ESEURI 2022

INJECȚII - Proceduri Ex Ponto 2008

1.INJECŢIA INTRADERMICA

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Injectarea de alergeni în piele ca metodă de diagnostic pentru aprecierea reacţiei la
alergeni.
- Testarea la tuberculină sau PPD.
- Testarea unor medicamente cu potenţial de sensibilizare a organismului (antibiotice,
anestezice)

PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pregătiţi următoarele materiale:
- Tavă medicală/cărucior
- Substanţa sau medicamentul prescris
- Seringi sterile de 1 ml cu dozaj corespunzător
- Ace sterile fine, cu bizoul scurt
- Comprese sau tampoane cu alcool
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi pacientului procedura
- Explicaţi scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Cercetaţi zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, faţa externă a braţului
şi a coapsei, orice regiune, în scop anestezic.
- Stabiliţi locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate sau infectate,
alegeți regiunile lipsite de foliculi piloși
- Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul selectat şi de starea sa: decubit dorsal, poziţie
şezândă sau semişezândă

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Obţineţi informaţii suplimentare despre medicament, dozare, efectele posibile

1
- Intervievaţi pacientul pentru a identifica profilul alergologic al acestuia precum şi
experienţa legată de testare
- Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Efectuaţi diluţia necesară şi stabiliţi doza corectă conform procedurii standard, acolo
unde este cazul
- Aspiraţi soluţia în seringă respectând procedura (soluții izotone, ușor resorbabile, cu
densitate mică)
- Eliminaţi aerul din seringă
- Dezinfectaţi zona aleasă cu alcool şi lăsaţi pielea să se usuce
- Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
- Întindeţi pielea din zona injecţiei folosind policele mâinii nedominante
- Poziţionaţi seringa astfel încât acul să fie aproape paralel (tangent) cu pielea
pacientului şi cu bizoul orientat în sus
- Introduceţi acul în straturile cele mai superficiale ale pielii, aproximativ 4mm, astfel
încât vârful să fie vizibil prin piele
- Injectaţi lent soluţia împingând pistonul, fără să aspiraţi
- Observaţi formarea la locul inoculării, a unei papule albe cu diametrul de 5-6 mm
- Extrageţi rapid acul fără să masaţi locul
- Îndepărtaţi mănuşile de unică folosinţă

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Ajutaţi pacientul să adopte o poziţie confortabilă şi să rămână în repaus la pat
- Menţineţi zona injecţiei accesibilă observaţiei
- Supravegheaţi atent pacientul după testarea sensibilităţii la anumite medicamente
(antibiotice, anestezice) sau alergeni
- Citiţi reacţia locală după 20 - 30 de minute sau 48 - 72 de ore (în funcţie de situaţie)
(injecția intradermică are o resorbție foarte lentă).
- Anunţaţi medicul şi interveniţi de urgenţă în caz de complicaţii

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Aruncaţi materialele folosite în containere speciale; acul se aruncă necapisonat
- Spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în fişa de proceduri sau în planul de îngrijire: nume, prenume, substanţa
administrată, doza, data şi ora inoculării
- Notaţi data şi ora citirii reacţiei locale precum şi caracteristicile

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este administrat respectând cele cinci reguli: pacientul identificat,
medicamentul prescris, doza corectă, calea adecvată, timpul potrivit
- Pacientul este liniştit, relaxat iar la locul inoculării nu apar reacţii majore de
sensibilizare
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Vârful acului nu pătrunde în derm şi soluţia se scurge în afară
- Se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului

2
- Acul pătrunde prea adânc, determinând o infiltraţie difuză fără să se formeze papulă
albă delimitată
- Se retrage uşor acul şi se repoziţionenză în grosimea dermului
- La locul testării apar reacţii pozitive sau intens pozitive: vezicule, ulceraţii, necroza
ţesutului
- Se anunţă medicul
- Lipotimie, risc de accidentare prin cădere dacă pacientul nu rămâne în repaus la pat
- Se lămureşte pacientul despre obligativitatea menţinerii repausului la pat 30 de
minute după injecţie
- Reacţie anafilactică sau şoc anafilactic care ameninţă viaţa
- Se anunţă medicul
- Se intervine de urgenţă conform protocolului

2.INJECŢIA SUBCUTANATĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea în ţesutul celular subcutanat a unor medicamente în doza prescrisă

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicala/cărucior pentru tratament
- Seringi şi ace sterile adecvate
- Medicamentul de injectat
- Prescripţia sau F.O.
- Soluţii dezinfectantate (alcool)
- Tampoane de vată sau comprese de tifon
- Mănuşi de unică folosinţă ( opţional)
- Recipiente pentru colectarea deşeurilor

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi , încurujaţi şi susţineţi pacientul
- Explicaţi scopul injecţiei, a efectelor dorite şi nedorite, a orarului de administrare dacă
este cazul
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Aşezaţi pacientul în funcţie de starea sa în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe şold
sau în decubit dorsal
- Stabiliţi locul de elecţie (injecţia se poate efectua pe faţa externă a braţului, faţa
supraexternă a coapsei/superoexternă a coapsei, regiunea supra şi sub spinoasă a
omoplatului, regiunea deltoidiană, flancurile peretelui abdominal, regiunea
subclaviculară)

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Spălaţi-vă pe mâini, cu apă şi săpun

3
- Dezinfectaţi-vă mâinile
- Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă(opţional)
- Încărcaţi seringa cu soluţia medicamentoasă prescrisă (soluțiiu izotone, nedureroase;
soluții cristaline: insulina, histamina, cofeina)
- Eliminaţi bulele de aer din seringă
- Schimbaţi acul cu altul capişonat, adecvat
- Dezinfectaţi locul de elecţie cu alcool
- Pliaţi tegumentul între police şi index fixându-l şi ridicându-l de pe planurile profunde
- Pătrundeţi cu rapiditate în tegument cu bizoul acului în sus în stratul subcutanat la 45°
sau 90°
- Verificaţi poziţia acului prin aspirare
- Injectaţi lent soluţia medicamentoasă
- Retrageţi acul cu rapiditate după aplicarea tamponului cu alcool lângă ac
- Nu recapsulaţi acul
- Masaţi locul injecţiei cu tamponul cu alcool exercitând o uşoară presiune
- Îndepărtaţi-vă mănuşile

