3.

TEHNICA INJECȚIEI INTRAMUSCULARE

Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase (soluţii
izotone cristaline, uleioase sau substanțe coloidale) în țesutul muscular prin intermediul unui ac
ataşat la o seringă.
Administrarea intramusculară oferă un efect sistemic rapid. Volumul care poate fi administrat
pe această cale este de până la 5 ml. Se pot administra chiar și substanțe iritante deoarece țesutul
muscular are inervație senzorială redusă.

Scop
Terapeutic
 Absorbție rapidă în circulația sanguină.

 Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile intradermice sau subcutanate.

Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de efectul medicației
administrate intravenos, dar mai rapid de 4-5 ori decât ce este administrat subcutanat.
Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la injectare. 
Locuri de elecție pentru injecția intramusculară
Locul de elecție al administrării intramusculare se alege în funcție de starea generală a
pacientului, scopul injecției, cantitatea de substanță. Se evită zonele inflamate, infectate, cu
edem.

 Mușchi voluminoși:
– Mușchiul deltoid
– Mușchiul dorsogluteal
– Dreptul femoral

Materiale necesare
 Tava medicală

 Medicația prescrisă de medic;

 Seruri pentru dizolvare;

 Un ac gros (18 G) – pentru umplerea seringii

 Seringă de capacitate adaptată cantității de medicament (5 ml) ce trebuie injectată și ac steril

intramuscular lung (4-7 cm);

 Mănusi de unică folosință;

 Comprese sterile și alcool.

Pregatirea pacientului
 Se confirmă identitatea pacientului;

 Se explica tehnica și necesitatea acesteia;

 Se obține consimțământul și colaborarea acestuia.

Pregatirea medicamentelor

 Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează; îmbracă mânuși de unică folosință;

 Se verifica prescripția: medicația de administrat, doza de administrat, calea de administrare

(în acest caz calea intramusculară), ora la care trebuie administrată substanța.

 Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de administrare.

 Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității;

 Pentru medicamentele fiole: se examinează soluția; se aplică o lovitură blândă la gâtul fiolei
pentru ca tot lichidul să fie în partea de jos; se rupe gâtul fiolei prin aplicarea de presiune la
locul marcat; se verifică să nu fie fragmente de sticlă căzute în interiorul fiolei (în acest caz
nu va putea fi utilizată); se trage doza necesară în seringă; se schimbă acul cu unul potrivit
pentru administrarea intramusculară (20-22 G); se scoate aerul din seringă.

 Pentru medicamentele sub formă de pudră: dacă medicamentul este în flacon sub formă de
pudră, se desface capacul flaconului; se șterge dopul cu alcool; se introduce acul în flacon și
se dizolva cu ser întreaga cantitate de pulbere (conform cu instrucțiunile medicamentului);
se aspira medicamentul dizolvat în seringă; se schimbă acul cu unul potrivit pentru
administrarea intramusculară (20-22 G); se scoate aerul din seringă.

 Pregătirea substanței de administrat se face respectând toate normele de asepsie.

 Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin următoarea tehnică: Seringa se umple cu aer,
trăgând de piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasă din flacon. Se
atașează apoi la acul la flacon și se introduce aerul cu care seringa a fost umplută anterior.
Se întoarce apoi flaconul și seringa se va umple singură cu cantitatea necesară de lichid.

Tehnica
 Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de unică
folosință;
 Stimulează zona de injectare prin tapotări ușoare;
 Șterge cu un tampon alcoolizat zona;
 Recomandă pacientului sa rămână relaxat și să nu încordeze mușchiul;

 Seringa se ține cu policele și celelalte degete, în mâna dominantă.

 Fixează locul si injectează cu acul în poziție de unghi de 90 de grade, perpendicular,

pătrunzând 4-7 cm (în funcție de constituția pacientului) cu rapiditate şi siguranță.
 Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a pătruns într-un vas de sânge. Dacă apare
sângele, acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime; Pentru aspirație se
utilizează cealaltă mâna pentru acționarea pistonului, în timp ce mâna dominanta e
utilizată pentru menținerea poziției acului.
  Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să absoarbă
gradat medicația; Nu se forțează injectarea substanței prin apărarea puternică a
pistonului.
 Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce mâna
dominantă e folosită pentru menținerea poziției seringii;

 După injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în același unghi de 90

de grade;
 Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat
 Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.
 Se supraveghează în continuare starea bolnavului pentru a observa reacțiile administrării.

Reorganizarea locului de muncă după injectia intramusculară

 Colectați materialele folosite în containere speciale, conform PU;

 Acul se aruncă necapişonat;

 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor;

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei care a efectuat

injecția, data şi ora administrării; tipul soluţiei administrate, doza.

Observatii
 Locul se alege in funcție de constituția pacientului;
 Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese
tegumentare, acnee, foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
 Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de coagulare, dupa
terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
 Medicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de infecţii
– abces postinjectabil.
 Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă testarea pentru
ca pacientul să nu fie alergic la substanță.
 La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o evidență a zonelor de
injectare, iar acestea să alterneze
 Dacă avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații cu gheață pe zona
unde urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a amorți zona și a reduce durerea.

 Se atenționează întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la injectare pentru că va

spori gradul de durere.

 Dacă este nevoie de mai multe injecții IM, de fiecare data locul injecției se va schimba.

 Injectiile musculare pot duce la cresterea nivelului de creatinkinaza. Se pot crea confuzii,
deoarece creatinkinaza crește în infarct miocardic acut. De aceea, la pacientii cărora le
trebuie testat nivelul de creatinkinaza, este recomandat ca administrarea să se
facă intravenos.
Accidente/ Incidente injecția intramusculară
 Durere prin atingerea nervului sciatic;
 Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
 Hematom prin lezarea unui vas;
 Ruperea acului;
 Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a soluțiilor uleioase;
 Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de asepsie și antisepsie;
 Flegmon postinjectional.