Sunteți pe pagina 1din 6

INJECȚIA SUBCUTANATĂ

Definiţie ~ Introducerea în organism de substanţe medicamentoase lichide izotone, nedureroase, prin


intermediul unui ac în ţesutul celular subcutanat (hipoderm).
Scop ~ Terapeutic → injectarea soluţiilor cristaline, perfuzie subcutanată hidratantă.
Soluţii indicate ~ Soluţii cristaline.
~ Soluţii uleioase în cazuri speciale.
Soluţii ~ Compuşii metalelor cu greutate moleculară mare (Bi, Hg, Iod → produc necroze locale).
contraindicate ~ Este stric interzisă administrarea de NaCl pe această cale.
Locul injecţiei ~ Locuri frecvent utilizate:
subcutanate o Faţa externă a braţului.
o Faţa superoexternă a coapsei.
o Flancurile peretelui abdominal.
~ Regiunea deltoidiană.
~ Regiunea supra- şi subspinoasă a omoplatului.
~ Regiunea subclaviculară.
~ Regiunile centrale fesiere.
Materiale şi ~ Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată.
instrumente ~ Ac steril hipodermic, lung de 30-52 mm şi diametru de 6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung.
necesare ~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau soluţie uleioasă în cazuri speciale.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţie dezinfectantă → alcool, tinctură de iod, eter, benzină iodată.
Pregătirea ~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
bolnavului ~ Se aşează bolnavul în repaus → în mod obişnuit se aşează pacientul în poziţie şezând cu membrul
superior sprijinit pe şold şi faţa externă a braţului dezvelită (când injecţia se execută la nivelul feţei
externe a braţului).
~ Se dezveleşte locul ales.
Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se dezinfectează locul puncţiei.
~ Se cutează pielea fixând-o între degetele de la mâna stângă şi ridicând-o de pe planurile profunde.
~ Se puncţionează pe direcţia axului longitudinal al cutei, în profunzimea stratului subcutanat, la o
adâncime de 2-4 cm → paralel/perpendicular cu suprafaţa regiunii.
~ Trecerea de stratul dermic este semnalată prin senzaţia de învingere a unei rezistenţe, iar vârful
acului se poate mişca liber.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.
~ Se relaxează pliul şi se injectează lent, cu presiune uşoară pentru a nu destinde brusc ţesutul
subcutanat.
Intervenţii după ~ După injectare se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru a închide
tehnică traiectoria acului şi a favoriza circulaţia locală în vederea accelerării resorbţiei.
~ Resorbţia începe după 5-10 minute de la injectare.
Incidente şi ~ Durere violentă – prin lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia bruscă a ţesuturilor.
accidente ~ Durere – la administrarea de soluţii de NaCl.
~ Ruperea acului.
~ Embolie uleioasă – prin injectare într-un vas de sânge.
~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~ Hematom.
~ Abces – prin infectarea hematogenă.
~ Infecţii – prin nerespectarea normelor de igienă.
Observaţii ~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc → se schimbă periodic locul.
~ NU se injectează substanţe iritante.
~ NU se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~ Este STRIC INTERZIS a se administra pe această cale clorură de sodiu.
~ Prin acelaşi ac se pot injecta mai multe fiole de medicament, fie prin detaşarea seringii şi
reîncărcarea ei, fie prin adaptarea altei seringi deja încărcată.
~ Dacă cantitatea de soluţie injectabilă este mai mare se schimbă direcţia acului sub piele fără a fi scos
din locul pe unde traversează pielea.

1
INJECȚIA INTRAVENOASĂ
Definiţie ~ Injecţia intravenoasă reprezintă introducerea traumatică în circulaţia venoasă a soluţiilor
medicamentoase izotone sau hipertone, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop ~ Terapeutic, explorator, anestezic.
Locul injecţiei ~ Venele de la plica cotului → unde venele antebraţului – cefalică şi bazilică.
intravenoase ~ Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~ Vena maleolară, vena pedioasă,. vena poplitee, vena tibială posterioară.
~ Vena jugulară.
~ Vena femurală.
~ Venele epicraniene la sugari şi copii.
Materiale şi ~ Material general pentru executarea unei injecţii.
instrumente ~ Seringă de capacitate corespunzătoare.
necesare ~ Ac de 25 mm cu bizou scurt → mai subţire decât cel pentru puncţia venoasă.
~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.
Pregătirea ~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei.
bolnavului ~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare, protejată
cu muşama şi aleză sau în fotoliu de recoltare.
~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.
Execuţie ~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
o Puncţia venoasă.
o Injectarea soluţiei medicamentoase.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
~ Se palpează locul puncţiei şi se dezinfectează cu un tampon cu alcool.
~ Pentru favorizarea evidenţierii venei se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori
pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strânsul sau se masează antebraţul dinspre pumn spre plica
cotului.
~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se injectează lent sau foarte lent pentru a preveni apariţia complicaţiilor.
~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
Intervenţii după ~ Se menţine compresa pe locul puncţiei cca. 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
tehnică ~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.
~ Se ordonează materialele folosite.
Incidente şi ~ Durere – la puncţionarea pielii. Se opreşte injectarea şi se verifică poziţia acului.
accidente ~ Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în sistemul vascular.
~ Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase.
~ Hematom şi revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica
garoul (staza).
~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei.
~ Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ sau prin injectare prea rapidă.
~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă.
~ Perforarea venei – injectarea paravenoasă a soluţiei.
~ Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
~ Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.
~ Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere
exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.
Observaţii ~ Pacientul este supravegheat pe tot timpul administrării.
~ Staza de garou trebuie să oprească numai circulaţia venoasă, menţinând pulsul radial.
~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison.
~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului → se comprimă locul 3-5 minute.
~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare.
~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, iar abordul central de către medic.