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă în repaus
- Observaţi în permanenţă faciesul pacientului, tegumentele, comportamentul (posibil
frison, agitaţie)

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU (precauţiunilor universale); acul
se aruncă necapişonat
- Îndepărtaţi-vă mănuşile
- Spălaţi-vă pe mânii

NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire ;
- nume, prenume;
- data şi ora administrării;
- tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este injectat lent în zona selectată când nu se aspiră sânge (resorbția
începe la 5–10 minute de la administrare și durează în funcție de cantitatea
administrată)
- Pacientul prezintă răspuns favorabil la medicamentul injectat, fără efecte adverse
secundare; facies relaxat, comportament adecvat
Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
- Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesutul subcutanat.
- În acest caz acul şi seringa cu soluţia respectivă se aruncă şi se pregătesc
altele pentru injectare în alt loc
- Zona devine roşie, indurată sau dureroasă după injectare
- Se aplică comprese reci sau gheaţă

4
- Durere violentă prin atingerea unei terminaţii nervoase sau distensie bruscă a ţesutului
- Ruperea acului
- Se masează locul
- Se extrage acul

3.INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Introducerea în ţesutul muscular a unei doze medicamentoase prescrise.

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Fiolă sau flaconul cu medicamentul prescris
- Prescripţia medicala sau F.O.
- Seringi şi ace sterile: mărimea depinde de cantitatea de medicament prescris şi de
caracteristicile
anatomice ale pacientului
- Comprese sau tampoane cu alcool
- Mănuşi de cauciuc ( opţional)

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Intervievaţi pacientul pentru a identifica un potenţial alergic
- Informaţi şi explicaţi pacientului procedura
- Explicaţi scopul injecţiei (terapeutic), efectele dorite şi nedorite, orarul de administrare
dacă este cazul.
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Stabiliţi locul de elecţie:mușchi voluminoși, lipsiți de trunchiuri mari de vase și nervi;
regiunea superoexternă a fesei în cadranul supero-extern fesier, deasupra marelui
trohanter; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie; faţa externă a braţului în muşchiul
deltoid.
- Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa: decubit ventral, decubit
lateral cu membrul inferior de deasupra relaxat, poziţie şezândă, ortostatism
- Asiguraţi-vă că zona nu este contractată şi nu prezintă noduli

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă (opţional)
- Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii (soluții izotone, uleioase,
coloidale cu densitate mare)
- Eliminaţi bulele de aer din seringă
- Schimbaţi acul de aspirat cu altul capişonat pentru efectuarea injecției

5
- Inspectaţi locurile posibile pentru injecţie
- Dezinfectaţi larg zona aleasă
- Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
- Întindeţi pielea, la locul ales, între policele şi indexul mâinii nedominante
- Introduceţi rapid acul în ţesutul muscular, în unghi de 90° ţinând seringa în mâna
dominantă între police şi celelalte degete
- Fixaţi amboul acului cu mâna nedominantă şi prindeţi partea externă a pistonului cu
mâna dominantă
- Aspiraţi lent, trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul este într-un vas de
sânge
- Injectaţi lent soluţia medicamentoasă: 10 secunde pentru fiecare ml de soluţie, dacă
nu s-a aspirat sânge
- Extrageţi rapid acul adaptat la seringă fixând amboul
- Masaţi locul injecţiei cu un tampon cu alcool, exercitând o uşoară presiune

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Ajutaţi pacientul să se îmbrace şi să adopte o poziţie comodă
- Încurajaţi pacientul să facă exerciţii fizice pentru membrul inferior
- Evaluaţi locul injecţiei după 2 - 4 ore de la administrare, dacă este posibil

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Aruncaţi materialele folosite în containere speciale conform Precauțiunilor Universale
- Acul se aruncă necapişonat
- Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
Procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri :
- Nume, prenume,
- Substanţă administrată, doză,
- Data şi ora administrării

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

- Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este injectat lent în zona selectată, când nu se aspiră sânge (resorbția
începe imediat după administrare și se termină în 3-5 minute, este mai lentă pentru
soluțiile uleioase)
- Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat; faciesul este
relaxat, comportamentul liniştit
Rezultate nedorite /Ce faceţi ?
- Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesut
- se schimbă poziţia acului sau se înţeapă în alt loc
- Acul întâmpină rezistenţă datorită contactului cu osul în cazul pacientului denutrit,
casectic
- se recomandă în astfel de situaţii folosirea unor ace mai scurte şi mai groase
pentru a preveni riscul ruperii acestora la contactul cu osul
- Zona devine roşie, indurată sau dureroasă după injectare
- Se aplică comprese reci sau gheaţă

6
- Apar ameţeli, furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona injecţiei, determinate
cel mai adesea de iritaţia nervului sciatic sau a unui ram al acestuia
- Se respectă locul de elecţie
- Paralizie prin înţeparea nervului sciatic; se recomandă respectarea cadranului supero-
extern fesier pentru injectare
- Embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase
- Se anunţă medicul
- Se intervine de urgenţă conform protocolului

4.INJECŢIA INTRAVENOASĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Administrarea unui medicament direct în sistemul vascular în scop explorator
(administrarea de substanțe de contrast radiologic); tratarea rapidă a problemelor
medicale ale pacientului; realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului,
într-un timp scurt

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă medicală/cărucior
- Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă
- Ace sterile cu bizoul ascuţit dar scurt
- Seringi sterile cu amboul excentric, de capacităţi adecvate cantităţii de medicament
prescris
- Comprese sau tampoane cu alcool
- Mănuşi de unică folosinţă
- Materiale pentru puncţia venoasă

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi pacientul despre procedură
- Explicaţi-i scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite;
- Obţineţi consimţământul informat
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi intimitatea pacientului
- Verificaţi locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate accentuată sau
cu infecţie
- Stabiliţi locul pentru injecţie: venele de la plica cotului - bazilică sau cefalică; venele de
pe partea dorsală a mâinii, venele de pe partea posterioară a gambei, venele
epicraniene (la copii); venele jugulare, venele maleolare interne,venele antebrațului.
- Poziţionaţi pacientul în siguranţă în funcţie de locul ales şi de starea sa; decubit
dorsal, poziţie semişezândă

