Subiectul 7: INJECTIA INTRAVENOASA

Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substanțe medicamentoase direct în

sistemul vascular. Aceasta tehnica permite o acțiune terapeutică rapidă, de aceea se alege atunci
când se dorește un efect imediat.

Prin injecția intravenoasă se introduc soluții medicamentoase cristaline, izotone sau

hipertone în circulația venoasă, prin intermediul unui ac atașat la o seringă. Pe această cale se
administrează cantități mai mari de substanțe active hidrosolubile.

Atentie! Nu se introduc soluții uleioase deoarece produc embolii grăsoase și

consecutiv moartea.

Nu se utilizează această cale pentru administrarea:

•substanţelor liposolubile (risc de embolie grăsoasă pulmonară)

•administrarea substanţelor iritante (risc de producere a fiebitelor)

SCOP:

•Terapeutic - prin administrarea medicaţiei; un efect terapeutic rapid; realizarea unei

concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un timp scurt.

•Explorator - prin administrarea substanţelor de contrast în radiologie

LOCURI DE ELECŢIE PENTRU INJECŢIA INTRAVENOASĂ

• Venele de la plica cotului

(bazilică şi cefalică)
• Venele antebraţului
• Venele de pe faţa dorsală a
mâinii
• Venele subclavicular
• Venele femurale
• Venele maleolare interne
• Venele jugulare şi epicraniene
la copil şi sugar

Atenţie! Abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-operator
(vena femurală, jugulară, subclaviculară).

Pentru injecţia intravenoasă la adult:

- se aleg venele accesibile ale membrului superior nondominant: vena cefalică, vena
bazilică, vena medio-cubitală, vena radială sau arcada venoasă dorsală a mâinii.
Pentru injecţia intravenoasă la nou născut se utilizează:

- venele membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele gambei) şi

venele epicraniene.

Pentru injecţia intravenoasă la pacienţii cu tratament parenteral de lungă durată:

- ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul distal spre cel proximal
al membrelor.

Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei articulaţii.

MATERIALE NECESARE

• Tavă medicală
• Medicaţia prescrisă de medic
• Ser dizolvant (soluţia utilizată pentru diluţie)
• Seringă sterilă
• Ace sterile (unul pentru încărcarea seringii cu soluţie şi altul pentru injectare, de
capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris)
• Garou
• Mănuşi de unică folosinţă
• Tampoane dezinfectante
• Plasturi
• Recipient colectare deşeuri

CONTRAINDICAŢII

• Refuzul pacientului;
• Alergii medicamentoase;
• Substanţe incompatibile (liposolubile, iritante).
Pentru efectuarea injecţiei intravenoase se evită zonele cu arsuri, eczeme, infecţii, fracturi,
paralizii ale membrului respectiv, fistule, celulita, tromboflebită.

PREGĂTIREA PACIENTULUI

• Se confirmă identitatea pacientului;

• Se explică tehnica injecţiei intravenoase şi necesitatea acesteia;
• Se obţine consimţământul informat şi colaborarea acestuia.
• Se asigură intimitatea pacientului;
• Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru a-i fi cât
mai comod (decubit dorsal, poziţie semişezândă);
 • Se poziţionează pacientul dorsal cu membrul superior în extensie completă sau în poziţie
sezândă pe scaun, cu cotul în extensie şi braţul sprijinit pe un suport textil pe spătarul
scaunului;
• Se verifică şi se stabileşte locul de elecţie pentru injecţie.

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE

Înainte de a continua, verificaţi cele şapte reguli de administrare:

1. Pacientul corect: cereţi pacientului să confirme identitatea şi apoi comparaţi-o cu

brăţara pacientului (dacă există)/ fişa pacientului şi cu prescripţia medicală.

2. Medicament corect: verificaţi dacă medicamentul corespunde prescripţiei şi asiguraţi-

vă că medicamentul nu a expirat.

3.Doza corectă: verificaţi doza de medicament în comparaţie cu prescripţia pentru a vă

asigura că este corectă.

4.Momentul corect: verificaţi orarul pentru administrarea medicamentului şi când

pacientul a primit o doză anterioară, dacă este relevant.

5.Calea corectă: verificaţi dacă administrarea intravenoasă este adecvată pentru

medicamentul pe care îl administraţi.

6.Consimţământul: asiguraţi-vă că a fost obţinut consimţământul informat înainte de

administrare.

7.Documentare corectă a prescripţiei şi alergiilor: asiguraţi-vă că prescripţia este valabilă

şi verificaţi dacă pacientul nu este alergic la medicamentul pe care urmează să îl administraţi.

