MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept, administrație, ordine şi securitate publică

Catedra: Disciplina:
Instruire militară şi intervenții Bazele cunoștințelor medicale și
profesionale modul sănătos de viață

Referat
Tema: Coma

A elaborat: A verificat:
Studenta grupei DFT225 asistent universitar
Parfeni Marina Maria Argint

Chişinău, 2022
Cuprins:
1. Definiția de comă
2. Gradele comei
3. Simptome
4. Tipuri de comă
5. Cauze
6. Tratament
7. Concluzii

2
 Comă

În medicină, o comă este o stare de inconștiență care durează mai mult de șase ore. O
persoană aflată în stare de comă, deși este în viață, procesele ei interne continuând să
funcționeze, nu poate să fie deșteptată, nu răspunde în mod conștient la durere, lumină sau
sunet, nu inițiază nicio acțiune voluntară și îi lipsește ciclul normal de somn și trezie.
Individiul comatos, chiar dacă poate să facă impresia de a fi treaz, nu simte, nu vorbește, nu
aude și nu se mișcă în mod conștient și intenționat.

Etimologie: în limba greacă veche (κῶμα kõma) însemnă „somn adânc”.

După ultimele studii s-a constatat că pacienții în stare comatoasă ar fi mai sensibili și
recepționează cu mult mai mult din mediul înconjurător, decât s-a presupus până în prezent.
Această informație ar fi importantă în procedeele de tratament. [1]

Coma este determinata de o leziune a creierului. Leziunea cerebrala poate fi determinata de o

presiune crescuta, sangerare, lipsa de oxigen, sau acumularea unor toxine. Leziunea poate fi
temporara si reversibila. De asemeni exista cazuri in care poate fi permanenta. Mai mult de
50% dintre come au legatura cu traumatismele craniene sau disfunctii ale sistemului
circulator cerebral. [2]

3
 Gradele comei

1. Coma de gradul I (vigilă) – pierderea incompletă a funcțiilor de relație,

obținându-se reacție motorie sau verbală la stimuli nociceptivi, fără tulburări
vegetative.

2. Coma de gradul II (propriu-zisă) – pierderea completă a funcțiilor de relație,

dar cu conservarea funcțiilor vegetative.

3. Coma de gradul III (carrus) – abolirea funcțiilor de relație, însoțită de tulburări

vegetative.

4. Coma de gradul IV (depășită) – abolirea functiilor de relație și a celor

vegetative,organismul fiind menținut în viață exclusiv prin mijloace artificiale și
supraviețuirea încetând odată cu întreruperea mijloacelor de protejare.[1]

4
 Simptome

Semnele şi simptomele comei sunt:

1. Pierderea cunoştinţei şi a motilităţii voluntare;

2. Lipsa sensibilităţii (persoana nu reacţionează la stimuli dureroşi);

3. Bătăi neregulate ale inimii.

Potrivit National Institutes of Neurological Disorders and Stroke, o persoană aflată în

comă poate prezenta uneori grimase faciale sau poate reacţiona la anumiţi stimuli prin
plâns sau râs.
De altfel, noi studii arată că unele gesturi ale persoanelor apropiate – ţinutul
bolnavului de mână, vorbitul cu acesta – sau un anumit cântec ori un parfum preferat ar
putea constitui stimulente senzoriale pentru cei aflaţi în comă. Tehnicile de imagistică
prin rezonanţă magnetică au arătat că astfel de stimulente pot determina schimbări în
activitatea cerebrală, care sugerează faptul că persoana în comă ar putea auzi şi înţelege
ceea ce se petrece în jurul ei.[3]
Recunoasterea simptomelor starii comatoase:
Specialistii incearca, in primul rand, sa sa masoare nivelul de constienta in urma:

 Nivelului de alerta: Cat de alerta este persoana?

 Stimulilor vocali: Raspunde la vocea altei persoane?
 Stimulilor durerosi: Raspunde la durere?
 Inconstienta: Este constient?
Nivelul de alerta este cel mai important, iar nivelul starii de inconstienta este cel mai
putin important. Acest lucru ii ajuta pe specialisti sa evalueze daca este vorba de o situatie
de urgenta. Daca persoana este alerta, nu exista riscul instalarii starii de coma.

Pacientii aflati in coma profunda pot fi expusi riscului de asfixiere. De aceea, pot avea
nevoie de ajutor medical pentru a mentine caile respiratorii in stare de functionare si
pentru a se asigura ca acestia continua sa respire. Acestora li se pot monta tuburi care trec
prin nas sau prin gura, catre plamani.[4]

5
 Tipuri de comă

 Comă toxic metabolică – se manifestă prin confuzie şi /sau delir, iar cauzele
includ diverse infecţii sau insuficienţa anumitor organe.

 Comă anoxică determinată de traumatisme cerebrale – este determinată de

privarea creierului de oxigen şi este cauzată de un atac de cord, traumatism
cranian, înec, asfixie, supradoză de droguri, otrăvire.

 Stare vegetativă prelungită (SVP) – persoana nu răspunde la niciun fel de stimul

şi este în comă de mai mult de 21 de zile. În această etapă funcţionează doar
structurile cerebrale inferioare, care asigură funcţionarea organelor (respiraţie,
digestie, circulaţie, excreţie etc.). Cortexul cerebral este complet nefuncţional în
SVP şi regenerarea neuronilor cerebrali este imposibilă.

 Pseudocoma (sindromul „locked-in” – închis în interior) – se caracterizează

prin tetraplegie, diplegie facială şi anartrie, dar pacientul este conştient şi
musculatura ochilor este funcţională – el poate comunica doar prin clipire sau prin
mişcări palpebrale. Principalele cauze ale acestui sindrom sunt cele de natură
vasculară: tromboză ocluzivă, hemoragie, traumatisme, accidente vasculare etc.