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Obţineţi informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou
- Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
- Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii standard
- Eliminaţi bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală

7
- Schimbaţi acul cu altul capişonat
- Legaţi garoul, palpaţi traiectul venei
- Dezinfectaţi larg zona aleasă pentru injecţii
- Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune
- Efectuaţi puncţia venoasă conform procedurii
- Verificaţi poziţia acului prin aspirare
- Desfaceţi garoul dacă acul este în venă
- Injectaţi lent soluţia medicamentoasă, observând locul puncţionat şi reacţiile
pacientului (soluții izotone, hipertone),
- Extrageţi rapid acul adaptat la seringă
- Comprimaţi locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3 - 5 minute pentru hemostază
completă
- resorbția este instantanee
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Observaţi locul injecţiei pentru sângerare
- Ajutaţi pacientul să ocupe o poziţie confortabilă
- Explicaţi-i conduita ulterioară dacă medicamentul a fost administrat în scop explorator
- Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicaţii şi anunţaţi medicul dacă
apar

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU
- Acul se aruncă necapişonat
- Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;
- nume, prenume;
- data şi ora administrării;
- tipul soluţiei administrate, doza.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate aşteptate/dorite:
- Medicamentul este injectat lent când vena este corect puncţionată
- Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop
- Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop
explorator
Rezultate nedorite / Ce faceţi?
- Flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor substanţe
iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone)
- Injectaţi lent soluţia
- Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură
- Injectaţi soluţia foarte lent
- Comunicaţi cu pacientul
- Hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului
- Aplicaţi comprese umede reci
- Ameţeli, lipotimie, colaps
- Anunţă medicul
- Reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator
- Anunţă medicul

8
 - Se intervine de urgenţă conform protocolului

5.ESCARA DE DECUBIT

Definiţie: reprezintă leziuni ale mucoaselor interpuse între 2 planuri dure.

Cauze:
a) Generale sau determinante:
-paralizii ale membrelor
-stări de subnutriţie
-obezitate
-vârsta
-bolnavi adinamici cu ateroscleroză

b) Locale sau favorizante, în evitarea cărora intervine asistenta medicală:

-menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie
-cute ale lenjeriei de corp, de pat
-firimituri de paine, biscuit, gips etc
-igienă defectuasă

Mijloace de prevenire:

a)Schimbarea de poziţie
-se face la 2-3 h
-se face la nevoie
-notarea schimbării de poziţie se notează în foaia de observaţie , de ex. Ora
14:00 DD, ora 16:00 DLS
-un pacient imobilizat la pat , făra escare reprezintă ,,cartea de vizită,, a
asietentei medicale

b)Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igienă

perfectă.Se va avea in vedere:

9
 -evitarea cutelor lenjeriei de pat
-renunţarea la lenjeria de corp
-spălarea zilnică cu apă şi cu săpun şi ungerea zonelor predispuse umezelii –
pielea unsă se macerează mai greu decat pielea uscată
-în caz de incontinenţă, se foloseşte sonda FOLEY
-scuturarea patului zilnic sau ori de cate ori este nevoie

c)Folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea

escarelor:

-saltele speciale
-perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)
-colaci de cauciuc
-pentru ungerea pielii : oxid de zinc cu vitamin A+D2
-talc pe pânză

d)Alimentaţie şi hidratare echilibrată:

-alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine pentru a favoriza cicatrizarea,

vitaminoterapie, se ţine cont de vârsta şi de greutatea pacientului
-pentru hidratare se va completa necesarul de lichide cu 1,5-2 l /24 h

e)Favorizarea vascularizatiei in zonele superficiale

1. Prin masaj:
Obiective:
-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială
-îndepartează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee
-rehidratează pielea- masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun
-favorizează starea de bine şi confort
-înlătura durerea, anxietatea şi ajută la regăsirea forţei şi energiei

Indicaţii:

10
-pentru toţi bolnavii care prezintă factori de risc
-în momentul schimbării poziţiei pe toate parţile

Principii:
-se face întotdeauna pe tegumentele curate- după spălarea bolnavului şi schimbării
aşternutului
-se face cu unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere, de jos în
sus, iar la ceafă şi umeri invers, de sus in jos, şi circular pe exterior
-se face pe o zonă mai mare decat suprafaţa interesată
-masajul NU trebuie să fie dureros
-poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata masajului de aprox 15 min

Contraindicaţii: NU se face masaj bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu

infecţii ale pielii, septicemie

Materiale necesare: unguente

Instalarea pacientului:
-se închid ferestrele
-se aşează bolnavul într-o poziţie confortabilă

2.Prin utilizarea alternativei de cald-rece

-se face în loc de masaj
-favorizează revascularizarea tisulară, provocând alternativ, o vasodilataţie şi o
vasoconstricţie locală- se face de mai multe ori

Escara de gradul II
Poziţia bolnavului: ca la masaj
Materiale: cuburi de gheaţă şi apă caldă
Tehnica:
-se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine o
vasoconstricţie
-apoi se incălzeşte şi se usucă zona prin tamponare pâna se obţine o vasodilataţie
-se face de 3-4 ori
TRATAMENT:
Local, in functie de stadiu:
-Stadiul I : masaj, unguent, violet de gentian

11
-Stadiul II: cald şi frig, pansament gras (cu zahar)
-Stadiul III: pansare

General: alimentaţie, tratament cu antibiotic

REGIUNI EXPUSE ESCARELOR:

DD-regiunea occipitală
-omoplaţi
-regiunea sacrocociciană
-călcâie

DL-umăr
-regiunea trohanteriană
-feţele laterale ale genunchilor
-maleole

DV- tâmple
-umeri
-creasta iliacă
-genunchi
-degetele picioarelor

Măsurarea TA (Proceduri Ex Ponto 2008 pag. 97 - 100);

6.MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE (T.A.).

