ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “SFÂNTUL IOAN”

Profesor L.Ursu

Curs INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

Def. Administrarea soluţiei medicamentoase în ţesutil muscular.

Scopul injecţiei i/m este terapeutic consta în administrarea i/m a:
- soluţiilor izotone, nedureroase
- soluţii uleioase
- soluţii coloidale, cu densitate mare
Linii directoare
1. Injecţia i/m este efectuată, în general, când se doreşte o absorbţie rapidă sau
când calea orală este contraindicată;
2. Se aplică cele „5 reguli” de administrare: pacientul potrivit, medicaţia potrivită,
doza corectă, calea adecvată, timpul (orarul) potrivit;
3. Înainte de administrarea medicamentului, asistentul medical se va informa
despre acţiunea medicamentului, doza şi calea de administrare, contraindicaţii
şi reacţii adverse;
4. Cantitatea de soluţie administrată pe cale i/m variază în funcţie de medicament;
în mod normal, nu se administrează mai mult de 5 ml. în acelaşi loc;
5. Alternarea locurilor injectării este importantă pentru confortul pacientului,
pentru prevenirea traumelor asupra ţesutului şi facilitarea absorbţiei;
6. Locurile de elecţie includ: cadranul supero-extern fesier, treimea medie a feţei
externe a coapsei, muşchiul deltoid;
7. Se vor evita zonele contractate sau care prezintă noduli;
8. Poziţia pacientului va fi de siguranţă, relaxată şi compatibilă cu condiţia fizică
a pacientului încât să ofere o expunere adecvată a locului pentru injecţie
(decubit ventral, decubit lateral, poziţie şezândă, ortostatism);
9. Mărimea acului şi a seringii depind de volumul soluţiei de injectat, vâscozitatea
soluţiei, constituţia pacientului, muşchiul selectat pentru injecţie;
10. Înainte de administrarea oricărui medicament nou se evaluează riscul de alergie
al pacientului prin anamneză;
11. Se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei
doze de antibiotic/chimioterapic;
12. Tehnica în „Z” este folosită pentru a injecta în siguranţă orice soluţie colorată
sau care irită superficial pielea; metoda „Z” se foloseşte numai pentru zona
muşchiului dorso-gluteal.
Materiale:
1. Seringi sterile de capacităţi corespunzătoare volumului de injectat;
2. Ace sterile etalon de 19-22 mm grosime, lungi de 5-10 cm.;
3. Soluţii antiseptice;
4. Comprese de tifon / tampoane de vată;
5. Mănuşi de unică folosinţă;
6. Tăviţă renală;
7. Containere speciale pentru colectarea materialelor.

Locul injectiei i/m

Îl constituie muşchii volominosi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi a
căror lezare ar putea provoca accidente.
A. Regiunea superoexternă a fesei

B. Faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid

C. Faţa externă a coapsei în treimea mijlocie

În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic şi a vaselor sanguine mari prin
determinarea corectă a locului injecţiei.

Determinarea corectă a locului injecţiei în regiunea supero-externă a fesei:

1. Se va duce imginar, orizontal o linie care va trece pe marginea superioară a
marelui trohanter, pîna deasupra şanţului interfesier.
2. Cu alta verticală, perpendiculară pe mijlocul celei orizontale.
3. Vom obţine patru cadrane : 2 superioare şi 2 inferioare sau 2 interne şi 2
externe.
4. Locul injecţiei este cadranul superior extern al fesei, în unghiul lui intern.

Când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea
fesieră, deasupra liniei de sprijin.

Tehnica efectuării injecţiei i/m

a) Pregatirea psihică:
1. Se obţine consimţământul informat;
2. Se intervievează pacientul pentru a identifica un posibil risc de alergie;
3. Se informează pacientul privind scopul si locul injecţieii şi eventualele reacţii
pe care la va prezenta în timpul injecţiei.
4. Se asigură intimitatea pacientului;

b) Pregatirea fizică:
1. Se stabileşte locul pentru injecţie după inspectarea zonelor de elecţie;
2. Se poziţionează pacientul în funcţie locul ales şi de starea sa generală.
 3. Se aşează în poziţie confortabilă (culcat în decubit ventral, decubit lateral sau
şezând în cazul pacienţilor dispneici) se eliberează locul injecţiei de haină;
4. Se recomandă să relaxeze musculatura.

Tehnica:
1. Asistenta medicală spală mâinele, le dezinfectează cu alcool pâna la
evaporarea lui.
2. Verifică seringa şi acele, capacitatea, termenul de valabilitate al sterilizării.
3. Verifică integritatea fiolelor sau flacaonelor, eticheta, doza, termenul de
valabilitate, aspectul soluţiei.
4. Se montează seringa, aspiră soluţia medicamentoasă se schimbă acul.
5. Îmbracă mănuși sterile.
6. Dezinfectează locul injecţiei, cu primul tampon o suprafaţă mai mare cu al
doilea tampon numai locul injecţei (înţepaturii) .
7. Seringa se va ţine în mâina dreaptă: cu degetele 1-3-4 se va fixa cilindrul
seringii, degetul 5 va fixa amboul acului iar degetul 2 pe piston.
8. Se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stîngi şi se inţeapă
perpendicular (sub un unchi de 90C) pielea cu rapiditate şi siguranţă cu acul
montat la seringă în aşa fel ca la suprafaţa pielei să rămână nu mai puţin de 1
cm, din lungimea acului.

