1.Asistenta medicala primara.Difinitia. Rolul
Asistenţei Medicale Primare.
AMP constituie primul nivel de contact al
individului ,familiei comunității cu sistemul
sanitar ,aducînd serviciile mai aproape de locul
unde trăiesc și muncesc oamenii,în același timp este
primul element al procesului continuu de păstrare a
sănătății.
AMP are rolul: -Asigurarea primului contact al
pacientului cu serviciile de sănătate
--- Accesul la servicii de sănătate a pacieților cu
spectru larg de probleme de sănătate
---Asigurarea serviciilor potrivite și de calitate în
AMP,
---Asigurarea folosirii efective a resurselor
sistemului de sănătate prin coordonarea îngrijirilor
cu alți specialiști ,
----Asigurarea accesului la serviciile specializate,
--- Apărarea intereselor pacientului în sitemul de
sănătate.
2. Obligatiunile mediculuui de familie.
Caracterizarea.
-Concenrarea atenției asupra pacientului
-Crearea unui mediu care să protejeze bolnavul.
-Să ofere confidențialitate.
-Preocuparea permanent pentru starea de bine a
pacientului.
-Respectarea rolului pe care îl are pacientul.
3. Funcţiile medicului de familie.Caracterizarea.
- Desfășoară activități de instruire
sanitaroigienice,promovînd modul sănătos de
viață,educația sexuală,planificarea familial,educația
copilului sănătos.
-Identifică persoanele din grupele de risc
-Realizează examinări medicale
anuale,simestriale,periodice și la nece sitate.
-Asigură realizarea programelor de imunoprofilaxie
a populației.
-Acordă asistență medical de urgență în dependență
de caz.
-Indică tratament,la necessitate face trimitere la
analize și diferiți specialiști.
-Organizează școlarizarea pacienților cu diferite
maladii:hipertensiune,diabet zaharat,Astm bronșic.
4.Enumera cazurile in care MF face vizite la
domiciliu.
-Urgenţele chirurgicale
-La copii de la 0-5 ani aflaţi sub tratament
-Persoanele asigurate cu i suficienţă motorize
-Bolnavii în faze terminale
-La bolnavii externaţi din secţiile spitaliceşti şi
necesită supraveghere în dinamică ,tratament
-Bolnavii cu boli contagioase aflate sub tratament şi
la persoanele care au fost în contact cu cei bolnavi.
5. Modalităţi de asigurare a accesibilităţii la
asistenta medicala primara.Cacteristica lor.
1.Programul de lucru(pentru accesului la serviciu
de AMP,instituțiile medicale respect un program de
lucru bine determinat ,accesul este organizat în orele
de program general acceptate și reglementate prin
legislație. De obicei medical lucrează 5 h pe zi în
cabinet + 2 h pe sector ,5 zile în săptămînă,fiecare
medic de familie o dată în lună anume sîmbăta este
de serviciu în CMF.
2.Programarea consultațiilor urgent(Pacienții cu
urgențe medicale vor fi deserviți în măsura urgenței
de către medical de familie în cabinet cît și la
domiciliu în cazul cînd situația de urgență depășește
limitele competenței medicului și dotarea tehnică de
care dispune,urgența va fi deservită de către un
medic specialist sau se solicit ambulanța și se va
transporta la spital.Toți membrii echipei medicului
de familie sunt instruiți în acordarea ajutorului
medical:RCR,Respirație artificial
.3.Consultațiile de rutină(pacienții cu probleme
obijnuite sunt văzuți de către medical de familie în
cel mult 3-4 zile lucrătoare iar de către un medic
specialist în cel mult 7 zile lucrătoare.
4.Accesul telefonic(este esențial pentru stabilirea
accesului populației la serviciile medicale
,instituțiile instalează suficiente linii telefonice și
amplasează sufficient personal pentru a răspunde la
nevoile pacienților.Registratorii sau a/m de familie
se ocupă de obicei de recepționarea apelurilor
telefonice,programarea vizitelor la
medic,înregistrarea solicitărilor la domiciliu
.5.Timpul de așteptare(sau de aflare în cabinetul
medicului de familie este de aproximativ 40-60 min.
ce include timpul de așteptare, prezentare, triere,
pregătire către consultație,timp post conssultație,la
nevoie vizita se repetă.
6.Vizite la domiciliu(-Urgenţele chirurgicale, -La
copii de la 0-5 ani aflaţi sub tratament, -Persoanele
asigurate cu insuficienţă motorize, -Bolnavii în faze
terminale; -La b-ii externaţi din secţiile spitaliceşti şi
necesită supraveghere în dinamică, tratament, -B-ii
cu boli contagioase aflate sub tratament şi la
persoanele care au fost în contact cu cei bolnavi

7.Înscrierea pe lista medicului de familie(medical
de familie deservește persoanele din comunitate în
conformitate cu circumscripția teritorială și
înscrierea liberă în baza unei cereri pe lista
medicului de familie indiferent de statutul asigurat
sau neasigurat.
6. Finanţarea serviciilor în medicina de familie
CNAM dirijează finanțele în bază de non profit,
serviciile medicale sunt oferite conform programului
unic stabilit anual de către guvern. Finanțarea
IMSP în AMP RM Fondurile asigurarilor
obligatorii de asistență medicală (în baza de contract
cu CNAM sau agențiile teritoriale) care se bazează
pe: Surse bugetare, Servicii contra plată, Donații,
Granturi și sponsorizari, Surse fiananciare permise
prin legislație, Activitate autonomă/autogestiune,
non-profit.
7.Ce funcții îndeplineste asistenta medicala de
familie.
-Primește și înregistrează bolnavii la medical de
familie
-Indentifică problemele cu care sa adresat
-Contribuie la desfășurarea consultațiilor
-Semnalează urgențele medicale
-efectuiază indicațiile prescrise de medic în cabinet
și la domiciliu
-Pregătește cabinetul de lucru
-Sterilizează echipamentul
-Desfășoară activități de educare sanitară
-Ține evidența
materialelor,echipamentelor,,medicamentelor,și le
compensează la necessitate.
8. Documentaţia şi sistemul informaţional în
practica medicului de familie
Documentația în CMF se bazează pe:
-Legi, Hotărîri de Guvern, ordine MS, regulamente,
dispoziții, instrucțiuni și norme metodologice
-Regulamente de organizare și funcționare
-Fișe de post pentru angajați,
- Contracte și documente financiare,- Acte medicale,
evidență contabilă, raport de activitate
-Gestionare financiară: salarii, cheltuieli medicale,
de întreținere
- Documentația referitor la organizarea fizică a
cabinetului, dotarea cu aparataj și materiale sanitare
Documentație medicală Sistem informațional:
Lista persoanelor asigurate înscrise la MF/ CMF,
Fișa de consultație a adultului, Fișa de consultație a
copilului, Registru de consultații, Registru de
tratamente, Registru de vaccinări, Registru de
evidență a gravidelor, Registru de evidență a
bolnavilor cronici, Registru de educație sanitară.
Sistemul informational ofera posibilitatea mai
eficienta a managementului informaţional la nivel
clinic, organizaţional şi economic. Vizite pacienţi,
Fisa medicală electronic, Configurare si evidenţa
utilizatorilor, Rapoarte, Preţuri si conturi.
9. Asigurările obligatorii de servicii medicale.
Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală
reprezintă un sistem autonom garantat de stat de
protecţie financiară a populaţiei în domeniul
ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de
solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor
fonduri băneşti destinate pentru acoperirea
cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de
survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau
afecţiune). Sistemul asigurării obligatorii de
asistenţă medicală oferă cetăţenilor Republicii
Moldova posibilităţi egale în obţinerea asistenţei
medicale oportune şi calitative.
Subiecţi ai asigurării obligatorii de asistenţă
medicală sînt:
a) asiguratul; b) persoana asigurată; c) asigurătorul;
d) prestatorul de servicii medicale
10. Categorii de persoane asigurate si programul
unic
-persoanele angajate;
-copii până la 18 ani;
-studenți cu frecvența la zi;
-gravidele și lăuzele;
-pensionarii,invalizii și șomerii înregistrați;
-persoanele care îngrijesc la domiciliu invalizi de
gr1;
-mamele cu 4 și mai mulți copii.
11. Asistenta medicala la domiciliu
- Unitatea sanitară are în stoc materiale și poate
furniza servicii în cazuri exceptionale (calamități). -
Unitatea sanitară își stabilește investițiile în
conformitate cu obiectivele strategice privind
dezvoltarea, având în vedere și satisfacerea nevoilor
comunităţii în care își desfasoară activitatea și
atragerea de noi consumatori. - Unitatea sanitară
asigură realizarea planului anual de investiții
conform bugetului aprobat, unde este cazul.
-Unitatea sanitară are în vedere monitorizarea
costurilor serviciilor medicale furnizate pentru
actualizarea tarifelor. - Nivelul de satisfacție
profesională a angajaților este evaluat periodic. -
Unitatea sanitară asigură respectarea standardelor
care protejează viața profesională. - Unitatea
sanitară are asigurat un sistem de back-up pentru
componentele din sistemul informațional necesare în
desfășurarea activității medicale. - Asistența
medicală este furnizată asigurând intimitatea
pacienților. - Curățenia și dezinfecția spațiilor unde
este îngrijit pacientul și a echipamentelor utilizate se
realizează în mod eficace și se documentează. -
Unitatea sanitară își asumă calitatea sterilizării, unde
este cazul, utilizând instrumente pentru
monitorizarea sterilizării sau apelând la certificatorii
externi.
- Alimentația pacientului este observată și notată în
foaia de observație.
- Unitatea sanitară asigură efecte calitativ și
cantitativ doar pentru personalul medical
12.Comunicarea dinte MF si pacient.Importanța.
Comunicarea este cel mai important lucru în
stabilirea relaţiei cu pacientul, cu aparţinătorii şi cu
ceilalţi membri ai echipei medicale. „A şti să asculţi
este prima condiţie a unui dialog”.
Comunicarea reprezintă un ansamblu de cuvinte şi
gesturi prin intermediul cărora se transmit şi primesc
mesaje. Ca proces important în actul medical,
comunicarea este un proces activ de transmitere şi
recepţionare de informaţii, în care cel puţin unul
dintre partenerii de comunicare trebuie să aibă
abilităţi de ascultare activă, înţelegere a mesajului şi
de a răspunde unor întrebări, interpretare a
limbajului nonverbal, motivare a interlocutorului
pentru ca acesta să susţină conversaţia.
Există trei componente ale comunicării prin
intermediul cărora transmitem informaţii către
ceilalţi: verbală, non-verbală şi paraverbală. Dintre
acestea, nivelul logic reprezinta doar 7% din totalul
actului de comunicare; 38% are loc la nivel
paraverbal (ton, volum, viteza de rostire) si 55% la
nivelul non-verbal (limbajul corpului). Indiferent de
specialitatea pe care o are medicul, atunci când
trebuie să comunice cu pacientul pe care îl tratează,
acesta trebuie să fie atent la ce spune şi, mai ales,
cum spune. Pentru realizarea unei comunicări
eficiente are nevoie de timp suficient pentru a stabili
o relaţie cu bolnavul. Empatia în comunicare este şi
ea extrem de importantă, deoarece cu ajutorul ei
medicul poate înţelege mai bine prin ce stări trece
pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis şi
neîngrădit. Calitatea informaţiilor obţinute de medic
în timpul consultaţiilor este strâns legată de
abilităţile de comunicare ale medicului şi ale
pacientului.
13.Metode de comunicare dinte medic si pacient.
Descrierea metodelor.
1)auscultarea și participarea---Ascultarea este un
aspect important al comunicării dar care de multe ori
nu este luat în consideraţie. Mulţi oameni consideră
că dacă nu avem deficienţe de auz suntem perfect
capabili să ascultăm, nu mai este nevoie să învăţăm
acest lucru. Dar practica demonstrează de multe ori
că trebuie să învăţăm să ascultăm active pentru a
avea o comunicare eficientă cu ceilalţi.