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea
curentă cu valorile normale
- Evaluarea stării pacientului în ce priveşte volumul de sânge, randamentul inimii şi
sistemul vascular;
- Aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/şi medicamente

PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pregătiţi pe o tava medicală:

12
- Stetoscop biauricular;
- Tensiometru cu manşeta adaptată vârstei
- Comprese cu alcool medicinal;
- Culoare albastră ( pix, cariocă, creion);
- Foaie de temperatură (F.T);
- Carnet de adnotări personale

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea;
- Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât emoţiile
influenţează presiunea sângelui;
b) FIZICĂ:
- Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în
ortostatism conform indicaţiei medicale

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale stetoscopului
dacă este necesar
- Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivită stării constituţionale a pacientului;
- Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional are dureri, dacă a
făcut exerciţii de mişcare, dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă;
- Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie i.v., intervenţie
chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri, shunt arterio-venos sau răni ale
mâinii);
- Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la nivelul
inimii şi palma îndreptată în sus;
- Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii prin dezbrăcare dacă aceasta
(mâneca) este prea strâmtă pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a
manşetei;
- Verificaţi dacă manşeta conţine aer;
- Scoateţi aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând
manşeta în palme sau pe o suprafaţă dură;
- Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
- Aplicaţi manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii
cotului şi fixaţi-o.
- Palpaţi artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele;
- Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi olivele în
urechi;
- Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce priviţi acul
manometrului;
- Continuaţi să pompaţi aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului
în care pulsul a dispărut (nu se mai aud batai în urechi);
- Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă şi restabilind circulaţia
sângelui prin artere; înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în
momentul în care, în urechi, auziţi prima bătaie clara (lup-dup); această cifră reprezintă
presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă;

13
- Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final în timp ce continuaţi
decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
- Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului;
- Înregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notând: numele bolnavului, data
înregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).

REPREZENTAREA GRAFICĂ A T.A.

- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cmHg.
- Reprezentaţi grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră,
aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S.
(tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D. (tensiunea
diastolică).
***După alți autori reprezentarea grafică a TA se face si cu pix de culoare roșie.

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

REZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:
- T.A. a pacientului este, în limitele normale corespunzătoare vârstei;
- Pacientul nu acuză cefalee, tulburări de echilibru;

REZULTATE NEDORITE
- Presiunea sistolică sau diastolică este mai mare sau mai mică faţă de rata normală a
persoanelor de aceeaşi vârstă;
- Sunetele obţinute prin metoda KOROTKOPF nu sunt audibile sau suficient de distincte
pentru a facilita o apreciere exacta a T.A.

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
- intoleranţă la activitate
- alterarea randamentului inimii;
- exces de volum liebidian
- deficit de cunoştinţe;
- alterarea nutriţiei;
- alterarea menţinerii sănătăţii

MODIFICĂRI ÎN SITUAŢIILE SELECTATE

- Ridicaţi braţul pacientului deasupra inimii pentru 15 secunde înainte de reverificarea
presiunii dacă auziţi cu dificultate sunetele (bătăile cardiace) în urechi;
- Măsuraţi T.A. la coapsă dacă accesul la arterele braţului nu este posibil;
- Alegeţi o manşeta lată şi aşezaţi pacientul pe abdomen pentru palparea adecvată a
arterei poplitee;
- Ajustaţi evaluarea presiunii arteriale inregistrate, dacă folosiţi coapsa, întrucât există
tendinţa ca T.A. să fie mai mare la extremitatea distală făţă de extremitatea proximalţ
(superioara).
- Măsuraţi presiunea arterialţ prin metoda palpatorie, în lipsa stetoscopului auricular;
întotdeauna veti obţine exact numai tensiunea sistolică prin aceasta metodă.

EDUCAREA PACIENTULUI

14
- Sfătuiţi pacienţii adulţi să-şi măsoare T.A. cel puţin o dată pe an;
- Informaţi pacienţii despre utilitatea automăsurării TA., la domiciliu, prin echipament
digital; deşi costisitor este mult mai uşor să citeşti valorile.
- Instruiţi pacientul să se prezinte cu promptitudine la medic dacă valorile T.A. sunt
oscilante; - - Instruiţi pacientul cu hipertensiune arterială (HTA) să-şi ia medicamentele
în mod regulat, să reducă consumul de sare, să-şi verifice greutatea şi să înveţe tehnici
de managementul stressului; - Informaţi pacientul/familia care sunt valorile în funcţie de
vârstă; oferiţi, eventual, un tabel cu valori orientative ca în exemplul de mai jos.

Vârsta Valori normale ale T.A: Limite superioare ale normalului

1 an 95/65 mmHg Nedeterminate
6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg .
10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg.
14-17 ani 120/80 mmHg 134/89 mmHg.
18-adult 120/80 mmHg 139/89 mmHg.

Recoltarea exsudatului faringian (Proceduri Ex Ponto 2008 pag. 211 - 212);

7.RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi

- Efectuarea antibiogramei

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Tavă medicală/cărucior;
- Spatulă linguală sterilă;
- Eprubetă cu tampon faringian steril;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Mască de protecţie;
- 1-2 tăviţe renale

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului/aparţinătorului (dacă este copil)
- Obţineţi consimţământul informat
- Încurajaţi şi susţineţi pacientul
b) FIZICĂ:

15
- Atenţionaţi pacientul sau aparţinătorul să nu înceapă nici un fel de tratament; să nu
mănânce, să nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi instileze
picături în nas în dimineaţa recoltării
- Aşezaţi pacientul pe scaun sau în pat în poziţie şezândă
- Avertizaţi aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă
- Folosiţi masca de protecţie
- Invitaţi pacientul să deschidă larg gura
- Deschideţi eprubeta; scoateţi tamponul faringian
- Apăsaţi limba cu spatula linguală sterilă
- Ştergeţi depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul dezlipiţi şi o porţiune din
falsa membrană)
- Retragceţi tamponul faringian fară a atinge: dinţii, limba, obrajii
- Închideţi repede eprubeta cu dopul
- Realizaţi un frotiu folosind alt tampon conform recomandării medicului)
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Nu necesita îngrijiri speciale legate de procedură.
Dacă are senzaţie de greţă şi vomă nu mănâncă şi nu bea imediat după recoltare
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
- Spălaţi şi curăţaţi instrumentele folosite
- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- Îndepărtaţi mănuşile/masca

NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;
- Data şi ora recoltării;
- Notaţi reacţia pacientului, aspectul local

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR

- Etichetaţi recipientul în care s-a făcut recoltarea
- Completaţi fişa de laborator
- Transportaţi imediat produsul la laborator
- Comunicaţi laboratorului dacă pacientul a luat medicamente şi care sunt acelea

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate:
- Recoltarea s-a făcut fără incidente
- Produsul nu a fost suprainfectat
Rezultate nedorite/ce faceţi?
- Se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian se
îmbibă cu salivă sau se ating dinţii, limba

16
 - Repetaţi recoltarea folosind alt tampon
- Pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, voma prin atingerea luetei
- Rugaţi pacientul să inspire adânc şi apoi să stea nemişcat în timpul recoltării

IMA faza de prespitalizare – fara doze (Urgente medico- chirurgicale, L.Titircă

pag.42 – 45);
8.INFARCTUL MIOCARDIC ACUT (I.M.A).
a. Definiţie
Infarctul miocardic este o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin
obliterarea unei ramuri coronariene.
b. Etiologie
- în 90-95% din cazuri ateroscleroza coronariană.
c. Factorii de risc şi factorii declanşatori
- factori de risc sunt: vârsta, sexul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,
hiperlipemia, obezitatea, fumatul, stresurile, sedentarismul .
- factorii declanşatori: efort, mese copioase, stres, infecţii acute ale tractului
respirator, factorii meteorologici.
d. Simptomatologie
- Durerea: retrosternală sau precordială.
Caracterul durerii variază de la un bolnav la altulşi este descris ca:
- osenzaţie de constricţiesau „îngheară,
- osenzaţie de presiune, sau ca un corset de fier care împiedicărespiraţia,
- uneori ca o simplăjenăretrosternală, o senzaţie de arsură, de
greutatesauapăsareasuportabilă.
Durereairadiazăînumărulşiînbraţulstâng, înregiuneacervicală, înmandibulă.
Durerea mai poate fi localizată extratoracic, în epigastru, abdomen, braţe,
antebraţe, coate, pumni. De asemenea, ea poate iradia în orice regiune a toracelui,
depăşind în sus gâtul, iar în jos poate iradia în epigastru, hipocondrul drept sau stâng.
Durata durerii poate fi de la 30 de minute, până la câteva ore (48 de ore), nu
cedează la nitriţi, apare de obicei în repaus şi determină agitaţia bolnavului.

17
 Durerea este însoţită de: anxietate extremă, senzaţie de moarte iminentă, greaţă
şi vărsături, mai rar diaree, distensie abdominală, senzaţie de plenitudine epigastrică,
transpiraţii reci, adinamie, astenie şi ameţeli.
- Hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore, precedată
de o uşoară creştere a TA (datorită acţiunii stresante a durerii). Când tensiunea arterială
scade brusc, pericolul şocului cardiogen este iminent. TA trebuie supravegheată tot
timpul, fiind un element capital nu numai pentru diagnostic, dar şi pentru prognostic şi
tratament. Hipotensiunea arterială este însoţită de regulă de tahicardie.
- Febra, absentă la început, apare la 12-24 de orede la debut (în jur de 38°C).
- Alte semne: Uneori starea de şoc domină tabloul clinic de la început,
manifestat
prin paloare, tegument rece şi umed, puls rapid filiform, alterarea stării generale, oligurie
gravă. Şocul „inexplicabil", edemul pulmonar, insuficienţa cardiacă rapid progresivă,
tulburările de ritm atrag atenţia asupra unui infarct miocardic chiar în absenţa durerii.
De reținut!Debutul atipic este frecvent, îndeosebi la vârstnici; debut nedureros, mascat
de unele din semnele și simptomele menționate anterior, care aparțin complicațiilor
IMA.
IMA este una din afecțiunile în care evoluția poate să ducă la moarte, iar îngrijirea
acestor bolnavi constituie o urgență medicală. Asistenta medicală trebuie să știe să
acorde primul ajutor oricând și oriunde va fi solicitată.

e.Conduită în faza de prespitalizare

Faza de prespitalizare - este intervalul de la debutul infarctului miocardic și până
în momentul sosirii bolnavului în spital. Deoarece mortalitatea cea mai mare are loc în
această fază, asistenta medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele probleme de
rezolvat în această perioadă.
Prevenirea morții subite prin:
Aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea efectuării oricărei mişcări și
psihoterapie.
Preîntâmpinarea altor complicații
La indicaţia medicului se administrează pentru calmarea durerii: Morfină (sc, im, iv
diluată in NaCl), Mialgin ( sc, im, iv saudiluată in NaCl), Fortral ( iv, im).

18
Atenție! Morfina poate provoca hipotensiune arterială și deprimarea ventilației
pulmonare.Se asociază cu atropină pentru a preveni aceste fenomene.
Dacă durerile sunt de mai mică intensitate se poate încerca liniștirea lor cu
algocalmin, fenobarbital, codeină.
Se monitorizează tensiunea arterială şi pulsul. Menținerea TA cu PEV cu glucoză 5%,
dextran, marisang și HHC. Urmărirea pulsului și corectarea extrasistolelor cu xilină de
uz cardiologic.
Se asigură permeabilitatea căilor aeriene prin aspirație.
Oxigenoterapie.
Scurtarea timpului până la internarea în spital
Se transportă de urgenţă la spital cu salvarea și obligatoriu cu targa, ideale sunt
autosanitarele cu aparatură de monitorizare, defibrilare, reanimare însoțite de medic și
asistent – ” unități mobile coronariene”.

