanitar. Neajunsul saloanelor
semiboxe constă în faptul, că bolnavii sint internați aici prin coridorul general, in
acest caz este posibilă însămințarea coridorului și a altor saloane cu microfloră
patogenă.
Boxa deplină garantează absolut profi- laxia infecților aeriene . Ea constă din
tambur exterior, bloc sa- nitar, salon şi ecluză. Bolnavul este internat în boxa
completă prin tamburul exterior (daca secție se afla la etajul doi, se cons- truiește o
galerie specială). Personalul medical intră în boxă din coridorul secției prin ecluză.
În peretele dinspre secție se face o fereastră pentru observații.
Fereastra va avea sticlă.
Vasele se spală și se dezinfeetează nemijlocit în boxă.
Suprafața boxei complete este de 22 m.
In boxele complete se internează bolnavii cu diagnoză neprecizată, sau cu infecții
intercurente.
În secțiile contagioase pentru copii astiel de sistematizare şi respectare strictă a
regimului sanitar diminuează cu mult sau reduce absolut infectiile interspitaliceşti.
În ultimul timp se construiesc semiboxe sau saloane boxate de unu-două locuri.
Secțiile de boli contagioase cu saloane- semiboxe sau cu boxe au anumite avantaje.
În primul rind se creează condiții pentru izolarea bolnavilor cu diferite infecții. În
afară de aceasta în saloanele boxate bolna- vii pot fi internați și externați în acelaşi
timp, fapt care previne apariția infecțiilor intraspitaliceşti sau a celor intercurente.
Dacă secțiile nu sînt mari, toate saloanele vor fi boxate, pentru un pat. În secțiile de
30 de paturi 50 % de boxe vor fi de un pat, 50 % de două.

14.Particularitatile de sistematizare interioara a sectiilor (spitalelor)de pediatrie.

Organizarea secției de pediatrie

Art. 16. - (1) Îngrijirea pacienților copii se face obligatoriu în compartimente distincte în funcție
de vârstă: grupa sugari și copii de 1-3 ani, grupa copii preșcolari (3-6 ani) și grupa copii școlari
(6-14 ani).
(2) Compartimentul destinat unei grupe de vârstă constituie o unitate de îngrijire relativ
autonomă, în cadrul căreia pe lângă spațiile de spitalizare, conformate după specificul vârstei, se
mai prevăd:

a) o parte din spațiile de asistență medicală (cele de supraveghere și tratament specific);

b) o parte din spațiile de deservire a bolnavilor (individualizate după vârsta pacienților);
c) un spațiu de curățenie.
Art. 17. - (1) Compartimentul pentru copii școlari va fi organizat în mod asemănător cu unitatea
de îngrijire pentru bolnavii adulți, astfel încât saloanele, cu grupurile sanitare aferente (separate
pe sexe), vor fi identic conformate, dimensionate și mobilate și vor fi prevăzute cu anexe
medicale și gospodărești.
(2) În cadrul compartimentului va fi desemnat un sector septic incluzând 1-2 saloane sau rezerve
(fiecare cu grup sanitar propriu) care să permită izolarea și cohortarea pacienților.
(3) În plus, compartimentele pentru copii școlari vor fi dotate cu o cameră de zi, care se va
amenaja pentru activități școlare.
Art. 18. - (1) Compartimentul pentru copii preșcolari (3-6 ani) va cuprinde sistemul de cazare,
care va fi adaptat vârstei, în grupări de 3-4 saloane de 2-4 copii, prevăzute cu grup sanitar comun
sau separat pe sexe, cărora li se afectează un post de supraveghere pentru asistenți medicali.
(2) În cadrul compartimentului, 1-2 saloane (cu grupuri sanitare distincte) se vor specializa
pentru cazurile care necesită izolare și cohortare epidemiologică.
(3) În amenajarea saloanelor pentru această grupă de vârstă se va ține seama de următoarele
criterii: a) suprafața utilă/pat în salon va fi de minimum 6 m2; b) peretele salonului orientat spre
postul asistentului medical va fi parțial vitrat securizat; c) dimensiunile mobilierului și ale
obiectelor sanitare vor fi adaptate vârstei.
(4) În cadrul compartimentului se vor mai prevedea: o cameră de tratamente-pansamente
proprie, un spațiu de lucru pentru personalul mediu (oficiu) și un număr de rezerve pentru copiii
care se internează cu mamele.
(5) Dacă mărimea compartimentului o justifică, se poate amenaja un spațiu de joacă pentru copiii
necontagioși.
Art. 19. - Compartimentul pentru sugari și copii de 1-3 ani va fi organizat astfel:
a) se va organiza în sistemul nucleelor cu 2-3 camere (compartimentate în boxe) de 4-6 paturi,
prevăzute cu un grup sanitar de igienizare și grupate la un post de supraveghere al asistenților
medicali;
b) unul din nuclee va fi destinat cazurilor care necesită izolare și cohortare epidemiologică;
c) suprafața utilă/pat în cameră va fi de 4-5 m2;
d) toți pereții vor fi vitrați în partea superioară, pentru control vizual;
e) în fiecare cameră se va prevedea o cadă cu duș de mână pentru îmbăiere;
f) pentru copiii care se internează cu mamele se prevăd rezerve având dotări sanitare specializate
pentru mamă și pentru copil;
g) se acceptă amplasarea în afara compartimentului, dar în cadrul secției, a unor saloane pentru
mamele care își alăptează copiii.
Art. 20. - Compartimentul pentru sugari și copii mici (0-3 ani) va fi izolat pe un circuit distinct
de restul grupelor de vârstă, va avea anexe medicale și gospodărești proprii, iar accesul dinspre
exterior va fi soluționat în sistem filtru.
Art. 21. - În cadrul secției de pediatrie se mai amplasează următoarele categorii de spații pentru
asistența medicală:
a) unitate specializată (nucleu) de terapie intensivă, cu configurația prevăzută la art. 27;
b) unitate specializată pentru îngrijirea prematurilor (după caz), având în componență saloane
separate pentru cazurile cu potențial septic și pentru cele fără potențial septic;
c) încăperi pentru consultații, investigații și tratamente speciale;
d) cabinete pentru medici și anexe pentru personalul medical auxiliar;
e) spații pentru conducerea secției (după caz).