2)comunicarea nonverbal--se referă în general la
limbajul corpului, mimică, gestică, postură, privire,
tonul şi ritmul vocii
3)comunicarea verbal----este cea mai frecvent
utilizată modalitate de comunicare interumană.
Limbajul reprezintă o conduită de natură verbală în
cadrul căreia sunt implicate diverse tipuri de
activități, precum vorbirea, ascultarea, schimbul de
idei etc. De asemenea, limbajul este considerat ca
fiind expresia și îndeplinirea conduitei verbale
4)chestionarul acordului informat--- este metoda de
comunciare dintre medic pacient, ce presupune
informarea pacientului despre anumite cerinte,
reguli, idei.
5)comunicarea în scris----cum ar fi utilizarea cu
precizie a limbii, exprimarea clara, construirea
argumentelor logice, luarea notitelor, editarea si
rezumarea unui text.
14.Notiune de triaj.Organizarea activității
medicale a asistentului medical în sala de triaj.
„Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a
pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a
urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a
nivelului de asistenţă medicală necesară”
Cabinetul de triaj se organizează in cadrul instituţiei
de asistenţă medicală
primară în scopul dirijării fluxului de pacienţi prin
metoda preselecţiei, cu efectuarea unor examinări şi
teste preliminare consultaţiei medicului de familie
15. Activitatea cabinetului de triaj.Evaluarea
funcțiilor vitale în sala de triaj.
Cabinetul de triaj se organizează in cadrul instituţiei
de asistenţă medicală primară in scopul dirijării
fluxului de pacienţi prin metoda preselecţiei, cu
efectuarea unor examinări şi teste preliminare
consultaţiei medicului de familie.
In cabinetul de triaj activează asistenţii medicali de
familie după principiul rotaţiei. Sarcinile de bază ale
asistentului medical de familie din cabinetul de triaj
sunt următoarele: 1) măsurarea temper, 2) măsurarea
TA, 3) măsurarea tensiunii intraoculare, 4)
măsurarea frecvenţei contracţiilor cardiace, 5)
determinarea FR, 6) efectuarea ECG, 7) efectuarea
antropometriei la adulţi şi copii, 8) recomandarea
efectuării unor examinări medicale profilactice, 9)
completarea iniţială a documentaţiei medicale
primare şi inregistrarea rezultatelor examinărilor
preventive obţinute оn modul stabilit (in fişa
medicală de ambulator a pacientului şi documentaţia
de evidenţă a activităţii cabinetului de triaj)
10) glucometria (in caz de necesitate).
16. Obligaţiunile de bază ale asistentului medical
de familie din cabinetul de triaj
a) selectarea pacienţilor care necesită intervenţie
medicală urgentă şi conducerea lor pentru examinare
la medicul de familie;
b) efectuarea examenelor medicale şi testelor
preliminare consultaţiei medicului de familie;
c) indeplinirea indicaţiilor medicului de familie оn
cazul stărilor de urgenţă.
17.Dotarea cabinetului de triaj.
În scopul efectuării examinărilor medicale
preventive ale pacienţilor cabinetul de triaj trebuie
să fie dotat cu următoarele: 1) masă de birou, 2)
măsuţă pentru instrumente medicale, 3) cuşetă, 4)
cоntar pentru maturi, 5) dispozitiv pentru măsurarea
оnălţimii maturilor, 6) masă pentru examinarea
sugarilor, 7) cоntar pentru copii, 8) dispozitiv pentru
măsurarea taliei copilului primului an de viaţă, 9)
dispozitiv pentru măsurarea perimetrului capului,
10) set pentru tonometrie oculară, 11) tabel „Vizus”
pentru determinarea acuităţii vederii, 12)
sfigmomanometru, 13) stetofonendoscop, 14)
termometre medicale, 15) electrocardiograf, 16)
glucometru, 17) set de medicamente şi consumabile
оn volum minim necesar pentru acordarea asistenţei
medicale urgente, 18) preparate antiseptice pentru
igiena mоinilor personalului medical, 19) măşti,
respiratoare, mănuşi nesterile, 20) recipiente pentru
colectarea deşeurilor rezultate din activitatea
medicală, 21) soluţii dezinfectante pentru
prelucrarea instrumentelor noncritice şi suprafeţe.
Responsabil de organizarea activităţii cabinetului de
triaj este şeful subdiviziunii şi/sau vicedirectorul
medical.
18.Enumerarea funcțiilor vitale .
Functiile vitale: • Includ: respiratia, pulsul, tensiunea
arteriala si temperatura
• Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de
sanatate sau de boala
Cand se masoara functiile vitale
• Cand intervine o schimbare in starea de sanatate a
unei persoane
• Cand este admis intr-o unitate spitaliceasca
• Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic
• Inainte si dupa interventii chirurgicale
• Inainte si dupa administrarea medicamentelor care
au efect asupra sistemului respirator si
cardiovascular
• Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire
care pot influenta functiile vitale
19. Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale.
-Sa pregateasca material si instrumentar
corespunzator si in stare de functionare
• Sa pregateasca pacientul din punct de vedere fizic
• Sa pregateasca psihic pacientul
• Sa asigure conditii de microclimat care sa nu
influenteze functiile vitale
• Sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale,
in functie de sex si varsta
• Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
si tratamentele prescrise
• Sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale
in raport cu starea pacientului
• Sa comunice medicului modificarile semnificative
ale functiilor vitale
20. Masurarea si notarea respiratiei.Materialele
necesare, tehnica. Modaltati de inregistrare.
• Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului
fiind un indiciu al evoluţiei, al apariţiei unor
complicaţii şi al prognosticului
• Elemente de apreciat: Tipul respir, Amplitudinea
mişcărilor respiratorii, Ritm, Frecvenţa
• Materiale necesare: Ceas cu secundar, Creion de
culoare verde / pix cu pastă verde
• Intervenţiile asistentei: -Aşează p-ul în decubit
dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
efectuată. -Plasarea mâinii, cu faţa palmară pe
suprafaţa toracelui. -Numărarea inspiraţiilor timp de
un minut. -Consemnarea valorii obţinute printr-un
punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă o respiraţie). -Unirea cu o
linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru
obţinerea curbei in alte documente medicale se poate
nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei: Ex. Rs = 20 resp/min, Rd = 18 resp/min
de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat
- Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei
respiratorii se face prin simpla observare amişcărilor
respiratorii.

21. Masurarea si notarea pulsului. Materialele
necesare,tehnica efectuarii. Modaltati de
inregistrare.
Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce
se comprimă pe un plan dur, osos şi este sincronă cu
sistola ventriculară. Scop: evaluarea funcţiei
cardiovasculare.
Se apreciază: Ritmul, Amplitudine, frecvenţa
Materiale necesare: pix culoare roşie, ceas cu
secundar
Tehnica: -pregătirea psihică, -se asigură repaus fizic
şi psihic 10-15 min, -reperarea arterei, -fixarea
degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei
se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor
asupra peretelui arterial până la perceperea
zvâcniturilor pline ale pulsului, -se numără pulsaţiile
timp de 1 min. -Consemnarea valorii obţinute se
face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând
cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.
Şi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o
linie, pentru obţinerea curbei. În unele documente se
notează cifric.
Interpretare: Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt
egale, pulsul este ritmic.
modificări de ritm al pulsului: ps aritmic = pauze
inegale între pulsaţii, ps dicrot = se percep două
pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză
Amplitudinea (volumul): • este determinată de
cantitatea de sânge existentă în vase; • este mai mare
cu cât vasele sunt mai aproape de inimă; • la arterele
simetrice, volumul pulsului este egal.
Modificări de amplitudine a pulsului: ps filiform, cu
volum redus, abia perceptibil, ps asimetric – volum
diferit al pulsului la artere simetrice
Frecvenţa: • n.n. 130-140 p/m, • copil mic 100-120
p/m, • la 10 ani 90-100 p/m, • adult 60-80 p/m, •
vârstnic 80-90 p/m
Modificări de frecvenţă a pulsului: tahicardie =
creşterea frecvenţei pulsului, bradicardie = scăderea
frecvenţei pulsului
22. Masurarea si notarea tensunii arteriale.
Materialele necesare,tehnica efectuarii.Modaltati
de inregistrare.
TA reprezintă presiunea exercitată de sângele
circulant asupra pereţilor arteriali.
Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de
contracţie a inimii, rezistenţa determinată de
elasticitatea şi calibrul vaselor). Elemente de evaluat
-se măsoară TA sistolică(maximă) şi cea diastolică
(minimă)
loc de măsurare: artera humerală, a.radială.
Materiale: tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru,
electronice), stetoscop biauricular, tampon de vată,
alcool, pix de culoare roşie.
Tehnică: -pregătire psihică repaus timp 5 min, -se
aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,
braţul fiind în extensie, se fixează membrana
stetoscopului la nivelul arterei humerale sub
marginea inferioară a manşetei, -se introduc olivele
stetoscopului în urechi, -se pompează aer în manşeta
pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile, -se decomprimă
progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei până când se aude primul zgomot (acesta
reprezintă valoarea TA maxime). Se reţine valoarea
indicate continuându-se decomprimarea până când
zgomotele dispar (TA minimă).
Valori normale: • Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg, •
Copii: 91-110 / 60-65 mmHg, • Nou-nascuti: 65-80 /
40-50 mmHg, • Valori peste cele normale – HTA, •
Valori sub cele normale -hipotensiune.
Notare: se notează pe foaia de temperatură valorile
obţinute cu o linie orizontala de culoare rosie
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate
coloană de mercur, se unesc liniile orizontale cu linii
verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
în alte documente medicale se notează cifric
23. Masurarea si notarea temperaturii.
Materialele necesare,tehnica efectuarii.Modaltati
de inregistrare.
Scop-----• evaluarea functiei de termoreglare si
termogeneza
Locuri de masurare--axila, ----plica inghinala,
----cavitatea bucala, ----rect, vagin
Materiale necesare: termometru maximal,
electronic, auricular, suzeta(copii); tampoane de
vata si comprese sterile; tava medicala; lubrefiant;
alcool medicinal; ceas
Interventiile asistentei: pregatirea materialelor
langa pacient; pregatirea psihica a pacientului;
spalarea pe maini; se sterge cu o compresa cu
alcool, se scutura
pentru masurarea in axila: se asaza pacientul in
DD sau sezand; se ridica bratul pacientului; se
sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in
centrul axilei, paralel cu toracele; se apropie bratul
de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata
anterioara a toracelui; daca pacientul este slabit,
agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in
aceasta pozitie de catre a/m; termometrul se mentine
timp de 10 min-pentru termometrul maximal
temperatura axilara reprezinta temperatura externa a
corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mai joasa
decat cea centrala
pentru masurarea in cavitatea bucala: se
introduice termometrul in cavitatea bucala, sub
limba sau pe latura externa a arcadei dentare
pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe
nas; se mentine termometrul timp de 5 min
masurarea temperaturii in cavitatea bucala este
contraindicata la: copii, pacienti agitati, la cei cu
afectiuni in cavitatea bucala; pacientul nu va
consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu
cel putin 10 min inainte de determinarea
temperaturii.
pentru masurarea rectala se lubrefiaza
termometrul; se aseaza pacientul in DL, cu
membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i
intimitateal se introduce bulbul termometrului in
rect, prin miscari de rotatie si inaintare; termometrul
va fi tinut cu mana tot timpul masurarii; se mentine
termometrul 3 min; copiii mici sunt asezati in DD,
cu picioarele ridicate sau in DV; temperatura
masurata rectal este mai mare decat cea masurata
axilar cu 0,4-0,5 grade; masurarea temperaturii in
rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu
afectiuni rectale
se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de
temperatura:
----notarea unui punct pe verticala, corespunzator
datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie
orizontala a foii, 2 diviziuni de grad se uneste
valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea
curbei termice in alte documente medicale se
noteaza cifric.
