ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR : ENTERAL SI PARENTERAL

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Definiţie: Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau

chimică, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii)
prescrise de medic.

Scopul administrării
- prevenirea îmbolnăvirilor (ex. vaccinurile);
- ameliorarea bolilor (ex. medicamentele antalgice);
- vindecarea bolilor (ex. antibioticele), prin acţiunea lor locală sau
generală;
CAILE DE ADMINISTRARE

Căile de administrare:
- calea digestivă - orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală;
- local - pe tegumente şi mucoase;
- respiratorie;
- urinară;
- parenterală - sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate,
intramusculare, intravenoase (executate de asistenta medicală) şi
injecţii intraarteriale, intracardiace, intrarahidiene, intraosoase
(executate de medic);
Calea de administrare este aleasă de medic, în funcţie de scopul
urmărit.
REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Asistenta
• respectă medicamentul prescris de medic
• identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros, consistenta.
• verifică calitatea medicamentelor (culoarea, turbiditatea, opalescenţa)
• respectă căile de administrare prescrise de medic;
• respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor ,
• respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore;
• respectă somnul fiziologic al pacientului
• evită incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierii unor sol.medicamentoase in aceeasi seringa
• serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orala;
• respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orala, apoi injectii dupa care administreaza
ovulele vaginale, supozitoare;
REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Asistenta
• informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul urmărit şi efectele secundare;
• anunţă imediat medicul privind greşelile produse în administrarea medicamentelor;
• administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
• respectă măsurile de asepsie;
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Definiţie
Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei
bucale şi a intestinului subţire sau gros.

Scop
- obţinerea efectelor locale,
- obţinerea efectelor generale.

Contraindicaţii în administrare:
- medicamentul este inactivat de secreţiile digestive;
- medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;
- se impune o acţiune promptă a medicamentelor;
- medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă;
- se impune ocolirea barierei hepatice.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Forme de prezentare a medicamentelor

• lichide: soluţii, mixturi, infuzii, decocturi, tincturi, extracte, uleiuri, emulsii;
• solide: pulberi, tablete, drajeuri; granule, mucilagii

Pregătirea administrării medicamentelor

• pacientul:
- este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a eventualelor efecte
secundare;
- i se administrează în poziţie şezând, dacă starea lui permite;
• materiale:
- lingură, linguriţă, pipetă, sticlă picurătoare, pahar gradat, ceaşcă;
- apă, ceai, lapte;
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Administrarea medicamentelor
• lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai;
• solidele: tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă;

Atenţie!
- înaintea administrării se verifică medicamentul;
- ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare,pentru a nu se degrada substanţele active
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Administrarea medicamentelor
• lichidele - se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi pacientul bea apă, ceai;
• solidele: tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare.
Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aşează sub limbă;

Atenţie!
- înaintea administrării se verifică medicamentul;
- ceaiurile medicinale, mixturile se prepară înainte de administrare,pentru a nu se degrada substanţele active
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA

DEFINITIE

Mijlocul prin care introducem cu ajutorul seringii o substanţă, cel mai frecvent străina organismului, la
nivelul ţesuturilor, în scop terapeutic sau diagnostic.
ADMINISTRAREA PARENTERALA A SUBSTANTELOR

• dozarea precisă a substanţei

• acţiune rapidă după administrare
• absorbţie completă
• se poate folosi când calea orală este inutilizabilă
• se pot administra substanţe ce sunt distruse sau inactivate de sucurile digestive
• se pot administra la bolnavii aflaţi în stare de inconştienţă sau recalcitranti
• se pot introduce substanţe în scop explorator sau diagnostic
OBIECTIVE

 curativ, terpeutic - principalul obiectiv

 imunizare - vaccinurile,
 diagnostic – intraderomoreacţii
 alte proceduri : transfuzii, anestezii
SUBSTANTE INJECTABILE

 Sunt livrate în fiole, flacoane, borcane cu conţinut steril

 Substanţa medicamentoasă poate fi:
- Pulbere
- Lichid
 În cazul pulberilor sau dacă fiola este însoţită de solvent, aceasta va fi dizolvată înaintea injectarii
 Pe recipient trebuie să fie specificat:
- Medicamentul
- Calea de administrare
- Concentraţia, cantitatea
- Termenul de valabilitate
MATERIALE NECESARE

• Seringi
• Ace
• Medicamentaţia ce urmează a fi administrată
• Materiale pentru realizarea antisepsiei
• Recipient pentru colectarea deşeurilor
SERINGILE
• Elemente componente
• Cilindrul - material transparent, prezintă o gradaţie
corespunzătoare capacităţii seringii.
• Pistonul - componenta asupra căreia se realizează
acţiunea mecanică pentru introducerea substanţei în
ţesut
• Amboul –structura ce se găseşte la capătul cilindrului
reprezentând locul de ataşare al acului la seringă
• Diferite capacități în funcție de doza necesară
ACELE

• Obiecte cilindrice , metalice, ascuțite, ce conțin un

lumen interior
• Dimensiuni variate
• cu bizou ( de diferite lungimi)
• fără bizou.
TEHNICA EFECTUARII INJECTIILOR