Art. 22. - (1) Pentru hrănirea sugarilor și a copiilor de 1-3 ani, în secțiile de pediatrie se
amenajează o bucătărie specializată ("biberonerie" sau "bucătărie de lapte"), organizată și
conformată adecvat capacității secției.
(2) Spațiile componente ale bucătăriei de lapte se dimensionează ținând seama de echipamente;
alcătuirea lor urmărește fluxul tehnologic:
a) primirea, spălarea și sterilizarea biberoanelor, cănițelor, lingurițelor;
b) prepararea alimentelor: paste, piureuri, lichide dietetice, lapte; c) umplerea biberoanelor,
răcirea, distribuția acestora.
d) anexe pentru depozitare;
e) camera asistentei dieteticiene. (3) Biberoneria va avea dotările sanitare specifice activităților
desfășurate (autoclavă, chiuvetă, frigider, aragaz, masă destinată biberoanelor murdare, masă
destinată biberoanelor sterile, casolete de transport etc.). Secția (subsecția) de obstetrică
fiziologică și nou-născuți (maternitate)
Art. 23. - (1) Secțiile de obstetrică-ginecologie din spitalele generale mici și mijlocii se
organizează pe subsecții complet separate, de obstetrică și, respectiv, de ginecologie, pentru care
se prevăd anexe medicale, de deservire a pacienților și gospodărești distincte.
(2) În spitalele mari sau în cele de specialitate, pentru cele două profiluri se constituie secții
diferite.
Art. 24. - Funcționarea secției poate fi organizată în oricare dintre următoarele 3 moduri:
a) compartimente medicale distincte pentru mame și nou-născuți, în care asistența pentru mame
se face similar cu cea pentru celelalte categorii de pacienți adulți, iar pentru nou-născuți se
soluționează în sistemul de pediatrie la compartimentul sugari. Cele două compartimente vor
avea propriile anexe medicale, de deservire și gospodărești specializate. Între cele două
compartimente se amplasează spațiile pentru alăptare, utilizate în comun;
b) sistemul nucleelor (respectiv al unităților de îngrijire) mixte pentru mame și nou-născuții
acestora; un nucleu este compus din două saloane pentru mame (cu câte 3-5 paturi), cu dotările
sanitare aferente, care flanchează două saloane (dotate corespunzător) pentru nou-născuți și un
spațiu de lucru pentru asistenți medicali (care, dimensionat ca atare, este utilizat în unele variante
de organizare ca spațiu de alăptare);
c) sistemul "rooming-in" sau de cazare a mamei și nounăscutului în același salon (fie în rezerve
individuale, fie în saloane pentru două mame cu copiii lor), cu spații corespunzător dimensionate
și dotări sanitare specializate;
d) în sistemele prevăzute la lit. b) și c), anexele medicale și de deservire, specializate pentru cele
două categorii de pacienți, se amplasează grupat în cadrul unității de îngrijire.
Art. 25. - (1) Indiferent de sistemul de cazare adoptat, pentru cazurile cu risc se vor diferenția
compartimente (nuclee) distincte, atât pentru mame, cât și pentru nou-născuți.
(2) Pentru cazurile de obstetrică patologică se amenajează saloane distincte, grupate, atât în
compartimentul aseptic, cât și în cel septic.
(3) Uneori cazurile de obstetrică patologică se pot amplasa în secția/subsecția de ginecologie.
Art. 26. - (1) Secția de obstetrică va fi amplasată la același nivel și în legătură directă cu blocul
de nașteri și sala de operații pentru cezariene, recomandat fiind ca circuitul respectiv să fie
distinct de căile de circulație comune ale spitalului.
 (2) La spitalele generale mici și mijlocii, blocul de nașteri se poate amplasa chiar în secția
(subsecția) de obstetrică.

Tema “ Regimul sanitaro-igienic in spitale.Profilaxia inf.nozocomiale”

1.Infectii nozocomiale.Clasificarea lor

Sub termenul de infecţii intraspitaliceşti se subînţeleg toate maladiile contractate în cadrul

spitalului, cauzate de către microorganisme, clinic sau microbiologic recunoscute. Bolnavul
contractează această maladie fie la internare, fie în rezultatul îngrijirilor medicale ulterioare, în
condiţii de spital şi/ sau în condiţii de ambulator. Infecţia intraspitalicească poate fi contractată şi
de către personalul medical, care-şi exercită activităţile sale profesionale, iar semnele clinice pot
apărea atît în timpul activităţii lor medicale, cît şi după.

Clasificare infecțiilor nosocomiale

După locul apariţiei, infecţiile intraspitaliceşti se împart în trei grupuri:

•infecţii care apar în condiţii de ambulator;

•infecţii care apar în rezultatul intervenţiilor cu scop de profilaxie;
•infecţii spitaliceşti propriu - zise.