24.Cancerul cervical. Definitia. Epidemiologia.
Cancerul Cervical – tumoare malignă care se
dezvoltă din epiteliul exo sau endocervical, are o
evoluție lentă de 10-15 ani, fiind depistat precoce în
cadrul screening-ului prin efectuareatestului
citologic Babeş-Papanicolau se supune efectiv
tratamentului.
Epidemiologie
Anual pe plan mondial cancerul cervical se
depistează ≈ 600 000 femei, marea majoritate al
cărora locuiesc în ţările în curs de dezvoltare. Din ≈
300 000 cazuri de deces al pacientelor afectate de
cancerul cervical în lume, circa 80% revin ţărilor în
curs de dezvoltare, în care cancerul cervical este una
din cauzele principale de deces survenit în urma
maladiilor oncologice la populaţia feminină.
Morbiditatea prin cancer de col uterin în Republica
25.Cancerul cervical. Etiologia, caile de
transmitere.
Etiologie. Cancerul cervical este cauzat de
anomaliile celulare aparute la nivelul colului uterin.
Majoritatea celulelor precanceroase apar la nivelul
cervixului, o zona care sufera constant modificari
ciclice (in functie de ciclul menstrual).
Pe parcursul acestui proces fiziologic, celulele
cervicale pot suferi diferite mutatii, favorizand
aparitia celulelor anormale, mai ales in cazul
infectiei cu Papiloma virusul uman (virus cu
transmitere sexuala care provoaca leziuni la nivelul
colului uterin si constituie astfel un risc crescut
pentru aparitia cancerului cervical).
Alti factori de risc pentru cancerul cervical sunt:
– fumatul, in special femeile cu istoric indelungat de
consum de tigarete;
– sistem imun compromis, mai ales femeile
cu HIV (virusul imunodeficientei umane care
provoaca SIDA);
– folosirea anticonceptionalelor orale pentru o
perioada mai mare de 5 ani, probabil in relatie cu
infectia HPV (Papilomavirusul uman).
Cum este transmis HPV?
În primul rând, prin contact sexual cu un partener
infectat.
Majoritatea femeilor sexual active se infectează, dar
doar 10% rămân infectate pe o perioadă mai mare de
10 ani. În majoritatea cazurilor HPV dispare de la
sine. Riscul de a face un cancer cervical este major
la o femeie infectată la care HPV are o persistenţă
de lungă durată. În general, cele cu persistenţa
virusului mai mare de 5 ani au un risc sporit (cu
circa 50% mai mare decât norma).
26.Canceul cervical.Factorii de risc, profilaxia.
Factorii de risc - Infectarea cu virusul papilomei
umane este riscul principal pentru a face cancerul
cervical. - Factorul socioeconomic. –Fumatul. -
Activitate sexuală înaltă cu schimbul frecvent de
parteneri sexuali multipli și/sau debut prematur al
vieţii sexuale (până la 16 ani). -Infectarea cu
HIV/TBC. - Transplant renal, dializa, stările
imunosupresive. - Multiparitatea.
1.Profilaxia primară a CC presupune întreprinderea
diferitor măsuri ce privesc persoanele fără semne de
boală, având ca scop împiedicarea dezvoltării
acesteia pe viitor. Un exemplu clasic de profilaxie
primară a oricărei maladii este vaccinarea.
HPV vaccinarea. Recomandările curente de
imunizare sânt: Vaccinarea fetelor de
11-12 ani se face la discreția familiei (părinților), în
3 doze, cu a 2-a şi a 3-a doză administrate cu 2 şi 6
luni mai târziu decât prima. Vaccina HPV poate fi
administrată concomitent cu alte vaccine. Fetele de
9 ani pot fi vaccinate la discreţia medicului și a
părinților. Femeile nu se vaccinează în timpul
gravidităţii. La fel vaccinarea poate fi administrată și
la o vârstă mai înaintată până la debutul vieții
sexuale sau când testul HPV este negativ.
Vaccinarea oferă o protecție împotriva tipurilor de
HPV incluse în vaccin și împotriva bolii produse de
aceștia timp de cel puțin 5 ani
2.Profilaxia secundară a CC presupune
identificarea şi tratarea precoce a persoanelor ce au
modificări precanceroase a colului uterin cu scopul
de a preîntâmpina evoluţia ulterioară a acestora în
cancer invaziv.
Prezervativele asigură o anumită protecţie
împotriva infectării cu HPV,
precum şi a altor maladii sexual-transmisibile.
Testul Babeş-Papanicolau este cea mai efectivă
metodă depistare a cancerului cervical în stadiile
precoce.
3.Profilaxia terţiară a acestei boli reprezintă un
tratament complex sau combinat ce include
intervenţia chirurgicală în asociere cu radio- şi
chimioterapia
27.Cancerul cervical.Scriningul si diagnosticul
citologic
Obiectivul principal al screeningului de col uterin
este de a identifica femeile care au leziuni CIN pre-
invazive, astfel încât acestea să fie îndepărtate
pentru a preveni dezvoltarea cancerului de col uterin
invaziv. Screening-ul CC se efectuează o dată la
trei ani, femeilor de la 25 la 61 ani, prin metoda
simplă şi efectivă cum este testul citologic Babeş-
Papanicolau care poate fi convențional sau în mediul
lichid. Screeningul de col uterin va depista, de
asemenea, și forme de cancer asimptomatice, dar
acestea vor fi depistate în stadii precoce, spre
deosebire de cancerele identificate pe baza
simptomelor clinice, astfel rezultatele tratamentului
vor fi îmbunătățite iar mortalitatea - redusă.
Testul convențional utilizat pentru screeningul de
col uterin este testul Papanicolau, în care un mic
eșantion de celule de la nivelul colului uterin este
colectat cu ajutorul unei spatule sau perii, întins pe o
lamelă de microscop și conservat cu un fixativ
lichid. Lamela este apoi expediată în laborator, unde
este colorată pentru a evidenția structurile celulare și
se examinează la microscop pentru a depista oricare
celule anormale care ar putea indica prezența CIN.
Există mai multe clase care sunt utilizate pentru a
clasifica aceste cellule: - pentru clasa I-a este
caracteristică citograma cu celule normale; - clasa a
II-a este caracterizată de prezeţa celulelor epiteliale
având modificări morfologice minime,
mamifestându-se prin mărirea nesemnificativă a
nucleului şi apariţia celulelor epiteliale metaplazice;
- clasa a III-a se deosebeşte prin apariţia celulelor
cu modificări mai pronunţate ale nucleului, fenomen
numit „discarioză”; - în frotiurile de clasa a IV-a se
depistează celule având trăsături de atipie, fiind
astfel suspecte pentru un proces malign; - frotiurile
de clasa a V-a sunt evaluate ca fiind pozitive pentru
cancer.
28.Cancerul cervical. Semnele precoce, manifest.
SEMNELE PREOCE. Modificarile celulare de la
nivelul cervixului sunt de obicei asimptomatice, in
acest stadiu incipient diagnosticul realizandu-se pe
baza rezultatului testului Papanicolau. Odata cu
dezvoltarea procesului canceros, apar si simptomele,
care includ: – sangerare vaginala anormala sau
modificari semnificative a ciclului menstrual
(menometroragii); – sangerare a cervixului in timpul
contactului sexual sau in momentul inserarii
diafragmei; – durere in momentul contactului sexual
(dispareunia); – secretie vaginala anormala, prezenta
in cantitate mare si uneori amestecata cu firisoare
fine de sange;
MANIFESTARI CLINICE. Cancerul cervical
avansat (complicat) prezinta urmatoarele simptome:
– anemie datorata pierderilor anormale de sange;
– durere pelvina (portiunea inf a abdomenului),
durere a membrelor inferioare sau durere lombara; –
fistula vaginala (comunicare anormala intre vagin si
rect, respectiv vezica urinara, astfel ca, fecalele si
urina se elimina prin vagin). Fistula apare datorita
extinderii procesului canceros la nivelul tesuturilor
invecinate). – scadere in greutate (mai multe
kilograme in cateva saptamani, luni).
29.Administrarea vaccinului HPV.
Administrarea conform calendarului vaccinarii.
Obtinerea acordului parintilor.
Vaccinarea HPV se face in scop profilactic, adica
este folosit in prevenirea infectiei. Vaccinul nu
vindeca cancerul de col uterin, nu poate vindeca o
infectie cu Human Papilloma Virus deja aparuta.
Deasemenea nu exclude posibilitatea, e adevarat
mult mai rara, a dezvoltarii unui cancer de col uterin
produs de o alta cauza decat infectia cu HPV.
HPV vaccinarea. Recomandările curente de
imunizare sânt: Cel mai indicat este ca persoanele de
fetitele sa fie vaccinate impotriva cancerului de col
uterin incepand cu varsta de 12 ani, astfel incat ele
sa fie protejate inainte de a-si incepe viata sexuala,
dar la discreția familiei (părinților), în 3 doze, cu a
2-a şi a 3-a doză administrate cu 2 şi 6 luni mai
târziu decât prima. Vaccina HPV poate fi adm
concomitent cu alte vaccine. Fetele de 9 ani pot fi
vaccinate la discreţia medicului și a părinților.
Femeile nu se vaccinează în timpul gravidităţii.
La fel vaccinarea poate fi administrată și la o vârstă
mai înaintată până la debutul vieții sexuale sau când
testul HPV este negativ. Vaccinarea oferă o
protecție împotriva tipurilor de HPV incluse în
vaccin și împotriva bolii produse de aceștia timp de
cel puțin 5 ani
30.Consultatia prenatala.Definitie.
Consultația prenatală reprezintă un factor major în
diminuarea riscului materno – fetal, dar și în
identificarea unei sarcini care are un risc obstetrical
crescut.
 Consultația prenatală este o consultație standard
dacă este aplicată tuturor gravidelor și consultație
diferentiată, în cazul gravidei cu risc obstetrical
crescut, supravegherea acesteia necesitând o mai
mare atenție, avand scopurile :
-supravegherea sarcinii și depistarea eventualilor
factori de risc pentru a putea preveni, ulterior
apariția complicațiilor, pregătirea fizică și psihică a
viitoarei mămici în vederea nașterii.
ESTE o metodă de urmărire, depistare și prevenire a
riscului obstetrical
31.Prima consultatie prenatala. Caracterizare.
Prima consultație prenatală este foarte importantă
deoarece reprezintă prima evaluare a cazului.
Prima consultaţie prenatală se acordă de medicul
obstetrician şi are drept obiective: -verificarea
diagnosticului de sarcină şi a stării aparatului
genital; -verificarea bilanţului stării de sănătate
generală a femeii gravide; -cunoaşterea condiţiilor
de peristaza a femeii gravide: condiţiile familiale,
factorii economici, sociali, condiţii de viaţă locativă,
condiţiile de muncă şi transport etc.
Anamneză completă: locul de provenienţă, locului şi
felului muncii, vârsta, data primei menstruaţii,
caracteristicile ciclului, data căsătoriei, gestaţie,
paritate, numărul de avorturi şi complicaţiile
acestora, numărul şi felul naşterilor anterioare,
greutatea nou-născuţilor, starea lor de sănătate şi
evoluţia ulterioară, date care vor fi consemnate în
fişa medicală.
-medicul întocmește “Anexa” pentru supravegherea
medicală a gravidei și lăuzei )la “Fișa de consultații
medicale a pacientei” și completează datele
necesare în “Carnetul gravidei” (instrument de lucru
util pentru monitorizarea
completă a evoluției sarcinii și lăuziei, având și rolul
de a asigura o comunicare
obiectivă între diferitele eșaloanele medicale),
precum și în “Registrul de evidență a gravidelor”
din cabinetele MF (care le permite acestora să aibă
în orice moment o privire de ansamble asupra
evoluției sarcinii, a prezenței la consultații, a
manevrelor efectuate și a principalelor elemente
observate în cursul consultațiilor prenatale).
