INJECȚIILE

Definiţie: Injecţiile reprezintă mijlocul prin care introducem o substanţă in tesuturi, cu ajutorul seringii, in scop
terapeutic sau diagnostic.
Obiective -Avantajele administrării parenterale:
1. dozarea precisă a substanţei
2. acţiune rapidă după administrare
3. absorbţie completă
4. se poate folosi când calea orală este inutilizabilă
5. se pot administra substanţe ce sunt distruse sau inactivate de sucurile digestive
6. se pot administra la bolnavii aflaţi în stare de inconştienţă sau recalcitranţi
7. se pot introduce substanţe în scop explorator sau diagnostic
Materiale necesare:
Seringa - se folosesc seringile din material plastic, de unică folosinţă, sau din sticlă. Orice seringă trebuie să fie
- etanşă, gradată corespunzător scopului pentru care este folosită si sterilă . Este alcătuită din:
► corpul de pompă - cilindric, gradat - capacitate de 1, 2, 5, 10, 20 ml.
► piston - clindric, etanş.
Ace sau branule.
Acele au diferite dimensiuni, în funcţie de utilizare:
► pentru injecţii intradermice: lungime 10-25 mm, grosime 0,4 mm şi bizou scurt
► pentru injecţii subcutanate: lungime 25 - 30 mm, grosime 0,6 - 0,8 mm şi bizou lung
► pentru injecţii intramusculare: lungime 50 - 80 mm, grosime 0,7 - 0,8 mm şi bizou lung
► pentru injecţii intravenoase: lungime 30 - 40 mm, grosime 0,8 - 1 mm şi bizou scurt

Lungimea acului

Persoana normala 30 - 32 mm

Constitutie slaba 25mm-32mm

Copii, deltoid, dorsogluteal 25 mm

Constitutie solida 34mm-40mm

1
Calea de administrare

2
 1. intradermic
2. subcutanat (hipodermic)
3. intramuscular
4. intravenos
5. intraarterial
6. intracavitar
7. intraosos

In principiu, diferitele substante se administreaza astfel:

a) sărurile metalelor grele (bismut, mercur, iod, calciu, aur) se introduc intramuscular
b) substanţele uleioase se injectează intramuscular profund
c) soluţiile izotonice se pot injecta pe orice cale
d) soluţiile hipotonice se administrează in circulaţia sanguină (intravenos, intraarterial)
e) cantităţile mari de substanţe (soluţii perfuzabile, sânge, derivate de sânge) se introduc intravenos sau
intraarterial
f) pentru explorarea funcţiei anumitor organe sau vizualizarea sistemului arteriovenos, substanţele se
introduc direct in circulaţia sanguină (intravenos, intraarterial)
NOTA: Unele substanţe pot determina reacţii de hipersensibilitate din partea bolnavului, ceea ce necesită
testarea prealabilă a sensibilităţii.
Pregătirea seringii: montarea seringii (cele de unică folosinţă sunt montate), adaptarea acului si
încărcarea seringii. Se face respectând regulile se asepsie şi antisepsie.
✓ Se pregăteşte seringa. Incarcarea seringii se face cu un ac mai gros
✓ Se ia fiola şi se goleşte lichidul din gâtul acesteia
✓ Se dezinfectează cu alcool şi se taie cu o pilă specială, sau se rupe gatul fiolei
✓ Se introduce acul în fiolă şi se aspiră cu grijă conţinutul
✓ Se evacuează aerul din seringă
✓ Se schimbă acul seringii cu acul pentru puncție
Pregătirea regiunii în care se execută injecţia.
✓ Tegumentul trebuie să fie indemn, fară leziuni sau infecţii (dermită, foliculită).
✓ Se dezinfectează locul.
✓ In funcţie de tipul de injectare se fac si alte manevre: aplicarea garoului şi fixarea venei, reperarea
pulsaţiilor unei artere.

Efectuarea injecţiei propriu-zise

NOTA: Bolnavul este indicat să fie în clinostatism (cand exista pericol de lipotimie).

Pregătirea pulberii injectabile:

3
 ✓ Se dizolva in prealabil cu lichidul de dizolvare
✓ Seringa se incarca intai cu solventul, apoi se deschide fiola cu praf si se injecteaza in ea solventul. In
cazul flacoanelor inchise cu dopuri de cauciuc se utilizeaza tehnica cu doua ace.
✓ Pentru accelerarea dizolvării, fiolele mai mari si inchise pot fi agitate, cele mai mici si deschise vor fi
supuse unei mişcări rapide de rotatie imprejurul axului vertical al fiolei, frecandu-se intre cele doua
palme.
✓ Dupa dizolvarea completa se extrage continutul fiolei in seringa.
✓ Dupa incarcare se elimina bulele de aer din seringa, cu acul îndreptat in sus.