După etiologie infecţiile intraspitaliceşti se împart în două grupuri:

•boli transmisibile contractate în spital, determinate de obicei de germeni patogeni;

•infecţii cu „germeni condiţionat patogeni” sau cu „oportunişti”.

După componenţa microflorei se împart în trei grupuri:

•Monoinfecţia provocată de către un microorganism (3% cazuri);
•Poliinfecţia prezenţa mai multor specii de microorganisme în asociere (37% cazuri);
•Superinfecţia se formează în cazul cînd la m/o asociate se mai adaugă şi o infecţie virală (60%
cazuri).

După calea de răspîndire se desting trei grupuri de infecţii nosocomiale:

•Transmiterea aeroportată - praf (1 gram de praf conţine 1,5 milioane bacterii, şi fiecărei bacterii
îi sînt suficiente 20 – 30 minute pentru a se multiplica), spută, saliva din timpul vorbirii, tuse,
strănutul etc.
•Transmiterea manuportată (contact) – mîini murdare, lenjerie, instrumente, material pentru
pansament etc. (80% infecţii nosocomiale);
•Implantarea prin intermediul injecţiilor, materialului chirurgical, protezelor etc.

2.Sursele si conditiile de răspîndire ale infecţiilor nosocomiale

Sursele :
•Bolnavii infectaţi, care au fost internaţi în perioada de incubare;
•Bolnavii cu infecţii mixte;
•Bolnavii, care nu au respectat termenul de carantină;
•Purtătorii de germeni patogeni sunt: pacienţii, personalul medical. (Statistica ultimelor zece ani
a arătat, că fiecare al 5-lea lucrător medical din Moldova era purtător de stafilococi. La 40% din
lucrătorii medicali au fost găsiţi stafilococi pe mâni);
•Vizitatorii bolnavilor – pot fi purtători de germeni sau bolnavi de o infecţie puţin pronunţată
(fiecare al 8 locuitor din Moldova – purtător al virusului hepatitei infectioase).

Conditiile apariţiei infecţiilor nosocomiale:

•creşterea permanentă a cazurilor de infecţii intraspitaliceşti poate fi motivată de un şir de cauze:

•a crescut contingentul de risc – persoane cu rezistenţa scăzută, imunodeficit, diabet zaharat;
•alergizarea populaţiei;
•se complică tehnologia medicală (transplantarea organelor, operaţii de diagnostic şi tratament
complicate, traumatice - endoscopia);
•creşte numărul de pacienţi de o vârstă înaintată şi infantilă;
•întrebuinţarea largă, adesea iraţională şi fără sistem a antibioticelor;
•încălcarea regulilor sanitar-igienice.
3.Masuri nespecifice de profilaxie ale inf.nozocomiale
Măsurile nespecifice includ măsuri de arhitectură și planificare, măsuri sanitaro-tehnice, măsuri
de dezinfecție și sterilizare, măsuri sanitaro-antiepidemice.
Măsurile de arhitectură și planificare includ:
 zonarea terenului
 amplasarea rațională a unităților de îngrijire medicală
 respectarea fluxului în mișcarea pacienților, personalului
 izolarea unităților de îngrijire medicală, blocurilor operatorii etc
 Măsurile sanitaro-tehnice includ:
 ventilația corespunzătoare
 condiționarea aerului
 asigurarea mișcării dirijate a aerului
 dispozitive de laminare

Măsurile de dezinfecție și sterilizare includ:

 folosirea remediilor chimice
 folosirea remediilor fizice, precum prelucrarea mecanică, temperature
ridicată, radiația UV, gamma radiația

Măsurile sanitaro-antiepidemice include:

o inspecția regimului sanitar în staționare
o lucrul de iluminare sanitară cu personalul și bolnavii
o controlul asupra contaminării cu germeni a mediului spitalicesc
o depistarea purtătorilor de germeni la personal și bolnavi.

4.Masuri specific de profilaxie ale inf nozocomiale

Profilaxia specifică include imunizarea urgentă pasivă și imunizarea planificată, care poate fi
activă sau pasivă.
Imunizarea activă determină inducerea producției de anticorpi proprii, prin administrarea unui
vaccin sau anatoxinei.
Imunizarea pasivă- administrarea de anticorpi preformați, sub formă de imunoglobuline totale,
specifice sau seruri specifice.
5.Masurile sanitaro-tehnice in profilaxia infectiilor nozocomiale.
-Ventilaţia artificială eficace
-Condiţionarea aerului

1. CURĂŢENIA Aplicarea corecta a metodelor de curăţenie a suprafeţelor, obiectelor şi

echipamentelor poate realiza o decontaminare de 95-98%, foarte apropiată de cea
obţinută prin dezinfecţie. Prin activitatea de curăţenie se acţionează asupra tuturor
microorganismelor. Nu înlocuieşte dezinfectia.
METODE : Spalarea, ştergerea, aspirarea, perierea.
Spalarea se realizează prin folosirea de apa calda şi substanţe tensioactive. Apa calda,
la 35-45°C, are o putere de spalare, superioară apei reci, deoarece are o putere mai mare de
emulsionare şi dizolvare. În funcţie de suportul de tratat, la apa calda se adauga 1-2% carbonat
de sodiu, sapun sau detergenti anionici sau produse etichetate.
Conditii de eficacitate :
- asocierea spalarii cu metode mecanice: agitare, periere, frecare;
- respectarea timpilor de inmuiere şi de spalare (în funcţie de puterea de spalare a apei, de
mijloacele mecanice utilizate şi de obiectul supus spalarii); spalarea trebuie urmată de clatire
abundenta.
-Prin ştergerea umeda a suprafeţelor (ex.: lambriuri, mobilier) se realizează îndepărtarea
microorganismelor. Se practica pentru întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spalari.
Aspirarea-recomandabila numai cu aspiratoare cu proces umed , a căror construcţie permite
curatarea şi dezinfectia lor şi menţinerea uscata după utilizare.