2
INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

Definiţie ~ Introducerea de substanţe medicamentoase – soluţii izotone cristaline, uleioase sau a unei substanţe
coloidale în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop ~ Terapeutic

Locul injecţiei ~ Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero- extern
intramusculare fesier).
~ Muşchii externi şi anteriori ai coapsei – 1/3 mijlocie.
~ Muşchiul deltoid.
~ La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.
Materiale şi ~ Material general pentru executarea unei injecţii.
instrumente ~ Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată.
necesare ~ Ac intramuscular lung (4, 5, 6, 7 cm) cu bizou lung.
~ Soluţia medicamentoasă.
Pregătirea ~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
bolnavului ~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.
~ Se dezveleşte locul ales.
Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Obişnuit se injectează la nivelul pătratului supero-extern fesier.
~ Se dezinfectează locul injecției cu alcool.
~ Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.
~ Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent.
~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.

Intervenţii după ~ Se aşează bolnavul comod, în repaus, 5-10 minute..


tehnică ~ Se ordonează materialele folosite.

Incidente şi ~ Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi
accidente se schimbă locul injecţiei.
~ Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.
~ Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical.
~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.
~ Hematom.
~ Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.
~ Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.
~ Embolie uleioasă –introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.
~ Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.
~ Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi
acelor.
Observaţii ~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.
~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.
~ Verificarea poziţiei acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea seringii.
~ Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml →pentru a nu se mări riscul de infecţii
– abces postinjectabil.

3
EXECUTAREA INJECŢIEI INTRADERMICĂ

~ Introducerea de 0,1 ml substanţe medicamentoase – soluţii izotone – în organism, prin intermediul unui ac fin cu vârf tăiat
scurt ataşat la o seringă, în stratul dermic.
~ Terapeutic → desensibilizări în afecţiuni alergice, vaccinarea BCG la sugari.
~ Explorator → intradermoreacţia (IDR la tuberculină etc.).
~ Anestezic → infiltrarea dermică cu anestezic.
~ Faţa antero-internă a antebraţului.
~ Faţa externă a braţului şi a coapsei.
~ În scop anestezic → pe orice suprafaţă a corpului.
~ Seringă de 0,5-1 ml cu ac fin cu vârf tăiat scurt.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia de injectat.
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.
~ Se dezveleşte locul ales.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
~ Se întinde şi se imobilizează piele antebraţului cu policele, indexul şi mediusul mâinii stângi.
~ Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până dispare complet
orificiul acului.
~ Se injectează lent în grosimea stratului dermic.
~ Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la 0,1 soluţie injectată.
~ Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei.
~ Se ordonează materialele folosite.
~ Revărsat lichidian → când acul a intrat parţial în derm.
~ Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală → când acul a pătruns prea
profund.
~ Lipotimie sau stare de şoc → când se introduc soluţii alergene.
~ Tulburări trofice → din cauza distensiei puternice prin injectarea de soluţii hipotone.
~ Necroza unor porţiuni de tegument → prin reacţie intensă la locul injecţiei.
~ Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină → alcoolul inactivează tuberculina.
~ Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului → obligatoriu după testarea sensibilităţii
organismului la anestezic!
~ În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de Hidrocortizon, cardiotonice.
~ Nu se injectează în regiunile cutanate cu foliculi piloşi.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PREGĂTIREA GENERALĂ A INJECȚIILOR


Definiţie ~ Injecţia reprezintă introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă lichidă în
organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă.
Scop ~ Terapeutic → pentru ameliorarea sau vindecarea diferitelor afecțiuni.
~ Explorator → pentru stabilirea diagnosticului.
~ Anestezic → injectarea anestezicilor.
Avantajele ~ Dozaj corect şi exact.
injecției ~ Efect instalat rapid, absorbţie uşoară şi completă.
Calea de ~ Intravenos (iv).
administrare ~ Intramuscular (im).
~ Intradermic (id) → în grosimea pielii.
~ Subcutanat (sc) → hipodermic (sub piele).
! Alegerea căii de administrare se face în funcție de scopul injecției, rapiditatea apariției efectului dorit,
compatibilitatea țesuturilor cu substanța injectabilă.
Medicamente ~ Soluţii injectabile – fiole, flacoane: soluţii apoase, soluţii uleioase, suspensii – pentru absorbţie