- Luarea în evidență se face la solicitarea femeii
gravide, în momentul prezentării acesteia pentru
consultație sau la solicitarea asistentei medicale
comunitare. Medicul de familie nu are dreptul să
refuze o gravidă care se prezintă pentru
consultație și luare în evidență.
- la prima consultatie se fac recomandari gravidei
referitor la un mod de viata sanatos, alimentatie,
munca, odihna, relatii sexuale, plimbari la aer liber,
evitarea factorilor nocivi (fumat, droguri, alcool),
evitarea bolilor infectioase, evitarea efortului fizic,
calatoriilor, in special cele cu avionul si la un drum
lung, evitarea expunerii excesive la soare, frig, etc.
31.Consultatia prenatala in al doilea trimestru de
sarcina.Caracterizare.
Consultatia prenatala in al doilea trimestru se
face in saptamaniile 13-28 de sarcina
Ritmul consultațiilor: – 3 consultații (1 consultație la
4 săptămâni, în cazul sarcinilor cu evoluție
fiziologică) – Consultații mai dese la nevoie
Obiective: a) Depistarea factorilor de risc noi, cu o
nouă ierarhizare a cazului, la nevoie; b) Depistarea
precoce a instalării marilor sindroame obstetricale;
c) Depistarea precoce a malformațiilor fetale; d)
Prevenirea anemiei; e) Combaterea întreruperii
intempestive a cursului sarcinii.
Conținutul consulatiei in al doilea trimestru de
sarcina: a) Anamneză; b) Examen general pe
aparate și sisteme; c) Examen obstetrical; d)
Examen genital; e) Analize și investigații ce necesită
repetare; f) Recomandări referidor la un mod de
viata sanatos, alimentatie, munca, odihna, relatii
sexuale, plimbari la aer liber, evitarea factorilor
nocivi (fumat, droguri, alcool), evitarea bolilor
infectioase, evitarea efortului fizic, calatoriilor, in
special cele cu avionul si la un drum lung, evitarea
expunerii excesive la soare, frig, etc.
Toate informațiile obținute cu ocazia fiecărei
consultații vor fi notate în “Anexa”pentru
supravegherea medicală a gravidei și lăuzei in
“Carnetul gravidei” și în “Registrul de evidență a
gravidelor”
32.Consultatia prenatala in al treilea trimestru de
sarcina.Caracterizare.
Consultatia prenatala in al treilea trimestru de
sarcina se face din saptamana a 29 de sarcina si Se
acordă, de către medicul de familie și de cel de
specialitate obstetrică-ginecologie, gravidelor cu
sarcină fiziologică și gravidelor cu risc obstetrical
crescut, îndrumate de medicul de familie, cu
consulturile interdisciplinare necesare efectuate.
Frecvența: 4-5 consultații (o consultație la 203
săptămâni în sarcinile cu evoluție fiziologică)
sau mai frecvent (la 1-2 săptămâni) în cazul
sarcinilor cu risc obstetrical crescut).
Obiective: a) evitarea patologiei de sarcină; b)
stabilirea prognosticului nașterii, în raport cu
paritatea, prezentația, starea bazinului, a fătului,
patologia supraadăugată: generală, hemoragică,
infecțioasă, toxemică etc. c) stabilirea datei
concediului prenatal; d) stabilirea datei probabile a
nașterii li a datei internării în raport cu această dată
și cu riscul supraadăugat; e) pregătirea fizică și
psihică pentru naștere; f) la nevoie: – consult cu
medicul anestezist; – consult cu medicul
neonatolog; – consiliere socială; g) stabilirea
maternității în care se indică a avea loc nașterea și
comunicarea acesteia în scris gravidei;
33.Consultatia post nalata si consultatia in post
partum. Caracterizare si rolul medicului de
familie si asistentei medicale.
În primele 24 de ore de la externarea din
maternitate, medicul de familie are obligația de a
vizita la domiciliu lăuza, pentru a controla starea de
sănătate a acesteia și pe cea a nou-născutului.
Medicul de familie și asistenta medicală,
concomitent cu supravegherea nou născutului, vor
urări săptămânal și evoluția lăuzei: - starea generală;
- temperatură; - puls, tensiune; - involuție uterină; -
starea lohiilor; - starea sânilor și a lactației; -
prezența varicelor/flebitelor
La 3 și la 6 săptămâni de la naștere este obligatorie
examinarea lăuzei de către medicul de familie sau de
către medicul specialist obstetrician. La conultaia
efectuată la 3 săptămâni de la naștere se vor face și
recomandări privind contracepția.
34. Lauzie.Definitie si clasifiare.
Lăuzia este perioada care urmează nașterii; durează
42 de zile și se caracterizează prin revenirea
organismului matern la echilibrul din starea de
negraviditate.
Clasificare. Lăuzia imediată urmează imediat după
expulzia anexelor fetale din cavitatea uterine și
durează 4 ore. Se produc următoarele fenomene:
retracția musculaturii uterine, hemostaza vaselor
deschise de la nivelul plăgii placentare, modificarea
formei și a consistenței uterului, acesta devenind
globulos și dur (globul de siguranță Pinard).
Lăuzia propriu-zisă durează 10 – 12 zile după
naștere. Se urmăresc fenomenele caracteristice.
Involuția uterină: uterul se micșorează treptat ca
volum și după 10 zile devine organ pelvin, având
dimensiunile unei portocale.
Lohiile reprezintă secreția plăgii uterine (locul de
inserție placentară). Ele au aspect: - sanguinolent în
primele 3 zile după naștere; - serosanguinolent în
următoarele 3 zile; - seros până la sfârșitul lăuziei
propriu-zise.
Secreția lactată este cel mai important fenomen al
perioadei. În primele 2-3 zile postpartum, crește
secreția de colostru. În a 3-4-a zi postpartum, crește
secreția lactată, sub forma numită “furia laptelui”:
sânii sunt măriți ca volum, angorjați, duri, dureroși
spontan și la palpare, uneori se asociază și fenomene
generale (febră până la 39°C, cefalee, amețeli) care
cedează după 24-48 ore, o dată cu instalarea
definitivă a secreției lactate.
Modificări sistemice in lauzia propriu-zisa: -
sistemul nervos: scurtă perioadă de labilitate psiho-
motorie din cauza modificării
statusului hormonal; - sistemul hematopoietic:
hemoglobina și hematocritul scad, globulele albe
ating valori mari; modificările durează aproximativ
7 zile, după care revin la normal; - sistemul
osteomuscular: relaxarea ligamentară și articulară
se reduce treptat și apoi dispare, musculatura
abdominală și perineală revin la tonusul normal; -
aparatul respirator: respirațiile au o amplitudine
mare și o frecvență scăzută în
primele zile după naștere, apoi revin la normal:
- ap CV: după naștere apare bradicardia, TA este
realtiv constantă în priunele 7 zile, debitul cardiac,
frecvența și presiunea venoasă centrală revin la
normal;
- ap digestiv: la câteva zile după naștere apare o
hipotonie intestinală, cu tendința la constipație;
reluarea tranzitului intestinal se face în ziua a 3-4-a
după naștere.
- ap renal: la 3-4 ore după naștere trebuie să se
producă prima micțiune.
- ap genital: uterul involueaza, colul este edemațiat
după naștere și rămâne deschis 6-7 zile, apoi în 2-3
săptămâni revine la normal;
Lăuzia îndepărtată durează următoarele 30 de zile.
Au loc modificări sistemice: - involuția uterină
continuă, astfel că la sfârșitul acestei perioade
ajunge la dimensiunile anterioare sarcinii; - lohiile
au aspect seros și cantitatea lor scade progresiv; -
secreția lactată este întreținută de suptul frecvent al
copilului; - sistemul hipotalamo-hipofizar își reia
funcția ciclică.
35.Ingrijirea in lauzia fiziologica
În perioada de lăuzie imediată și în următoarele 7-8
zile, îngrijirea medicală a lăuzei este esențială în
evitarea complicațiilor puerperale. Medicul de
familie trebuie să cunoască și să asigure aceste
îngrijiri, cu atât mai mult cu cât de obicei externarea
lăuzelor se face în ziua a 3-5-a după naștere.
Lăuzia imediată - în primele 2 ore lăuza rămâne
sub strictă supraveghere, în maternitate; - se
urmăresc: starea generală, TA, pulsul, temperatura,
prezența globului de siguranță, cantitatea de sânge
eliminată pe căile genitale externe (fiziologic: 200-
300 ml); - dacă prima micțiune nu se produce în
primele 3-4 ore după naștere și apare distensia
vezicală, se cateterizează intermitent vezica urinară.
Lăuzia propriu-zisă
- Involuția uterină se apreciază prin palparea și
măsurarea zilnică a înplțimii fundului uterin. Se
urăresc sensibilitatea și consistența corpului uterin.
În primle zile după naștere pot să apară contracții
uterine (colici uterine) care cedează la antispastice.
- Secreția de lohii se apreciază cantitativ și calitativ
prin inspecția pansamentului vulvar. Orice
modificare de miros și culoare reprezintă un semn
de alarmă.
- Secreția lactată: -Este necesară iunspecția și
palparea sânilor petru a constata prezența
secreției lactate; -Înainte și după fiecare supt este
obligatorie toaleta sânului cu apă călduță
fără săpun;
- Toaleta organelor genitale externe se va practica
de minimum două ori pe zi, cu sol antiseptice și se
aplică pansament steril care se schimbă 3-4 ori/ zi.
- Îngrijirile generale: se urmăresc zilnic pulsul,
TA, temperatura și diureza; - Se aplică mobilizarea
precoce a lăuzei; -Evacuarea tubului digestiv se
produce în mod spontan în 2-3 zile de la naștere;
-După primele 6-7 zile de la naștere, se indică
gimnastică medicală pentru refacerea tonusului
musculaturii abdominale și perineale; -Alimentația
va fi completă și echilibrată, cu evitarea alimentelor
care modifică gustul laptelui.
Lăuzia îndepărtată. Se vor urmări: - Involuția
uterină, lohiile și secreția lactată; - Respectarea
igienei personale; - Recomandări necesare îngrijirii
sugarului; - Contactul sexual este interzis 30 – 45
zile după naștere.
36.Lauzia patologica. Definitie,manifestari.
Lăuzia patologica este perioada care urmează
nașterii; durează 42 de zile și se caracterizează prin
varietatea complicațiilor care pot apărea în timpul
lăuziei determină prezentarea lor sistematică, în
funcție de cele 3 perioade ale lăuziei.
MANIFESTARI CLINICE. Patologia lăuziei
---Este dominată de hemoragii
Hemoragia poate fi externă, internă sau mixtă. Cant
de sănge pierdut poate ajunge la 2.000 – 2.500 ml.
Uterul nu se contractă, nu se retractă, vasele utero-
placentare rămân deschise, “globul de siguranță
Pinard” nu se formează.
a) Hipotonia uterină. Examen local:
 Uter mărit ca volun, globulos (20 cm/10 cm),
tonus scăzut, nu se contractă nici prin masaj extern;
 Examen cu valve: vaginul este integru, plin cu
sânge lichid și cheaguri mari.
b) Retenția de fragmente placentare și de
membrane. Rupturile de la nivelul vaginului
insoțesc frecvent rupturile perineale, peretele
vaginal posterior fiind cel mai expus. Cele mai grave
și mai sângerânde soluții de continuitate sunt cele
situate la nivelul fudurilor de sac, ce pot merge până
la dezinserția domului vaginal.
Rupturile vulvare Însoțesc pe cele vaginale și
perineale. Localizările paraclitoridiene sunt foarte
sângerânde.
Infecția puerperală este entitatea clinică infecțioasă
care aăare în lăuzie, cu poartă de intrare la nivelul
aparatului genital, cu evoluția imprevizibilă și risc
vital
ClasificareA INFECTIEI PUERPERALE:
- infecții joase: perineu, vulvă, vagin, cervix;
-Subfebrilitate, dureri și usturimi locale. Examen
local -plăgi dehiscente (vaginale, perineale),
acoperite de puroi și false membrane.
