Workshop – Injection

Subcutan,Intramuscular,Intravenos
 Planul cursului
• Noțiuni generale
• Reguli de bază ale tehnicii sigure pentru
efectuarea injecțiilor
• Dispozitive și consumabile pentru injecții
• Tehnica efectuării injecțiilor subcutane.
Complicații
• Tehnica efectuării injecțiilor
intramusculare.Complicații
• Tehnica efectuării injecțiilor
intravenoase.Complicații
 Noțiuni Generale
• Injecţie sigură - manipularea care penetrează ţesutul
cutanat sau mucoasa,prin utilizarea unui ac medical, şi
pătrunderea cu acesta în spaţiile intradermale,
subcutane, intramusculare, intravenoase sau cavităţile
organismului, cu scop de diagnostic (prelevare de
material biologic), şi/sautratament (administrare de
preparate medicamentoase) şi/sau profilactic
(administrare de vaccinuri) şi NU provoacă prejudiciu
pacientului, NUconduce la infectarea personalului
medical care efectuează procedura şi NU duce la
formarea deşeurilor periculoase pentru alte persoane şi
comunitate
• Complicaţiile post-injecţie – complicațiile
nedorite de ordin local şi/sau general care apar
în urma administrării injecţiei.
• Complicaţie post-injecţie de ordin local –
afecțiune locală ce se manifestă clinic prin:
hiperemie, infiltrat, abces, hematom,
penetrarea vaselor sanguine,penetrarea şi
lezarea de ramuri ale nervilor.
• Complicaţie post-injecţie de ordin general –
afecțiune generală ce se manifestă clinic prin
reacţie alergică, inclusiv anafilaxie, reacţii
psihogene, penetrare şi lezare de organe, etc.
 Regulile de bază ale tehnicii sigure
pentru efectuarea injecţiilor
• Igiena mâinilor;
• Utilizarea mănuşilor;
• Utilizarea altui EPP (echipament de protecție
personală);
• Pregătirea şi antiseptica/dezinfectarea pielii
intacte (locului injectării).
 Pregătirea regiunii/locului în
care se execută injecţia
• Tegumentul unde va fi aplicată injecția trebuie să fie
integru, fără leziuni sau afecţiuni (dermită, foliculită).
• Se prelucrează locul injecției. Pentru dezinfecţia
locului trebuie de respectat următoarele:
• 1. Umeziţi cu alcool de 70% (etilic sau izopropilic)
un tampon de o singură folosinţă din bumbac sau
tifon. Nu se permite utilizarea alcoolului metilic.
• 2. Ştergeţi locul injectării din centru spre periferie,
excluzând ștergerea aceleiaşi zone repetat.
• 3. Ștergeți pielea timp de 30 secunde, lăsând-o,
apoi să se usuce.
• Nu se permite umezirea tampoanelor înainte de
efectuarea proceduriivdeoarece există riscul de
contaminare prin intermediul mâinilor sau din
mediu.
• În funcţie de tipul de injectare, se fac si alte
manevre: aplicarea garoului şi fixarea venei.
 Structura și utilizarea seringilor
• Seringa din material plastic, de unică folosinţă, este
alcătuită din:
• corpul de pompă – cilindric, are marcate pe el gradaţii,
volum de 1, 2, 5,10, 20 ml.
• piston – cilindric, etanş se plasează în interiorul
corpului de pompă.
• Orice seringă trebuie să fie - etanşă, gradată
corespunzător scopului pentru care este folosită,
obligator sterilă. Se recomandă utilizarea seringilor cu
protector mecanic al acului.
• Acele – au diferite dimensiuni, în funcţie de utilizare:
- pentru injecţii intradermice au lungime 10 – 25 mm,
grosime 0,4 mm şi margine tăiată oblic (bizou) scurt,
- pentru injecţii subcutanate au lungime 25 – 30 mm,
grosime 0,6 – 0,8 mm şi bizou lung,
- pentru injecţii intramusculare, sunt lungi de 50 – 80
mm, grosime 0,7 – 0,8 mm şi bizou lung,
- pentru injecţii intravenoase, au lungime 30 – 40 mm,
grosime 0,8 – 1 mm şi bizou scurt.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

DEFINIŢIE :
• Injecţia subcutanată reprezintă
introducerea în organism a substanţelor
medicamentoase izotonocice lichide,
nedureroase prin intermediul unui ac,
ataşat la seringă, care pătrunde în ţesutul
celular subcutanat.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

