EFECTUARE INJECȚIILOR INTRAMUSCULARE ȘI SUBCUTANATE

(MEDICINĂ INTERNĂ)

STURZA MARIA CAMELIA

MEDICINĂ DENTARĂ, AN II, SERIA A, GRUPA 3

DATĂ SEMNĂTURĂ

12.08.2020
Reguli generale

1. Respectarea riguroasă a regulilor de asepsie şi antisepsie;

2. Se va alege calea cea mai directă spre ţesutul, cavitatea sau organul de puncţie pen-tru a nu leza
elemente anatomice importante ale regiunii;
3. Examenul clinic riguros, completat de examenul paraclinic complet vor argumenta atât
necesitatea cât şi locul efectuării puncţiei;
4. Puncţia se va efectua (de regulă) cu anestezie locală (xilină 1%) după prealabila tes-tare a
pacientului însoţită de o premedicaţie adecvată stării bolnavului;
5. Totdeauna se va explica necesitatea efectuării puncţiei, regiunea care urmează a fi puncţionată
precum şi riscurile atât în ceea ce priveşte abstenţia cât şi practicarea puncţiei, în vederea obţinerii
accepţiunii scrise a bolnavului.

1) Injecțiile intramusculare

Injecția intramusculară este manevra terapeutică prin care substanțele medicamentoase sunt
introduse în țesutul muscular striat. Calea intramusculară asigură un efect sistemic rapid și absorbția
unui volum mare din medicație (pâna la 5 ml). Datorită inervației senzoriale reduse a țesutului
muscular injecția intramusculară permite administrarea chiar și a unor substanțe iritante.

Locuri de elecție

 
Pregatirea materialelor:

➢ colectarea materialelor necesare,

➢ verificarea integrității ambalajelor,

➢ verificarea datei de expirare,

➢ spălarea mâinilor cu apă și săpun,

➢ îmbrăcarea mănușilor,

➢ medicația de administrat,

➢ doza de administrat,

➢ calea de administrare (în acest caz intramusculară),

➢ ora la care trebuie administrat medicamentul.

Pregatirea seringii:

➢ deschiderea ambalajului seringii la capătul cu pistonul și scoaterea seringii din ambalaj,

➢ verificarea mobilității pistonului,

➢ Atentie la păstrarea sterilității!

➢ deschiderea ambalajului acului la capătul cu piesa de atașare (colorată),

➢ atașarea acului la seringă,

➢ slăbirea tecii acului, fără a se scoate,

➢ seringa se așează pe masa de lucru, având grijă să se păstreze sterilitatea,

• pentru medicamentele ambalate în fiole (continând o doză):

➢ examinarea soluției: soluția tulbure sau cu sediment poate fi contaminată sau instabilă

➢ asigurarea că tot lichidul din fiolă este în partea de jos a fiolei; dacă e nevoie se aplică una
sau două lovituri blânde cu degetul la nivelul gâtului fiolei.

➢ deschiderea fiolei prin aplicarea presiunii la nivelul locului marcat pe gâtul fiolei,

➢ după deschidere se va verifica dacă eventuale fragmente de sticlă au cazut în interiorul

fiolei; dacă da, această fiolă nu mai poate fi folosită.

➢ se scoate teaca acului și se introduce acul în fiolă cu atenție pentru a păstra sterilitatea,
 ➢ prin tragerea pistonului doza necesară de medicament este aspirată în seringă,

➢ se schimbă acul.

➢ scoaterea aerului din seringă.

• pentru medicamentele ambulate în flacoane :

➢ se scoate capacul flaconului,

➢ se badijonează dopul cu alcool,

➢ se introduce acul în flacon (prin dop),

➢ se dizolvă pulberea (conform cu instrucțiunile medicamentului),

➢ se verifică dacă întreaga cantitate s-a dizolvat,

➢ se aspiră medicamentul dizolvat în seringă,

➢ se scoate aerul din seringă,

➢ se schimba acul.