Diagnostic paraclinic: leucocitoză, VSH crescut.
- infecții înalte: uter, trompă, ovar; -subfebrilitate,
astenie; Examen local: - uter subinvoluat, globulos,
moale, sensibil la nivelul coarnelor;
Diagnostic paraclinic:--Leucocitoză, VSH crescută,
culturi pozitive din lohii
- infecții npropagate: celulita pelviană,
pelviperitonita;
- infecții generalizate: peritonita, septicemia;
- infecții purperale ale sânului -debut brusc cu
ușoară alterare a stării generale, febră 39-40°C,
frisoane, astenie, senzație de tensiune și arsură la
nivelul unui sân, durere locală care crește în tensitate
la atingere sau la mișcarea brațelor. Examenul local
pune în evidență tegumente edematice, cu treneuri
roșietice,
- tromboflebita puerperală.
37. Ingrijirea nou nascutului la domiciliu.
Supravegherea de catre mama, am de familie.
CAMERA NOU-NASCUTULUI -E de preferat ca
bebelușul să aibă cameră separată, dar mama să
doarmă cu el în primele săptămâni. Este important
ca încăperea să fie luminoasă și ușor de aerisit,
amenajată cu mobilier special pentru copii, nu foarte
aglomerată și prevăzută cu parchet pe podea. Nu se
recomandă amenajarea camerei copilului cu
mochetă, pentru că aceasta reţine foarte mult praf și
acarieni, chiar și în cazul în care este aspirată zilnic.
Este bine ca patul să fie amplasat într-un colţ sigur,
fără curenţi de aer, la o distanţă apreciabilă de
sistemul de încălzire sau de aer condiţionat.
TEMPERATURA CAMEREI- Pt nou-născuţi și
sugarii mici, temperatura ideală este între 22-24oC,
iar pentru copilul mai mare între 18-22oC. Sunt de
evitat extremele, adică temperaturile sub 16oC și
cele peste 25-27oC, întrucât ambele categorii cresc
riscul de îmbolnăvire a copilului.
IMBRACAREA BEBELUSULUI- Hainele
dedicate bebelușilor trebuie să fie moi, confortabile,
ușor de îmbrăcat și neapărat din bumbac. În primele
luni de viaţă, se recomandă folosirea body-ului cu
mânecă scurtă sau lungă. Având în vedere că nou-
născutul doarme aproape toată ziua, îmbrăcămintea
ideală pentru el este pijamaua din bumbac cu
mânecă lungă iarna și scurtă, vara. Hainele care se
îmbracă peste cap trebuie evitate.
BAIA NOU-NASCUTULUI -Igiena corporală
începe din prima zi după ce a ajuns nou-născutul
acasă și face parte din rutina zilnică. La început,
până la căderea bontului ombilical, e de preferat ca
bebelușul să fie spălat local, iar toaleta bontului
ombilical se face separat. Bebelușul poate face baie
și în primele zile, dar e foarte important ca bontul
ombilical să nu intre în contact cu apa. În cazul în
care bontul se umezește și nu este uscat
corespunzător, crește riscul de suprainfecţie
bacteriană.
SCHIMBAREA SCUTECULUI-Sugarul se
schimbă înainte de fiecare masă, adică de circa 5-7
ori pe zi, la un interval de 3-4 ore. Înainte de a
atinge sugarul, fie că doar îi schimbăm scutecele,
trebuie neapărat să ne spălăm pe mâini. Schimbarea
scutecelor se face pe masa de înfășat, unde sunt
pregătite din timp toate cele necesare schimbării. Pe
masa de înfășat poate fi așezată o saltea subţire,
impermeabilă.
Toaleta urechilor- constă în ștergerea pavilionului
și a conductului auditiv extern cu o cârpă moale, sau
cu colţul prosopului.
Toaleta unghiilor-- Unghiile cresc repede la sugari
și sunt moi – de aceea se recomandă tăierea lor o
dată pe săptămână.
Toaleta bontului ombilical -Se face zilnic, de cel
puţin două ori pe zi până se desprinde bontul uscat.
Se realizează cu comprese sterile, alcool alb de 70
de grade sau soluţie de Betadină. Este foarte
important ca zona ombilicului să fie păstrată uscată
și neacoperită de scutec. În primele zile, ombilicul
se protejează cu o compresă sterilă aplicată peste
bont. Când bontul se usucă și cade, zona poate fi
lăsată și fără compresă.
38.Alimentarea nou-nascutului. Definitie,
beneficiile alimentatiei nalurale.
Alimentarea nou-nascutului-reprezita procesul
cand mama isi hraneste copilasul cu laptele matern.
Prin alimentatie naturala se intelege alimentatia
copilului numai cu lapte de mama in primele 6 luni
de viata, adica in perioada cand alimentatia copilului
este exclusiv cu lapte.
Avantajele alaptarii pentru nou nascut: Laptele
matern: -se digera usor, organismul nou fiind putin
solicitat; -contine anticorpi ce protejeaza nou
nascutul de infectii atat timp cat este hranit cu lapte
de mama; -este singurul lapte ce poate fi baut crud,
nefiert, el fiind steril pentru ca ajunge curat direct de
la san la sugar; -scaunele nou nascutilor alaptati la
san sunt mai putin abundente; -sugarul isi poate
adapta singur cantitatea de lapte de care are nevoie -
suge cat are nevoie; s-a demonstrat ca la nou
nascutii hraniti la san se reduce riscul de aparitie a
infectiilor, bolilor, alergiilor; sugarul scade mai
putin in greutate (scaderea fiziologica) si
recupereaza mai rapid aceasta scadere in greutate;
prin efortul depus la supt se dezvolta muschii si
oasele fetei.
Avantajele alaptarii pentru mama: -ajuta la revenirea
uterului in pozitia initiala; s-a demonstrat ca previne
aparitia cancerului de san; este o metoda
contraceptiva - cat timp se alapteaza exclusiv si
lapte nu reapare ciclul menstrual; scade riscul de
aparitie a diabetului zaharat de tip 2; laptele matern
este la indemana, comod de manipulat, igienic si
este la temperatura potrivita; reprezinta si o
economie de timp si bani; producerea laptelui
reprezinta un consum de energie pentru organismul
mamei, si astfel o ajuta sa piarda din kilogramele
depuse in timpul sarcinii
39. Reguli de bază de igienă a sugarului.
Întotdeauna spălaţi-vă pe mâini înainte şi după ce aţi
îmbăiat bebeluşul.
Spălaţi şi dezinfectaţi cu regularitate materiale de pe
suportul de schimbat, suprafeţele şi vesela utilizate
în îngrijirea bebeluşului.
Utilizaţi un tampon de vată pentru a curăţa faţa
copilaşului. Pentru curăţirea zonelor care vin în
contact cu scutecul puteţi folosi şerveţele umede.
Dară v-aţi murdărit pe mâini în timp ce schimbaţi
scutecul, spălaţi-le înainte de a aplica crema pe
funduleţ. Spălaţi-vă pe mâini şi înainte de a hrăni
bebeluşul.
Se recomandă ca curăţarea bebeluşului să aibă loc
zilnic pentru a menţine starea de confort şi sănătate.
Scoateţi hainele bebeluşului de sus în jos, până la
maieu şi scutec. Aşezaţi-l pe suportul de schimbat.
Luaţi un tampon curat de vată şi umeziţi-l într-unul
în compartimentele veselei (verificat în prealabil
pentru temperatura apei). Stoarceţi tamponul şi
curăţaţi cu delicateţe faţa bebeluşului, îndepărtând
murdăria, urmele de lapte şi saliva. Mişcările trebuie
să fie delicate şi încete
40.Semne de boala la nou-nascut.
Veţi şti că micuţul e bolnav dacă:
-Mănâncă fără poftă şi hrana nu pare să-l intereseze;
- Îi apar secreţii ale ochilor, nasului şi urechilor, care
pot fi semne de infecţie;
-Plânge mereu (ore întregi) şi nu-l puteţi calma;
-Nu adaugă în greutate;
-Vedeţi, într-un fel sau altul, că sugarul pur şi simplu
nu se simte bine.
Chemaţi de urgenţă medicul dacă nou-născutul
are următoarele simptome:
-Respiră des şi din greu (de 60 de ori pe minut chiar
în repaus); geme, tuşeşte şi are o respiraţie şuierată;
- Tremură puternic (are convulsii) şi nu se linişteşte
nici când îi puneţi mâna pe braţe/picioare;
-Nu poate bea sau suge prea încet, fără vlagă;
-Este foarte molatic şi se mişcă mult mai puţin ca de
obicei;
-Refuză două mese la rând sau nu cere să mănânce
timp de şase ore;
-Vomită puternic sau prezintă regurgitări repetate, în
special după ce ia masa;
-Are febră de peste 38ºC, este iritat, neliniştit,
plânge îndelung (mai mult de o jumătate de oră) şinu
poate fi liniştit, deşi a fost hrănit;
41 Alimentatia naturala, la cerere, Alimentatia
exclusive la san.Definitie.
Prin alimentatie naturala se intelege alimentatia
copilului numai cu lapte de mama in primele 6 luni
de viata, adica in perioada cand alimentatia copilului
este exclusiv cu lapte.
Alimentatia la san a nou nascutului - alaptarea
"la cerere" (adica atunci cand copilul plange de
foame, ziua si noaptea, fara orar de alimentatie sau o
durata a suptului prestabilite), reprezinta modul ideal
de a asigura bebelusului o dezvoltare armonioasa.
41.Convulsiile febrile.Semnele clinice,tratament.
Convulsii febrile: convulsii ocazionale, ce survin la
un copil de la 3 luni pînă la 5 ani, pe fundalul unor
manifestari de febră > 38,0ºC, în absenţa oricăror
semne de suferinţă cerebrală.
Sunt 3 factori principali care pot fi cauza convuls
febrile: febra, vîrsta şi predispoziţia genetică.
SEMNE CLINICE: febră, convulsii, pierdere a
conştienţei, tulburări neurovegetative, respiratorii,
aritmii, cianoză, tulburări vasomotorii, accese de
paloare,
TRATAMENT: Pozitioneaza copilul in decubit
lateral (pe o parte) cu eliberarea cailor respiratorii
Scade febra sub 38,5⁰C - antipiretice: paracetamol,
ibuprofen. Tratamentul anticonvulsivant: Diazepam
i.v. sau i.r., apoi Fenobarbital 5-10 mg/kg/24 de ore
per os, pentru toată durata febrei. Tratamentele de
susţinere şi de prevenire a convulsiilor după
suprimarea lor. Fenobarbital. Evaluarea gradului de
eficienţă a tratamentului antipiretic Indreptare catre
Consultatie la medicul neurolog pediatru
42. Infectiile respratorii, actiunea medicului de
familie
INFECTIILE RESPIRATORII --sunt afecţiuni
deosebit de răspîndite, prezente la
persoanele de toate vîrstele, cu manifestări clinice
foarte variate ca formă şi gravitate în funcţie de
gradul de intoxicaţie şi nivelul arborelui respirator
afectat.
Medicii de familie şi asistentele medicale trebuie
să fie instruiţi cum să examineze un pacient cu IR,
îndeosebi cu febră,cefalee, tuse, respiraţie
îngreunată,
slăbiciuni, dureri retrosternale,dureri în gît,
conjunctivita etc.
MF trebuie sa cunoasca diferentierea acestor boli si
sa acorde asistenta
medicala pacientilor in dependenta de gravitate.
Tratament: Regimul zilei Repaos la pat 3-4 zile + 2
zile (după cedarea febrei). Igiena cavităţii bucale
(clătituri cu Sol. Bicarbonat de sodiu. Igiena ochilor
(folosind tampon curat şi apă). Dieta Alimentaţia
suficientă conform vîrstei. Sugarii vor fi aplicaţi mai
frecvent la sîn. Lichide calde de băut în
corespundere cu vîrsta şi toleranţapacientului (apă
minerală plată, sucuri, compot, ceai, lapte).