L. Titircă – Urgenţele medico-chirurgicale, pag. 42-45

Criza de astm bronșic (Urgente medico- chirurgicale, L.Titircă pag.25 - 27);

9.CRIZA DE ASTM BRONȘIC

Definitie
Astmul bronşic este o criză de dispnee paroxistică expiratorie provocată de
stenoza funcţională spastică a bronhiilor.
Bronhospasmul se datorează contracţiei musculaturii, edemului mucoasei
bronşice şi hipersecreţiei bronşice, fenomene care duc la obstrucţia bronşică, ce
stinghereşte în special eliminarea aerului în expiraţie.
Factori determinanţi şi predispozanţi

19
 • Factori alergici(astmul extrinsec sau alergic) Cele mai obişnuite alergene sunt:
praful de casă,polenul, pulberile, părul de animal, alergenele alimentare (carne, albuş
de ou, lapte, peşte), unele medicamente (penicilină, analgetice), detergenţi, coloranţi.
• Factori nealergici(astmul intrinsec): rolul cel mai important îl au factorii infecţioşi
(bronşite cronice, sinuzite).
Apariţia crizelor poate fi favorizată de expuneri la frig, ceată, umezeală, trecerea
bruscă de la aer cald la aer rece, precum şi de factori emoţionali.
Simptomatologie
Criza de astm bronşic începe de regulă brusc, survine mai frecvent noaptea.
Accesul este precedat uneori de o stare prodromală (strănut, hidroree nazală, tuse
uscată).
Criza de astm se caracterizează prin:
 dispnee cu caracter expirator prelungit: brahipnee, cu expiraţie forţată
(laborioasă şi zgomotoasă) şuierătoare (wheesing).
 Dispneea este urmată de tuse şi expectoraţie mucoasă, filantă,
eliberatoare.
 Bolnavul este găsit în poziţie şezând (ortopnee), cu capul înclinat spre
spate şi sprijinit în mâini
 Faciesul exprimă spaimă şi sete de aer: exoftalmie, gură întredeschisă.
 Tegument palid-cenuşiu acoperit de transpiraţii reci.
 Hipersonoritate pulmonară, murmur vezicular diminuat, raluri sibilante şi
ronflante.
 Brahicardie.
Criza are durată variabilă (1/4 oră — 3 ore) şi se termină relativ brusc.
Conduita de urgenţă
Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii ambulatorii:
• Bolnavul, menţinut în poziţie şezândă, sprijinit înpoziţia cea mai comodă, va fi
şters de transpiraţii.
• Până la venirea medicului, care este chemat imediat, vor fi date bolnavului:
— antispastice: papaverină, lizadon;
— dilatatoare ale bronhiilor: eufilină, miofilin;
— simpaticomimetice: tablete de efedrina, asmofug, asmopent, alupent,

20
berotec în inhalaţii sau sub formă de spray.
In cazul primului acces de astm apărut la un bolnav în ale cărui antecedente nu
sunt semnalate crize de astm bronşic sau care este cunoscut ca hipertensiv sau are
valori tensionale crescute, se evită simpaticomimeticele.
• Medicul va face apoi indicaţia medicaţiei de urgenţă, medicamentele uzuale de
urgenţă fiind:
— miofilin (bronhodilatator) 1-2 fiole a 0,24 g în injecţie intravenoasă. Se
administrează lent (3-5 minute);
— hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg. i.v. (în cazul în care criza nu
cedează la miofilin);
— oxigenoterapie. Prin sondă introdusă prin nările bolnavului până în faringe
(6-8 cm) oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/minut, în caz de
ineficientă se recurge şi la alte medicamente: sulfat de magneziu injectat i.v. lent (10-20
ml).
Se continuă administrarea de:
— simpaticomimetice sub formă de inhalaţii (asmopent, alupent, berotec,
solbutamol), bronhodilatin sublingual;
— efedrina (fiole a 1 ml 5% în injecţii s.c. 1-2 fiole), adrenalină (fiole a 1 ml l
%c injectate subcutanat).
Atenţie! Simpaticomimeticelesunt contraindicate la hipertensivi, coronarieni,
hipertiroidieni.
Asistenta trebuie să ştie să diferenţieze astmul bronşic de astmul cardiac sau de
edemul pulmonar acut, pentru a se evita greşelile fatale în conduita de urgentă. Se
diferenţiază în primul rând prin caracterul dispneii. Astfel, în astmul cardiac dispneea
este polipneică, predominant inspiratorie, bolnavul este înclinat înainte, rezemat în
mâini, cu umerii ridicaţi; tahicardie. Criza poate evolua sub o formă gravă: edem
pulmonar, când sufocarea se agravează, cianoză, expectoraţie spumoasă rozată.

21
Îngrijirea n.n. în sala de naștere (Vasile M. – Puericultură și pediatrie pentru cadre
medii pag 43 - 46);

10.PRIMELE INGRIJIRI ACORDATE N.N. IN SALA DE NASTERE

Nou-nascutul trebuie privit ca o fiinta dependenta, cu o labilitate crescuta a functiilor vitale,

cu tendinta la hipotermie si rezistenta la infectii extrem de scazuta si de aceea adaptarea la
viata extrauterina trebuie realizata in conditii optime. Aceasta presupune ca echipamentul
adecvat din sala de nastere sa fie pregatit si verificat, iar temperatura să fie de 24 - 26 °C.
Asistenta medicala de neonatologie este un membru important al echipei din sala de
nasteri: acorda ingrijiri imediate nou-nascutului la nastere si il supravegheaza permanent in
salon pana la externare.
Asistenta trebuie sa cunoasca:
- punerea in functie si manevrarea surselor de aspiratie si oxigen, a echipamentului de
reanimare cu balon si masca, ventilator, a echipamentului de monitorizare a functiilor vitale in
caz de necesitate (pulsoximetru, monitor cardiorespirator);
- pregatirea echipamentului de intubatie in asa fel incat sa fie usor accesibil;
- pregatirea materialelor necesare cateterizarii ombilicale;
- recoltarea probelor de laborator;
- observarea coloratiei tegumentelor, respiratiei, semnelor de hipo/hipertermie,
scaunelor;
- tehnica alimentatiei naturale si notiuni de educatie sanitara a parintilor cu
incurajarea contactului fizic dintre mama si copil in primele 30 de minute de la nastere;
- inscrierea in foaia de observatie a datelor de identificare mama-copil (nume -
prenume parinti, adresa, data nasterii, sexul, greutate, lungime, perimetre).
Imediat dupa nastere, manevrele efectuate sunt:
 dezobstructie nasofaringiana;
 evaluarea starii clinice a nou – nascutului;
 pensarea, ligaturarea si sectionarea cordonului ombilical;
 profilaxia oftalmiei gonococice prin procedeul Crèdè;
 examinarea sumara a nou - nascutului pentru depistarea
malformatiilor vizibile;
 stabilirea sexului, a identitatii, cantarirea si masurarea nou –
nascutului;

22
  infasarea nou-nascutului si transportul in sectia de nou-nascuti.