Tehnica injecției

 materialele necesare se pun la îndemâna, în vecinatatea patului bolnavului ,

 explicați pacientului procedura; asigurați intimitatea,
 spălarea mâinilor,
 alegerea locului injecției,
 regiunea gluteală este de obicei folosită în cazul adulților,
 mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injecțiilor cu volum minim(= 2 ml),
 vastul lateral este zona preferată în cazul copiilor,
 schimbați de fiecare dată locul injecției în cazul în care pacientul are nevoie de injecții repetate,

 badijonarea tegumentului cu alcool,

 introducerea acului la 90°,

 se aspiră prin mișcarea pistonului înapoi pentru a verifica dacă vârful acului nu este într-un vas
de sânge,
 se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului în timp ce mâna dominantă este folosită
pentru menținerea poziției seringii,
 dacă vine sânge în seringă, se scoate imediat acul; injecția se va face apoi în alt loc,
 se introduce medicamentul în masa musculară prin apăsarea pistonului,
 nu se forțează injectarea medicamentului prin apăsarea puternică a pistonului,
 unele medicamente provoacă durere la injectare; acestea provoacă o durere mai intensă dacă
medicamentul este injectat rapid,
 se scoate acul,
 se aplică un tampon și se se apasă ușor,
 seringa și acul se aruncă într-un container pentru materiale ascuțite, folosite,
 asigurați-vă că pacientul se simte confortabil,
 se înregistrează medicația administrată în fișa pacientului .

2)Injecțiile subcutanate

Injecţia subcutanată este manevra prin care medicaţia este introdusă cu ajutorul unui
ac ataşat la seringă în ţesutul adipos subcutanat. Această cale de administrare a
medicamentelor este preferată atunci cand se doreşăte absorbţia lentă şi continuă a substanţei
(de exemplu pentru administrarea insulinei sau heparinei).

Injecţiile subcutanate se pot face în orice regiune a corpului dar locul de elecţie se află pe faţa
dorsală a braţului sau pe faţa antero-laterală a coapsei sau abdomenului.

Locuri de elecție
Materiale necesare:

Pentru efectuarea acestei injecţii se vor pregăti:

➢ programul terapeutic pe care e notată medicaţia, doza şi ora administrării,

➢ medicamentul care urmează să fie administrat,

➢ acesta poate fi deja încărcat intr-o seringă preumplută, gata de administrare,

➢ o tăviţă curată in care să fie puse materialele necesare,

➢ o seringă de mărime potrivită (0,5-2 ml),

➢ un ac gros (pentru umplerea seringii),

➢ un ac subţire – 25G,

➢ mănuşi,

➢ un tampon steril cu antiseptic,

➢ un container pentru obiectele ascuţite, contaminate.

Pregatirea materialelor

➢ adunarea tuturor materialelor necesare,

➢ verificarea integrității ambalajului materialelor sterile,

➢ verificarea datei de expirare,

➢ nu se folosesc materialele a căror ambalaj este deteriorat și cele a căror perioada de

valabilitate a expirat .

➢ spălarea mâinilor cu apă și săpun sau cu o soluție antiseptică pentru mâini; îmbrăcarea
mănusilor,

➢ identificarea pacientului,

➢ identificarea substanței de administrat,

➢ doza de administrat,

➢ calea de administrare (în acest caz subcutanată),

➢ data și ora administrării,

➢ verificarea medicației (pentru a preveni o confuzie urmată de administrarea unei alte

substanțe).

Pregatirea seringii
 Dacă medicamentul este intr-o seringă preumplută această etapă nu e necasară.

Dacă medicamentul e livrat in fiole/ flacoane pregătirea seringii cuprinde următorii paşi:

➢ deschiderea ambalajului seringii la capătul cu pistonul şi scoaterea seringii din ambalaj,

verificarea mobilităţii pistonului,

➢ Atenţie la păstrarea sterilităţii!