Antipiretice, spazmolitice. Paracetamol; Ibuprofen.
Vitamine. Vasoconstrictoare în picături nazale.
Mucolitice:Mucaltin ,Ambroxol. Antitusive/
expectorante (în tusea chinuitoare): Bronholitin
Antihistaminic (la necesitate). Supravegherea
medicală va dura 5-7 zile de la debutul bolii
43. Pneumonia.Definitie.Simptome.Tratament.
Pneumonia este o forma de infectie respiratorie
acuta aparuta intr-unul dintre plamani sau in ambii
plamani, care cauzeaza o inflamatie in alveolele
acestora.
SIMPTOME: * Tuse productiva * Transpiratie
excesiva, frisoane si febra * Dispnee * Dureri in
piept cand respiram adanc sau cand tusim *
Respiratie rapida in cazul copiilor sub cinci ani
* Stari de confuzie in cazul batranilor
TRATAMENT: Tratamentul medicamentos
depinde de tipul de pneumonie. Astfel, medicul
poate prescrie antibiotice pentru pneumoniile
bacteriene, medicamente antivirale pt pneumoniile
virale si medicamente antifungice pentru pneumonia
cu cauza micotica. Pe langa acestea, medicul mai
poate recomanda medicamente pentru ameliorarea
simptomelor de tuse si febra. Este important de
retinut faptul ca, desi poti fi tentat sa intervii asupra
tusei cu ajutorul medicamentelor, aceasta te ajuta sa
elimini lichidul din plamani, asa ca e preferabil sa
incerci in locul acestora niste remedii naurale.
Iritatia din gat poate fi calmata cu ajutorul ceaiurilor
de menta si eucalipt, durerile in piept se pot
ameliora cu ceaiuri de ghimbir, iar gargara cu apa
sarata ajuta la eliminarea mucusului din gat.
Pacientii cu forme usoare de pneumonie pot urma
acasa tratamentul prescris de medic (de obicei
antibiotice care se vor lua pe cale orala), odihna la
pat si consum de fluide, insa persoanele care respira
cu dificultate, care sufera de o afectiune cardiaca sau
a caror varsta este mai mare de saizeci si cinci de
ani, vor fi internate in spital si li se vor administra
antibiotice intravenos. In cazurile de insuficienta
respiratorie se va recurge la oxigenoterapie.
44. Laringita .Notiune.Descrierea actiunilor
medicului de familie.
Laringita reprezinta inflamatia organului fonatiei
denumit laringe, situate in gat, intre faringe si trahee.
Aceasta inflamatie poate fi determinata de
suprasolicitarea, iritarea sau infectia laringelui.
Tratamentul medicamentos poate include:
antibiotice – doar dacă este vorba despre o infecție
bacteriană; corticosteroizi – ajută la reducerea
inflamației de la nivelul corzilor vocale. Ei pot fi
folosiți pe cale orală sau local, prin aerosoli.
Evoluția sub tratamentul cu corticosteroizi este rapid
favorabilă. Asociat cu tratamentul oral cu
corticosteroizi trebuie folosit și unul pentru protecție
gastrică, deoarece este cunoscut faptul că aceștia au
ca efect creșterea acidității gastrice
45.Imunizare.Notiune.
Imunizarea este procedeul natural sau artificial de
inducere a rezistenței unui organism față de acțiunea
germenilor patogeni sau a toxinelor acestora.
Imunizarea este una dintre cele mai importante
măsuri care poate fi luată pentru menţinerea vieţii și
a sănătăţii copiilor.
46. Imunitatea postvaccinală.Notiune.
IMUNITATEA POSTVACCINALA ----este
capacitatea de apărare a organismului împotriva
substanţelor sau celulelor vii, care pătrund din
exterior (exogene) sau se formează în organism
(endogene) şi care conţin informaţie genetică
diferită de cele proprii.
47.Calendarul vaccinarii in RM.Descriere.
HepB- 24 ore, 2,4, 6 luni
Tuberculoza-2-5 zile
Poliomelita-2,4,6 luni, 22-24 luni, 6-7 ani
Infecfia Hib- 2,4,6 luni
Difterie, tetanus,tuse convulsive(DTP)- 2,4,6 luni,
22024 luni
Difterie ,Tetanos- DT- 6-7 ani, 15-16 ani, adulci la
20,30,40,50 ani.
Rujeola, Oreion, Rubeola( ROR)- 12 luni, 6-7 ani,
15-16 ani
Infectie cu Rotavirus RV- 2, 4 luni
Infectia cu pneumococci-2,4 12 luni
48.Hipertensiune arterial.Notiune
Hipertensiunea arterială se definește prin valori ale
tensiunii arteriale peste 140/90 mm Hg.
Hipertensiunea arteriala (HTA) este o "boala
tacuta", fara simptome specifice, doar cresterile
bruste si importante ale tensiunii arteriale (salturile
hipertensive) se pot manifesta prin cefalee, ameteli,
zgomote in urechi (acufene) sau tulburari de vedere
- "muste zburatoare" (fosfene), greturi, stare de rau
general.
49. Screening-ul tensiunii arteriale
Sreening-ul HTA se va efectua:
 la cei cu vîrsta ≥ 18 ani - o dată la 5 ani,
 la persoanele cu vîrsta 18 – 40 ani cu valori
tensionale normal înalte (TAs ≥ 130 – 139
mmHg şi TAd ≥ 85 – 89 mmHg) măsurarea TA se
va efectua anual;
 la toate persoanele cu vîrsta ≥ 40 ani la fiecare
vizită de examen profilactic anual.
50. Paşii obligatorii în conduita pacientului
hipertensiv
1.Determinarea gradului HTA
2. Investigarea obligatorie privind factorii de risc, a
diabetului zaharat, a sindromului meta- bolic,
afectării organelor ţintă în HTA şi a condiţiilor
clinice asociate
3. Calcularea riscului cardiovascular total
4. Determinarea riscului adiţional individual pentru
pacientul cu HTA
5. Alcătuirea planului de intervenţie pentru persoana
concretă, pe termen scurt (1-3 luni) şi pe termen
lung şi capacităţii de muncă.
51.HTA.Simptome si diagnostic.
SIMPTOME:
- cefalee (dureri de cap)  necesita un tratament mai agresiv, deoarece riscul
- oboseala  dezvoltarii de complicatii, datorita hipertensiunii
- acufene (tiuituri in urechi)  arteriale, este mai mare.
- scotoame (vedere cu puncte galbene) 
- aMeteli  53.Infarct miocardic.Notiune. Examinari
Cu toate acestea, hipertensiunea arteriala este adesea
asimptomatica
DIAGNOSTIC. 1)Anamneza pacientului.
2)Investigaţii obligatorii (de rutină)  Glicemie à
jeun  Colesterol total seric  Trigliceride serice à
jeun  Acid uric seric  Creatinină serică 
Hemoglobina şi hematocrit  Analize urinare 
Electrocardiograma  LDL-colesterol seric  HDL-
colesterol seric  Potasemie  Clearance-ul
creatininei estimat sau rata filtrării glomerulare
3)Investigaţii recomandate (se indică de către
specialist)  Ecocardiografia  Ultrasonografia
carotidiană 2D duplex  Ultrasonografie artere
periferice/abdominala  Monitorizarea Holter in caz
de aritmii  Test de efort  Proteinuria cantitativă 
Velocitatea undei pulsului  Indicele gleznă-braţ 
Examenul fund de ochi  Testul de toleranţă la
glucoză (dacă glicemia à jeun > 5,6 mmol/l (100
mg/dl))
 Hemoglobina A1c (dacă glicemia â jeun > 5,6
mmol/1 (100 mg/dl) sau diabet diagnosticat anterior
 Monitorizarea TA ambulatorii pe 24 ore şi la
domiciliu
52.HTA.Profilaxia si tratamentul medicamentos.
Profilaxia - efectuarea regulata de exercitii fizice; -
limitarea consumului de bauturi alcoolice si sare; -
dieta bogata in legume si fructe si saraca in grasimi
saturate; - evitarea fumatului; - mentinerea unei
greutati corporale normale.
Este foarte important sa fie modificati, pe cat
posibil, factorii de risc ai boli coronariene. In plus de
masurile de mai sus, ar mai trebui: 
- abandonat fumatul 
- reducerea nivelului crescut de LDL colesterol
- cresterea nivelului de HDL colesterol
TRATAMENT. Atat medicii, cat si bolnavii ce
sufera de hipertensiune arteriala, prefera sa
controleze aceasta afectiune cu ajutorul
modificarilor in stilul de viata, dar, din pacate, in
multe cazuri, acestea nu sunt suficiente si trebuie
asociate si medicamente antihipertensive. 
Medicamentele antihipertensive includ
urmatoarele clase de medicamente:  - beta
blocante - diuretice - inhibitorii enzimei de
conversie a angiontensinei - blocantele receptorilor
de angiotensina - blocantele canalelor de calciu -
alfa blocantele
*Persoanele care sufera concomitent de diabet
zaharat, boli renale sau boli cardiovasculare,
paraclinice.
Infarct miocardic - necroza miocardului urmare a
ischemiei acute, cauzată de ocluzia completă sau
parţială a unei artere coronariene.
Infarct miocardic cu unda Q - necroza miocardică
asociată cu formare de unda Q la ECG
Infarct miocardic fără unda Q - necroza
miocardică fără formarea undei Q la ECG
Examinari paraclinice. –anamneza -examenul
clinic -examinari paraclincie: ^^Examenul ECG în
12 derivații– la internare, la 12 ore, ulterior zilnic
sau la necesitate. ^^Aprecierea markerilor
biochimici pentru necroză miocardică – Troponina
şi fracţia MB creatinkinazei
^^Analize de laborator: Hemograma, sumarul urinei,
creatinina, glucoza, transaminaze, lipidograma,
ionograma, indicele protrombinic, TTPA
^^Radiografia cutiei toracice în primele 12 ore de la
spitalizare
^^ Examenul EcoCG (dacă este disponibil)
54. Imfarctul miocardic acut. Tratamentul
complicatiilor.
Tratamentul insuficienţei cardiace acute stângi
uşoare şi moderate: · Oxigenul va fi administrat
precoce pe sondă sau mască. Se recomandă
monitorizarea saturaţiei O2. · Furosemida,
administrată lent i.v. 20-40 mg, repetat la 1-4 ore
dacă e necesar. În lipsa unui răspuns satisfacator,
nitroglicerină i.v., doza fiind titrată în funcţie de
valoarea TA (se va evita TAs < 90 mmHg). · IECA
(Captopril 6,25 – 25 mg, enalapril 2,5 – 10 mg,
lisinopril 2,5 – 10 mg, ramipril 1,25 – 10 mg) se vor
adm în primele 48 ore în absenţa hipotensiunii,
hipovolemiei sau insuficienţei renale.
Tratamentul insuficienţei cardiace acute stângi
severe · Oxigen şi un diuretic de ansă. În lipsa
hipotensiunei, se va administra nitroglicerină i.v., în
doză iniţială 0.25 mg/kg/min cu creştere ulterioară la
fiecare 5 min până la reducerea TA cu 15mm Hg sau
pâna la valoarea TAs ≥ 90 mmHg. · Agenţii inotropi
pozitivi vor fi consideraţi în prezenţa hipotensiunei
cu semne de hipoperfuzie renală. Dopamina se va
iniţia în doză de 2,5-5 mg/kg min i.v.. Dacă domină
congestia pulmonară, se va prefera dobutamina,
începând cu o doză de 2.5mg/kg/min, crescută
treptat până la 10 mg/kg/min în 5-10 min sau până
se va obţine redresarea hemodinamică. · Vor fi
verificate gazele sanguine. Intubarea orotraheală şi
ventilarea mecanică se indică la o presiune parţială
de oxigen sub 60 mmHg în pofida administrării de
oxigen 100% cu debit de 8-10 l/min.