Îngrijirea propriu –zisă în sala de naștere

a) Asigurarea condițiilor de microclimat din sala de naștere: asepsia sălii
de naștere, t = 24 - 26°C, Se vor asigura câmpuri sau cearșafuri sterile și încălzite în
care va fi primit nou - născutul..
b) Dezobstrucția nazo – faringiană:
- aspirarea secrețiilor nazofaringiene, imediat după expulzie, cu o sondă
Nelaton sterilă, nr. 10 – 12 (12-14), adaptată la o seringă sau la o pară de cauciuc sau
la un aparat de aspirat, cu manevre blânde, pentru a evita lezarea mucoaselor;
- nou – născutul se așează în decubit lateral sau DD cu capul în
hiperextensie;
- cu manevre blânde, se aspiră cavitatea bucală, faringiană și la sfârșit
cavitatea nazală.
- aceasta manevra poate determina aparitia primei respiratii la cei nascuti in
apnee tranzitorie.
c) Pensarea, ligaturarea şi secţionarea cordonului ombilical:
- se efectuează după ce au încetat pulsaţiile CO pentru ca nou - născutul
să mai primească aprox. 50 – 60 ml sânge;
- pensarea se face cu două pense chirurgicale sterile ( prima se prinde la
10 – 15 cm de inserția abdominală, iar a doua la 8 – 10 cm de abdomenul copilului);
- se prelevează sânge din cordonul ombilical pt RBW, Ag Hbs, HCV,
intoleranță la gluten, celule stem;
- se secţionează apoi între cele 2 pense cu o forfecă chirurgicală curbă,
sterilă ;
- ligatura se face cu fir de mătase steril, la cca 2 cm de abdomen,
încrucișând firele de 2 ori, după care protejând n.n cu o mână se taie CO la 1 cm
deasupra ligaturii. Cu cele doua capete rămase libere ale firului se face un al doilea nod
de siguranță peste suprafața bontului ombilial, apoi se secționează firele, se numește
nod dublu sau ”ligatura în dop de șampanie”;
- se controlează ca bontul să nu sângereze, se iodează, se aplică un
pansament steril şi se fixează bontul ombilical în regiunea supraombilicală cu ajutorul

23
unei feşi; bontul ombilical va fi controlat zilnic, compresa sterilă şi faşa se schimbă ori
de câte ori este nevoie.
d) Profilaxia oftalmiei gonococice se efectuează pentru a preveni apariția
oftalmiei gonococice la nou – născuții din mame cu gonoree. Oftalmia gonococică duce
la orbire. Se face cu soluție de nitrat de Ag 1%, câte o picătură în fiecare fund de sac
conjunctival, după toaleta prealabilă a pleoapelor, se mai poate utiliza soluție de argirol
5% sau penicilină 10 – 20.000 U.I./ml. Se mai numește procedeul Crede.

e) Evaluarea stării de sănătate a nou-născutului

- se apreciază cu scorul Apgar la 1 min. de la naștere și la 5 min.
- evaluarea se face ţinând cont de 5 parametrii:

 Respiratia
→ 2 p. se acorda pentru respiratie aparuta in 1 minut de la nastere, regulata;
→ 1. se acorda pentru respiratie aparuta in 1 minut de la nastere, neregulata;
→ 0 puncte se acorda pentru absenta repiratiei in primul minut de la nastere.
 Alura ventirculara
→ 2 puncte se acorda pentru alura ventriculara peste 100 batai/min;
→ 1 punct se acorda pentru alura ventriculara sub100 batai/min;
→ 0 puncte se acorda pentru absenta batailor cardiace.
 Coloratia tegumentelor
→ 2 puncte se acorda pentru tegumente roz uniform, cu exceptia palmelor si
plantelor care sunt albastrui;
→ 1 punct se acorda pentru cianoza perioronazala si/sau aextremitatilor;
→ 0 puncte se acorda pentru cianoza generalizata.
 Excitabilitatea sau raspunsul la stimuli
→ 2 puncte se acorda pentru plans viguros, stranut la manevra de dezobstructie
nazo-faringiana;
→ 1 punct se acorda pentru grimasa a fetei la manevra de dezobstructie nazo-
faringiana;
→ 0 puncte se acorda pentru lipsa oricarei reactii la manevra de dezobstructie

24
nazo-faringiana.
 Tonus muscular
→ 2 puncte se acorda pentru tonus muscular normal (usoara hipertonie
generalizata cu exceptia musculaturii cefei care e hipotona);
→ 1 punct se acorda pentru hipotonie;
→ 0 puncte se acorda pentru atonie.
Determinarea scorului Apgar se face la un minut si cinci minute de la nastere.
Nou-nascutul normal are scor 8, 9 sau 10; scor Apgar 7 sau mai mic semnifica
asfixie la nastere, iar scor egal cu 0 semnifica nou - nascut mort.

f) Spălarea nou-născutului imediat după naștere nu se indică pentru a nu

îndepărta vernix caseosa. Se face excepție la nou - născuții cu tegumentele
pătate de sânge sau meconiu.

Tegumentele se șterg ușor cu comprese sterile mari, îmbibate cu ser

fiziologic pentru a îndepărta secrețiile, urmele de lichid amniotic, sângele sau
meconiu.