➢ deschiderea ambalajului acului la capătul cu piesa de ataşare (colorată),

➢ ataşarea acului la seringă, slăbirea tecii acului, fără a se scoate; seringa se așează pe masa de
lucru, având grijă să se păstreze sterilitatea,

➢ verificarea soluţiei din fiolă (flacon),

➢ dacă soluţia este tulbure sau cu sediment, ar putea fi instabilă sau contaminată, deci nu e
potrivită pentru administrare,

➢ asiguraţi-vă că tot lichidul din fiolă este în partea de jos a fiolei, dacă e nevoie se aplică una
sau două lovituri blânde cu degetul la nivelul gâtului fiolei,

➢ deschiderea fiolei prin aplicarea presiunii la nivelul locului marcat pe gâtul fiolei,

➢ pentru a preveni eventuale accidente, împrăştierea medicamentului sau contactul cu acesta,

se poate acoperi gâtul fiolei cu un tampon în cursul ruperii,

➢ după deschidere se va verifica dacă eventuale fragmente de sticlă au căzut in interiorul

fiolei; dacă da, această fiolă nu poate fi folosită,

➢ încărcarea seringii,

➢ se ia seringa lăsand să cadă teaca acului (anterior aceasta a fost slăbită, fără a fi scoasă). Se
introduce acul în fiolă cu atenţie pentru a păstra sterilitatea. De evitat răzuirea vârfului acului pe
fundul fiolei (poate deveni bont),

➢ prin tragerea pistonului doza necesară de medicament este aspirată în seringă. Uneori este
necesară înclinarea fiolei astfel încat vârful acului să fie în lichidul de aspirat pe toată durata
încărcării seringii (pentru a preveni aspirarea de aer),

➢ se pune cu atenţie teaca acului,

➢ dacă se foloseşte un ac pentru încărcare se folosește altul pentru injecţie,

➢ pentru scoaterea aerului din seringă seringa se ţine vertical, la nivelul ochilor, cu acul in sus,
se observă dacă există aer,

➢ dacă e nevoie se aplică câteva lovituri uşoare cu degetul în corpul seringii pentru a ajuta
bulele să ajungă sus; apoi pistonul se împinge cu grijă până când aerul este scos din seringă,
➢ pentru seringile preumplute nu este necesară scoaterea bulei de aer; aceasta are rolul de a
împinge substanţa medicamentoasă rămasă pe ac in aşa fel încat întreaga doză să fie administrată.

Tehnica injectiei

Injecţia propriu zisă parcurge următorii paşi:

 toate materialele necesare se pun la îndemană, langă patul pacientului,

 se verifică prescripţia şi numele pacientului,

 dacă este necesar ajutaţi pacientul să se aşeze confortabil şi să-şi scoată hainele pentru a expune
locul injecţiei,

 badijonarea locului injecţiei cu un tampon cu alcool,

 cu mâna non-dominantă se face un pliu din tegument şi adipozitatea subcutanată (pentru a

preveni introducerea substanţei în musculatura subiacentă),

 ținând seringa cu mâna dominantă se introduce acul prin piele în pliul făcut anterior,

 într-un unghi de 90° dacă acul este scurt şi stratul subcutanat este gros,

 intr-un unghi de 45° dacă acul este lung şi stratul subcutanat este subţire,

 verificarea poziţiei acului,

 cu degetele care menţin pliul cutanat se palpează vârful acului; dacă acesta simte poziţia este
corectă; dacă nu, ar putea fi prea profund,

 nu e necesară aspirarea, deoarece este foarte improbabil să se inţepe un vas sanguin la acest
nivel,

 introducerea substanţei medicamentoase prin împingerea lentă a pistonului,

 scoaterea acului,

 se aşteaptă 1-2 secunde pentru a preveni ieşirea substanţei,

 se scoate acul,

 se aplică un tampon; nu este nevoie de masaj local,

 acul şi seringa folosite se pun imediat în containerul special pentru materiale ascuţite,
contaminate,

 înregistrarea administrării medicamentului în fişa pacientului; se menţionează eventualele

incidente,

 ne asigurăm că pacientul se simte confortabil.

BIBLIOGRAFIE:

• Elemente de semiologie chirurgicală și mică chirurgie- Prof. dr. M. R. Diaconescu, Dr. V.

Bulimar ș.a.,2011

• https://paginadenursing.ro/injectia-intramusculara/

• http://chirurgiagenerala.ro/00.004_Injectia_intramusculara.htm