• LOCURI DE
ELECŢIE:
• faţa externă a braţului
• faţa superoexternă a
coapsei
• regiunea
subclaviculară
• regiunile centrale
fesiere
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

• faţa supra şi
subspinoasă a
omoplatului
• flancurile peretelui
abdominal
• regiunea deltoidiană
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

MATERIALE
NECESARE:
• masă medicală acoperită
cu câmp steril
• seringi de unică
folosinţă
• ace : 6 \ 10, 7 \ 10 ,
lungimea : 30 - 50 mm,
bizou lung
• substanţa de injectat
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

• tampoane de vată
îmbibate în alcool
medicinal
• mănuşi chirurgicale
• muşama , aleză
• taviţă renală
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare:
• se pregătesc şi se transportă lângă pacienet .
EFECTUAREA TEHNICII:
2. Pregatirea psihică şi fizică a pacientului:
• se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea şi
importanţa acestei tehnici;
• pacientul va fi anunţat să stea în repauz fizic cel puţin 10
minute
• se aşează pacientul pe un scaun sau pe un fotoliu în
poziţie sezândă , cu unul din membrele superioare
sprijinit pe şold
• se dezbracă faţa externă a braţului.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
3. Efectuarea injecţiei subcutanate
• spălarea pe mâini cu apă şi săpun , dezinfecţia cu alcool
medicinal
• îmbrăcarea mănuşilor chirurgicale
• acele se găsesc împreună cu seringile în acelaşi ambalaj sau
separate
• se verifică termenul de valabilitate al ambalajului şi se
ataşează acul la amboul seringii
• se verifică termenul de valabilitate al fiolei şi se încarcă
seringa
• se elimină bulele de aer din seringă, se schimbă acul
• se dezinfectaeză locul injecţiei cu un tampon îmbibat în alcool
medicinal
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
• se ţine seringa în mâna dreaptă ca
pe un creion
• se prinde pielea cu indexul şi
polecele stâng până se face o cută,
la baza căreia introducem acul
paralel cu suprafaţa zonei
• se pătrunde cu forţa prin tegument,
de-a lungul axului longitudinal , in
profunzimea stratului subcutanat la
o adâncime de 2 – 4 cm
• se verifică dacă acul nu a pătruns
într-un vas de sânge, prin
retragerea uşaoră a pistonului
• se injectează lent prin apăsarea
pistonului cu indexul mâinii drepte
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
• după terminarea soluţiei de injectat se retrage brusc
seringa şi se tamponează locul puncţiei cu un tampon
îmbibat cu alcool medicinal
• se aşeză seringa în taviţaă
• se aplică o compresă sterilă şi se masează uşor zona
pentru a favoriza – circulaţia locală, în vederea
accelerării absorbţiei
• se indepărtează mănuşile chirurgicale în tăviţă
• spălare pe mâini cu apă şi săpun, dezinfecţia cu alcool.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ
4. Reorganizarea locului de
muncă
• se strâng materialele
folosite şi se pun în taviţa
renală, iar cele refolosibile
• se pregătesc pentru
sterilizare.
5. Accidende
• durere violentă prin
lezarea unei terminaţii
nervoase sau distensia
bruscă a ţesutului
• ruperea acului ( extragere
manuală sau chirurgicală )
• hematom - prin perforarea
unui vas care se poate
resorbi sau infecta pe cale
hematogenă – abces.
 INJECŢIA SUBCUTANATĂ

6. Observaţii
• pe cale subcutanată , numai in cazuri speciale se
administrează substanţe uleioase
• nu se administrează compuşii metalelor cu
greutate moleculară mare ca: iod, bismut, mercur
• nu se vor efectua injecţii în regiunile infectate
• este strict interzisă administrarea pe cale
subcutanată a clorurii de sodium.
 Injecția intramusculară