Alte metode de curăţenie, în anumite cazuri se pot utiliza maturatul sau periatul umed, metode
care au eficacitate redusă. Nu se recomanda maturatul uscat, sau scuturatul, în încăperi, locuri
circulate sau aglomerate.
Curăţenia şi dezinfectia în încăperi trebuie întotdeauna asociate cu aerisirea.
Curăţenia se practica în mod obişnuit ca metoda de decontaminare profilactica; în bolile
infectioase cu transmitere aeriană (ex.: rubeola, rujeola, varicela etc.) aerisirea este singura
metoda de decontaminare necesară în focar.
PRODUSE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE EFECTUARE A CURĂŢENIEI
SAPUNURI,DETERGENTI, ABRAZIVE, PRODUSE PENTRU LUSTRUIT,

RESPONSABILI:
!!! Medicul şef de secţie/cabinet, asistenţa sefa/asistenţa de cabinet, care:
- stabilesc, împreună cu specialişti în igiena spitaliceasca, medici epidemiologi, asistenţi de
igiena (SPCIN), măsurile pentru realizarea exigenţelor de igiena recomandate pentru spaţii.
- realizează protocolul de igiena al secţiei/compartimentului/cabinetului şi protocolul de utilizare
a produselor de întreţinere folosite.
- formează şi instruiesc personalul de execuţie cu privire la aceste exigente şi protocoale.
- Personalul efector, după instruire prealabilă, consemnată în documente.
REGULI PENTRU DEPOZITAREA PRODUSELOR ŞI A USTENSILELOR FOLOSITE LA
EFECTUAREA CURĂŢENIEI
a) În unitatea sanitară, la nivel central, trebuie să existe spaţii special destinate depozitarii
produselor şi ustensilelor folosite în procesul de efectuare a curăţeniei, aflate în stoc.
- pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curatat;
- aerisirea naturala;
- iluminatul corespunzător (natural + artificial);
- gradul de umiditate optim păstrării calităţilor;
b) În fiecare secţie/compartiment, trebuie să existe încăperi special destinate depozitarii
produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţeniei, aflate în rulaj şi pregătirii
activităţii propriu-zise.
REGULI DE ÎNTREŢINERE A USTENSILELOR FOLOSITE PENTRU EFECTUAREA
CURĂŢENIEI
1.Zilnic, după fiecare operaţiune de curăţenie şi la sfârşitul zilei de lucru, ustensilele utilizate se
spala, se curata (decontamineaza), dezinfecteaza şi usucă.
2.Personalul care executa operaţiunile de curatare şi dezinfecţie a materialului de curăţenie va
purta manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.
6.Masurile sanitaro-antiepidemice,dezinfectia si sterilizarea in profilaxia infectiilor
nozocomiale
-Depistarea purtatoilor de germeni
-Educatia igienica
2. DZINFECTIE
Dezinfectia este procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele
patogene (în proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe obiectele din mediul
inert.
-Dezinfectia se aplică în cazurile în care curăţenia nu elimina riscurile de răspândire a infectiei,
iar sterilizarea nu este necesară.
-În orice activitate de dezinfecţie trebuie să se aplice măsurile de protecţie a muncii pentru a
preveni accidentele şi intoxicatiile.
Echipamentele şi obiectele din mediul spitalicesc sunt clasificate în patru nivele de risc, în
funcţie de tipul de contact cu pacientul (în unele cazuri cu personalul).
Acest mod de abordare facilitează alegerea tipului adecvat de procesare, în funcţie de diverse
aplicaţii ale echipamentelor.
1.Risc minim
• Obiecte de la distanţă de persoane (pacient, personal): pereţi, pardoseli, tavane, chiuvete,
canale de scurgere;
• Obiecte în imediata apropiere a pacientului: armătura paturilor, dulăpioare, etc.
Nivel necesar de decontaminare: curăţare, uscare.
2.Risc scăzut
• Obiecte în contact cu suprafaţa pielii intacte: stetoscop, manşeta tensiometrului, tacâmuri,
veselă, telefoane mobile, ligheane si alte obiecte sanitare.
Nivel de decontaminare: curăţare, uscare.
3.Risc mediu
• Obiecte în contact cu mucoasele: termometre, echipament de asistare respiratorie,
gastroscoape, bronhoscoape;
• Obiecte contaminate cu microorganisme virulente: ploşti, bazinete, etc.;
• Obiecte folosite la pacienţi cu grad înalt de receptivitate.
Nivel de decontaminare: dezinfecţie de nivel înalt, sterilizare chimică.
4. Risc înalt
• Obiecte, care întră în contact cu pielea sau cu mucoasele: pansamente;
• Obiecte care se întroduc în locuri normal sterile ale organismului: ace, instrumente
chirurgicale, implânte, catetere urinare.
Nivel de decontaminare: sterilizare.