4
injectabile întârziată.
~ Flacoane cu pulbere – însoţite de solvent.
~ Soluţii încărcate în seringi – pentru unică folosinţă.
Timpii unei ~ Pregătirea materialelor.
injecții ~ Pregătirea pacientului.
~ Pregătirea seringii.
~ Pregătirea locului injecţiei.
~ Executarea injecţiei.
~ Supravegherea efectului medicamentului.
Reguli ~ Se verifică:
generale o Medicamentul prescris.
o Concordanţa între prescripţie şi pacient.
o Doza – concentraţia – modul de administrare.
o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.
o Integritatea fiolei, a ambalajului.
o Valabilitatea.
o Modul de păstrare şi depozitare.
o Pulberea şi solventul.
o Doza unică sau multiplă.
o Încălzirea medicamentului păstrat la rece pentru a preveni iritare locală.
~ Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.
~ Se verifică soluţia injectabilă → să fie clară, transparentă, fără flocoane sau precipitat.
Materiale şi ~ Seringă cu ac adaptate injecţiei.
instrumente ~ Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale:
necesare o Galben, verde (i.m., i.v.).
o Albastru, mov (s.c.) →(1)
o Roz (recoltare, dizolvare şi aspirare soluţii). → (2)
o Verde (i.m., i.d.). → (3)
o Negru, gri (i.m., i.v.). → (4)
o Portocaliu (s.c.).
~ Soluţie de injectat verificată.
~ Tampoane cu alcool, eter sau benzină → pentru dezinfecţia tegumentelor.
~ Garou sau bandă elastică (pentru injecţia intravenoasă).
~ Leucoplast.
~ Mănuşi de protecţie.
~ Material pentru protecţia lenjeriei.
~ Tăviţă renală.
~ Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente → adrenalină, efedrină, cardiotonice,
calciu, Romergan etc.
Pregătirea ~ Se anunţă pacientul, se explică tehnica şi necesitatea ei.
bolnavului ~ Se informează pacientul asupra durerii resimţite.
~ Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută tehnica → în
funcţie de tipul de injecţie şi de capacitatea de mobilizare a acesteia.
~ La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.
~ Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.
Montarea şi ~ Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.
încărcarea ~ Se desface ambalajul de sus în jos.
seringii ~ Se înşurubează acul de amboul seringii.
~ Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei
revine în fiolă prin mişcări de rotaţie).
~ Se îndepărtează protecţia acului şi se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola.
~ Nu se ating pereţii fiolei cu acul.
~ Încărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc:
o Se îndepărtează apărătoarea metalică şi se dezinfectează dopul.
o Se aspiră aer în seringă în cantitate egală cu lichidul ce trebuie aspirat din flacon.

5
o Se perforează flaconul şi se răstoarnă.
o Se introduce aerul sub presiune în flacon → lichidul se goleşte singur în seringă.
o Se schimbă acul.
~ Emulsiile injectabile se agită înaintea utilizării.
~ Pregătirea flacoanelor cu pulberi:
o Se aspiră în seringă solventul.
o Se dezinfectează dopul flaconului cu pulbere.
o Se perforează dopul de cauciuc şi se introduce solventul.
o Se agită flaconul până când lichidul devine limpede.
o Se aspiră soluţia medicamentoasă în seringă.
o Se schimbă acul.
~ Se elimină aerul din seringă până apare pe ac prima picătură de soluţie.
~ Se ataşează protecţia la ac.
~ Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.
Precauţii ~ Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină.
universale ~ Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.
~ Sângele sau alte fluide biologice sunt potenţial contaminate.
~ Acele şi obiectele utilizate în tehnica injecţiilor sunt contaminate după execuţia tehnică.
~ În caz de tăiere accidentală rana se protejează cu pansament oclusiv, iar tratamentul se continuă numai
după îmbrăcarea altor mănuşi curate.
~ După folosire mănuşile se aruncă.
Tehnica ~ Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.
generală a ~ Injectarea intravenoasă lentă sau foarte lentă previne apariţia complicaţiilor.
injecțiilor ~ Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.
~ După injectare se comprimă uşor locul.
~ În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.
~ Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.
Observaţii ~ În cadrul stagiilor de învăţământ clinic elevii au posibilitatea de a efectua injecţii numai sub directa
îndrumare şi supraveghere a instructorului de practică sau a unui cadru medical care posedă
cunoştinţe profesionale, capacitate şi manualitate tehnică şi care poartă întreaga responsabilitate a
efectuării injecţiilor de către practicanţi.
~ Fiola tăiată se administrează imediat.
~ Fiolele neetichetate se aruncă.
~ În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.
~ Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.
~ Soluţiile uleioase care se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru fluidizare.
~ Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.
~ Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj); se administrează după încălzire în
apă caldă.
~ Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.

S-ar putea să vă placă și