9. Se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă suntem într-un vas sanguin se va
face injecţia în alt loc).
10. Se injectează lent soluţia.
11. Se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injectării.
 12. Se va masa uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizind rezorbţia
care începe imediat după administrare se termină în 3-5 min, mai lentă este
pentru soluţiile uleioase.
13. Pacientul va rămâne în repaus 5-10 min sub supraveghere.
14. Se reorganizează locul de muncă.

Complicaţiile posibile, intervenţia asistentului medical, profilaxia

complicaţiilor.
1. Durere vie - prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale, se va
înlătura imediat acul şi se va executa injecţia în alt loc.
2. Paralizia - prin lezarea nervului sciatic.

3. Hematom - prin lezarea unui vas sanguin.

4. Ruperea acului - extragerea manuală sau chirurgicală (se previne prin

alegerea corecta a poziţiei pacientului şi a locului injecţiei) .

5. Suputraţie aseptică – se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi

pentru a pătrunde în masa musculară.
6. Embolie – prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase (se
previne prin verificarea poziţiei acului).
- Dacă soluţia uleioasă a pătruns într-o venă în câteva secunde ajunge la
plămâni.
- Bolnavul va începe sa tuşească se va instala brusc o senzaţie de presiune sau
jungi toracic foarte accentuat, localizat mai ales retrosternal, însoţit de
dispnee şi cianoză.
- Această stare poate să evoluieze până la starea de şoc.
- Se previne prin verificarea poziţiei acului.

7. Infiltraţa dureroasă - se previne prin alternarea locurilor injectărilor.

8. Abcesele locale şi flegmonul fesier - apare din cauza neglijării regulilor de

asepsie şi antisepsie.
 9. Pătarea / pigmentarea pielii - prin injectarea unor soluţii colorate fără să se
aplice metoda „Z”; (se previne prin administrarea soluțiilor colorate prin
metoda „Z”).

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIA

INTRAMUSCULARĂ DUPĂ MEDODA „Z”
Scop:
- Administrarea substanţelor iritante şi a celor care colorează ţesutul, cum ar fi
produsele pe bază de fier;
- Administrarea unor soluţii medicamentoase la pacienţii vârstnici subnutriţi.

Pregătirea materialelor:
1. Se verifică prescripţia medicală;
2. Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
3. Se pregătesc seringa şi acul potrivite pentru injecţia intramusculară;
4. Se aspiră soluţia medicamentoasă în seringă după metoda aseptică şi o mică
cantitate de aer;
5. Se schimbă acul cu care s-a aspirat şi se ataşează cel pentru injectat soluţia.

Efectuarea procedurii:
1. Se identifică pacientul;
2. Se aşează pacientul în poziţia care permite expunerea zonei gluteale (decubit
ventral sau decubit lateral relaxat);
3. Se dezinfectează cadranul supero - extern al fesei;
4. Se lasă să se usuce pielea;
5. Se trage pielea în lateral în formă de „Z”, îndepărtând-o de locul ales pentru
injecţie;
6. Se introduce acul în ţesutul muscular în unghi de 90°;
7. Se aspiră pentru a verifica poziţia acului;
8. Dacă apare sânge în seringă se retrage uşor acul şi se modifică poziţia, după
care se aspiră din nou, dacă şi de data aceasta se aspiră sânge, se retrage
complet acul şi se reia tehnica în alt loc;

9. Se injectează soluţia lent, dacă nu s-a aspirat sânge, şi apoi, aerul tras în
seringă odată cu substanţa medicamentoasă;
10. Injectarea aerului după terminarea soluţiei ajută la prevenirea scurgerii de
substanţă din ac în ţesutul subcutanat în timpul retragerii;
11. Se aşteaptă încă 10 secunde după injectare şi apoi se retrage acul;
12. Se eliberează pielea care a fost trasă în „Z” pentru a acoperi locul de
inoculare;
13. Se evită masarea locului pentru a nu favoriza pătrunderea substanţei iritante în
ţesutul subcutanat;
14. Se solicită pacientului să se mişte pentru a favoriza absorbţia medicamentului;
15. Dacă pacientul este imobilizat la pat, după injectare va fi ajutat să facă
exerciţii pasive şi active în pat, pentru a facilita absorbţia medicamentului;
16. Se aruncă acul necapişonat;
17. Se colectează materialele folosite în containere speciale;
18. Se verifică după 1-2 ore locul injectării;
19. Se notează procedura în fişa cu proceduri a pacientului.