 Moarte cerebrală – constă în încetarea ireversibilă a tuturor activităţilor vitale ale

creierului, dar funcţionarea celorlalte organe poate fi asigurată prin mijloace
artificiale. În acest stadiu, pacientul este considerat decedat, iar aparatele la care
este conectat doar produc aparenţa vieţii.

 Comă indusă – presupune inducerea stării de inconştienţă temporară prin

intermediul unor medicamente specifice, pentru a reduce funcţia creierului în
scopul protejării acestuia. Se apelează la această procedură în cazul în care
durerea este greu de controlat şi funcţiile vitale sunt suprasolicitate. Prin coma
controlată, funcţia creierului este redusă la minimum şi, implicit, scad toate
celelalte funcţii ale organismului (metabolismul, consumul de oxigen etc.).[2]

6
 Cauze

 Traumatismele cranio-cerebrale – pot duce la hemoragie şi hipertensiune

intracraniană (exemple: accidente rutiere, lovituri, căderi de la înălţime);

 Inflamaţia creierului (encefalita) – cauzată de lipsa de oxigenerare a creierului,

dezechilibre electrolitice sau hormonale;

 Hemoragie intracraniană – cauzată de anevrism cerebral, hipertensiune

intracraniană, tumori cerebrale;

 Accident vascular cerebral - Cand nu exista flux sanguin intr-o parte importanta
a creierului sau exista o pierdere de sange insotita de edematiere, poate apare
coma;

 Hiperglicemie sau hipoglicemie - La pacientii cu diabet zaharat, coma poate

apare cand nivelul glicemiei sanguine este foarte mare. Aceasta conditie poarta
numele de hiperglicemie. Hipoglicemia, adica un nivel scazut al glucozei
sanguine, poate determina de asemeni, coma;

 Privarea de oxigen a creierului (hipoxia cerebrală) – cauzată de numeroase

afecţiuni şi situaţii medicale, precum: stop cardiac sau respirator, leziuni
cerebrale, asfixie, înec, infecţii pulmonare, strangulare, accident vascular cerebral,
hipotensiune arterială etc;

 Abces cerebral – cauzat de infecţii bacteriene (streptococice, stafilococice),

fungice sau parazitare, boli congenitale cardiace, infecţia cu HIV, transplantul de
organe, meningită, encefalită;

 Intoxicaţii – monoxid de carbon, fum, crize severe de astm, exces de alcool,

supradoză de droguri;

 Crize frecvente de epilepsie - o singura criza rareori determina coma. Dar crizele
continue – numite status epilepticus – determina. Crizele repetate pot impiedica
creierul sa se recupereze intre crize. Acest fapt va determina o stare prelungita de
inconstienta si coma.[3]

7
 Tratament

Tratamentul depinde de cauza care stă la baza apariţiei comei. De exemplu, dacă se
constată o intoxicaţie alcoolică, insuficienţă renală, crize de hiper- sau hipoglicemie, otrăvire,
infecţii etc., tratamentul va consta în aplicarea măsurilor necesare în astfel de situaţii
(spălături gastrice, restabilirea nivelului glicemiei, dializă, administrarea de antibiotice etc.).

Dacă inflamaţia creierului este cauza comei, se poate recurge la trepanare, pentru
diminuarea presiunii intracraniene. De asemenea, intervenţia chirurgicală este necesară în
cazul în care cauza comei este reprezentată de o tumoră cerebrală sau de un hematom
subdural care determină hemoragie sau hipertensiune intracraniană.

Uneori, cauza comei este tratată şi pacientul îşi recapătă parţial sau integral funcţiile
vegetative, dar sunt şi situaţii când leziunile cerebrale sunt severe şi ireversibile, existând
riscul ca pacientul să rămână cu dizabilităţi permanente sau chiar să intre în moarte cerebrală.
[3]

Persoanele apropiate unui pacient comatos ar trebui sa ofere medicului cat mai multe
informatii posibile pentru a ajuta la identificarea cauzelor comei. Ingrijirea medicala prompta
este vitala pentru tratarea unor conditii potential reversibile. Spre exemplu, daca pacientul
prezinta o infectie care afecteaza creierul, pot fi necesare antibiotice.

Glucoza poate fi necesara pentru tratarea unei hipoglicemii. Chirurgia poate fi necesara
pentru eliberarea presiunii asupra creierului datorate edemului sau pentru indepartarea unei
tumori. Anumite medicamente pot fi folosite, de asemeni, pentru tratarea edemului.
Medicamentele pot fi folosite si pentru tratarea unor eventuale crize epileptice. In general,
tratamentul comei este unul suportiv. Pacientii in coma sunt ingrijiti in unitati de terapie
intensiva si unii dintre ei necesita sisteme de sustinere a vietii pana la imbunatatirea situatiei.
[2]

8
Concluzii:
In concluzie pot spune ca coma este o stare prelungita de pierdere a constientei. In care o
persoana nu poate fi trezita, nu reuseste sa raspunda in mod normal la stimuli durerosi,
lumina sau sunet, nu are un ciclu normal de somn/veghe si nu initiaza actiuni voluntare.
Pacientii cu coma prezinta o absenta completa a veghei si nu sunt capabili sa simta, sa
vorbeasca sau sa se miste constient. Coma poate fi derivata din cauze naturale sau poate fi
induse medical.

9
Bibliografie:
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Com%C4%83
[2] https://www.sfatulmedicului.ro/Neuropatii/coma_4943#Ce_este_coma63
[3] https://ru.scribd.com/presentation/501402248
[4] https://sfaturimedicale.ro/coma-profunda/

10