Tratamentul şocului cardiogen · Dopamina în
doze de 2.5-5µg/kg/min se va administra pentru
ameliorarea funcţiei renale; se va lua în considerare
şi adăugarea de dobutamina 5-10 µg/kg/min. 20 ·
Pacienţii în şoc cardiogen de regulă se află în
acidoză, care necesită corecţie, urmărind echilibrul
acido-bazic. · Terapia suportivă cu balon de
contrapulsaţie este recomandată ca o punte către
manevrele intervenţionale.
Tratamentul tahiaritmiilor ventriculare ·
Lidocaina, bolus iniţial de 1 mg/kg i.v. urmat de
jumătate din această doză la fiecare 8-10 min până la
maximum 4 mg/kg sau perfuzie i.v. continuă (1-3
mg/min) · Amiodarona intravenos (5 mg/kg în prima
oră, urmată de 900-1200 mg/24h) poate fi mai
eficace în tahiaritmiile rezistente. · Şocul electric
extern în tahicardia ventriculară susţinută cu alterare
hemodinamică
Tratamentul fibrilaţiei atriale · Beta-blocantele şi
digoxina sunt eficiente în scăderea alurei
ventriculare. · La instabilitate hemodinamică –
cardioversie electrică de urgenţă.
Tratamentul blocurilor AV · Blocul AV de gradul
I nu necesită tratament. · Blocul AV de gradul II
tipul I rar produce efecte hemodinamice severe. Se
administrează atropina intravenos, începând cu doza
de 0,3-0,5mg, repetat până la doza totală de 1,5-2,0
mg. Se va considera electrocardiostimularea
temporară. · Blocul AV de gradul II tipul II şi blocul
AV complet au indicaţie pentru inserţia electrodului
de cardiostimulare, în cazul în care bradicardia
produce hipotensiune arterială sau insuficienţă
cardiacă.
55.Recomandarile si tratamentul de dupa
suportarea imfarctul miocardic acut.
Combaterea factorilor de risc -abandonarrea
fumatului -reducerea consumului de alcool -scaderea
si mentinerea la nivel optim greutatea corporala
-effort fizic zilnic(mersul pe jos, plimbari,
gimnastica usoara) -respectarea regimului aliemntar
cu reducerea produselor cu continut sporit de
cholesterol
Aspirina 325 mg/zi
Beta blocante in doze selectate individual
Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril) pt
pacienti cu fractia de ejectie sub 40%
Statine(lovastanina) cu reducerea nivelului seric de
LDL- cholesterol sub 2,5 mmol
Alti agenti hipolipemiati in cazul LDL- cholesterol
peste 2,5 mmol/l
Control al HTA si coborirea cifrelor oana la
atingerea nivelului tinta sub 130/85 mm Hg
Control strict al hiperglicemiei in diabet zaharat
56.Accident vascular cerebral.Notiune.
Accidentul vascular cerebral este una dintre cele
mai grave boli ale sistemului cardiovascular,
deoarece duce fie la invaliditatea pacientului, fie la
moartea sa. Aceasta este o tulburare acută a
circulației cerebrale, care are ca rezultat deteriorarea
țesutului cerebral.
Exista doua tipuri principale de accidente
vasculare:– ischemic este întâlnit în majoritatea
cazurilor (aproximativ 80-85% din cazuri). În cazul
accidentului vascular cerebral ischemic, irigarea cu
sânge este blocată într-o anumită parte a creierului.
Acest lucru privează celulele creierului de oxigen si
de unele substanțe nutritive.– hemoragic, care este
caracterizat de fisurarea vaselor de sânge de la
nivelul creierului în țesuturile cerebrale din jur.
Astfel are loc o hemoragie intracerebrala.
57. AVC. Profilaxia 59. AVC. Examenul clinic si tratamentul
Primara: -Aprecierea anamnesticului familial de Investigatii: Hemoleucogramă, glicemie,
AVC pentru identificarea persoanelor cu risc crescut coagulogramă. Tomografia cerebrala.
de AVC. –Screeningul HTA. -Iniţierea tratamentului Angiografia. RMN. ECG. Ecogragie Doppler
antihipertensiv la p-ii cu HTA de gr II şi III. extracraniană şi transcraniană  MRA  IRM de
-Evitarea fumatului pasiv si activ. –Consumul difuzie şi perfuzie sau CT perfuzie  Ecocardiografie
moderat de alcool. –Reducerea masei ponderale sau (transaortică şi/sau transesofagiană  Radiografie
mentinerea greutatii corporale in limitele normei. –
pulmonară  Pulsoximetrie şi analiza gazelor
Exercitii fizice. -Alimentația rațională. -Tratarea
sanguine arteriale  Puncția lombară  EEG  Probe
infecțiilor. -Vaccinarea anuală contra gripă la
toxicologice.
pacienţii cu risc crescut. –Adm anticoagulantele
Tratamentul depinde de tipul de accident vascular
pacienţilor cu fibriltie atriala şi cu patologie
cerebral si de cauza care a dus la aparitia acestuia.
valvulară cardiacă. –Tratamentul in DZ.
In cazul unui AVC ischemic, este necesara
Secundara: -TA să fie verificată cu regularitate.
restabilirea fluxului de sange catre creier, prin
-Adm antihipertensive după perioada hiperacută a
administrarea intravenoasa de medicamente care
AVC. –Testarea la DZ prin masurarea glicemiei,
ajuta la dizolvarea posibilelor cheaguri de
testul toleranței la glucoza. –Tratarea p-lor cu
sange. Medicamentele pot fi adm direct la nivelul
niveluri majorate ale colesterolului, trigliceridelor. –
creierului, cu ajutorul unui cateter. Daca este vorba
Activitatea fizica moderata. Dietă sănătoasă bogată
de un cheag de sange mare, care nu poate fi dizolvat,
în legume, fructe, cereale integrale, nuci, peşte,
medicul va folosi un cateter pentru a-l extrage.
uleiuri vegetale. Se limitează consumul de carne
Tratamentul pentru un AVC hemoragic presupune
roşie şi dulciuri.
oprirea sangerarii si reducerea TA de la nivelul
creierului, provocate de excesul de fluide. Metodele
58.AVC. Factorii de risc si manifestarile clinice.
de tratament pot include: -Adm de medicamente pt
Factori Nemodificabili: Greutatea ponderală mică la
scaderea TA si a convulsiilor; -Interventie
naştere, Anamnestic familial sau personal de AVC
chirurgicala, in cazul in care sangerarea este masiva,
sau AIT. Modificabili: Hipertensiune arteriala,
astfel incat sangele sa fie eliminat si pentru a reduce
Tabagism, Intoleranţa la glucoză/ Diabet zaharat,
tensiunea intracraniana, dar si pentru a repara vasele
Patologie carotidiană, Fibrilaţie atrială sau altă
de sange afectate; -Pozitionarea unei cleme mici la
patologie cardiacă, Utilizarea ilicită a drogurilor,
baza anevrismului, pentru a opri sangerarea;
Hipercoagulabilitate, Sindrom metabolic, Anemie
-Indepartarea chirurgicala a anevrismului, care ar
falciformă, Dislipidemie, Stil alimentar nesănătos,
putea duce la ruptura vasului de sange si la aparitia
Obezitate, Inactivitate fizică, Terapie hormonală
sangerarii. -Dupa adm tratamentului de urgenta,
postmenopauzală.
pacientii vor fi monitorizati timp de cateva zile.
Manifest: -Dificultati de vorbire si de intelegere a
ceea ce spun ceilalti. -Paralizia sau amortirea brusca
a fetei, a bratului sau piciorului. -Tulburari de
vedere la unul sau la ambii ochi ori vedere dubla.
-Cefalee brusca, severa, insotita de varsaturi,
ameteala si pierderea cunostintei. -Dificultati de
mers, tulburari de echilibru, pierderea coordonarii.
60. Ingrijirea in lauzia fiziologica
Lăuzia este perioada care urmează nașterii; durează
42 de zile și se caracterizează prin revenirea
organismului matern la echilibrul din starea de
negraviditate. În perioada de lăuzie imediată și în
următoarele 7-8 zile, îngrijirea medicală a lăuzei
este esențială în evitarea complicațiilor puerperale.
Medicul de familie trebuie să cunoască și să asigure
aceste îngrijiri, cu atât mai mult cu cât de obicei
externarea lăuzelor se face în ziua a 3-5-a după
naștere.
Lăuzia imediată: - în primele 2 ore lăuza rămâne sub
strictă supraveghere, în maternitate; - se urmăresc:
starea generală, TA, pulsul, temperatura, prezența
globului de siguranță, cantitatea de sânge eliminată
pe căile genitale externe (fiziologic: 200-300 ml); -
dacă prima micțiune nu se produce în primele 3-4
ore după naștere și apare distensia vezicală, se
cateterizează intermitent vezica urinară.
Lăuzia propriu-zisă: - Involuția uterină se apreciază
prin palparea și măsurarea zilnică a înalțimii
fundului uterin. Se urăresc sensibilitatea și
consistența corpului uterin.
- Secreția de lohii se apreciază cantitativ și calitativ
prin inspecția pansamentului vulvar. Orice
modificare de miros și culoare reprezintă un semn
de alarmă.
- Secreția lactată: o Este necesară inspecția și
palparea sânilor petru a constata prezența
secreției lactate; o Înainte și după fiecare supt este
obligatorie toaleta sânului cu apă călduță fără săpun;
o Dacă apare angorjarea mamară, se aplică imediat
comprese locale și antipiretice.
- Toaleta organelor genitale externe se va practica de
min 2 ori pe zi, cu sol antiseptice și se aplică
pansament steril care se schimbă de 3-4 ori pe zi.
- Îngrijirile generale: se urmăresc zilnic ps, TA,
temp și diureza; o Se aplică mobilizarea precoce a
lăuzei; o Evacuarea tubului digestiv se produce în
mod spontan în 2-3 zile de la naștere; o După
primele 6-7 zile de la naștere, se indică gimnastică
medicală pentru refacerea tonusului musculaturii
abdominale și perineale; o Alimentația va fi
completă și echilibrată, cu evitarea alimentelor care
modifică gustul laptelui astfel încât copilului să nu-i
placă. Lăuza va bea lichide în cantitate normală
(aprox 1 l de lapte pe zi și ceaiuri, compoturi fără
zahăr). În perioada alăptării este necesar un aport
mai mare de calorii, proteine, vitamine, săruri
minerale.
Lăuzia îndepărtată. Se vor urmări: - Involuția
uterină, lohiile și secreția lactată
- Respectarea igienei personale
- Recomandări necesare îngrijirii sugarului
- Contactul sexual este interzis 30–45 zile după
naștere.
61. Colica renala. Notiune. simptome.Tratament.
Colica renală este un simptom cauzat de urolitiază,
adică de calculii din tractul urinar,ce constă în
durere localizată în zona rinichilor.
Simpt: Durere sau dificultate la urinare, Prezenţa
sângelui în urină, Urină tulbure, roz, Urină urât
mirositoare, Greaţă, Voma, Eliminarea unor mici
particule solide prin urină, Nevoia urgentă şi
constantă de a urina, Eliminarea unei cantităţi mici
de urină, Febră, frisoane, transpiraţii reci.
Tratam: -Tratamentul colicii renale depinde de
dimensiunea şi tipul pietrelor, dar şi de localizarea
acestora. -Majoritatea calculilor sunt formaţi din
depozite de calciu şi se elimină de la sine, fără a fi
necesară intervenţia medicului. Este recomandată
însă hidratarea cu multe lichide. -administrarea de
analgezice pentru diminuarea durerilor.
-În cazul în care pietrele au dimensiuni mari, acestea
pot fi înlăturate prin: ureteroscopie, litotripsie
extracoporeală cu unde de şoc, nefrolitotomie
percutanată, intervenţie chirurgicală clasică sau
endoscopică.