TIPURI DE DEZINTECTIE
DEZINFECTIA PRIN MIJLOACE FIZICE
1.Dezinfectia prin căldură
- Căldură uscata: flambarea şi incinerarea.
Flambarea este utilizata în laborator; flambarea instrumentelor medico-chirurgicale în recipiente
cu alcool este interzisă - fiind ineficace!
Incinerarea se utilizează pentru obiecte contaminate, fără valoare şi pentru deşeuri cu potenţial
contaminant, septice, de la sali de operaţie şi sali de tratamente, pentru piese anatomice rezultate
din intervenţii chirurgicale, pentru cadavrele animalelor de laborator.
- Căldură umeda: pasteurizare şi fierbere
 Pasteurizarea: este o metoda de dezinfecţie a lichidelor, la temperaturi cuprinse între 55-95°C.
După expunere, de durata variabila în funcţie de rezistenta germenilor, sunt distruse 90-95% din
microorganismele patogene.
-Fierberea în apa la temperatura de 100°C sau utilizarea aburului de 100°C realizează
distrugerea în decurs de 10-20 minute a formelor vegetative ale microorganismelor patogene,
precum şi a unor forme sporulate mai puţin rezistente la temperat uri ridicate.
Fierberea alimentelor este una din metodele curente de prevenire a bolilor transmisibile cu
poarta de intrare digestiva. În anumite cazuri, pentru prevenirea acestor boli, apa de baut se
consuma fiarta, racita şi aerata
În absenta maşinilor de spălat cu ciclu de dezinfecţie prin căldură, fierberea este indicată pentru
dezinfectia lenjeriei, tacamurilor şi veselei care suporta temperatura de fierbere.
Fierberea la temperaturi între 100-110°C se poate obţine prin adaosul unor substanţe care ridica
punctul de fierbere (ex. adaosul de carbonat de sodiu, pentru fierberea lenjeriei).
Dezinfectia prin căldură umeda, cu fierul de călcat, completează decontaminarea lenjeriei,
distrugerea formelor vegetative a bacteriilor, în 5-10 secunde şi a sporilor, în 50 secunde.
2. Dezinfectia cu raze ultraviolete
Indicaţii: dezinfectia suprafeţelor netede şi aerului în boxe de laborator, sali de operaţii, alte
spaţii închise, pentru completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimica.
Condiţii generale:
- utilizarea doar a lampilor destinate dezinfectiei; lampile destinate dezinfectiei pot fi fixe sau
mobile, cu tuburi de UV între 15 şi 30 W, prevăzute sa funcţioneze în absenta omului (cu radiaţie
directa) sau în prezenta omului (cu radiaţie indirecta, ecranata şi fără emisie de ozon).
-spaţiul în care se efectuează dezinfectia cu radiatii ultraviolete trebuie supus în prealabil unei
curatenii minutioase: a tuturor suprafeţelor, iar temperatura mediului trebuie să fie între 15 şi
30°C şi umiditatea de maximum 60%.
Condiţii speciale:
- se utilizează aparate cu radiaţie directa;- dezinfectia se efectuează în absenta omului;
- durata de expunere se calculează ţinând seama de gradientul energetic al radiatiei bactericide
dat de distanta dintre sursa şi suprafaţa tratata şi de cantitatea de energie necesară pentru
distrugerea în proporţie de 99,90-99,99% a germenului test tratat. Se defineste ca doza letala,
cantitatea de energie necesară (uW/cmý) pentru distrugerea unui microorganism test în proporţie
de 90%. Pentru a considera eficace dezinfectia, se administrează 3-4 doze letale pe suprafaţa
tratata.
DEZINFECTIA PRIN MIJLOACE CHIMICE
În unităţile medicale dezinfectia se realizează, în principal, prin utilizarea unor substanţe
dezinfectante chimice.
Etichetarea acestor produse trebuie să fie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi sa conţină în
mod obligatoriu concentratiile de utilizare şi timpii de acţiune aferenţi pentru obţinerea fiecărei
"acţiuni cide" în parte.
Clasificarea dezinfectiei (adaptată după CDC).
Aceasta clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în vedere
timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele.
După aceste criterii, dezinfectiei se clasifica pe patru nivele:
- Sterilizare chimica
- Dezinfecţie de nivel înalt
- Dezinfecţie de nivel intermediar
- Dezinfecţie de nivel scăzut
STERILIZARE CHIMICA
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de câteva ore.
Este obligatorie respectarea recomandărilor producătorului referitoare la timpul de contact şi
condiţiile de realizare.
Substantele chimice care realizează sterilizarea chimica sunt:
- Glutaraldehida (2%)
- Peroxid de hidrogen stabilizat (6%)
- Acidul peracetic (diferite concentratii)
DEZINFECTIA DE NIVEL ÎNALT
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţia unui număr mare de spori
bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat trebuie să fie de cel puţin 20
minute.
Este obligatorie respectarea recomandărilor producătorului.
Substantele chimice şi mijloacele prin care se poate realiza dezinfectia de nivel înalt sunt:
- Glutaraldehida (2%)
- Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%)
- Acidul peracetic (diferite concentratii)
- Hipocloritul de sodiu (5,25%)
DEZINFECTIA DE NIVEL INTERMEDIAR (MEDIU)
Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis, a bacteriilor în forma vegetativa, a celor mai
multe virusuri şi fungi, dar nu şi a sporilor bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de 10 minute.Substantele
chimice care realizează dezinfectia de nivel intermediar sunt:
- Fenoli
- Iodofori
- Alcooli
DEZINFECTIA DE NIVEL SCĂZUT
Poate distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativa, unele virusuri, unii fungi, dar NU
distruge microorganisme rezistente, cum sunt Mycobacterium tuberculosis, sau sporii bacterieni.
Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de sub 10 minute.
Substantele chimice care realizează dezinfectia de nivel scăzut sunt:
- Dezinfectante care conţin fenoli, iodofori, substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare;
- Alcooli (70°C, 90°C);
- Hipoclorit de sodiu (5,25%)
- Compuşi pe bază de clor
Factori care influenţează dezinfecţia
• spectrul de activitate şi puterea germicidă a dezinfectantului;
• speciile de microorganisme circulante, rezistenţa lor;
• nivelul de poluare cu microorganisme pe suportul tratat;
• cantitatea de material organic de pe echipamentul/ suportul supus tratamentului;
• natura suportului;
• concentraţia substanţei dezinfectante;
• timpul de contact si temperatura;
• probabilitatea dezinfectanţilor chimici de a fi inactivaţi prin substanţe organice, plasticuri,
cauciucuri, celuloză, apă dură şi detergenţi. De exemplu, dezinfectantele pe bază de compuşi
cuaternari de amoniu sunt incompatibile cu detergenţii anionici.
• tipul de activitate antimicrobiană, bactericidă sau bacteriostatică. De exemplu,
• dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt bacteriostatice la concentraţii
mici, în timp ce la concentraţii înalte devin bactericide;
• efectul pH-ului:
• activitate optimă la pH acid: fenolii, halogenii;
• activitate optimă la pH alcalin: glutaraldehida,
compuşii cuaternari de amoniu;
• activitate optimă la pH neutru: clorhexidina;
 • stabilitatea produsului, sau a soluţiilor de lucru. De exemplu, în timp ce soluţia concentrată de
hipoclorit de sodiu este instabilă, dicloroizocianuratul de sodiu sub formă de tablete sau granule
este foarte stabil, dacă este depozitat în loc uscat;
• corozivitatea (hipocloriţii corodează unele metale);
• toxicitatea (formaldehida şi glutaraldehida sunt dăunătoare pentru sănătate);
• costul produsului.
Criterii de alegere a dezinfectantelor
- Eficacitatea.
- Simplitate în prepararea şi aplicarea soluţiilor şi în stocarea substanţelor şi produselor.
- Economicitatea.
- Lipsa corozivităţii şi a efectelor distructive
- Cunoaşterea toxicităţii dezinfectantelor în condiţiile de utilizare şi a măsurilor de protecţie
recomandate.