Odată confirmate toate cele de mai sus, pregătiţi medicamentul. Paşii executării injecţiei
intravenoase sunt:

1. Pregătirea pacientului;

2.Pregătirea materialelor;

3.Igiena asistentului medical;

4.Verificarea prescripţiei şi a recomandărilor medicale;

5.Poziţionarea pacientului;

6.Dezinfectarea locului de elecţie;

7.Pregătirea soluţiei medicamentoase de administrat;

8.Aplicarea garoului;

9.Identificarea venei şi dezinfectarea locului de elecţie după palpare;

10.Introducerea acului;

11.Injectarea soluţiei;

12.Finalizarea tehnicii.
 TEHNICA

1.Verificarea

- se verifică recomandarea medicală;

- se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de

expirare a sterilităţii;

2.Pregătirea asistentului medical:

- asistentul se spală pe mâini şi se dezinfectează;
- îmbracă mânuşile de unică folosinţă;

3.Pregătirea soluţiilor de administrat:

- aspiră în seringă fiola cu soluţie medicamentoasă sau dizolvă flaconul;

- înlocuieşte acul pe care 1-a folosit la încărcarea seringii cu alt ac

capişonat şi elimină aerul menţinând seringa în poziţie verticală;

4. Stabilirea şi pregătirea locului puncţiei

- selectează o venă accesibilă

- se aplică garoul deasupra locului de puncţionare la 7-8 cm pentru realizarea stazei
venoase;
- se dezinfectează locul puncţiei prin mişcări circulare din interior spre exterior şi se
aşteaptă 30 secunde pentru exercitarea efectului antiseptic;
- se identifică în regiunea antebraţului vena aleasă pentru
injectarea intravenoasă prin palpare;
- dacă venele nu sunt vizibile se poate recurge la diverse
manevre care favorizează evidenţierea acestora prin
venodilataţie: mişcări repetate de închidere-deschidere a
pumnului, aplicare locală de comprese calde, introducerea
mâinii în apă caldă, poziţionarea declivă a mâinii;
- după palpare, se dezinfectează din nou locul puncţiei prin
mişcări circulare din interior spre exterior;

5. Puncţionarea venei

- se puncţionează vena cu acul în unghi de 25-30 grade, cu bizoul acului în sus.

6.Verificarea poziţiei acului

 - se verifică poziţia acului prin aspirare; se aspiră în seringă, iar
prezenţa sângelui indică prezenţa acului în venă.

7.Injectarea soluţiei medicamentoase

- se îndepărtează garoul şi se injectează lent soluţia în venă,

observând reacţiile pacientului.

- se extrage rapid acul din venă.

8. Finalizarea tehnicii

- se presează locul injecţiei cu o compresă sterilă timp de 3 minute, fară a îndoi braţul.

- se supraveghează în continuare starea bolnavului, întrucât efectele administrării de

medicamente pe cale intravenoasă sunt imediate.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

•
Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform precauţiilor universale;
•
Acul se aruncă necapişonat;
•
Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor;
•Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentului medical
care a efectuat injecţia, data şi ora administrării; tipul soluţiei administrate, doza.
EVALUAREA TEHNICII

Rezultate dorite ale injecţiei intravenoase:

• Medicamentul este injectat lent;

• Vena este corect puncţionată;
• Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop;
• Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop
explorator;
• Locul puncţionării nu prezintă efecte secundare.

OBSERVAŢII

• Nu se administrează medicamentul cu acelaşi ac cu care s-a

aspirat din fiolă sau flacon;
• Nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin introducerea
directă a amboului în fiolă, deoarece este compromisă
sterilitatea;
 • Vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin 24h, de aceea nu se vor repeta
injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte;
• Dacă soluţiile hipertone s-au revărsat în ţesutul perivenos, se va interveni pentru a se
evita necrozarea ţesuturilor;
• Abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de
urgenţă majoră pentru a evita complicaţiile tromboembolice;
• Abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-operator
(vena femurală, jugulară, subclaviculară);
• E interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui hematom.

ACCIDENTE / INCIDENTE

• Durere, ameţeală, lipotimie;