Aceste îngrijiri postexpulziese acordă pe o măsuță specială, sub protecția

unui radiant termic și luminos.
g) Pansarea bontului ombilical: se aplica pe bontul ombilical o compresa sterila
cualcool sanitar și se trage o fașă circulară pe regiunea abdominală.

h) Examinarea sumara a nou-nascutului pentru depistarea

malformatiilor vizibile
Examinarea are loc in timpul efectuarii celorlalte manevre si a examenului clinic;
se pot observa malformatii ca:
 buza de iepure (keiloschizis);
 gura de lup (keilognatopalatoschizis);
 anoftalimia;
 picior stramb congenital;
 spina bifida;

25
  sindactilia;
 polidactilia.
i) Stabilirea sexului, a identitatii, cantarirea si masurarea nou -
nascutului.
Pentru identificare se fixeaza o bratara pe care se trece numele mamei si numarul
copilului,sexul, ora nasterii, greutatea și nr. Foii de observație, procedandu-se la fel si
cu mama.
Cantarirea se face cu ajutorul cantarului pentru sugari, masurarea taliei se face cu
pediometru, iar a perimetrelor cu panglica metrica.
j) Infasarea nou - nascutului si transportul in sectia de nou – nascuti
- Spălarea nou-născutului imediat după naștere nu se indică pentru a nu
îndepărta vernix caseosa. Se face excepție la nou - născuții cu tegumentele pătate de
sânge sau meconiu;
- Tegumentele se șterg ușor cu comprese sterile mari, îmbibate cu ser
fiziologic pentru a îndepărta secrețiile, urmele de lichid amniotic, sângele sau meconiu.;
- Aceste îngrijiri se acordă pe o măsuță specială, sub protecția unui radiant
termic și luminos;
- Nou-nascutul va fi infasat in scutece sterile si calde si va fi transportat in
sectia de nou-nascuti cu ajutorul unui carucior special sau la nevoie cu un incubator.

Şocul anafilactic (fără doze Urgente medico- chirurgicale, L.Titircă pag.269- 271);
11.ŞOCUL ANAFILACTIC

Definitie
Şocul anafilactic apare în cursul reacţiilor alergice imediate, grave. Cel mai
frecvent survine în următoarele circumstanţe etiologice:
 alergie medicamentoasă,
 înţepătură de insectă,
 alergie alimentară.

26
 În şocul anafilactic are loc o exsudare mare de lichid de interstiţiu care, alături
de vasodilataţie determină prăbuşirea tensiunii arteriale, ce poate fi responsabilă de
moartea bolnavului.
Tabloul clinic
 debutul este brusc (la câteva minute după administrarea substanţei);
 stare de rău general;
 semne cutanate (erupţii cu caracter acut: eriteme difuze, însoţite sau nu de
prurit, urticarie, edem al feţei, al pleoapelor);
 manifestări respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienţă respiratorie
acută; crize de dispnee cu respiraţie şuierătoare (wheesing), provocată de
bronhoconstricţie;
 tulburări cardiovasculare: hipotensiune arterială,puls tahicardie, cianoză,
tuse;
 tulburări neurologice: anxietate, acufene, vertij, uneori convulsii şi comă;
 manifestări digestive: greaţă, vărsături,dureri abdominale,diaree.
Şocul anafilactic se poate manifesta şi sub formă de reacţie anafilactică atunci
când semnele clinice descrise sunt de mai mică intensitate, stare care de cele mai
multe ori este trecută cu vederea.
Diagnosticarea este tot atât de importantă, deoarece în cazul şocului anafilactic
medicamentos, repetarea medicamentului va declanşa şocul anafilactic medicamentos
sever, posibil fatal.
Cadrul mediu este obligat să informeze imediat pe medic de apariţia unor forme
uşoare.
Conduita de urgenţă
1. Aplicarea de garouri.
In cazul în care şocul a fost declanşat de o injecţie intradermică, subcutanată
sau intramusculară, sau printr-o înţepătură de insectă într-o extremitate, trebuie stopată
reacţia generală prin ligaturarea acelei extremităţi deasupra locului inoculării. In jurul
locului inoculat se injectează 1 mg adrenalină 1‰ diluat în 10 ml ser fiziologic. Se reali-
zează astfel un efect antihistaminic local, precum şi o vasoconstricţie locală cu
prelungirea timpului de pătrundere a antigenului în circulaţie.
Garoul trebuie să fie strâns, pentru a bloca întoarcerea venoasă şi trebuie

27
desfăcut 2-3 minute la interval de 10-15 minute pentru evitarea efectelor nedorite ale
stazei venoase.
2.Aşezarea bolnavului în poziţie Trendelenburg (în poziţie de şoc) trebuie
executată rapid, pentru a împiedica ischemia şi leziunile cerebrale ireversibile.
3.Adrenalina este medicamentul de elecţie în şocul anafilactic. Se
administrează 0,5-1 mg subcutanat (0,5-1 ml sol. l:l000). Se poate administra şi
intramuscular. În cazuri grave se injectează intravenos, foarte lent 0,25 - 0,50 mg (2,5-5
ml dintr-o fiolă de l : l 000 diluată în 10 ml ser fiziologic se injectează într-un ritm lent de
l ml/minut.
4.Corticoizi se administrează numai după administrarea de adrenalină:
hemisuccinat de hidrocortizon - 250 mg - ca doză de atac intravenos lent. Se continuă
apoi până la doza de 500-1 000 mg în 24 de ore; administrat intravenos, fracţionat sau
în perfuzie continuă.

5.Lichide volemice. în caz de hipovolemie se administrează substituenţi

coloidali de plasmă pentru creşterea volemiei: dextran 70 în cantitate de 500 -1 000 ml
la care se adaugă o cantitate dublă sau triplă de ser glucozat 5%.
6.Oxigenoterapie 6-8 l/minut prin sondă nazo-faringiană.
7.Miofilin (aminofilină) 240 mg (l fiolă) se administrează în cazurile de
bronhoconstricţie severă, lent i. v.
8.Se poate administra şi izoprenalină în aerosoli, asmopent sau alte
bronhodilatatoare sub formă de spray aerosol.
9.Intubaţia orotraheală se practică preferabil de către medicul anestezist prin
ventilaţie artificială cu presiune pozitivă intermitentă în caz de spasm laringian sau
bronhospasm prelungit, pentru combaterea hipoxiei, însoţită de cianoză generalizată.
10. Traheostomie. în caz de asfixie se face traheostomia de necesitate, dacă
nu se poate aplica manevra de intubaţie orotraheală.
11. Antihistaminicele au o importanţă secundară în tratamentul şocului.
Efectul lor este preventiv şi nu curativ:
• romergan 50 mg (1 fiolă) i.m.
• feniramin 50 mg (1 fiolă) i.v.
• tavegyl 2 mg (1 fiolă) lent i.v.

28
 Bolnavul va rămâne sub supraveghere cli nică timp de 24 de ore, şocul putând
recidiva.

29