3.STERILIZAREA
DEFINITIE Sterilizarea poate fi apreciată drept o totalitate de metode, mijloace şi forme utilizate
pentru mortificarea şi înlăturarea tuturor speciilor de microorganisme, la toate fazele de
dezvoltare ce se conţin în interiorul şi pe suprafaţa diferitor materiale, substraturi.
Totalitatea măsurilor antimicrobiene strict reglamentate şi obligatorii pentru realizarea în condiţii
şi la obiective concrete se numeşte regim de sterilizare.
-Instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală sunt clasificate în trei categorii, după
riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea acestora (după Spaulding):
- instrumente critice;
- instrumente semicritice;
- instrumente noncritice.
Instrumente critice-Instrumentele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular,
care penetrează pielea sau mucoasele, cum ar fi: bisturiurile, acele, cateterele vasculare,
implanturile, alt instrumentar chirurgical invaziv.
Asemenea instrumente necesită STERILIZARE între utilizări cu respectarea strictă a
recomandărilor producătorului aparaturii de sterilizare, atunci când se folosesc aparatele de
sterilizare, sau timpul de contact recomandat de producător, atunci când se utilizează sterilizanţi
chimici. Înainte de sterilizare acestea trebuie dezinfectate.
Instrumente semicritice
Instrumentele care vin în contact cu mucoasele (cu excepţia mucoasei periodontale), sau cu
soluţii de continuitate ale pielii.
Exemple: endoscoape flexibile, laringoscoape, tuburi endotraheale, echipament de anestezie şi
respiraţie asistată.
 Asemenea instrumentar necesită sterilizare, sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt, între
utilizări. Termometre orale sau rectale şi suprafeţe netede, dure (căzi de hidroterapie), necesită
dezinfecţie de nivel intermediar între utilizări.
Instrumente noncritice Instrumentele care vin în contact doar cu pielea intactă, cum ar fi
stetoscoapele, suprafeţele meselor, pavimentele, ploştile, mobilierul, etc.
Necesită dezinfecţia de nivel intermediar până la scăzut, între utilizări.
Preponderent, sterilizarea se efectuează prin metode fizice şi chimice.
Metodele fizice de sterilizare includ: sterilizarea prin iradiere, la presiune scăzută, cu abur
circulant, ultrasonică, cu ajutorul razelor ultraviolete, prin filtrare cu fascicul de electroni etc.
Metoda chimică de sterilizare este recomandată pentru articolele din materiale polimerice, sticlă,
cauciuc, metale corosiv-resitente. Prin-aplicarea unui produs chimic lichid sau gazos
Obiectele medicale preliminar curăţate, apoi înmuiate în soluţii dezinfectante pot atinge o
dezinfecţie eficace împotriva bacteriilor vegetative şi a virusurilor (inclusiv virusul SIDA şi
hepatitelor virale B, C, D etc.).
Eficacitatea sterilizării chimice poate fi compromisă printr-o simplă greşeală de diluţie sau
printr-o degradare a sterilizantului din cauza stocajului în condiţii proaste sau din cauza utilizării
prea prelungite a aceleiaşi soluţii
-Sterilizarea articolelor medicale prin metoda chimică (gazoasă) cu vapori ai soluţiei de
formaldehidă în alcool etilic
Securitatea injecţiilor
Nerespectarea standardelor de securitate în efectuarea manoperelor medicale invazive cum ar fi
deficienţele în sterilizarea echipamentului de uz multiplu, utilizarea repetată a echipamentului de
uz unic, neglijarea tehnicilor aseptice, precum şi practicile periculoase de înlăturare a deşeurilor
ascuţite generează riscuri de răspândire a agenţilor patogeni cu transmisie prin sânge de la
pacient la pacient, de la pacient la lucrătorul medical, mai rar de la lucrătorul medical la pacient.
Injecţia efectuată cu respectarea modului şi locului aplicării, regulilor de aseptică şi prin
administrarea cu o seringă şi un ac de uz unic, în special cu mecanism de auto-distrugere, care
corespunde următoarelor cerinţe:
- este ambalată, sigilată şi sterilizată de către producătorul de seringi;
- nu este cu termenul de valabilitate depăşit;
- este extrasă din ambalajul steril (sau eliberată de capacele protectoare) imediat înainte de a
efectua injecţia (în toate cazurile posibile în prezenţa pacientului, tutelei);
- este înlăturată pentru nimicire fără a îmbrăca pe ac capacul de protecţie, într-o cutie de
siguranţă, rezistentă la străpungere sau un container pentru deşeuri cu destinaţie similară, îndată
după ce injecţia a fost efectuată.
Reconstituirea (dizolvarea) oricărui medicament injectabil şi vaccin va fi efectuată cu respectarea
strictă a tehnicii aseptice (o seringă cu ac steril de uz unic pentru fiecare flacon cu medicament,
vaccin, asigurându-se lipsa contactului dintre ac şi oricare suprafaţă nesterilă). Acele nu vor fi
lăsate un dopul flaconului.
Tot echipamentul injectabil utilizat şi înlăturat va fi supus nimicirii printr-un mod sigur şi
inofensiv.
 - În IMS din localităţi rurale, care produc cantităţi mici de DRAM periculoase, cutiile de
siguranţă pline vor fi incinerate în incineratoare special construite (în limitele teritoriilor care nu
afectează zonele populate).
- Resturile în urma incinerării (ace oxidate, reziduuri de plastic, etc.) vor fi extrase întrun mod
inofensiv şi vor fi îngropate într-o groapă pentru gunoi corespunzătoare
. - În perspectivă IMS vor trece la dezinfectarea seringilor utilizate exclusiv prin autoclavare cu
reciclarea ulterioară în alte obiecte din plastic pentru uz tehnic. Nici într-un caz seringile sau
acele (sau containerele pline) nu vor fi amplasate împreună cu deşeurile obişnuite sau aruncate la
întâmplare.

