Sunteți pe pagina 1din 2

INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

Definiţie - Introducerea de substanţe medicamentoase – soluţii izotone cristaline, uleioase sau


a unei substanţe coloidale în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.

Scop

Terapeutic. Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de


administrarea intravenoasă, dar mai rapid de 4-5 ori decât subcutanată. Efectul maxim se
instalează în aproximativ 20-45 de minute de la injectarea intramusculară.

Locul injecţiei intramusculare

• Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter –(pătratul supero-extern fesier).


• Muşchii externi şi anteriori ai coapsei – 1/3 mijlocie.

• Muşchiul deltoid.

• La sugari – regiunea mijlocie a coapsei, marginea externă Materialele necesare

Materiale generale pentru executarea unei injecţii.

• Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată.

• Ac intramuscular lung (4, 5, 6, 7 cm) cu bizou lung.

• Soluţia medicamentoasă.

Pregătirea pacientului

• Se identifică și se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.

• Se obține consimțământul și complianța

• Se aşează pacientul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.

• Se dezveleşte locul ales.

Efectuarea procedurii

• Se verifică presciptia

• Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.

• Se alege locul de elecție - obişnuit se injectează la nivelul pătratului superoextern fesier.

• Se dezinfectează locul injecției cu alcool.

• Se cere pacientului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.
• Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă

• Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent.

• Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea
resorbţiei.

• Se aşază pacientul comod, în repaus, 5-10 minute..

• Se colectează selectiv materialele folosite.

Incidente şi accidente

• Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage
acul şi se schimbă locul injecţiei.

• Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.

• Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical.

• Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare a medicamentului.

• Hematom.

• Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.

• Flegmon - supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.

• Embolie uleioasă –introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.

• Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.

Observaţii

• Se evită regiunile infiltrate, zonele cu abcese tegumentare, acnee, foliculită,


furuncule,precum si injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.

• Verificarea poziţiei acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea seringii.

• Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml pentru a nu se mări riscul de infecţii


– adbces postinjectabil.

S-ar putea să vă placă și