-Pentru a ameliora simptomele şi a opri în evoluţie
calculii, medicul poate prescrie antibiotice, agenţi
alcalinizanţi, corticosteroizi, blocanţi ai canalelor de
calciu sau alfa-1 blocante selective.
62. Hemoragia digestivă. Cauzele. Manifestarile.
Hemoragia digestivă este definită ca hemoragia de la
nivelul tractului digestiv.
Cauze: maladia ulceroasă, în special pacienții
infectati cu helicobacter pilory; consumul de acid
acetilsalicilic și AINS; stadiile terminale ale
maladiilor renale; vârsta avansată; prezența
comorbiditaților; medicațiile cronice; dimensiunile
varicelor esofagiene, gradul de hipertensiune
portală; consumul de alcool; infecțiile bacteriene;
splenomegalia; tumorile hepatice; tumorile stromale
ale tractului digestiv etc.
Manifestari: Hemoragiile digestive manifeste se pot
exprima clinic sub forma de hemtemeza, melena. In
cazul unor hemoragii semnificatibe pot aparea
semne de hipovolemie: vertij, hipotensiune,
tahicardie, dispnee, paloarea tegumentelor,
extremitati reci. Hematemeza reprezinta eliminarea
de sange printr-un efor de varsatura, fiind o
exteriorizare a unei hemoragii digestive superioase.
Sangele poate fi rosu-aprins, proaspat sau cu
cheaguri sau poate avea aspect de „zalt de cafea”.
Melena reprezinta eliminarea sangelui in materii
fecale, rezultand un scaun negru, lucios, moale.
63. Paşii obligatorii în conduita pacientului absenţa factorilor de risc, testarea începe la adulţii
hipertensiv cu vîrsta de peste 45 ani.  Dacă rezultatele sunt în
1. Determinarea gradului HTA normă, testarea necesită a fi repetată fiecare 3 ani.
2. Investigarea obligatorie privind factorii de risc, a Profilaxia primara: Promovarea alimentării copilului
diabetului zaharat, a sindromului metabolic, afectării la sân  Evitarea bolilor infecţioase cu potenţial
organelor ţintă în HTA şi a condiţiilor clinice diabetogen  Evitarea substanţelor toxice care
asociate acţionează nociv asupra pancreasului (nitraţi,
3. Calcularea riscului cardiovascular total coloranţi, conservanţi etc.)  Controlul greutăţii 
4. Determinarea riscului adiţional individual pentru Promovarea activităţii fizice  Diete bogate în fibre
pacientul cu HTA şi sărace în alimente cu index glicemic crescut,
5. Alcătuirea planului de intervenţie pentru persoana grăsimi polinesaturate.
concretă, pe termen scurt (1-3 luni) şi pe termen Secundara:  Diagnosticul precoce al DZ 
lung şi capacităţii de muncă.
Controlul metabolismului glucidic  Controlul optim
al factorilor de risc cardiovascular (greutate, spectrul
64. HTA simptome si tratamentul medicamentos.
lipidic, TA)  Evitarea fumatului  Screeningul activ
Simpt: greață și vărsături; dureri de cap; zgomote în
al complicaţiilor cornice
urechi; tulburări de vedere; sângerări nazale; vertij;
bufeuri de căldură; oboseală.
66. Educatia pentru sanatate a pacientilor cu
Trat: Cinci clase majore de antihipertensive –
diabet zaharat
diuretice tiazidice, antagoniştii canalelor de calciu,
Un plan de educatie a pacientului cu diabet zaharat
inhibitorii ECA, antagoniştii receptorilor de
ar trebui sa cuprinda urmatoarele teme:
angiotenzină şi ß-blocantele sunt adecvate pentru
- Explicarea procesului prin care se ajunge la diabet
iniţierea şi menţinerea tratamentului antihipertensiv,
- Optiuni de tratament pentru aceasta boala:
singure sau în combinaţii. ß-blocantele, mai ales în
utilizarea insulinei, mecanisme prin care se
combinaţie cu un diuretic tiazidic nu ar trebui
injecteaza insulina, medicatia orala
folosite la pacienţii cu sindrom metabolic sau la risc
- Terapia medicala nutritionala incluzand
crescut de apariţie a diabetului.
modificarile care trebuie facute in dieta
- Exercitiul fizic si importanta lui, alaturi de
65. Diabet zaharat,notiune,scriningul si
importanta scaderii in greutate
profilaxia.
- Monitorizarea glicemiilor: scop, tipuri de aparat,
Diabetul zaharat - este un sindrom complex şi
limitarile acestei metode
eterogen, indus de tulburarea genetică sau cîştigată,
- Prevenirea si tratamentul complicatiilor acute ale
a secreţiei de insulină şi/sau de rezistenţa celulelor
DZ: hipoglicemiile, hiperglicemiile, cetoacidoza
periferice la acţiunea insulinei, fapt, care induce
- Metode de prevenire a complicatiilor cronice ale
modificări profunde în metabolismul proteic,
diabetului
glucidic, lipidic, ionic şi mineral. Dereglările
- Ingrijirea corespunzatoare a pielii, igiena
menţionate stau la baza apariţiei unui spectru larg de
picioarelor, etc.
complicaţii cronice, care afectează mai mult sau mai
- Stabilirea unor tinte glicemice ce pot fi usor
puţin toate ţesuturile organice.
obtinute prin schimbari ale stilului de viata
Indicaţiile screening-ului în diabetul zaharat la
- Sfaturi pentru perioada prenatala si pentru perioada
subiecţii asimptomatici, cu determinarea glicemiei
sarcinii
bazale, testului oral de toleranţă la glucoză 
- Beneficiile obtinute asupra echilibrului
Stratificarea riscului pentru apariția DZ  Se va face metabolic prin renuntarea la fumat, consumul de
anchetarea adulţilor supraponderali sau obezi, cu alcool si droguri
vîrsta de sub 45 ani, care au unul sau mai mulți - Strategii de management fizic si psihic a
factori de risc: o Antecedente eredocolaterale de DZ, schimbarilor produse de instalarea complicatiilor
o Grupuri etnice cu risc crescut (asiatici, afro- cronice ale diabetului
americani, latino-americani), o Anamnestic de boli
cardiovasculare, o Hipertensiunea arterială, o
Prezența dislipidemiei, o Femei cu sindromul
ovarelor polichistice, diabet gestaţional sau
macrosomie în antecedente, o Mod sedentar de
viață, o Condiţii clinice asociate cu fenomenul de
insulinorezistenţă.
 La subiecții ce prezintă risc înalt și foarte înalt
pentru apariția DZ trebuie evaluată glicemia bazală
și efectuat testul oral de toleranţă la glucoză.  În
67. Cancer de col uterin. Profilaxia primara si
secundara
Primara: -Utilizarea prezervativelor: protectie
impotriva infectarii cu HPV si alte maladii sexual
transmisibile;
-vaccinarea impotriva HPV;
-Respectarea modului sanatos de viata: -combaterea
tabagismului, -evitarea consmului abuziv de alcool,
-alimentatia sanatoasa, -gestionarea stresului etc.
Secundara: -Efectuarea testului citologic Babeș-
Papanicolau la femeile de la 25 la 64 ani-o data la
noi ani, el permite depistarea leziunilor
precanceroase și a cancerului de col uterin în stadii
incipiente.
-Referirea la specialist pentru tratamentul
medicamentos si chirurgical al maladiilor
precanceroase si de fond.
68. Diabetul de tip 1.Caracteristica. Definitie.
Diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică
care poate avea etiopatogenie multiplă, caracterizată
prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic
şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie,
insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element
de definire până în prezent valoarea glicemiei.
Diabetul zaharat de tip 1 presupune lipsa producerii
de insulină în corp sau prezența unei cantități
insuficiente din acest hormon în organism, fapt
cauzat de funcționarea deficitară a pancreasului.
Este cel mai des întâlnit în cazul tinerilor, iar
persoanele afectate sunt dependente de tratamentul
cu insulină.
69. Diabetul de tip 2. Caracteristica. Definitie.
Diabetul zaharat defineşte o tulburare metabolică
care poate avea etiopatogenie multiplă, caracterizată
prin modificări ale metabolismului glucidic, lipidic
şi proteic, rezultate din deficienţa în insulinosecreţie,
insulinorezistenţă sau ambele şi care are ca element
de definire până în prezent valoarea glicemiei.
Diabetul zaharat de tip 2 reprezintă rezultatul a două
disfuncționalități: rezistența celulelor la acțiunea
insulinei și deficiențe la nivelul pancreasului. Este
cea mai frecventă formă de diabet și este adesea
asociată cu obezitatea. Pacienții nu sunt dependenți
de tratamentul cu insulină, aceștia trebuind doar să
își controleze nivelul glicemiei din organism printr-o
alimentație corespunzătoare, sport, dar și prin
tratamentul recomandat de medic în acest sens, dacă
este cazul.
70.Diabetul gestational. Definiție.
Diabetul gestaţional –reprezintă orice alterare a
toleranţei la glucoză, manifestată prin hiperglicemie
de diverse grade de severitate, apărută/depistată
primar ı̂ n sarcină după 24-28 săptămâni de gestație,
cu debut sau manifestare primară ı̂ n timpul sarcinii,
indiferent de evoluţia post-partum sau de
tratamentul necesar pentru echilibrarea dereglărilor
metabolice.
71.Diabetului zaharat gestational.Factorii de risc.
1. Istoric familial de obezitate sau DZ
2. Vârsta > 35 de ani (scăderea rezervei de celule
beta pancreatice, legată de vârstă)
- Suprapondere / Obezitate - insulinorezistenţă, care
exacerbează ı̂ n timpul sarcinii
- Greutatea mamei la naştere (<2500 g. sau >4000g.)
- Fumat - creşte insulinorezistenţa și scade secreţia
de insulină. – Multiparitate. - Etnie cu risc crescut.
3. Istoric personal obstetrical (sarcini anterioare)
• DZG ı̂ n antecedente: diabetul apare la 80% din
sarcinile următoare; • Creştere ponderala excesivă; •
Copii macrosomi sau hipotrofici, • Polihidroamnios,
• Sterilitate, moarte fetală, avorturi spontane, •
Metroragii ı̂ n primul trimestru de sarcină, •
Malformaţii congenitale, • HTA, • Infecţii urinare
recidivante.
4. Istoric personal obstetrical (sarcina actuală)
• Exces ponderal rapid, ı̂ n primele 6 luni; •
Macrosomie sau hipotrofie fetală, ı̂ nainte de săpt.
24-a de sarcină; • Polihidroamnios; • Infecţii urinare
recidivante; • Tensiune arterială > 135/85mmHg; •
Iminențăde avort sau naștere premature; • Utilizarea
de beta-mimetice pentru ı̂ ntreruperea contracţiilor; •
Rasa „non albă”; • Diete sărace ı̂ n fibre şi bogate ı̂ n
alimente cu index glicemic crescut; • Sedentarism
72. Diabet zaharat.Factori de risc pentru fat.
• Macrosomie fetală (distocia de umăr, traumatisme
la naştere): -Masa la naștere a fătului peste 4000 g.
-Depozite adipoase ı̂ n exces pe umeri și trunchi,
ceea ce favorizează distocia de umăr sau crește
incidența nașterii prin cezariană. -Hiperglicemia
maternă duce la hiperinsulinemie fetala,
hiperinsulinemia fetală poate duce la hipoglicemie la
naștere. -Hipoglicemia fetală la naștere se ı̂ ntâlnește
ı̂ n 1-2 % până la 4,6% din feții din mame diabetice.
• Necesitatea inducerii nașterii ı̂ nainte de termen
• Hipoglicemia neonatală
• Hiperbilirubinemia și policitemia
• Hipocalcemia neonatală
• Detresă respiratorie (maturarea pulmonară este
ı̂ ntârziată)
• Mortalitate perinatală crescută
• Riscul de a dezvolta obezitate şi/sau diabet zaharat
pe parcursul vieţii.
• Malformații congenitale