1. Pregatirea seringii
2. Pregatirea regiunii pentru injectie
3. Efectuarea injectiei propriu-zise
PREGATIREA SERINGII
PREGATIREA SERINGII

 2 manevre: montarea şi încărcarea. Ambele

manevre se efectuează respectând regulile
de asepsie/antisepsie.
 Încărcarea:
 cu fiola în mână, se goleşte lichidul din gâtul
acesteia(scuturare, lovire)
 se dezinfectează gâtul fiolei cu tampon cu
alcool 70grade
 se taie cu o pila specială (dezinfectată în
prealabil)
PREGATIREA SERINGII

 Se montează acul de aspiraţie, se introduce în

fiolă şi se aspiră(ac gros). În caz de încărcare din
flacon, după dezinfectare, se înţeapă capacul de
cauciuc
 După aspiraţie se va scoate aerul din seringă
(poziţie verticală cu acul ridicat şi golire până la
apariţia primei picături de lichid)
Pregătirea soluţiei de injectat (flacon)
ELIMINAREA AERULUI DIN SERINGA
Pregatirea regiunii

 Tegumente indemne, fară leziuni sau infecții (dermatite, foliculite)

 Epilare dacă este necesar
 Dezinfecție cu alcool sau betadine
 Informarea pacientului asupra manoperei ce va fi executata
Efectuarea injectiei

 Pacientul asezat în clinostatism

 Medicamentele păstrate la rece trebuie încalzite în mână ( poate apare reacție de iritație locală)
 Injectarea unei cantități mari de substanță se va efectua lent
 Acul se scoate rapid, pe direcția de introducere (se vor prinde seringa și acul de ambou)
 Locul de puncție se acopera cu un tampon steril și se va efectua compresie digitală
INJECTIA INTRADERMICA
Executarea injecţiei:
 - asistenta îşi spală mâinile;
 - dezinfectează locul injecţiei;
 - imobilizează pielea cu policele şi indexul mâinii stângi;
 - se prinde seringa în mâna dreaptă şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în
grosimea dermului;
 - se injectează lent soluţia prin apăsarea pistonului;
 - se observă, la locul de injectare, formarea unei papule cu aspectul cojii de portocală, având
un diametru de 5-6 mm şi înălţimea de 1-2 mm;
 - se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecţiei;
 - se îngrijeşte ulterior pacientul
INJECTIA INTRADERMICA
Incidente :
 - revărsarea soluţiei la suprafaţa pielii, având drept cauză pătrunderea parţială
 a bizoului acului în grosimea dermului
 - lipsa aspectului caracteristic de papulă
 - lipotimie, stare de şoc cauzată de substanţa injectată;
 - necrozarea tegumentelor din jurul injecţiei
INJECTIA SUBCUTANATA
Executarea
 - idem injecţia intradermică +
 - se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi, care se ridică după planurile profunde;
 - se pătrunde brusc, cu forţă, la baza cutei, longitudinal 2-4-cm;
 - se verifică poziţia acului prin aspirare (dacă nu s-a pătruns într-un vas sanguin);
 - se injectează lent soluţia medicamentoasă,
 - se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul injecţiei, masându-se uşor
Accidente
 - durere violentă prin lezarea unei terminaţiuni nervoase;
 - ruperea acului;
 - hematom prin lezarea unui vas mai mare
INJECTIA SUBCUTANATA-locuri de electie
INJECTIA INTRAMUSCULARA

Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi, a căror
lezare ar putea provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:

- cadranul superoextern – rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece prin marginea superioară
a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier, cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei
orizontale;
- când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (puntul Smirnov este situat
la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy e situat la unirea treimii
externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea
şanţului interfesier);
- când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea fesieră, deasupra liniei de
sprijin.
INJECTIA INTRAMUSCULARA
.
INJECTIA INTRAMUSCULARA
Pregătirea injecţiei
• materiale: – vezi generalităţi, se încarcă seringa;
• pacientul: se informează;
Executarea
Idem injecţia subcutanată, dar se respectă locurile de elecţie.

Incidente şi accidente
1. durere vie;
2. paralizie (lezare în sciatic);
3. hematom prin lezarea unui vas;
4. ruperea acului;
5. supuraţie aseptică;
6. embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase.
INJECTIA INTRAVENOASA
Execuţia injecţiei
- asistenta îşi spală mâinile;
- se alege locul puncţiei;
- se dezinfectează locul puncţiei;
- se execută puncţia venoasă (vezi puncţia venoasă);
- se controlează dacă acul este în venă;
- se dezinfectează;
- se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului;
- se injectează lent,
- se verifică, periodic, dacă acul este în venă;
- se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool,
compresiv;
- se îngrijeşte ulterior pacientul
INJECTIA INTRAVENOASA

Incidente şi accidente
- injectarea soluţiei în ţesutul perivenos cu tumefierea ţesuturilor, durere;
- flebalgia datorită injectării rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante;
- valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în faringe;
- hematom prin străpungerea venei
- ameţeli, lipotimie, colaps.
Intervenţii în caz de eşec :
- se încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului, continuându-se injecţia sau se încearcă în alt loc;
- injectare lentă.
INJECTIA INTRAVENOASA-venele superficiale ale mb.sup.