7.Exigențe igienice față de igiena individuală a pacienților și lucrătorilor medicali

Igiena individuală a pacienților:

 
1. Pacientii internati sunt obligati sa poarte numai echipament de spital (pijamale,
 camasa, papuci, halat)Pacientii vor respecta regulile de igiena personala:

2. La internare se predau hainele de strada la garderoba spitalului si se poarta tinuta de

spital (pijama, halat, papuci).
3. Efectuarea dusului, daca este nevoie, la internare.
4. Spalarea mainilor inainte si dupa masa, sau ori de cate ori este nevoie.
5. Efectuarea dusului si spalatul pe dinti zilnic.
6. Spalarea fructelor si legumelor inainte de consum.
7. Se interzice pastrarea alimentelor perisabile in noptierele din salon impreuna cu
obiectele personale (se vor pastra in frigider)
8. Taierea unghiilor de la maini si picioare.
9. Purtarea obligatorie a mastii de protectie la pacientii cu tuberculoza, la parasirea
salonului.
10. Igiena tusei.

Igiena individuală a lucrătorilor medicali:

1. Efectuarea dusului zilnic

2. Respectarea normelor igienice ale cavității bucale
3. Tunsorile trebuie să fie unele decente
4. Evitarea unui machiaj strident
5. Tăierea unghiilor și menținerea acestora curate
6. Evitarea excesului de parfum
7. Spălarea regulată și călcatul halatului
8. Schimbul încălțămintei
9. Spălatul mâinilor după fiecare manipulare
10. Purtarea obligatorie a echipamentului de protecție necesar (bonetă, mănuși, măști)

