INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

Cuprins
Injecția intramusculară – Scop
Locuri de elecție pentru injecția intramusculară
Materiale necesare
Pregatirea pacientului
Pregatirea medicamentelor
Tehnica
Reorganizarea locului de muncă după injectia intramusculară
Observatii
Accidente/ Incidente injecția intramusculară
Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase
(soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanțe coloidale) în țesutul muscular prin
intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Administrarea intramusculară oferă un efect sistemic rapid. Volumul care poate fi
administrat pe această cale este de până la 5 ml. Se pot administra chiar și
substanțe iritante deoarece țesutul muscular are inervație senzorială redusă.

Injecția intramusculară – Scop

Terapeutic
 Absorbție rapidă în circulația sanguină.

 Rată rapidă de absorbție comparativ cu injectiile

intradermice sau subcutanate.
Efectul medicaţiei administrate intramuscular se instalează mai lent faţă de efectul
medicației administrate intravenos, dar mai rapid de 4-5 ori decât ce este
administrat subcutanat.
Efectul maxim terapeutic se instalează în aproximativ 20-45 de minute de la
injectare. 
Locuri de elecție pentru injecția intramusculară
Locul de elecție al administrării intramusculare se alege în funcție de starea
generală a pacientului, scopul injecției, cantitatea de substanță. Se evită zonele
inflamate, infectate, cu edem.

 Mușchi voluminoși
– Mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injecțiilor
cu volum mic. (= 2 ml). Zona deltoidiană se folosește de regulă la
administrarea vaccinurilor. Se cere pacientului să țină mâna în șold, se identifică
acromion scapular, iar acul se va introduce la 2-3 cm sub acest nivel. Nu se va
injecta mai jos pentru a se evita nervul radial și artera brahială. 
– Mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa
in 4 cadrane. Locul propice pentru injecția intramusculară este cadranul
superior extern (pentru a nu se atinge nervul sciatic). Nerespectarea acestei
regiuni poate duce la lezarea nervului sciatic. Regiunea gluteală este de obicei
folosită în cazul adulților.

Injecția intramusculară în formă de Z

– Muschiul ventrogluteal. Pentru identificarea locului propice pentru injecția

intramusculară, se pune mâna cu eminența tenară (grupa de mușchi dispusă sub
degetul mare) pe trohanterul mare, indexul pe spina iliacă antero-superioară și
mediusul larg deschis pe creasta iliacă. Spațiul delimitat între degetele 2 si 3
corespunde locului injectiei.
– Vastul lateral – Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară; regiunea
este folosită de obicei la copii; există însă riscul lezării nervului femural sau al
atrofiei musculare. Regiunea este situată pe partea laterală a coapsei la un lat de
palmă sub trohanterul mare și un lat de palmă deasupra rotulei.
– Dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.
Materiale necesare
 Tava medicală

 Medicația prescrisă de medic;

 Seruri pentru dizolvare;

 Un ac gros (18 G) – pentru umplerea seringii

 Seringă de capacitate adaptată cantității de medicament (5 ml) ce trebuie

injectată și ac steril intramuscular lung (4-7 cm);

 Mănusi de unică folosință;

 Comprese sterile și alcool.

Pregatirea pacientului
 Se confirmă identitatea pacientului;

 Se explica tehnica și necesitatea acesteia;

 Se obține consimțământul și colaborarea acestuia.

Pregatirea medicamentelor
 Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează; îmbracă mânuși de
unică folosință;

 Se verifica prescripția: medicația de administrat, doza de administrat, calea

de administrare (în acest caz calea intramusculară), ora la care trebuie
administrată substanța.

 Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor

de administrare.

 Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a

sterilității;

 Pentru medicamentele fiole: se examinează soluția; se aplică o lovitură

blândă la gâtul fiolei pentru ca tot lichidul să fie în partea de jos; se rupe gâtul
fiolei prin aplicarea de presiune la locul marcat; se verifică să nu fie fragmente
de sticlă căzute în interiorul fiolei (în acest caz nu va putea fi utilizată); se trage
doza necesară în seringă; se schimbă acul cu unul potrivit pentru administrarea
intramusculară (20-22 G); se scoate aerul din seringă.

 Pentru medicamentele sub formă de pudră: dacă medicamentul este în

flacon sub formă de pudră, se desface capacul flaconului; se șterge dopul cu
alcool; se introduce acul în flacon și se dizolva cu ser întreaga cantitate de
pulbere (conform cu instrucțiunile medicamentului); se aspira medicamentul
dizolvat în seringă; se schimbă acul cu unul potrivit pentru administrarea
intramusculară (20-22 G); se scoate aerul din seringă.

 Pregătirea substanței de administrat se face respectând toate normele

de asepsie.
 Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin următoarea tehnică: Seringa
se umple cu aer, trăgând de piston acea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon și se introduce
aerul cu care seringa a fost umplută anterior. Se întoarce apoi flaconul și
seringa se va umple singură cu cantitatea necesară de lichid.