• Valuri de căldură (se injectează soluţia lent şi se comunică cu pacientul);
• Alergie la substanţă, şoc anafilactic. Pune viaţa în pericol a pacientului. Trebuie să se
intervină de urgenţă (se anunţă medicul şi se intervine de urgenţă conform protocolului:
se întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă, se schimbă seringa
şi se administrează medicaţia de urgenţă, ca de exemplu: adrenalină, hemisuccinat de
hidrocortizon sau metilprednisolon);
• Embolie gazoasă prin introducerea accidentală de aer în venă (îpoate duce la moartea
pacientului);
• Hematom prin străpungerea, perforarea venei sau retragerea acului tară îndepărtarea
garoului (se aplică comprese umede reci);
• Tumeflerea ţesutului prin revărsarea substanţei în afara venei;
• Traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente a aceleiaşi vene;
• Flebalgia prin injectarea rapidă a substanţei sau din cauza efectului iritativ resimţit prin
durere vie;
• Paraliza nervului median - rezultatul injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune
neurolitică;
• Puncţionarea sau injectarea unei artere - se produce necroza totală cu dureri mari, albirea
mâinii si degete cianotice. Puncţionarea unei artere se datorează unui defect de tehnică,
iar accidentul este sugerat de apariţia în seringă a sângelui arterial, de culoare mai
deschisă decât cel venos. Se întrerupe injectarea şi se solicită ajutor de urgenţă;
• La administrarea injecţiilor intravenoase este posibilă producerea sincopei vaso-vagale,
de teamă, în cazul pacienţilor anxioşi;
• Colaps (se anunţă medicul şi se intervine conform protocolului).
MONTAREA UNEI BRANULE (CATETER
VENOS PERIFERIC)
Montarea unei branule presupune inserţia unui cateter într-o venă periferică cu scopul de a avea
un acces venos.
Cateterul venos periferic (CVP sau branula) este format dintr-o canulă de plastic cu mandren
metalic care va fi retras după pătrunderea în venă, rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă
care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile.

1.SCOP
Explorator
• recoltarea sângelui pentru examenele de laborator precum cele biochimice, hematologice,
serologice şi bacteriologice.

Terapeutic
• administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase;
• recoltarea sângelui pentru transfuzie;
• executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
• sângerare în cantitate de 30-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Inserţia unui cateter de venă periferică presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de
puncţionare şi a unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea
venei şi introducerea cateterului.
Selectarea tipului de branulă şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul, durata şi
frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al
pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului.
Daca este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna nondominantă. Locurile preferate de
puncţionare venoasă sunt vena cefálica şi bazilică a braţului şi cele de pe partea dorsală a mâinii.
Se pot aborda şi venele de la nivelul piciorului, dar creşte riscul de tromboflebită. Un catéter
periferic permite adminstrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge şi menţine accesul
venos permanent.
Inserţia unui cateter periferic este contraindicată în zone care prezintă leziuni, edeme, arsuri sau
la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate.
De obicei, daca o venă este lezată (hematom, echimoză, etc) se va alege un nou loc de
puncţionare deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.
Cateterele venoase periferice (branulele) pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare
în funcţie de grosimea cateterului. Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi
corespunzătoare calibrului venei.

Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor
inferioare este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită. La
nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene.
2.MATERIALE NECESARE
• Păduri alcoolizate;
• Mănuşi;
• Garou;
• Cateter pentru vena periferică (branulă);
• Soluţiile de administrat;
• Seringă cu soluţie normal salină;
• Perfuzor;
• Stativ;
• Fixator transparent pentru cateter;
• Comprese.

3.PREGĂTIREA PACIENTULUI
• Se confirmă identitatea pacientului;
 • Se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce
vasoconstricţie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne asigura de cooperarea
sa;
• Se va explica pacientului că va rămâne la locul puncţionării un cateter de plastic la care
se va ataşa un perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluţii indicate de medic sau o
seringă pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substanţe prescrise;
• De asemenea, i se va preciza că nu va trebui să lovească sau să bruscheze locul unde
branula este inserată;
• I se va preciza să anunţe orice modificare sau durere survenită de-a lungul tratamentului;
• Se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ţine compresie la locul de
inserţie, cât şi faptul că va fi apt să îşi folosească mâna respectivă la fel de bine ca înainte
de montarea branulei.