NOTA: se recomanda schimbarea acului inainte de efectuarea punctiei

INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

Injecţia intramusculara reprezintă introducerea unor soluţii izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale in
stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringa.
Scop: terapeutic, permite o acţiune rapida prin absorbţia in circulaţia sistemica.
Zone de elecţie:
✓ regiunea fesieră - obligatoriu cadran superoextem
✓ regiune deltoidiană cantitatea de soluţie este de maxim 1 ml
✓ faţa anterioară a coapsei
Trebuiesc obligatoriu evitate zonele cu edeme, iritatii, semne din naştere sau echimoze.
Materiale necesare:
✓ medicația prescrisa
✓ Seringa, 2 ace (unul pt a extrage soluţia din fiola si unul pt injecţia propriu-zisa)
✓ mănusi, vata, alcool medicinal (spirt)
Seringa si acul trebuie alese adecvat - pentru injecţia intramusculara acul trebuie sa tie mai lung, in funcţie de
tesutul adipos al pacientului (daca este mai slab sau mai gras), de locul ales pentru injecţie si cu un calibru
potrivit pentru vascozitatea substantei de injectat (injecţia va fi astfel mult mai puţin dureroasa si va ajunge
fără probleme in muşchi)

4
Pregatirea echipamentului:
Se verifica medicada prescrisa: data expirării, coloraţie , aspect
Se testeaza pacientul sa nu fie alergic, in special inaintea administrării primei doze
Pregatirea seringii
1. Daca medicația este in fiola, aceasta se dezinfectează, se sparge si se trage doza indicata, apoi se scoate
aerul din seringa (se intoarce seringa cu acul in sus, se loveşte puţin seringa cu unghia pt ca bulele de aer
sa se duca la suprafaţa, după care se impinge pistonul pana iese foarte puţin din medicament); apoi se
schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
2. Daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfectează capacul de cauciuc, se reconstituie
lichidul, se trage doza indicata, se scoate aerul din seringa si se schimba acul cu cel pentru injecţia
intramusculara;
Tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfectează capacul flaconului, se
introduce acul, seringa (fara ac) se umple cu aer (tragand de piston) pana atinge aceea cantitate echivalenta cu
doza care trebuie extrasa din flacon (pt lml de soluţie pistonul se opreşte la gradaţia de 1 ml), se ataseaza apoi la
acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara.

5
Administrarea:
1. se spala mâinile, se pun mânuşile
2. se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai făcut recent injecţii
intramusculare
3. se pozitioneaza pacientul si se descoperă zona aleasa pentru injectare
4. se stimuleaza zona de injectare prin tapotari uşoare
5. se şterge cu vata alcoolizata prin mişcări circulare , se lasa pielea sa se usuce
6. se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante
7. se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade si se introduce printr-o singura mişcare, repede, acul prin
piele, tesut subcutanat, pana in muşchi
8. se susţine seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sânge; daca apare sânge, se va
retrage acul si se va relua tehnica
9. daca la aspirare (se trage din piston f puţin) nu apare sânge, se va injecta substanta lent pentru a permite
muşchiului sa se destindă si sa absoarba gradat medicatia
10. dupa injectare se retrage acul printr-o singura mişcare, brusca, sub acelaşi unghi sub care a fost introdus

6
 11. se acopera locul puncţionării cu un pad alcoolizat si se maseaza uşor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de
fier)
12. se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul puncţionării pentru a observa eventualele sangerari
sau reacţii locale
13. daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
14. se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
15. la pacienţii care au tratament indelungat intramuscular, se va tine o evidenta clara a zonelor de injectare
pentru a le roti; daca locul de injectare nu se roteşte ci se fac injecţii repetate in acelaşi loc, aceasta poate
conduce la o slaba absorbţie a medicamentului si, implicit, la scaderea eficientei acestuia
16. Pt ca injecţia sa nu doara mai deloc sau mai puţin (depinde si de medicament, ex.vit B12 nu doare mai
deloc):
a) se poate tine gheata cateva secunde pe zona de injectare inainte de adminstrare, pentru a anestezia
locul oarecum
b) cu jumatate de ora inainte masaţi cateva minute viitorul loc al injecţiei (sfat pt pacienţi)

17. cu 2-3 secunde inainte sa introduceti acul (in timp ce intr-o mana aveţi seringa cu acul pregătită de
injecţie), utilizati mana libera pt a plesni (moderat, nici foarte uşor nici foarte tare) zona unde urmeaza a
fi facuta injecţia, dupa care introduceti repede acul
18. foarte important - utilizati acul adecvat in funcţie de dimensiunea si varsta pacientului si chiar daca
cantitatea de soluţie utilizata pt injecţie este de 1 ml sau mai mica, utilizati o seringa mai mare, de 5 ml
(se manevreaza mult mai uşor)

Incidente, accidente:
I. Înţeparea unui vas sanguin - apare sânge în seringă la aspiraţie.
➢ Conduita: Se retrage puţin acul.
II. Înţeparea unui nerv (sciatic sau ramuri) Paralizia prin lezarea nervului sciatic - apare durere vie, intensă,
ce iradiază de-a lungul nervului.
➢ Prevenire: prin respectarea zonelor de electie a injecţiei
➢ Conduita: Se retrage acul,efectuarea injecţiei in alta zona.
III. Hematomul postinjecţional
IV. Ruperea acului
➢ Conduita: extragerea manuala sau chirurgicala
V. Flegmonul postinjecţional datorită unor defecte de asepsie sau injectării unor substanţe necrozante
➢ Prevenire: folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde in masa musculara, respectarea asepsiei
VI. Embolia - prin injectarea de aer sau substanţe uleioase in vas.
➢ Prevenire: prin verificarea poziţiei acului

7
8