DEFINIŢIE :
• Injectia intramusculara constituie
introducerea unor solutii
izotonice,uleioase sau a unei substante
coloidale in stratul muscular prin
intermediul unui ac atasat la seringa.
.
 Injecția intramusculară
• Scopul este Terapeutic
• Locul injectiei
• - regiunea superexterna a fesei
• - fata externa a coapsei,
in treimea mijlocie
• - fata externa a bratului in muschiul deltoid.
• Pentru injectia in regiunea fesiera, cea mai des utilizata,se repereaza
urmatoarele puncte :
• - punctul Smirnov care este la un lat de deget deasupra marelui trohanter si
inapoia lui;
• - punctul Barthelemy – la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne,
pe linia care uneste spina iliaca antero-superioara cu extremitatea
superioara a santului interfesier;
• - zona situata deasupra liniei care uneste spina iliaca posterioara cu marele
trohanter.
 Injecția intramusculară
• Pregatirea injectiei • Pregătirea pacientului :
• Materiale : • - se anunta bolnavul si i se
• Pe masuta de lucru pe care asezam explica necesitatea tehnicii;
un camp seril se aseaza ;
• - i se cere consimtamantul;
• materiael sterile :
• - se recomanda sa relaxeze
• - ace lungi;
musculatura;
• - seringi de unica folosinta;
• - manusi de unica folosinta sterile; • - se ajuta sa se aseze comod in
• - solutia de injectat; pozitie de decubit ventral,
• materiale nesterile : - tavita; • - se dezbraca regiunea.
• - solutii dezinfectante, tampoane de
vata.
Injecția intramusculară
 Injecția intramusculară
Executarea
• se palpeaza locul,
• asistenta isi spala mainile
• imbraca manusile de unica
folosinta
• verifica integritatea si
valabilitatea seringii
• verifica valabilitatea solutii de
injectat, culoarea solutiei.
• - se monteaza seringa si se
incarca.
• - se repereaza locul, se alege
cadranul superoextern fesier
• se dezinfecteaza cu alcool.
• se invita bolnavul sa stea linistit,
sa-si relaxeze musculatura, se
intinde pielea intre indexul si
policele mainii stangi.
• cu seringa in mana dreapta se
inteapa perpendicular pielea,
mergand pana la o adancime intre
4-7 cm, rapid si sigur.
• se verifica pozitia acului prin
aspirare.
• - daca acul a patruns intr-un vas
de sange, la aspirare va aparea in
seringa sange.
• -se va scoate acul si se efectua
injectia in alt loc.
 Injecția intramusculară
• se injecteaza lent lichidul din
seringa.
• dupa injectare se scoate brusc
acul.
• se maseaza locul cu tampon
cu alcool pentru a disocia
planurile, tesuturile
strapunse, favorizand
circulatia pentru o absorbtie
mai rapida.Se asaza bolnavul
in pozitie comoda, ramanand
in repaus fizic 5-10 min, il
supraveghem.
 Injecția intramusculară

• Reorganizarea locului • Incidente si accidente :

de munca
• se strang materialele
folosite,
• seringile de unica folosinta,
acele se arunca in recipiente
speciale pentru materiale cu
pericol biologic.
• se dezbraca manusile ,
• asistenta se spala pe maini. • paralizia nervului
• durere vie prin atingerea
nervului sciatic sau a
unei ramuri a acestuia.
Se impune intotdeauna
retragerea acului si
efectuarea injectiei in
alta regiune;
sciatic.
 Injecţia intravenoasă

• Definiţie:
• Injecţia intravenoasă (i.v.) reprezintă introducerea
parenterală a unui medicament în lumenul venos, cu
respectarea riguroasă a regulilor generale de asepsie
şi antisepsie.
 Scopuri:
Se face în scop diagnostic (colectarea sângelui,
introducerea substanţei de contrast ş.a) sau
terapeutic şi constă înintroducerea substanţei
medicamentoase direct în circuitul sanguin.
Zona de aplicare – venele superficiale de la plica
cotului (în principiu se poate injecta în orice
venă superficială)
• Pe această cale se administrează cantităţi mai
mari de substanţe active hidrosolubile.
• !!! NU se utilizează această cale pentru
administrarea substanţelor liposolubile (risc de
embolie grăsoasă pulmonară)
• !!! Se evită administrarea substanţelor iritante
(risc de producere a flebitelor).
Injecţia intravenoasă
• Contraindicaţii
 Refuzul pacientului;
 Alergie
medicamentoasă
cunoscută la drogul
respective;
 Medicament liposolubil
sau irritant.
• Sediul injecţiei i.v.:

• Se aleg venele accesibile ale membrului superior

nondominant: vena cefalică, vena bazilică, vena madio-
cubitală, vena radială sau arcada venoasă dorsală a mâinii.
• La nou născut se utilizează venele membrului inferior (arcada
venoasă dorsală a piciorului, venele gambei) şi venele
epicraniene.
• În cazul pacienţilor cu tratament parenteral i.v. de lungă durată
ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul
distal spre cel proximal al membrelor.
• Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei
articulaţii.
Injecţia intravenoasă
 Injecţia intravenoasă
• Materiale necesare:
• Seringă sterilă de unică
folosinţă de 1-20 ml;
• Ace sterile 20-21 G
pentru adult, de 24 G
pentru nou născut şi
sugar şi de 22 G pentru
copil;
• Comprese cu soluţie
antiseptică;
• Garou.
 Injecţia intravenoasă
Tehnica:
 Se spală mâinile;
 Se pregătesc materialele pentru administrarea injecţiei
i.v;
 Se poziţionează pacientul în decubit dorsal, cu membrul
superior în extensie completă a cotului sau în poziţie
şezândă pe scaun, cu cotul în extensie şi braţul sprijinit pe
un suport textile pe spătarul scaunului;
 Se antiseptizează tegumentele regiunii alese, prin mişcări
circulare, din centru spre periferie;
 În cazul utilizării soluţiilor alcoolice se aşteaptă 30
sec pentru exercitarea efectului antiseptic;
 Se întinde pielea;
 Se aplică garoul, cu 10 cm deasupra regiunii la
nivelul căreia urmează să se facă injecţia i.v.;
 Se identifică în regiunea antebraţului vena aleasă
pentru injectarea i.v. prin palpare. Dacă venele nu
sunt vizibile se poate recurge la diverse manevre
care favorizează evidenţierea acestora prin
venodilataţie (mişcări repetate de închidere-
deschidere a pumnului, aplicare locală de comprese
calde, introducerea mâinii în apă caldă sau
poziţionarea declivă a mâinii).
 Odată aleasă vena se procedează la introducerea acului, prin
metoda indirectă: acul cu orificiul bizoului în sus este introdus
prin tegumente, la 3-8 mm depărtare de vena aleasă, progresând
către aceasta, sub aspiraţie continuă, până în momentul apariţiei
sângelui venos în seringă;
 Se injectează lent sau rapid în bolus substanţa medicamentoasă,
în funcţie de prescripţie;
 Se supraveghează atent pacientul pe toată durata manevrei;
 Se extrage rapid acul şi se aplică local o compresă cu antiseptic,
până la oprirea sângerării (3-5 min la pacienţii fără tratament
anticoagulant).
 Se poziţionează antebraţul cu vena puncţionată deasupra
nivelului atriului drept, pentru a facilita hemostaza;
 Se respectă precauţiile universale.
Injecţia intravenoasă
 Complicaţiile injecţiilor i.v.:
 Perforarea venei este rezultatul unui defect de tehnică şi se
soldează cu injectarea paravenoasă a drogului administrat.
Secundar acesteia pot apare echimoze, hematoame locale şi
flebite în cazul injectării paravenoase a unui medicament iritant.
 Traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente
a aceleiaşi vene sau injectării de substanţe cu potenţial iritant
determină tromboflebite.
 Puncţionarea unei artere se datorează unui defect de tehnică.
Accidentul este sugerat de apariţia în seringă a sângelui arterial,
de culoare mai deschisă decât cel venos. La injectarea
accidentală intraarterială a medicamentului pacientul resimte o
durere locală vie, însoţită de spasm arterial, cu albirea şi ulterior
cianoza mâinii şi degetelor.
 La administrarea injecţiilor i.v. este posibilă producerea
sincopei vagale, de teama, în cazul pacienţilor anxioşi,
hipervagotoni.
 În cazul administrării i.v. este posibilă, ca la orice cale
de administrare a medicaţiei, apariţia reacţiilor alergice.
Dată fiind administrarea rapidă a unei cantităţi mari de
alergen acestea pot îmbrăca aspectul cel mai grav, al
şocului anafilactic. Într-o asemenea situaţie se întrerupe
administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă,
se schimbă seringa şi se administrează medicaţia de
urgenţă (Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon sau
Metilprednisolon).
 Bibliografie
1. Ghid practice ”Siguranța injecțiilor”, Chișinău-2015.
2. Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei al României nr. 185
din 06 martie 2003 „Aprobarea Normelor tehnice privind
asigurarea curăţeniei, dezinfecţiei, efectuarea sterilizării şi
păstrarea sterilităţii obiectelor şi materialelor sanitare în
unităţile sanitare de stat şi private”.
3. Капба И.В., Чистякова А.Ю., Зубова Е.Н. Под редакцией
Соколовой Н.Ф., Обработка рук и кожных покровов,
Москва, Издательский дом «Форте Пресс», 2004.
4. Методические рекомендации по обеззараживанию
кожных покровов. Утвержденные Госсанэпиднадзором
МЗ Российский Федерации, 18.12.2003.