4.TEHNICA DE MONTARE A BRANULEI

• Asistentul medical se spală pe mâini;
• Se selectează locul puncţionării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de lungă durată,
se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul
puncţionării, din ce în ce mai proximal;
• Dacă trebuie administrată o substanţă iritantă sau un volum mai mare de lichide, se va
alege o venă mare;
• Se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă, cu braţul sprijinit şi poziţionat în jos
pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii;
• Se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare, pentru a dilata
venele;
• Se verifică pulsul radial. Dacă acesta nu este palpabil, se va largi puţin garoul pentru a nu
face ocluzie arterială;
• Se palpează o venă cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii nondominante;
• Se trage de piele pentru a fixa vena;
• Dacă vena nu se simte bine se va alege alta;
• Dacă este palpabilă, dar nu suficient de palpabilă - se cere pacientului să îşi închidă şi să-
şi deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu degetele de-a lungul venei;
• Garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute. Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit
inserarea cateterului, se va desface garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica;
• Se pun mânuşile de unică folosinţă;
• Se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu păduri alcoolizate dinspre interior spre
exterior timp de 30 de secunde şi se lasă să se usuce pielea (uneori va fi necesar ca în
prealabil să fie îndepărtat părul din zona respectivă la pacienţii cu pilozitate accentuată);
• Nu atingeţi locul curăţat, altfel procedura de curăţare va trebui repetată înainte de
canulare;
 • Se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index (branula se va ţine
de aripioare), iar cu policele mâinii nondominate se va trage pielea de sub venă pentru a o
fixa şi a o exprima;
• Se va avertiza pacientul că va simţi o înţepătură;
• Se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade,
direct prin piele până în venă printr-o singură mişcare, verificând dacă apare sânge în
capătul cateterului (confirmă că acesta este în venă);
• Din momentul în care apare sângele, există mai multe metode de a introduce cateterul în
venă: - se desface garoul, apoi fie se continuă împingerea cu grijă (pentru a nu perfora
vena prin celalalt perete) a cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în
acelaşi timp cu împingerea totală a cămilei de plastic, ataşându-se imediat perfuzorul sau
seringa, presând uşor pe venă pentru împiedicarea sângerăm; - fie se scoate acul imediat
după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul
soluţiei de administrat.
• Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se fixează canula
de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei deoarece cateterul este
introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece soluţia perfuzată dilată vena făcând mai
uşoară avansarea cateterului;
• După introducerea cateterului, se curăţă locul cu păduri alcoolizate şi se aruncă acul
cateterului în recipientul de înţepătoare;
• Se reglează ritmul de administrare a perfuziei;
• Se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se usucă
dezinfectantul pe piele;
• Fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile
pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului;
• Se fixează şi tubul perfuzorului de mâna pacientului având grijă însă să lase libertate de
mişcare şi să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage cateterul afară din venă la o
mişcare mai bruscă;
• Dacă cateterul se află în zona articulaţiilor mâinii, de exemplu, se poate pune un propsop
rulat sub articulaţie;
• Fixarea CVP se va face cu benzi adezive de leucoplast pe care se va nota data şi ora la
care a fost montată canula.

5.ÎNTREŢINEREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC

• Zona în care este montat cateterul va fi frecvent inspectată pentru a observa eventuala
apariţie a inflamaţiei (flebita) care necesită extragerea imediată a cateterului;
 • După terminarea administrării medicaţiei sau soluţiilor perfuzabile pe cateter, acesta va fi
spălat cu ser heparinat şi închis;
• Un cateter nefolosit se va spăla cel puţin de două ori pe zi cu ser heparinat;
• Murdărirea leucoplastului cu sânge sau udarea lui cu soluţii perfuzabile face obligatorie
schimbarea lui.

6.INDEPĂRTAREA CATETERULUI
• Se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci când vechiul cateter nu mai este
funcţional şi pacientul necesită în continuare tratament intravenos;
• Se opreşte perfuzia şi se clampează perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul
de pe branulă;
• Folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă;
• Se vor pune mănuşi de unică folosinţă şi se va plasa compresa sterilă cu o mână peste
locul de inserţie al cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare
paralelă cu pielea;
• Se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt
accidental şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului;
• Se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zona şi apoi se
aplică un bandaj adeziv;
• Se va indica pacientului să-şi restrângă pentru 10 minute activitatea membrului care a
avut cateterul şi să păstreze bandajul adeziv timp de 1 oră de la îndepărtarea branulei.

7.OBSERVAŢII
 Se vor schimba fixatoarele branulei la pacienţii cu terapie intravenoasă îndelungată la
fiecare 48 de ore sau ori de cate ori acestea se dezlipesc sau se murdăresc.

8.ACCIDENTE/INCIDENTE

 Flebitele;
 Extravazarea soluţiilor;
 Impermeabilitatea cateterului;
 Hematom;
 Secţionarea cateterului;
 Reacţii vasovagale;
 Tromboze;
 Infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia;
 Reacţii alergice;
 încărcare circulatorie, embolie.
 fig.1

fig.2

Administrarea de tratament intravenous folosind SETUL I.V. BUTTERFLYS

1. setul I.V. butterflys (fig.1) este compus din ac metalic cu învelitoarea translucidă aripioarele
laterale și tubulatura prevăzută la capătul proximal cu căpăcel de siguranță
2. ele sunt menținute în ambalaj steril cu un manșon de latex transparent 
3.se scoate unitatea venoasă din ambalajul steril și se atașează la seringă 
4.eliminăm aerul de a lungul traiectului cateterului și scoatem învelitoarea translucidă care
acoperă acul 
5.fluturașul este menținut de aripioare și în continuare se procedează ca în cazul injecției cu ac
6. la nevoie fluturașul se poate fixa cu romplast pe brațul pacientului
7. se poate administra tratament i.v.( fig.1) si se pot recolta analize de sange (in cazul acesta
achizitionam butterflys cu adaptor holder, vezi imaginea fig.2)