8.Metode obiective de apreciere a regimului igienic in spitale

1. Inspecția vizuală, pentru verificarea amplasării secțiilor, cabinetelor etc; componenței și
suprafețele cabinetelor; finisării interioare a încăperilor. Toate acestea trebuie să
corespundă regulilor și normelor sanitaro-epidemiologice.
2. Verificarea parametrilor ai sistemelor de încălzire, ventilare și condiționare a aerului prin
măsurarea temperaturii, umidității și presiunii aerului din încăpere.
3. Verificarea listelor de dereticare și efectuării reparațiilor curente
4. Numărarea distanței dintre clădiri sau surse de nocivități din preajmă.
5. Inspecția vizuală a zonelor “curate”, care trebuie să corespundă cerințelor de asepsie.
6. Controlul registrelor de evidență în care trebuie să fie înscris dacă încăperile cu
semnificație epidemiologică sunt dotate cu lămpi bactericide, însoțite de documentația
referitoare la toate datele privind caracteristicile și modul de utilizare.
7. Verificarea sistemului de filtrare și condiționare a aerului din blocurile operatorii.
8. Examenul bacteriologic al suprafețelor din spital, precum și al solului și apei din
robinetele spitalului.
9. Verificarea statistică a pacienților externați pentru a fi identificate infecții nozocomiale.
9) Metodologia testarii prelucrarii instrumentelor medicale si citirea rezultatelor:
Etapa I
Determinarea prezenței detergenților în soluția de curățare cu ajutorul fenolftaleinei.
Mersul lucrării. In eprubetă se toarnă 3 ml soluție de curățare şi se adaugă 3 picături de soluție
alcoolică de fenolftaleină (1%). Apariția colorației roz indică prezența în soluția de curățat a
detergentului.
Etapa II Determinarea cantității reziduale a soluției de curățare pe instrumentele medicale şi pe
suprafețele de lucru cu ajutorul fenolftaleinei.
Mersul lucrării. Se picură câteva picături de soluție alcoolică de fenolftaleină (1%) pe
suprafețele de lucru sau pe instrumentele medicale curate. Apariția culorii roz indică prezența
soluției de curățare.
Etapa III Determinarea urmelor de sânge pe instrumentele medicale curate cu ajutorul probei cu
amidopirină.
Mersul lucrării. Pe instrumentele medicale curate se picură câteva picături de soluție alcoolică
(5%) de amidopirină cu soluție de peroxid (3 %) şi se mai adaugă câteva picături de acid acetic
(30%). În prezența sângelui apare o colorație albastru-liliachiu.

10)Colectarea si neutralizarea deseurilor solide si a apelor reziduale:

Apele reziduale din secțiile somatice necontagioase pot fi emise în rețeaua de canalizare fără a fi
prelucrate în prealabil. Dacă în localitate nu există sistem de canalizare, pe lîngă spitale se vor
construi instalații locale de epurare. La aceste instalatii se va face epurarea mecanică (in
decantoare) și biologică (in biofiltre), apoi dezinfectarea apelor reziduale prin clorizare.
Dacă spitalul nu este prea mare, apele reziduale se neutralizează prin metoda de filtrare
subterană.

Din punct de vedere epidemiologic apele reziduale din secțiile de boli contagioase prezintă un
anumit pericol. Dacă în apele reziduale menajere raportul dintre agenții patogeni şi bacteria coli
se prezintă ca 1: 10000 1:1 000 000, în apele reziduale ale secțiilor contagioase acest raport
revine la 1: 100, 1:1000, iar într-un litru de acest lichid se depistează circa 5000-10 000 de viruşi
patogeni. De aceea excrementele bolnavilor de boli intestinale înainte de a fi evacuate în sistemul
de canalizare se vor dezinfecta direct în ploști, adăugîndu-se 200 g de clorură de var sau var
nestins la 0,5 1 de excremente, durata dezinfectării fiind de 30-45 minute.

Dar s-a constatat, că dezinfectarea individuală nu este intotdeauna eficace, ea depinzînd în mare
măsură de atitudinea personalului medical față de aceste măsuri. În afară de aceasta agenții
patogeni conțin nu numai excrementele, ci şi apele reziduale din lavoare, băi, instalațiile de duş
ş. a.
De aceea, actualmente apele reziduale din secțiile de boli contagioase se dezinfectează în
mod centralizat, apoi se lansează în sistemul de canalizare.
Apele reziduale din sectiile (spitalelor) de boli contagioase pot fi pre- lucrate în felul următor :

1) prin fierbere la 100°C timp de 10 minute, metoda fiind sigură, dar din considerente economice
şi organizatorice ea nu are o răspîndire largă. Se prelucrează termic numai sedimentul apelor
reziduale;

2) epurarea mecanică a apelor reziduale în septictencuri cu dezinfectarea lor ulterioară cu soluție

de clorură de var (30 mg de clor activ la 1 litru de ape reziduale in decurs de 30 min., clorul
rezidual fiind de minimum 1 mg/l). Sedimentul din septictenc se preluc- rează termic ;

3) prin prelucrarea nemijlocită a apelor reziduale cu soluție de clorură de var - 50 mg de clor

activ la 11 de ape reziduale în de- curs de o oră (clorul rezidual nu mai puțin de 3--5 mg/l).
Această metodă poate fi folosită, dacă cantitatea de substanțe suspendate nu depăşeşte 200-250
mg/l.

Evacuarea și neutralizarea reziduurilor solide. În orice spital evacuarea şi neutralizarea

reziduurilor solide trebuie să fie bine determinată, de ele depinzînd salubrizarea sanitară a
spitalelor, lichidarea pericolului răspîndirii bolilor contagioase.
În spitalele de tip general cantitățile de reziduuri solide sint aproximativ următoarele : 500-600 g
(1-1,5 1) de reziduuri solide, 350-400 de resturi alimentare pentru un loc de spital. 20-25 g
(0.05 ) de reziduri de pacient de policlinică.
În toate incăperile spitalicesti, unde sint reziduuri solide, vor fi colectoare de gunoi inchise cu
capac. Ele se vor elibera minim de cel puțin 2 ori pe zi, înainte de schimbul personalului
auxiliar. După evacuarea reziduurilor colectoarele vor fi bine spălate şi dezinfectate.

Reziduurile din colectoarele de curte se vor neutraliza prin metodele obişnuite.

Reziduurile solide din secțiile contagioase (de boli contagioase, de ftiziatrie, dermato-
venerologice). din sălile de operații, de naş- tere, de pansamente (materialele de pansa- ment,
părtile amputate, placentele ş. a.) vor fi colectare aparte și arse în cuptoare destructoare, ce se
instalează în cazangerii.
Substantele radioactive, desigur, vor fi evacuate şi neutralizate aparte.